Secretarul- Capitolul 8

Cap 8

-Bună ziua, spuseră bărbații oprindu-se în dreptul biroului ei.

–Bună ziua, domnule Eric, bună ziua, domnule Marco, le răspunse Ella entuziastă.

–Ella, ești la fel de frumoasă ca întotdeauna, complimentă Eric.

Fata îi mulțumi roșind până în vârful urechilor, încercând din toate puterile să nu se fâstâcească.

Amândoi priviră în jurul lor căutând parcă ceva…sau pe cineva.

-Am înțeles că, de la ultima noastră vizită, s-au schimbat unele persoane prin acest birou.

-Da. Acum am coleg un bărbat, îi lămuri ea.

-Jed e cumva în biroul lui ? întrebă Marco.

Fata aprobă printr-o înclinare a capului, făcându-le semn că pot intra.

Știa că aceștia erau prieteni foarte buni cu șeful ei, așa că, de câte ori veneau, nu aveau nevoie de programare, iar ea era mai mult de cât bucuroasă să îi vadă. Mai ales pe Eric.

Bărbatul îi făcu cu ochiul și îi zâmbi subtil  urmându-l pe Marco spre biroul lui Jed.

Acesta se sprijinea cu palma pe birou și cu celălalt braț pe spătarul scaunului, privind peste umărul secretarului său care era așezat în locul lui la birou, alergând de zor cu degetele pe tastele laptopului.

Erau atât de apropiați că firele de păr aproape li se amestecau.

-Ella, ți-am spus că nu vreau să fiu deranjat, spuse fără a ridica privirea  din ecran.

Bărbații închiseră ușa apropiindu-se de birou.

Marco privea atent scena, iar Eric zâmbea  din colțul gurii.

Abia când auzi ușa închizându-se, ridică și Jed capul.

-Măi, măi, dar ocupat mai ești, nici nu mai ai timp pentru prietenii tăi, îl atenționă Eric.

-Noroc cu schimbarea căci altfel cine știe ce ar fi putut vedea ochii noștri sensibili, adaugă Marco privind spre bărbatul ce  ridicase și el privirea.

-Fac eu ceva pe sensibilitățile voastre. Îi atenționă plecând de la birou.

– Am vorbit cu tine aseară și ți-am spus că sunt ocupat.

Îi aduse aminte lui Eric.

-Eu am înțeles dar Marco a vrut să se convingă singur.

-Până la urmă nu este chiar atât de inoportună vizita voastră, le spuse întinzându-și corpul, semn că avea ceva timp de când stătea în acea poziție.

Marco rămase în fața biroului privind în  ochii mirați ai celuilalt.

-El este secretarul meu.

-MM!?

Întrebă Marco, continuând să îl privească fără jenă, sesizând adierea de neâncredere ce apăruse pentru o secundă în iriși lui întunecați.

-Marco! îl atentionă Jef.

-Ce! spuse acesta întorcând privirea spre el.

– Nu așa ai spus că îl strigi?

-De fapt mă cheamă Miha Marcus, îl lămuri acesta ridicându-se de pe scaun.

Îi venea să îl pocnească pe Jed, pentru că le spuse prietenilor să cum i se adresează. Nu avea nici o îndoială câ făcuseră destule glume pe seama aceasta. Acum mai mult ca oricând era hotărât să îl corecteze de câte ori avea să îi spună așa.

-Vă rog sa mă scuzați, dar eu am să plec să puteți vorbi, spuse îndreptându-se spre ușă, știind că nu aveau să mai continue cu munca.

-MM, te superi dacă ne aduci câte o cafea?

-Eric, fiind secretarul meu, doar eu am voie să îi spun așa, își auzi șeful, apostrofând pe bărbatul roșcat ce se tolănise pe canapea.

Celălalt rămase în picioare urmărindu-l atent.

-Miha…nu te supăra așa este el câteodată mai…bădăran, îl scuză Marco, ce îl urmărea nedezlipindu-și nici o secundă privirea de pe el, de parcă îi căuta un oarecare defect.

Ochii lui ciocolatii îi dădură o stare de disconfort.

-Mamă, mamă, să fiu sincer, tipul este de o mie de ori mai super de cât toate secretarele tale la un loc, concluziona Marco, privind ușa ce se închise în urma acestuia.

Jed se așeză și el pe canapea lângă celălalt.

-Chiar arată bine, aprobă și Eric.

– Dar tu ești subiectiv pentru că ești gay.

-Știi că am și eu anumite standarde, iar Miha, se încadrează perfect în ele.

-Terminați să mai vorbiți de el. Marco ți-am spus că nu este gay, așa că lasă-l în pace, îi atenționa Jed.

– Până la urmă de ce ați venit? întrebă plimbându-și privirea de la unul la altul.

-Eram curioși să vedem cum arată secretarul tău, și să organizam o seară de club.

-Zilele astea chiar nu am timp de așa ceva. Fac o documentație pentru a schimba firma de livrări.    Ăștia iar mi-au încurcat comenzile iar din această cauză sa întârziat reparația a două sonde, îi lămuri argumentând lipsa timpului.

-Te-am avertizat  că trebuia să iei această variantă în calcul de prima dată, îi aduse Eric aminte.

-Am crezut că este o scăpare, dar când aceasta să repetat, am vorbit cu tata despre acest aspect, și a fost de acord să căutăm alți furnizori în afară.

Când ați venit voi ne interesam de toate aspectele ce trebuie să le iau în calcul referitor al import.

-Erați foarte adânciți în căutare, iar poziția era una foarte…intimă. Mai aveați puțin și vă amestecați culoarea părului, spuse Marco.

-Dute naibii de pervers.

Numai tu poți vedea o asemenea situație când doi bărbați stau aproape,

Nu apucă să termine de vorbit că ușa se deschise și intră Miha cu cafelele.

Se îndreptă spre masa din dreptul canapelelor și așeză ceștile în dreptul fiecăruia, timp în care  Marco veni lângă el să îl ajute.

I se părea un pic dubioasă atitudinea lui, ca și privirea  cu care îl categorisise mai devreme.

Încercă să facă abstracție de acest lucru și porni spre ușa ce rămase deschisă.

Ieși simțind pe spate toate privirile ațintite asupra lui, făcându-l să se simtă incomod.

-Ai nevoie de ajutor? întrebă Marco serios, lăsând de o parte gluma.

Eric se întinse spre ceașca de cafea privindu-l la fel de serios.

Cumoscându-se de atâta timp știau când este de glumit și când trebuiau să vorbească serios.

-Vă mulțumesc, dar mi-am făcut o idee despre firmele ce le-am luat în calcul. O sa aștept răspunsul lor, iar după aceea o să luăm o decizie, spuse referindu-se la el și tatăl lui.

Chiar dacă ceilalți nu făceau parte din familii la fel de bogate, înțelegeau implicarea sumelor vehiculate în achiziția materialelor pentru sondele de petrol împrăștiate pe tot cuprinsul țări.

Ei asigurau întreținerea tuturor sondelor.