Ith i-a aruncat o privire lui Day înainte de a se uita în jos la prăjitura pe care o mânca.
– Prietenul meu din liceu, Belle, a răspuns Day pe un ton normal.
Belle a încuviințat din cap, deoarece nu i s-a părut nimic.
– Și câte zile va sta Day? a întrebat din nou Belle, pentru că putea vorbi cum se cuvine despre slujbă.
– Ith, când vrei să te întorci? a întrebat Day, întorcându-se spre Ith. Acesta stătea nemișcat.
– Ith!! a strigat Day cu o voce gravă. Ith s-a întors și s-a uitat nedumerit.
– Ce e? a întrebat Brick.
– Te-am întrebat când ai vrea să te întorci la Bangkok, a întrebat Day calm, privindu-l pe Ith.
– Păi… depinde de tine. Pot să fac orice, a răspuns, oferindu-i lui Day un zâmbet slab pentru a evita privirea acestuia.
– Vrei să mai mănânci ceva, Ith? a întrebat Belle.
Ith a dat din cap și a cerut o altă prăjitură pe care să o mănânce. Când a terminat de mâncat, Day l-a adus înapoi în salon, de altfel, cumpăraseră prăjituri pentru angajații lor.
– Urmează-mă în birou, Ith, i-a spus Day lui Ith, care stătea pe canapeaua din salon. Ith a ridicat o sprânceană.
– Ce e? a întrebat Ith.
– Urmează-mă, a spus Day și s-a dus direct în biroul său.
Ith a simțit că era pe cale să fie certat în vreun fel, dar a fost totuși dispus să se ridice și să-l urmeze pe Day. Odată intrat în biroul lui Day, acesta s-a îndreptat spre el, a închis ușa și a tras toate perdelele din birou. Ith s-a uitat nervos la Day.
– Ce se întâmplă? De ce închizi ușa de la birou? a întrebat Ith. Day l-a privit cu ochi severi în timp ce stătea cu brațele încrucișate și se uita fix la Ith fără să clipească.
– Dacă încă te simți incomod alături de Kim… atunci de ce mă lași să vorbesc cu el? Chiar dacă ți-am spus că nu vreau… chiar dacă noi doi putem vorbi, a spus Day pe un ton ferm, determinându-l pe Ith să înlemnească, realizând că Day știe totul despre ceea ce gândește și ce simte.
– Nu m-am gândit prea mult la asta… Eu doar… a spus încet, pentru că nu poate minți.
– Doar ce? a întrebat Day cu o voce mai severă.
– Atunci de ce trebuie să ai o voce sâcâitoare? a spus Ith înainte de a se așeza din nou pe canapea.
– Păi, de ce ești așa? Știu că te gândești mult la Kim. Știi cum sunt și eu cu asta. Nu e nimic, între mine și el, e doar trecutul, ca și între tine și Meen, a spus Day ca exemplu.
– Am spus că nu mă gândesc prea mult… Eram doar gelos pe Kim, a susținut el.
– De ce ești gelos? a întrebat Day.
– Ei bine, Kim arată bine. În plus, este un bărbat foarte chipeş… a spus pe un ton ceva mai blând.
– De ce îl invidiezi? Vrei să fii la fel de chipeş ca el? a întrebat Day.
– Nu… sunt doar puțin speriat, a început să spună încet Ith.
– De ce ți-e frică? Spune-mi totul, a spus Day cu voce gravă.
– Chiar dacă tu și Kim sunteți în trecut, nu mă pot abține să nu-mi fie teamă aici… Dacă Kim se apropie prea mult de tine… eu ce voi face? a spus el.
Day a scuturat din cap, enervat, și s-a așezat pe cotiera canapelei. L-a ținut de mână pe Ith ca să-i poată povesti totul.
– Poți să te gândești la asta… Mă voi panica alături de Kim. Dacă am emoții pentru asta, ar fi trebuit să am emoții încă din liceu, a spus Day.
– La vremea aceea, eram îngrijorat de fratele tău… așa că nu te-ai îngrijorat, dar acum că sunt mai mulți oameni îngrijorați de Night, s-ar putea să te îngrijorezi, spune el.
Day și-a folosit cealaltă mână pentru a-i plesni ușor gura lui Ith.
– Taci din gură!
Ith l-a mângâiat imediat pe Day pe burtă.
– De ce mă plesnești peste gură? Mă doare, a spus Ith.
– Ce naiba?! Te-am mângâiat, a răspuns Day.
– Atunci de ce mă pălmuiești? a spus Ith, părând supărat.
– Cum să nu te plesnesc? Trebuie să-ți spun din nou pe cine iubesc? Sentimentele mele față de Kim, așa cum erau înainte, nu mai sunt la fel acum… El este încă prietenul meu. Și încă mă simt vinovat că l-am rănit. Nu i-am dat iubire, o primesc și eu, ca să nu mă las distras din nou, a spus Day. Ith s-a încruntat.
– Ei bine, arată mai bine decât mine, a spus din nou, deși acum se simte puțin mai în largul lui.
– Nu trebuie să-ţi fie frică. Nu-mi plac oamenii chipeşi. Trebuie să arate urât ca tine. Chiar și așa, poți fi soția mea, și-a tachinat Day iubitul.
– Şi faţa ta arată bine. Arăt mai bine decât tine!
– Păi… Atât de încrezător ești în faptul că ești chipeș. Chipeş… atât de încrezător, de ce i-ai invidia pe ceilalți?
Replica lui Day l-a determinat pe Ith să se tot gândească înainte de a concluziona că într-adevăr se gândea prea mult.
– Nu ești impresionat de P’Kim, nu-i așa? a întrebat din nou pentru a se liniști.
– Dacă mă mai întrebi o dată, îți dau din nou o palmă peste gură, a spus Day.
– Bine, dar nu folosi forța, a spus Ith.
– Ce forță? Încă nu am terminat de vorbit… Am de gând să te plesnesc peste gură. Asta numești tu a folosi forța? a întrebat Day, determinând ca fața lui Ith să se încingă imediat.
– Ce ticălos… Asta se numește o palmă? a strigat Ith, ruşinat.
Day nu a putut decât să râdă încet în gât.
– La ce te uiți? a întrebat Day pe Ith, când a văzut că iubitul lui s-a așezat și s-a uitat la fața lui şi nu și-a mai întors privirea.
– Îmi place când zâmbești. Nu-mi place când faci o față fioroasă, a spus el.
– Fii drăguț, ca să nu fiu agresiv, să nu fiu dur. Motivul pentru care m-am enervat a fost pentru că te cerți cu mine, a spus Day, fără să o ia în serios.
– Păi… apropo de întors. Cred că mâine ne întoarcem la Bangkok, a spus Day când și-a amintit ceva.
– De ce? a întrebat Ith, bănuind ce spusese Day.
– Am câteva lucruri de rezolvat, a spus Day calm.
– Ce se întâmplă?
Era curios și voia să știe imediat. Day doar a zâmbit.
Acum, patru tineri stăteau în tăcere pe canapeaua din fața lui Day și Ith.
– Day… nu-i certa pe acești patru oameni… E vina mea. E doar vina mea!
Ith s-a agățat de brațul iubitului său și a implorat în grabă.
– Da, ai greșit… dar și aceștia patru au greșit, a spus Day pe un ton calm.
După ce a vorbit cu Ith în biroul său, Day l-a condus imediat pe Ith înapoi la Bangkok. Day l-a dus pe Ith direct la casa lui Day și Night. Și a sunat pentru a le ordona lui Gear, Night, Four și Gus să se întâlnească cu el acasă.
– P’Day… nu te supăra pe Night.
Tânărul s-a ridicat repede și s-a așezat lângă fratele său, pe partea cealaltă.
– Tu eşti la fel… știi ce faci greșit. Așa că de ce nu te gândești înainte de a o face? a spus Day certându-l pe fratele său mai mic.
– Nu trebuie să vorbești așa cu Night, Ai’Day… Hei. Știm că e vina noastră că nu ți-am spus. Dar ce ai de gând să mă obligi să fac? Prietenul meu vrea o motocicletă. Și-a câștigat singur banii. M-a rugat pentru ajutor. Dacă nu-l ajut pe prietenul meu, vrei să ajut un câine? a spus Gear.
– Deci nu-ți faci griji pentru prietenul tău? Crezi că e atât de talentat… Crezi că nu aveți șansa să faceți o greșeală? De ce îți place să te gândești la așa ceva? Până și vacile dispar în jurul hambarului. Nu trebuie să așteptăm să facem o greșeală și să stăm și să ne gândim la asta mai târziu, nu-i așa? a spus Day cu o voce gravă, ca un frate care își mustră fratele rătăcit.
– Am condus și eu o mașină de curse, a spus Four.
– Da, ai făcut-o, dar am trecut printr-o astfel de perioadă înaintea ta. De ce te-aș avertiza? a spus din nou Day.
– Unchiule Day, ne pare atât de rău…
Gus și-a cerut scuze din nou. Day a oftat greu.
– Cum o să mă descurc cu tine? Nu pot decât să-mi amintesc, a bombănit Day.
– Păi, nu suntem copii, nu veniți să vă pedepsiți unul pe altul!
– Dar tu, Ith, ce ți-a făcut Day? Te-am sunat și nu ai răspuns. Nu te-am putut găsi la apartament. Nu m-am dus la tine acasă pentru că știam că Day nu te-ar fi dus la tatăl tău, știi? a întrebat curios Gear.
Chiar dacă a văzut că cel mai bun prieten al său s-a întors cu o stare normală, nu știe dacă este normal sau nu. Încă mai are urme pe gât și de-a lungul picioarelor, ca să fie suficient de vizibile pentru Gear.
– Vrei să le spui cum ai fost pedepsit? s-a prefăcut Day că-l întreabă pe iubitul său.
Ith a clătinat imediat din cap.
– Nu, nu o voi face, a spus el, gândindu-se că nu va îndrăzni să spună povestea, despre cum a fost legat și pedepsit în pat în fiecare zi până când tot corpul i-a fost plin de vânătăi.
– Day… Te implor. Nu le mai spune, a spus el din nou.
– Păi… Voi presupune că asta este prima greșeală. Nu voi face nimic drastic. Noapte bună, Gus… În noaptea de vineri spre sâmbătă, ia o mașină să te ocupi de atelier și întoarce-te la Bangkok luni dimineață. Și nu vei suna și nu vei lua legătura cu Gear și Four. Este strict interzis. Cât despre voi doi, Gear și Four. Nu-i veți urma pe Gus și Night în atelier. O voi chema pe P’Belle să fie cu ochii pe voi. O voi lăsa pe Belle să aibă grijă de voi, știți ce fel de bătrân este Belle, a spus Day despre pedeapsă și i-a amenințat mai întâi pe Gear și pe Four.
– Uau, ce-i cu tine… Dacă nu ne vedem în două zile, mă prăbușesc! O să mă prăbușesc! a strigat Gear.
– Da, nu-i vom mai putea vedea, nu vom mai putea vorbi cu ei și nu vom mai putea comunica din nou, se alătură imediat Four.
– Nu, nu se vor vedea față în față timp de trei nopți și două zile. Sau s-ar putea să nu se vadă luni de zile, a spus Day calm, determinându-i pe Gear și pe Four să se privească unul pe celălalt cu o expresie tensionată pe față.
– Oh, bine, ce pedeapsă nenorocită, nu știu. Știi, mai degrabă i-aș lăsa să mă calce în picioare. Nu voi dormi îmbrățișat de soția mea timp de trei nopți, o să mi se facă rău, s-a plâns Gear.
– Dar voi doi, Night, Gus, puteți să faceţi ce am spus?
Day s-a întors și i-a întrebat pe Night și Gus.
– Da, au răspuns amândoi la unison.
– Ești un psihopat. Cum să separi iubiții? i s-a spus lui Day.
– A trecut mult timp de când s-au despărțit. Vreau doar ca ei să-și amintească de perioada în care nu se cunoșteau. Neavând grijă unul de celălalt… chiar și pentru o perioadă scurtă de timp se vor simți îngrijorați. Cât de geloși se vor simți? Cum se vor simți? a spus Day pe un ton serios, provocând ca nimeni să nu îndrăznească să obiecteze pentru că înțelegeau ce spunea Day.
– Deci, dacă nu mai e nimic altceva, hai să ne întoarcem la apartament, a spus Ith, invitându-l pe iubitul lui să se întoarcă în apartamentul său.
– Afacerea de aici este completă. Dar există încă un loc care trebuie abordat pentru viitor, a spus Day.
Ith s-a încruntat ușor.
– Care? a întrebat din nou Ith.
– Hei, îmi pare foarte rău, domnule, a spus el încet, în timp ce stătea cu propriul grup de subordonați după ce a văzut mașina lui Day parcând în fața biroului la sfârșitul după-amiezii și i-a chemat pe Nan și pe subordonații lui Nan să se întâlnească cu ei.
– M-am săturat de aceste cuvinte. Ai vorbit doar pentru că ai putut, a spus Day calm înainte de a-și aprinde o țigară.
– Day, nu ai voie să fumezi aici, a spus Ith când și-a văzut iubitul.
– Mă duc să fumez o țigară, îndrăznește cineva să-mi spună ceva? a întrebat Day, întorcându-se să se uite la el.
– Nu contează, poți s-o fumezi, a spus Nan cu amabilitate.
Day a zâmbit ușor.
– Stai! Spune-mi motivul pentru care l-ai lăsat pe Ith să concureze. Am înțeles că nu ai spus ce ți-a povestit Ith, așa că spune-mi de ce l-ai lăsat, a spus Day.
Ith s-a uitat la el cu scuze.
– Ei bine… Păi… așa cum i-am spus și fratelui meu… Nu am vrut ca Ith să concureze în altă parte….. Măcar să concureze în domeniul meu. Sunt încă aici ca să am grijă de el, a spus Nan calm… Nu îndrăznea să stabilească un contact vizual.
– Dacă i s-ar întâmpla ceva lui Ith, crezi că te poți descurca? a întrebat din nou Day, determinându-l pe Nan să tacă.
– Day, nu trebuie să spui așa ceva… E numai vina mea. Sunt încăpățânat, am vrut să concurez pentru bani. Dacă nu eram încăpățânat să concurez, tipii ăștia nici măcar nu ar trebui să stea să te asculte spunând astfel de lucruri, i-a spus Ith.
Și-a dat seama că într-adevăr a provocat suferinţa multor oameni.
– Te cunosc, nu-i așa? l-a întrebat Day pe iubitul său înainte de a se întoarce la grupul lui Nan.
– Adu-mi mașina cu care a concurat, a spus Day şi toți s-au uitat la Day nedumeriți de ce a cerut o mașină.
– Da, domnule, au răspuns ei.
– Atunci să mi-o aducă cineva, a spus Day subordonaților săi să organizeze o călătorie rapidă pentru el.
Când mașina a fost parcată, Day a mers în fața biroului împreună cu Ith, Nan și oamenii lui Nan.
– De ce l-ai lăsat pe nenorocitul ăla să aducă o mașină? a întrebat curios Ith.
Day s-a uitat la Nan și la subordonații lui în tăcere.
– Voi toți, stați pe pista de curse. Stați în linie pe stradă, la 10 metri distanță, iar voi, nenorociților, sunteți ultimii care rămâneți în picioare, a spus Day, determinându-i pe subordonații lui Nan să se privească confuzi.
– De ce îi lași acolo?
Ith era încă nedumerit.
– O voi face, dacă ești de acord. Te voi ierta că nu mi-ai spus despre Ith.
Day nu i-a răspuns lui Ith, dar a spus din nou:
– Fă-o, domnule, a spus el grăbit.
– Păi… când te ridici în picioare, să nu-i lași să închidă ochii, să nu te miști până nu-ți ordon eu, apoi poți pleca.
Când Day a terminat de spus asta, i-a pus imediat pe toți să se ridice în picioare, așa cum a spus Day. Cu toții au mers spre tabără și au vorbit încet. Dar se pare că există o singură persoană care știe ce va face Day.
– Day, te rog, spune-mi, ce ai de gând să faci? Sunt deja îngrijorat! a spus iubitul lui.
– Stai acolo și privește, a spus Day înainte de a se opri să se uite la Nan și la subordonații lui Nan, care s-au îndreptat spre locul respectiv, așa cum a spus Day.
Day a zâmbit și s-a îndreptat spre mașina de curse a lui Nan.
– P… Day, ce ai de gând să faci?
Ith a alergat repede și a întrebat când l-a văzut pe Day stând în mașină.
– Coboară din mașină, i-a spus Day încet iubitului său.
Ith a ieșit din mașină, confuz. Day a pornit mașina și a condus până la parcarea de la linia de start. Până acum, subalternii lui Nan păreau să își cunoască soarta. Sunetul motorului a zguduit zona rurală. Day a accelerat zgomotos, amenințând grupul de oameni care stătea la coadă în fața lui…
Sunetul roților mașinii care loveau drumul era puternic, împreună cu fumul alb de la banda de rulare a pneurilor care se frecau de șosea. Frumoasa mașină de curse cu motor puternic înainta cu viteză. Day a ocolit rapid în zigzag linia principală de oameni aliniați, provocându-i pe toți să nu îndrăznească să se miște așa cum a ordonat Day.
Cu cât mașina se învârtea mai mult, mulți oameni aveau dificultăți în a-și înghiți saliva. Până când Day a condus până la ultimul punct, care era Nan. Day a condus rapid mașina spre Nan. Mulți oameni s-au întors să se uite șocați.
– Day!! a strigat Ith pe teren.
Mașina grea de curse s-a oprit brusc în fața lui, la doar un metru de locul în care se afla. Nan a înlemnit, cu inima bătându-i cu putere. Subordonații s-au grăbit imediat să verifice. Ith se grăbi să se ducă alături de Day. L-a văzut pe Day coborând din mașină, Day s-a sprijinit de mașină, și-a aprins o țigară și a fumat-o într-un mod relaxat, dar Nan aproape că s-a prăbușit și s-a așezat pe jos de frică.
– Ce naiba faci? Ce ai face dacă nu te-ai putea opri la timp? Nenorocitul ăla ar fi fost mort! i-a spus Ith iubitului său în timp ce ieșea.
– Băieți, cum v-ați simțit să stați acolo? a întrebat Day.
– Îmi tremurau picioarele. Dacă nu puteai să conduci pe ocolire, aveam dureri mari, a spus unul dintre subordonații lui Nan, pentru că așa crede el cu adevărat.
– Și eu la fel. Deodată, i-am văzut pe părinții mei plutind pur și simplu, a spus un alt subaltern.
Day s-a întors spre Nan.
– Și tu? a întrebat Day.
– Știu, P’, se poate întâmpla orice… dacă nu se strică ceva sau dacă nu-mi merge bine mașina, o să mor, a spus Nan, pentru că înțelegea ce voia să transmită Day.
– Da… Băieți, nimeni nu știe. Indiferent dacă sunt bun la condus sau nu… Indiferent cât de bună este mașina pe care o conduc… Voi nu știți dacă voi reuși… să scap de el sau să frânez la timp, a spus Day cu voce calmă.
– Vreau să știi asta. Că orice se poate întâmpla și că, uneori, nici voi înșivă nu vă așteptați. Viețile voastre se nasc o dată și mor o dată. Nu vă asumați prea multe riscuri. Gândiți-vă la cineva care ține la voi, a spus Day și i-a provocat pe toți să tacă pentru că începuseră să înțeleagă ceva.
– Acum, înțelegi, Ith, ce fac?
Day s-a întors în sfârșit spre iubitul său. Ith stătea și asculta în tăcere, dând încet din cap.
– Am înțeles… a spus înainte de a se întoarce să se uite la el.
– Îmi pare rău, Nan, că ți-am creat probleme, i-a spus el lui Nan cu o reală vinovăție.
– Nu-i nimic! E vina mea că nu te-am oprit complet, a răspuns Nan.
– Apropo, trebuie să-ți mulțumesc și eu, Ith. Pentru tine… P’Day, de aceea mi-a dat acest gen de gânduri mie și subordonaților mei. Cât timp voi mai face asta? Mă simt bine, a spus el cu un zâmbet.
Day a clătinat obosit din cap.
– Ești la fel de psihopat ca fratele tău, a spus direct Ith, adulmecându-l pe iubitul său.
– Nu vreau să-ți fac nimic, dar ține minte, data viitoare să nu te mai ascunzi și să nu mă mai minți, a repetat Day.
– Da, domnule, a răspuns el.
– Ith, putem să ne întoarcem. Am ieșit din afacere, a spus Day înainte de a se întoarce la mașină, Ith alergând imediat după Day.
Day l-a condus pe Ith înapoi la apartament. Ith a mers și s-a întins epuizat pe canapea. Stătuse în mașină încă de dimineață.
– Ce vrei să mănânci în seara asta?
Day s-a apropiat și l-a întrebat pe Ith.
– Vreau să mănânc friptură, a răspuns Ith.
– Atunci trebuie să mergem să cumpărăm carne, a spus Day.
– Poți să te duci singur, Day? Sunt obosit, a spus el leneș.
– Ăăă… Păi, du-te mai întâi la culcare. Eu mă duc la cumpărături la mall-ul din apropiere. Dacă mai vrei ceva, sună-mă și anunță-mă, a răspuns Day, iar Ith a dat din cap.
Day s-a aplecat și l-a sărutat ușor pe frunte pe Ith înainte de a ieși din nou din cameră. Ith a zăcut singur o vreme și apoi, deodată, a auzit soneria.
Soneria de la ușă sună, determinându-l pe Ith să tresară și să se uite în jur. El știe că Day nu s-a întors încă.
– Cine e aici? mormăie Ith, înainte de a se ridica calm pentru a deschide ușa.
Imediat ce a văzut persoana din fața lui, lui Ith i s-au luminat ochii și somnolența i-a dispărut rapid.
– P’Kim! l-a strigat Ith pe tânărul chipeş din fața lui cu o voce slabă. Kim a zâmbit ironic și i-a vorbit lui Ith.
– Păi… am venit să fac niște comisioane pe aici. Așa că l-am sunat pe Day. Day a spus că s-a întors. M-a lăsat să aștept în cameră, a spus Kim.
Ith s-a grăbit să se dea la o parte din calea lui Kim.
– Intră primul. Day s-a dus să cumpere ceva pentru a pregăti cina. Se va întoarce curând, a spus Ith.
Atunci Kim a intrat în camera lui Day și a lui Ith în timp ce se uita curios în jur. Ith s-a dus în bucătărie pentru a-i turna lui Kim niște apă.
– Mulțumesc, a răspuns Kim când Ith i-a întins un pahar cu apă.
– Sunteţi împreună? a întrebat Kim.
– Da… a răspuns Ith și s-a făcut liniște, pentru că Ith nu știe ce să-i spună lui Kim ca să îl determine să vorbească.
– Păi, vreau să mă duc să mă spăl pe față și pe ochi. Tocmai am tras un pui de somn acum, a spus Ith, iar Kim a dat din cap.
Apoi Ith a intrat imediat în dormitor și s-a dus direct la baie. Când a terminat, s-a îndreptat spre Kim, în momentul în care Day a deschis ușa dormitorului.
– Ai venit aici? l-a salutat Day când l-a văzut pe Kim.
Kim s-a întors și i-a zâmbit fericită lui Day. Cât despre Ith, acesta s-a ridicat în picioare și s-a uitat alternativ la Day și la Kim.
