Virtual Alpha și eu -Capitolul 25

Virtual Alpha și eu

Capitolul 25:  Inelul de suprimare a rutului

Yuugo îi contactă imediat pe Dr. Kazuki și pe Yanagi. Încheiase apelul după doar o scurtă conversație. După ce puse telefonul pe masă, Yuugo mă îmbrățișă din nou cu putere.

– A fost suficient doar un apel telefonic pentru asta?

– Este în regulă, trebuie să înțeleagă.

Dr. Kazuki îi spuse doar „Nu vom putea merge acolo”. De asemenea, îi zise lui Yanagi „Îmi voi lua o zi liberă astăzi”.

Mă întrebam dacă asta era într-adevăr suficient pentru a transmite mesajul… Ei bine, nici eu nu voiam să explice detaliile. La urma urmei, de acum înainte Yuugo și cu mine vom…

– Chiar pot face dragoste cu tine, nu?

– …Nu pune prea multe întrebări, e jenant.

Îmi lipisem fața de pieptul lui Yuugo. Când răspunsesem cu o voce bolborosită, un chicotit se auzi deasupra mea.

– Ești așa de drăguț.

– … Nici eu nu suport astfel de lucruri.

– Spun doar adevărul, așa că trebuie să-l accepți. Ești foarte drăguț, foarte prețios pentru mine… Tu ești cel pe care vreau să-l prețuiesc mai mult decât orice.

Îmi șoptise la ureche de parcă ar fi vrut să mă convingă. Când corpul meu tresări la senzația de gâdilat, el mă ținu strâns în brațe. Intrasem în panică și mă prinsesem de gâtul lui Yuugo.

Aplecându-mi fața mai aproape de ceafa lui Yuugo, am simțit un miros puternic de feromoni. Chiar și fără ca el să spună vreun cuvânt, îmi dădusem seama că mă durea doar după miros. Eram sigur că un miros asemănător venea și de la mine.

– …Să mergem în dormitor.

În locul unui răspuns, îmi pusesem și mai multă putere în brațele mele care erau agățate de Yuugo. Ca să fiu sincer, mă gândisem că nu voi putea niciodată să-mi accept genul meu Omega.

Așa ar fi trebuit să fie, dar acum nu mă mai pututeam abține să nu-l doresc pe Alfa din fața ochilor mei. Nu doar instinctele mele Omega doreau asta, ci și eu îmi doream.

Fusesem dus în dormitor, iar după ce mă așezase pe pat, îmi fură în grabă buzele. Brațele pe care le aveam înfășurate în jurul spatelui său mă duruseră puțin.

Sărutul fusese atât de apăsător încât îmi luase toată respirația și saliva. Părea să-mi arate că Yuugo începea să-și piardă stăpânirea. Gustul dulce al salivei sale îmi topi încet rațiunea.

Fiind absorbit de sărut, am constatat că hainele din partea superioară a corpului meu fuseseră îndepărtate. Asemenea unui truc magic.

Mă săruta intens în multe locuri în afară de buze, iar corpul îmi tremura puternic de fiecare dată. Imediat după aceea, fusesem trântit pe pat.

– … Îmi pierd controlul, îmi pare rău, își ceru Yuugo scuze în timp ce respira greoi.

Am clătinat din cap într-o parte. Și eu îmi pierdeam cumpătul. Cu o respirație întretăiată, mi-am dus degetele la nasturii de la cămașa lui Yuugo, care atârna deasupra mea.

– Sou…?

– …Grăbește-te, scoate-ți și tu hainele.

Chiar dacă eram dezbrăcat doar în partea superioară a corpului, mă simțeam neliniştit să fiu singurul dezbrăcat. În plus, voiam să am contact direct piele-la-piele cu el.

Imitând ceea ce-mi făcuse Yuugo mai devreme, îi descheiai cămașa în timp ce-i sărutam bărbia și gâtul. Fusese destul de dificil să fac asta.

Dacă m-aș fi concentrat doar asupra unui lucru, celălalt ar fi fost neglijat. În plus, degetele mele, care-mi tremurau din cauza febrei căldurilor, nu se puteau mișca așa cum mi-aș fi dorit. Frustrarea îmi alimenta și mai mult febra.

În cele din urmă, reușisem să-i deschei cămaşa. Dar când am încercat să-i scot brațele din mâneca cămășii, am observat că în jurul încheieturii mâinii drepte a lui Yuugo avea ceva strâns.

Era ca o brățară neagră groasă, puțin cam nepotrivită pentru Yuugo. Când m-am holbat la ea, Yuugo îmi observă privirea. Își aruncă privirea asupra chipului meu în timp ce-și frecă brățara cu cealaltă mână.

– Ești curios în legătură cu asta?

– … Mă întreb doar ce este.

Yuugo părea să ezite să răspundă. Deschise gura și își înghiți din nou cuvintele. Mă întrebam dacă era ceva greu de explicat. Nu puteamt face altceva decât să aștept ca Yuugo să răspundă.

– Vezi tu… acesta este un inel de suprimare a rutului.

– Rutul… nu este acel lucrul pe care îl dezvoltă Alfa din cauza căldurilor Omega?

Un rut este un fenomen de estru pe care un Alfa îl produce. Spre deosebire de Omega, acesta nu se produce periodic, ci mai ales atunci când sunt expuși la feromonii Omega.

Feromonii de călduri ai lui Omega ar putea doborî cu ușurință rațiunea unui Alfa. Se spune că Alfa care sunt intraţi în rut vor ataca Omega din fața lor, indiferent de propria lor voință și, chiar mai rău, ar putea chiar să muște și ceafa unui Omega. Dacă acesta era un inel de suprimare, înseamnă că…

– Îl port ca o contra-măsură împotriva căldurilor Omega… Dar, nu este un lucru amuzant despre care să vorbim, spuse asta și zâmbi de parcă ar fi vrut să-l ascundă.

Expresia dureroasă de pe chipul lui Yuugo îmi făcu inima să doară. Parțial, era din cauză că-mi imaginasem motivul pentru care purta acel inel.

În viața normală de zi cu zi, nu era nevoie să ia o contramăsură împotriva căldurilor Omega. Dacă o luase, atunci trebuie să se fi întâmplat ceva care îl făcuse să-l poarte. O întâmplare pe care trebuia s-o ascundă cu un zâmbet atât de dureros.

Mi-am amintit de postările pe care le văzusem ieri pe un forum. Mă întrebam dacă vreun Omega îl forțase să se expună feromonilor săi, exact cum se scrisese pe acel forum.

De aceea lui Yuugo îi displăceau persoanele Omega și mai mult…? Am atins ușor fața lui Yuugo. În timp ce îi mângâiam obrazul pentru a-l liniști, Yuugo își miji puțin ochii.

– … E posibil ca tu să știi ceva despre asta?

Poate pentru că făcusem și eu o expresie dureroasă, el o observase imediat. Fără să o pot ascunde, am dat sincer din cap.

– Am văzut ieri un forum pe internet… M-am gândit că poate era din cauza a așa ceva.

– Așa este… Îmi pare rău. Probabil că te-am făcut să te simți inconfortabil, nu? Dar, toate acestea au fost doar o încercare. Tu ești singurul meu Omega.

Dintr-un anumit motiv, își cerea scuze față de mine. Dar asta nu era corect. Nu Yuugo era de vină.

– Asta…! Asta nu este ceva pentru care ar trebui să-ți ceri scuze. Chiar dacă a fost doar o încercare… probabil că te-a făcut să te simți groaznic. Sunt doar îngrijorat pentru tine!

Nu avea niciun sens să strig așa în fața lui Yuugo. Dar pur și simplu nu mai puteam reține această emoție.

– Dacă s-a întâmplat ceva care te-a făcut să porți asta, m-am gândit că este firesc… să-ți displacă Omega. Sunt sigur că aș fi la fel și eu dacă cineva ar scrie sau ar spune așa ceva despre mine… De aceea nu e nimic greșit în asta.

Nu știam ce să mai spun. Dar voiam doar să-i transmit acest sentiment într-un mod corespunzător. Mi-am pus ambele mâini pe obrazul lui Yuugo și l-am privit direct în ochi.

– …Nu te forța cu mine. Nu trebuie să zâmbești cu o astfel de față.

Am tras capul lui Yuugo aproape de pieptul meu și îl îmbrățișai cu putere. Apoi mi-am frecat vârful nasului de părul lui moale. Yuugo își frecă și el fața de pieptul meu. Mă simțeam de parcă aș fi avut de-a face cu un ditamai animalul.

– Mulțumesc, Sou.

Yuugo își ridică privirea, spuse asta și zâmbi. Nu fusese un zâmbet forțat ca înainte. De data aceasta, mă simțisem oarecum stânjenit când îi văzusem chipul fericit. La urma urmei, încă nu mă puteam obișnui cu frumusețea lui.

– Ești atât de drăguț, Sou.

– …Tu ești mai drăguț decât mine. Mi-ai ascultat întotdeauna cu seriozitate grijile și văicărelile mele banale.

Nu credeam că voi putea răsplăti ceea ce făcuse pentru mine prin asta. Dar mă gândeam că vreau să împărtășim toată durerea și bucuria noastră împreună, dacă urma să ne petrecem restul vieții împreună.

S-ar putea să fie prea devreme pentru asta… Dar nu voiam să-l mai văd pe Yuugo făcând o față atât de chinuită.

– Grijile tale nu sunt banale. Sunt și ele importante.

– …Da.

Așa e, vorbeam serios despre toate pentru că ajunsesem să fiu sincer atunci când discutam cu Yuugo. Fusesem mereu ajutat de Yuugo.

Ne-am atins frunțile amândoi. Atunci când privirile noastre aprinse se împletiră strâns, inima mea începu să bată cu putere.

Umerii mi se cutremurară la parfumul lui Yuugo care devenise un pic mai puternic. Chiar dacă vorbeam despre ceva serios, trupul meu continua să-mi amintească de călduri.

– Corpul tău s-a întărit?

– Îmi pare rău… chiar dacă suntem în mijlocul unei discuții.

Febra căldurilor nu voia să țină cont de situație. Yuugo clătină din cap la scuzele mele.

– Și eu sunt la limita rezistenței mele. Pot să fac dragoste cu tine?

– …Nu trebuie să întrebi. În plus… scoate repede asta de pe tine.

Spusesem asta și întinsesem mâna spre brățara lui Yuugo. Am bătut cu degetul pe suprafața ei.

– Esti sigur…?

– Bineînțeles.

– Dar…

– Vreau să te fac și eu să te pierzi din cauza mirosului meu. Nu vreau să fiu singurul care să se simtă așa.

Chiar dacă simțeam că sunt pe cale să mă pierd, chiar nu voiam ca Yuugo să fie singurul care rămâne într-o stare normală.

– Asta… știi că este o replică de agățat, nu?

Yuugo spuse asta și zâmbi în timp ce părea neliniștit, apoi atinse brățara. Își alunecă degetul pe suprafața ei de câteva ori, iar aceasta se desprinse cu un clic. Puse brățara pe măsuța laterală și-și frecă încheietura mâinii după scoatere.

– … Scuze dacă scap de sub control.

Tresărisem când Yuugo îmi șoptise asta cu o voce joasă. Mă întrebam dacă Yuugo avea să scape vreodată de sub control. Dacă ar face-o, aș cam vrea să-l văd așa.

Ne-am suprapus din nou buzele. Simțeam cum febra creștea în mine de fiecare dată când limbile noastre ni se împerecheau.

Medicamentul pe care îl luasem aseară își pierduse deja cea mai mare parte a efectului. Mirosul lui Yuugo începuse să-mi invadeze corpul și mintea.

Îmi simțeam ceafa fierbinte. Probabil că eliberam și eu feromoni. Parfumul care să-l ademenească pe Yuugo. Începusem să mă simt nerăbdător în legătură cu gulerul de protecție care încă îmi acoperea gâtul.

Voiam să-l dau jos cât mai repede posibil, dar nu știam cum să-mi îndepărtez protecția pe care mi-o puse Yuugo.

– Hei… Yuugo, scoate-o și pe asta.

– Hm?

– Dă-mi jos chestia asta de pe gâtul meu.

Până la urmă, nu am avut de ales decât să-l rog pe Yuugo să o scoată. Yuugo, care mă sărutase pe toată fața, se oprise din mișcare pentru un moment la auzul cuvintelor mele. După ce se uită cu o privire fixă la mine, expresia lui se înmuie brusc.

– …Deci chiar ți-ai dorit asta.

– Am spus-o mai devreme.

– Atunci îl voi scoate.

Degetul lui Yuugo atinse gulerul de protecție. Dădu cu degetul pe suprafața acesteia de câteva ori și se desprinse surprinzător de ușor. Poate că avea același mecanism ca inelul de suprimare a rutului.

Mâna lui Yuugo mângâie pielea descoperită. Degetul lui alunecă pe suprafața pielii, evitând zona cefei. Senzația de furnicături mă făcu să-mi dau capul pe spate, iar respirația îmi tresări.

– Ah, mn…

– Ești atât de sensibil peste tot.

Mâna lui Yuugo se mutase de la gât spre claviculă. Mă simțeam foarte bine când mă mângâia cu degetele.

– Ah… ah…

– Vocea ta este atât de drăguță… Îți place cum te ating ?

El se uită la fața mea în timp ce eu îl simțeam. Căldura din ochii lui fixați asupra mea devenea din ce în ce mai intensă. Nu-mi puteam lua privirea de la acei ochi. În adâncul lor, ochii pigmentați de o nunță pală ai lui Yuugo se luminaseră.

– ….Ahh

Îmi ciupi sfârcurile de pe piept și le strânse ușor. După o tresărire de durere, o amorțeală dulce puse stăpânire pe mine și mă făcu să scot un sunet dulce.

– Ah… nu acolo…

Era a doua oară când îmi atingea pieptul, dar cred că nu prea îmi plăcea. Nu mă puteam obișnui cu senzația de furnicături de pe șoldurile mele.

Îi spusesem că nu-mi place și împinsesem corpul lui Yuugo. Cu toate acestea, trupul lui Yuugo care mă acoperea nu se mișcase nici măcar un pic. Ba dimpotrivă, Yuugo își aplecă fața mai aproape de vârful de pe piept aflat pe cealaltă parte.

– Ah, nu… nu.

Am încercat să mă împotrivesc sentimentului, dar fusese prea târziu. Îl luase în gură și îl sugea. Vârful umed al limbii sale îmi stimula sfârcul cu putere.

Corpul meu zvâcni la senzația complet diferită de atingere cu degetul. Chiar dacă doar pieptul meu era atins, nu-mi puteam opri șoldurile să se miște.

– Nu… ah…

Uneori, își peria ușor pe dinți peste el și îmi făcea spatele să se arcuiască deasupra cearșafului. Locul acela, care îmi dăduse ieri o senzație de furnicături, azi era pe cale să mă facă să simt o nouă senzație.

Mici valuri de plăcere mă loveau din nou și din nou. Din când în când venea și un val mare, care și îmi făcea interiorul coapselor să-mi tremure.

Corpul meu zvâcnea la stimulii care rezonau direct în jumătatea mea inferioară.

– Nu, ah…

Deși mai devreme încercam să-l împing… înainte să-mi dau seama, îmi înfigeam degetele în părul lui Yuugo. De fiecare dată când amorțeala trecea prin mine, o căldură apăsătoare se acumula în partea de jos a corpului meu.

Simțeam că miezul meu de acolo jos era tare și îmi împingea lenjeria. Era o schimbare și la fundul meu. Interiorul stomacului meu începea încet să se simtă fierbinte.

Ceva se scurgea din locul înfierbântat, umezindu-mi organele. Se revărsa și spre exterior, umezindu-mi fesele fundului. Mi se păruse cam scârbos. Când mi-am ridicat șoldurile din cauza disconfortului, mâna lui Yuugo mă apucă de picioare.

– Uaau…

Îmi ridicase ambele picioare. Erau ridicate atât de sus, încât șoldurile mele pluteau și eu nu mai puteam face nimic. Și-a pus degetul pe elasticul pantalonilor mei și îl trase în jos în același timp cu lenjeria mea.

– …Ah, așteaptă…

– Nu mai aștept.

Nici măcar nu voia să-mi audă vocea care-l oprea. Îi dădu jos cu mare forță. Deasupra miezului meu umed de acolo de jos, am putut vedea ochii fioroși ai lui Yuugo îngustându-se și limba sa lingându-și buzele.