Virtual Alpha și eu -Capitolul 34

Singurul și unicul meu Alfa

Întreaga familie îl conducea pe Yuugo, la fel cum făcuse și când îl întâmpinase.

O mașină neagră cu aspect de lux parcase pe drumul din fața casei noastre. Era mașina care venise să-l ia pe Yuugo. Ultima dată, Yuugo condusese această mașina atunci când mă adusese acasă, dar de data aceasta părea că venise însoțit.

Șoferul purta mănuși albe și îl aștepta pe Yuugo având o postură adecvată în fața ușii banchetei din spate.

Yuugo își luă rămas bun de la familia noastră în fața porții. Mama zâmbea tot timpul neputându-și lua ochii de la el. Sora mea și Mei își luaseră deja rămas bun de la Yuugo și îl priveau din fața ușii de la intrare.

Eu mă aflam la o oarecare distanță față de el, pentru că habar n-aveam în ce loc ar fi trebuit să stau. Cum priveam absent profilul lateral al lui Yuugo, el își întoarse privirea spre mine imediat ce terminase de salutat.

– Hai, nu te duci cu el?

Auzisem asta în timp ce eram împins de la spate. Când m-am întors surprins, sora mea stătea chiar în spatele meu. Ea mă înghiontea zâmbind. În spatele ei, Mei zâmbea și el cu aceeași expresie.

Mă oprisem pentru o clipă, neînțelegând ce voiau să spună. Când mi-am întors privirea spre mama și tata, și ei îmi zâmbeau și îmi făceau semne aprobatoare din cap .

– Umm…?

– Ei bine, atunci, îl voi împrumuta.

În clipa următoare, Yuugo era lângă mine. Se pare că toată lumea plănuise să facă asta încă de la început. Yuugo mă luă de braț de parcă m-ar fi escortat și ne urcarăm împreună pe bancheta din spate.

În timp ce îmi priveam familia fluturându-și mâinile prin geam, mașina pornise ușor la drum. Destinația era, desigur, casa lui Yuugo.

Mă întrebam dacă era într-adevăr în regulă ca eu să plec cu el. Capul meu era încă amețit de la plânsetul de mai devreme. Admiram fața lui Yuugo, care stătea lipit de mine, iar el îmi zâmbea și mă îmbrățișa ușor.

La scurt timp după ce am ajuns acolo, eram urcat în dormitorul lui. Yuugo își scoase sacoul și mă ridică în brațe. Mă purta ca pe o prințesă.

Surprins de senzația bruscă de plutire în aer, eram dus până la pat și coborât încet peste așternuri. Mă împinse ușor cu umărul, după care Yuugo se lăsă deasupra mea și îmi sigilă buzele în tăcere.

Buzele noastre se atinseră între ele, schimbându-și unghiul de mai multe ori. Îmi pusesem mâinile în jurul capului său și îl trăsesem mai aproape, împletindu-ne limbile.

După ce ne-am bucurat pe deplin de gustul celuilalt, ne-am depărtat ușor buzele. Apoi, corpurile noastre se retraseră un pic și începurăm să ne uităm unul la celălalt.

Yuugo zâmbea ușor, iar eu îl fixam cu privirea.

– Spune-mi… Yuugo.

– Hm? Ce este?

– Deschide-ți gura…

Mă frământa încă de când eram în mașină… Dar era ceva ce nu reușeam să-l întreb. Era vorba despre caninii Alfa.

Yuugo răspunse „Sigur” și își deschise gura imediat. Cu toate acestea, nu îi puteam vedea foarte bine caninii superiori din  poziția asta.

Îmi întinsesem cu ezitare mâna spre gura lui Yuugo. Mi-am strecurat degetele prin golul dintre buzele lui deschise și încercam să-i ating zona de unde i-au fost scoși dinții canini.

– Huh…?

Era un dinte pe locul în care nu ar fi trebuit să fie. Încercam să-l apăs, dar nu era nicio diferență față de ultima dată când l-am atins. Dinții erau cu siguranță acolo.

– Ce este asta? Nu ți-ai scos dinții…?

– Sunt falși. Nu pot face o pereche dacă mușc ceafa cuiva cu ei.

După ce îmi spuse asta, îmi muşcă degetele jucăuş. Dintele era într-adevăr ca unul adevărat și nu-mi puteam da seama că era un fals.

– …Nu te-a durut să îi scoți?

– Ești îngrijorat pentru asta? Sunt bine. Nu cred că a fost chiar atât de dureros comparativ cu momentul când te-am mușcat aici până ai sângerat.

Yuugo îmi atinse apoi ceafa. Astăzi nu purtam gulerul de protecție gâtului, așa că îi simțeam vârfurile degetelor atingându-mi pielea goală. Mângâiase ușor semnul mușcăturii, care nu mă mai durea la atingere.

– Pentru asta, mă simt fericit… mai mult decât dureros.

Nu era nicio minciună în cuvintele sale. Senzația de umplere m-a făcuse și pe mine cu adevărat fericit și nu îmi mai aminteam să fi simțit durere.

La urma urmei, ceea ce simțisem cel mai intens la momentul acela fusese căldura.

– Aceasta va fi singura cicatrice pe care ți-o voi face vreodată.

Vocea joasă cu care îmi șoptise la ureche îmi făcuse inima să bată cu putere. Respirația mi se oprise, iar trupul îmi tresări.

– Hei, Sou. Pot să fac dragoste cu tine?

– …Dar, nu sunt în călduri.

– Nu vrei să o faci când nu ești în călduri?

Nu voiam să spun asta. Dădusem din cap într-o parte.

– M-am gândit că ar trebui să treacă un timp…

Chiar dacă eram un Omega, nu m-aș fi umezit acolo dacă nu eram în călduri. Poate chiar și moliciunea acelui loc ar fi acum diferită. Dacă ar fi să o facem împreună, ar fi nevoie de mult efort.

În plus, nu știam dacă puteam s-o fac până la capăt sau nu. Chiar dacă aș putea tolera cumva durerea, tot îmi făceam griji cum să o fac atunci când nu eram în călduri.

– Sou.

Poate pentru că îmi simți îngrijorarea, Yuugo îmi rosti numele cu o voce blândă. El zâmbi mijindu-și ochii, apoi își înfășură ambele mâini în jurul capului meu. Își aplecă fața mai aproape de a mea și își uni fruntea cu a mea.

– Suntem o pereche sortită, așa că nu trebuie să-ți faci griji pentru aceste lucruri.

– Ce vrei să spui? Dacă mă gândesc bine, ai spus asta și mai devreme… Suntem cu adevărat o pereche sortită?

– Te îndoiești de asta?

– Nu, dar…

Nu voiam să spun că mă îndoiesc de asta, dar încă îmi era greu să cred asta. În primul rând, legătura numită pereche sortită în sine era un fel de legendă urbană.

…Mă întrebam dacă exista într-adevăr o relație specială între mine și Yuugo.

– Atunci, dacă îți spun că între noi s-a întâmplat ceva ce se poate întâmpla doar unei perechi sortite, mă vei crede?

– …S-a întâmplat așa ceva?

– Da. Deși sunt deja convins și fără ca noi să facem asta. Mă lași să fac dragoste cu tine ca să-ți dovedesc asta? … Vreau să fiu cuplat cu tine chiar acum.

Nu aveam cum să refuz când mi-o ceruse în felul acesta. Și eu voiam să fiu cuplat cu Yuugo dacă se putea. Corpul meu aștepta ca el să mă atingă mai devreme.

– …Vreau să facem dragoste împreună.

În momentul în care am spus-o în cuvinte, Yuugo mă săruta deja puternic.

Un parfum dulce umpluse camera. Era parfumul lui Yuugo. Probabil că un miros asemănător venea și de la mine. Urma mușcăturii de pe ceafa mea se încălzise.

Chiar dacă nu eram în călduri, temperatura corpului meu devenise la fel de fierbinte ca atunci când eram în călduri. Se pare că perechile sortite continuau să se dorească unul pe celălalt și corpurile lor reacţionau astfel chiar şi atunci când nu erau în călduri.

– Cred că motivul pentru care corpul tău a reacționat așa atunci când ne-am întâlnit prima dată la librărie și pentru care ți-a crescut brusc căldura atunci în acel parc… era pentru că instinctele tale au reacționat la soartă.

– …mn, ah.

Comparativ cu perioada în care eram în călduri, conștiința mea era acum mult mai clară. Dar corpul meu, care era atins atât de intens de Yuugo, se topea complet.

Conștiința mea aluneca spre sentimentul de plăcere în loc să asculte explicația lui Yuugo.

– Vezi, deja te-ai umezit aici.

Exact cum o spuse el, fundul meu era deja ud. De fiecare data când Yuugo se mișca, de acolo se auzeau sunete puternice de alunecare. O amorțeală dulce mă străbătu în locul în care mă penetrase.

– Ah, aah, ….ngh.

– Te simți bine?

– Nn, mn… gh, mă simt bine… ngh.

Gaura din fund absorbise complet bărbăția lui Yuugo până la bază. În timp ce mă prindeam de corpul șezut al lui Yuugo, am scos un sunet dulce provocat de stimularea din interiorul meu.

Eram față în față și ne îmbrățișam. Mâna lui Yuugo coborî până la talie și-mi trase corpul mai aproape. Corpul meu era zgâlțâit ca și cum eram împins de sus în jos, iar excitarea ajunsă adânc în mine îmi stimulă părțile mele intime.

De fiecare dată când și-o băga adânc înăuntru, trupul meu se arcuia. Nu mai puteam să-mi rețin vocea. Yuugo își freca ușor dinții de gâtul meu dezgolit când îmi întorceam capul într-o parte.

– Ah… ngh.

Această simplă stimulare mă făcea să tremur. Interiorul meu supse cu putere penisul lui Yuugo.

– …Vreau să-ți las mai multe semne pe tine.

Corpul meu era deja acoperit cu semne roșii pe care Yuugo le făcuse ultima oară pe pielea mea. Erau deja multe urme de mușcături pe trupul meu…

Chiar și așa, se pare că asta încă nu era suficient pentru Yuugo. Perechea mea Alfa, care își arăta posesivitatea fără să o ascundă, era atât de adorabilă.

Cu cât aveam mai multe semne pe corpul meu, cu atât mă simțeam mai împlinit ca Omega. Simțeam că mă topeam de plăcere.

Mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului lui Yuugo și ne-am frecat trupurile încinse. Mi-am aplecat fața în jurul claviculei lui și am încercat să-l mușc. Dar, nu știam cât de tare ar fi trebuit să o fac. Apoi, mâna lui Yuugo îmi atinse capul.

– Continuă. Mușcă-mă mai tare…

Tremuram la senzația de extaz din vocea lui. Inima începuse să-mi bată cu repeziciune. Atunci când mi-am adunat și mai multă putere pentru a-l mușca, așa cum îmi ceruse, Yuugo gemu cu o voce șoptită.

În acel moment, penisul lui Yuugo, care se afla în mine, se mări și mai mult. Căldura creștea în mine și mă alimenta pe interior. Simțeam un fior pornind din centrul corpului și nu mai puteam  face asta.

Îmi depărtasem gura și începusem să-mi frec fruntea de umărul lui Yuugo.

– Ah, ah… de ce…

– Hai, fă-o mai mult. Lasă-mi și mie mai multe semne de-ale tale.

În ciuda vocii sale blânde, el își împinse penisul și mai adânc în mine. Buzele îmi tremurau, deschizându-se și închizându-se continuu.

O amorțeală ca un șoc electric îmi străpunse corpul, iar părțile mele intime fuseseră presate. Șocul puternic îmi făcu corpul să se încordeze pentru o clipă. Prinzându-mă cu disperare de Yuugo, i-am zgâriat fără să vreau spatele acoperit complet cu sudoare.

Yuugo crescu și mai tare în mine. Corpul meu, care fusese împins până la limită, zvâcnea și tremura sălbatic.

– Nu, ah…. aaah!

Lumea începuse să se coloreze în alb. În momentul în care am simțit căldura explodând din mine, mi-am pierdut cunoștința.

………………………………………………………….

– Al meu Alfa sortit.

Dar, nu din cauza sorții eram atras de el. Fusesem atras de Yuugo încă dinainte de a cunoaște mirosul feromonilor lui. Doar că nu-mi dădusem seama că era dragoste încă de la început.

Persoana de care eram atras se dovedise a fi perechea mea sortită. Acele cuvinte îl descriau perfect. Dar nu m-am gândit niciodată că un astfel de miracol ar putea să mi se întâmple mie.

Yuugo încă dormea. Probabil că făcuse duș în timp ce eu dormeam, pentru că părul lui, dat pe spate atunci când se prezentase pentru a-mi saluta familia, revenise la forma lui moale pe care o știam foarte bine.

Îmi întinsesem ușor mâna pentru a-i atinge părul, care era căzut pe pernă. Părul lui curgea lin și se simțea atât de plăcut la atingere. Fața mea începuse în mod firesc să zâmbească.

– Singurul și unicul meu Alfa.

Încercam să mă adresez lui Yuugo cu o voce șoptită. Aveam o voce la fel de joasă ca o șoaptă, dar pleoapele lui Yuugo se mișcară. Își deschise ochii încet.

– …Ce este, singurul și unicul meu Omega?

Cred că se trezise înaintea mea. Vocea lui era încă răgușită de la trezire, dar privirea lui era îndreptată fix spre mine. Avea un zâmbet fericit pe buzele sale.

– Deci ești treaz.

– Hm? Ce vrei să spui?

Cu siguranță Yuugo făcea pe prostul. Apoi, hotărâsem să-mi întind ambele mâini spre el pentru a-i ciufuli părul. Ne trezisem amândoi râzând.

Stăteam îmbrățișați, întinși unul în fața celuilalt, doar că acum eu eram deasupra corpului lui Yuugo. Nu eram cam greu pentru el?

Era opusul a ceea ce făceam mai devreme, acum eu mă aflam în poziția de a-l privi de sus pe Yuugo. Puteam simți bătăile inimii lui Yuugo direct pe pielea mea.

Dintr-odată, am observat un telefon pe noptieră și mi-am întins mâna după el.

– Ce s-a întâmplat?

Yuugo fusese surprins de mișcarea mea bruscă și luă telefonul care se afla lângă al meu.

– Deschide aplicația.

– Aplicația? Te referi la… Omega Virtual?

Dădeam din cap în timp ce deschideam și eu aplicația mea Virtual Alpha. Nu mai deschisesem această aplicație de când făcusem schimb de numere de contact. Trecuse foarte mult timp de când nu mai văzusem acest ecran.

În timp ce mă simțeam profund mișcat de asta, pornisem ecranul de chat.

[Hei, Yuugo.]

Când am trimis acest mesaj, Yuugo răspunsese și el din aplicație. Era ceva normal ca Yuugo să nu mă întrebe de ce facem asta, chiar dacă stăteam unul în fața celuilalt.

[Prima dată când am vorbit cu tine, nu mă așteptam că o să ajungem așa.]

În momentul în care începusem să folosesc din nou aplicația, sentimentele pe care la avusesem la prima utilizare a aplicației îmi reveniseră în mod natural în minte. Mi-am amintit de ziua în care vorbisem pentru prima dată cu Yuugo, în aplicația pe care o deschisesem având urme de îndoială.

Acum că mă gândesc la asta, Yuugo se dădea atunci drept student. Eram puțin curios despre cum se simțea când tasta acele cuvinte.

Surprins de răspunsul neașteptat al lui Yuugo, aruncasem o privire spre el. Yuugo se uita la ecran zâmbind. Părea că-și amintea de asta.

Mă uitam la cuvintele pe care mi le trimise Yuugo în urmă cu o clipă.

Special, huh.

Mă întrebam cum era el pentru mine. Crezusem că era doar o aplicație, doar un AI. Întotdeauna mă gândeam la el nu ca la o persoană reală, poate că de aceea îmi deschisesem inima pentru el… dar mă întrebam dacă de fapt era diferit.

Oare, încă de atunci, Yuugo fusese întotdeauna special pentru mine?

În timp ce mă gândeam la asta, tastam alte câteva cuvinte.

[Nu știu dacă ai fost special sau nu,]

Nu știam dacă simțeam că el era special sau nu. Dar știam un lucru sigur.

[dar simt că este cu adevărat uimitor faptul că persoana de care te-ai îndrăgostit s-a dovedit a fi perechea ta sortită, nu?]

Poate că asta era soarta cu adevărat.

Cred că totuși era mai mult decât un vis.

Poate chiar ca un miracol? Uneori am gândeam la asta.

Atunci când mă uitam la fața lui Yuugo după ce îi trimisesem mesajul, el privea spre ecran cu o privire surprinsă. După un timp, se uită la mine și zâmbi.

– Așa este. Mă bucur că persoana de care am fost atras… și perechea mea sortită ești tu, Sou.

Sfârșisem prin a zâmbi timid la cuvintele pe care mi le spuse atât de sincer. În timp ce chicoteam mișcându-mi corpul, telefonul îmi fu smuls din mână. Apoi mă îmbrățișă cu putere.

Buzele noastre se lipiră din nou.

– Te iubesc, Sou.

– Şi eu. Tu ești singura persoană pe care o iubesc.

Îi jurasem și eu iubire lui Yuugo, imitând cuvintele de jurământ pe care le folosise el mai devreme.

Ne uitam unul la altul zâmbind, iar buzele ni se atinseseră încă o dată. Ne împreunarăm degetele și ne lipirăm trupurile, dorindu-ne cu pasiune unul pe celălalt.

Pe pat, telefoanele noastre erau așezate unul peste altul, la fel ca trupurile noastre.

(SFÂRȘITUL POVEȘTII PRINCIPALE)