TE AȘTEPTAM- Capitolul 7

Xiao Qeu spusese că voia să încerce, așa că cu siguranță nu era doar o vorbă aruncată în vânt.

Nu e ca și cum nu ar fi urmărit niciodată bărbați când era tânăr și viguros. Xiao Qeu fusese inițial o persoană iubitoare de distracție și era dificil pentru oameni să-i reziste când erau curtați. La urma urmei, avea un aspect frumos și o siluetă grozavă. Era o persoană grozavă când era student.

În ultimii ani se liniştise cu adevărat şi se calmase. Dar nu însemna că acestei persoane nu-i va mai  fi dor de nimeni de acum înainte, asta era imposibil.

Lucrurile stăteau așa, odată ce-i venea un gând în minte, acesta va crește înverșunat. Cu cât Xiao Qeu se gândea mai mult la Zhou Zui când se întoarse, cu atât devenea mai interesat, așa că nu era nevoie să îndure de unul singur.

Xiao Qeu îl sună direct pe Zhou Zui, dar persoana care răspunse la telefon fu băiatul chel, Lu Xiaobei. Xiao Qeu spuse:

– Îl caut pe Zhou Zui. Sunt eu, Xiao Qeu.

Lu Xiaobei strigă la telefon:

– Ge! Te caută Xiao Qeu!

După un timp, Zhou Zui veni să răspundă la apel, iar Xiao Qeu îl întrebă:

– Nu e un număr privat?

Zhou Zui spuse:

– Nu, e numărul de la lucru.

Xiao Qeu nu fu prea deranjat de asta și trecu direct la subiect:

– Când îmi faci cinste cu o băutură?

Zhou Zui spuse:

– Când vrei, depinde de tine.

Xiao Qeu spuse imediat:

– Vinerea asta.

Zhou Zui răspunse cu un zâmbet:

– Bine.

Xiao Qeu stabilise în mod deliberat weekendul următor. Nu trebuia să meargă la muncă a doua zi, așa că nu conta dacă se culca mai târziu. Xiao Qeu se îmbrăcă foarte cochet în acea zi. Purta tot ce îl făcea să arate frumos și chiar își pieptănase părul lins.

Își dăduseră întâlnire în Su Chi.

Xiao Qeu, venise aici doar să bea, și era un obișnuit. Când  sosi Zhou Zui, Xiao Qeu discuta deja cu Lao Su la bar de multă vreme. Xiao Qeu îi făcu semn cu mâna și strigă:

– Aici!

Lao Su îl întrebă pieziș:

– E ceva între voi doi?

Xiao Qeu zâmbi și spuse:

– Nu, vreau să-i fac curte.

Lao Su îl tachină:

– Ți-ai schimbat gusturile, Ge?

Xiao Qeu nu spuse nimic, doar zâmbi.

Când veni Zhou Zui, Lao Su trebui în mod natural să plece pentru a le face loc, temându-se că nu vor putea vorbi. Xiao Qeu îl întrebă pe Zhou Zui:

– Vii des aici?

Zhou Zui spuse:

– Ocazional.

Xiao Qeu îndrăzni să vorbească după ce bău tot vinul. El îl întrebă direct pe Zhou Sui:

– Majoritatea oamenilor care vin aici sunt gay, nu-i așa?

Zhou Zui nu negă, iar paharul atinse ușor mâna lui Xiao Qeu.

Zâmbetul lui Xiao Qeu era frumos. Se uită la Zhou Sin și spuse:

– Și eu.

Zhou Zui dădu din cap:

– Mi-am dat seama.

Zhou Zui puse o țigară între buze și coborî privirea. Din punctul de vedere al lui Xiao Qeu, era foarte confuz. Bricheta era pe masă. Xiao Qeu o luă înainte ca Zhou Zui să întindă mâna, apoi ridică brațul pentru a o apropia de țigara lui Zhou Zui.

Acesta mestecă țigara și spuse mulțumesc, părând absent.

Xiao Qeu se uită la el:

– Atunci… sunt interesat de tine… poți să-ți dai seama?

Zhou Zui trase țigara și o aprinse cu mâna lui Xiao Qeu, apoi ridică privirea și se uită la acesta. Când Xiao Qeu se aplecă în față, gulerul i se deschise și i se văzu linia gâtului și frumoasa claviculă. Zhou Zui se uită înapoi la fața lui, suflă fumul și spuse:

– Pot să văd asta.

– Asta este.

Xiao Qeu dădu din cap și nu mai spuse nimic. Din moment ce Zhou Zui spusese ultima dată că era obișnuit să fie singur, Xiao Qeu îi oferi șansa de a-l respinge. Cuvintele se opriseră aici, deci va exista un sentiment subtil de ambiguitate între ei doi.

Cel puțin în acest bar, trebuia să fie un cuplu care intrase și va ieși împreună.

Conform modului obișnuit de a flirta cu un bărbat,  ar trebui să plătească pentru băutură astăzi, astfel încât Zhou Zui să aibă un motiv să îi întoarcă favoarea lui Xiao Qeu mai târziu. Dar asta era puțin vulgar. Cealaltă persoană era un bărbat mai matur decât el, nu un tinerel.

Xiao Qeu rămase alături și așteptă ca Zhou Zui să plătească nota. După aceea, cei doi ieșiră și Xiao Qeu spuse:

– Bei destul de mult, Zhou Xiansheng. Bei mai mult decât mine dar arăți destul de treaz.

Zhou Zui spuse:

– Eu pot bea. Nu bea cu mine în viitor dacă nu ții pasul, vei pierde.

Xiao Qeu zâmbi:

– Ce-ar fi să nu mai bei data viitoare? Sunt interesat de tine și am spus-o deja aici.

Xiao Qeu se încruntă după ce râse și-și apăsă liniștit mâna pe stomac.

Zhou Zui văzu și întrebă:

– Ce s-a întâmplat?

Xiao Qeu oftă și spuse:

– Mă doare stomacul după ce beau. Chiar nu pot să beau. Îi face rău chipului profesorului poporului.

– Dacă nu poți bea, nu bea. Dacă vrei să mă vezi de acum înainte, doar vino la studio sau sună-mă, spuse Zhou Zui.

Xiao Qeu se uită la el cu un surâs.

– Data viitoare când vreau să te văd, voi da iar un telefon la serviciu?

Zhou Zui zâmbi, se uită la Xiao Qeu și, după câteva secunde, spuse:

– Ești atât de grijuliu.

Își scoase telefonul mobil din buzunar, îl deblocă și i-l  aruncă lui Xiao Qeu.

Xiao Qeu îl preluă și-și salvă numărul de telefon fără ezitare, apoi îl formă pentru el însuși.

Înainte de a pleca, îi spuse lui Zhou Zui:

– Zhou Xiansheng, nu am făcut curte nimănui de mult timp. De când eram tânăr… nu a existat nimeni care să poată scăpa dacă l-am vrut.

Zhou Zui ridică din sprâncene.

Xiao Qeu continuă:

– Ce-ar fi să încerci?

Zhou Zui zâmbi, dădu din cap și spuse:

– De când erai tânăr… eu cred că ești doar un copil.

Xiao Qeu scoase cartea de identitate și îi arătă lui Zhou Zui data nașterii:

– Am treizeci de ani, nu mint.

Un băiat cu adevărat frumos ar arăta bine chiar și în fotografia lui de identitate. Zhou Zui se uită la chipul lui Xiao Qeu de pe cartea de identitate, care era mult mai tandru decât acum, și zâmbi fără să spună nimic.

După ce se despărțiră, Xiao Qeu se așeză pe bancheta din spate a taxiului și se ghemui, acoperindu-și stomacul. Îi spusese lui Zhou Zui că nu se preface că are o durere de stomac. De fapt, transpirase deja de durere în bar, chiar dacă se prefăcea că este bine.

Avusese mereu un stomac sensibil, așa că Lin An îl lăsase rareori să bea. Dar nu se întâmpla de fiecare dată. De ziua lui băuse mult, dar nu avusese dureri de stomac.

De data aceasta îl durea foarte tare, iar picioarele îi erau slăbite când ajunse acasă. Poate că avea ceva de-a face cu faptul că începuse să bea înainte să mănânce cina, iar stomacul îi era gol.

De data aceasta stomacul se supărase cu adevărat pe el și îl duruse câteva zile. Xiao Qeu luase medicamente în fiecare zi și băuse terci care-i hrănea stomacul dimineața și seara.

Toți colegii săi din grup știau că are stomacul delicat, iar un profesor îi dăduse chiar și o cutie de biscuiți cu ciuperci cu cap de maimuță[1] pentru a-l ajuta să-și hrănească stomacul. Xiao Qeu nu știa dacă să râdă sau să plângă, se simțea de parcă era posedat de Xiao Daiyu[2].

Făcuse o fotografie cu cutia de biscuiți cu ciuperci cu cap de maimuță și o trimisese la numărul personal al lui Zhou Zui.

Chiar nu voi mai bea data viitoare, devin Xiao Daiyu după ce beau.

Cele două mesaje păreau pierdute în tăcere și nu primi niciun răspuns.

Xiao Qeu ghici că Zhou Zui nu voise să răspundă, acel gen de bătrân nu era atât de ușor de sedus. Dar nu conta, nu se aștepta să răspundă.

Acum trebuia să aducă o sticlă de apă chiar și la curs și să bea apă caldă când îi era sete. Din fericire, vremea se răcise. Dacă ar fi fost încă la fel de cald ca înainte, probabil că nu ar fi  putut să bea paharele cu apă caldă, chiar dacă i-ar fi fost sete.

Ultima dată când șeful de grupă luase inițiativa să vină și să-i dea apă caldă, Xiao Qeu spuse:

–Mulțumesc.

– Nu-mi mulțumi.

Șeful de grupă stătu la pupitru și vorbi cu el.

–De ce te comporți ca un bătrân la o vârstă atât de fragedă și încă te doare stomacul?

-Doar un bătrân are dureri de stomac?

Xiao Qeu râse.

– Am început să am dureri de stomac în gimnaziu.

– Atunci încă nu ai cauza principală a bolii, iar vechile probleme sunt mai greu de rezolvat.

Șeful de grupă spuse:

–  Îți voi prezenta mai târziu un medic de medicină chineză, o rudă de-a mea. Lasă-l să te ajute.

-Nu-mi plac medicina chineză, este prea amară, spuse Xiao Qeu.

Șeful de grupă spuse:

– De ce te porți ca un copil?

Xiao Qeu se uită la el și răspunse:

– Te rog, șterge tabla.

Acesta era lucrul rău la profesorii de vârsta lui Xiao Qeu. Studenții se simțeau mereu aproape de el, iar Xiao Qeu nu voia să se comporte ca un profesor tot timpul.

Datorită propriei orientări sexuale a lui Xiao Qeu, indiferent dacă era băiat sau fată, nu voia să se apropie prea mult și trebuia să evite bănuielile. Dacă într-o zi alții ar afla despre orientarea lui sexuală, relația armonioasă profesor-elev ar  fi distrusă dacă oamenii s-ar gândi prea mult la asta.

Xiao Qeu fusese destul de calm cu privire la acest aspect al lui însuși. Erau mulți băieți buni în campusul universitar, dar de când înțelesese natura sa, îi plăcuseră doar cei mai în vârstă decât el.

Gândindu-se la asta, Xiao Qeu nu se putu abține să nu se gândească la Zhou Zui din nou. Nu mai sunase de  când băuseră împreună, iar cele două mesaje  pe care le trimisese înainte fuseseră primul contact.

Fang Qiao îl întrebă pe WeChat:

Cât de mult ai flirtat, profesore Xiao?

Xiao Qeu:

De ce ești așa năzdrăvan ca o fată?

Fang Qiao: Micul chel vrea să fac niște retușuri de culoare săptămâna aceasta.

Xiao Qeu: Când?

Fang Qiao: Duminică.

Xiao Qeu: Du-te.

Xiao Qeu ar fi mers cu siguranță, altfel s-ar fi gândit să-l contacteze pe Zhou Zui. El a spus că-i va face curte, dar nu va funcționa dacă va aștepta atât de pasiv.

Xiao Qeu se întoarse acasă vineri seara și rămase peste noapte acasă înainte de a se întoarce sâmbătă după-amiază. Doctorul Xu îi spuse că Lin An luase toate lucrurile rămase, totul era curat și nu mai rămăsese nici o urmă de el acasă.

Xiao Qeu spuse:

– Mulțumesc, mamă.

– Nu, te cunosc prea bine. Pur și simplu nu știam ce se întâmplă cu tine înainte, altfel m-aș fi ocupat de asta cu mult timp în urmă . Xiao Lin a spus că despărțirea e din cauza lui.

Xiao Qeu clătină din cap.

–Nu mai este important, nu mai contează. Ce este în trecut este în trecut.

El și Lin An locuiseră o vreme în casa părinților săi. În acea perioadă, existase o problemă cu încălzirea casei în care locuia acum Xiao Qeu și durase mai mult de o săptămână pentru a o repara. Chiar și după ce se terminaseră reparațiile, în casă era încă frig, așa că în acea iarnă rămăseseră la părinții lui.

– Nu ascunde nimic familiei tale în viitor. Dacă nu ne spui, putem doar să ne îngrijorăm. Indiferent ce ți se întâmplă, tatăl tău și cu mine nu te vom învinovăți. Știi asta.

Xiao Qeu nu spuse nimic o vreme, doar mânca mărul. Abia când îl termină de mâncat pe tot, își îmbrățișă mama, o bătu pe spate și spuse:

– Mi-e teamă că s-ar putea să te enervezi și nu vreau să-ți ascund asta.

Mama îl bătu și ea pe spate și spuse pe un ton blând și rar:

– Ești singurul meu fiu și, atâta timp cât ești fericit și eu sunt.

–Atunci hai să spunem că sunt cel mai fericit, mamă.

– De ce ești atât de fericit?

Xiao Qeu zâmbi și îi făcu cu ochiul.

– Am o nouă iubire.

[1] Ciuperca cu cap de maimuță supranumită și Coama leului sau ciuperca Hericium face parte din familia ciupercilor cu un puternic efect terapeutic. Nativă din America de Nord, Europa și Asia, această ciupercă este folosită de sute de ani pentru efectele sale benefice asupra organismului. Datorită conținutul său bogat în nutrienți, coama leului este utilizată pentru proprietăţile sale cardioprotectoare, hepatoprotectoare, neuropotectoare sau antihipertensive

[2] Mare zeitate în religia budhistă