Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 10

Capul strâmb al tigrului

După ce luă banii pe care-i găsise, îi predă locotenentului Khem și-i ordonă să-i dea familiei decedatului, conform procedurii. Tânărul inspector îl duse pe băiat în camera de interogatoriu, așa cum i se ordonase. Și acum stătea în picioare, privind cum era interogat de șeful echipei de anchetă.

– Am citit istoricul și raportul ultimului interogatoriu, dar dacă întreb din nou, nu va fi nicio problemă, nu?

– Nu.

– Ah, și chiar dacă există o problemă, probabil că nu voi putea face nimic. Se pare că inspectorul Singha și-a neglijat îndatoririle lăsând un suspect de crimă să umble liber.

– P’Singha încerca doar să mă facă să mă relaxez, interveni Thup aproape imediat.

Acest lucru îl făcu pe King să se uite la tânăr cu și mai multă ferocitate în ochi.

– Phi? Sunteți deja foarte apropiați, nu?

Singha, care se afla în camera de observație, înjură în sinea lui. Voia să se termine repede ca să poată pleca, așa că-l întrebă pe sergentul care era cu el.

– Cât timp va dura interogatoriul?

– Vreți să intru să îl întreb, domnule inspector?

– Nu este nevoie.

– Domnule inspector, îl veți lăsa pe acest copil să se întoarcă acasă? Pentru că, orice s-ar întâmpla, nu există nicio dovadă împotriva lui și nu poate fi arestat.

Singha nu răspunse nimic. Era adevărat că, dacă nu existau dovezi clare care să susțină vinovăția, suspectul ar trebui eliberat. Dar el nu putea să-l lase. Așa că prefera să continue să-l privească.

– Băiatul acesta s-a oferit voluntar să ne ajute cu cazul.

– Da? Cum?

– Are informații despre caz care ne-ar putea fi de folos, spuse Singha.

Rostise cuvintele în timp ce continua să se uite prin geam. Chiar și atunci când el era cel care cerea, folosindu-se de puști, era încă foarte posesiv. Ca să nu mai vorbim de King care avea un temperament și un fler ca al unui câine de vânătoare, iar băiatul nu putea ține pasul cu el.

– Ai o carieră de artist independent, deci probabil că ai mult timp pentru alte lucruri, nu?

– Am mult de lucru cu clienții. Tablouri online, cât și desene pentru animație. Dacă a face ceea ce spune poliția înseamnă a ieși să comiți această infracțiune, ar trebui să răspund că nu este așa.

– Știi cum să răspunzi bine. Se pare că ai fost deja sfătuit.

King se uită în oglindă, știind că Singha va fi cu siguranță acolo să asculte.

– În declarația de la primul interogatoriu, scrie că ai fost la locul crimei înaintea poliției. Sper că acum îmi vei spune ce te-a făcut să mergi acolo. Dacă răspunsul tău nu este același, probabil că va trebui să îl inculpăm și pe Singha.

Thup știa că, dacă va răspunde la fel cum îi răspunsese lui Singha, persoana din fața lui probabil că nu-i va da nicio șansă să dovedească adevărul, așa cum ar face-o Singha. Dar să-l mintă ar fi dificil.

– Știam că au mai fost cadavre acolo.

– Ai mai văzut asta înainte? Te referi la crima de acum cinci ani?

– Nu, s-a întâmplat cu mult înainte.

– Știu, am citit și eu despre acea cercetare.

– Știu că poate fi greu de crezut. Dar dacă analizați raportul pe care l-a făcut inspectorul Singha, ar trebui să vă dați seama că este suficient pentru a confirma că nu am făcut-o eu. Chiar autopsiile în sine dezvăluie ziua în care a murit fiecare victimă. Și, cel mai important, sunt fericit că îl pot ajuta pe inspectorul Singha să rezolve acest caz.

– Nu mă așteptam la nimic altceva.

Singha se uită la ochii serioși ai lui Thup înainte de a privi fața rece a lui King. Cei doi nu schimbau cuvinte. Pur și simplu se uitau unul la celălalt.

– Spune-i locotenentului Khem să mă sune dacă toate mandatele de percheziție au fost obținute.

– Am înțeles, inspectore, răspunse ofițerul.

Singha zâmbi în colțul gurii înainte de a intra în camera de interogatoriu.

– Exact la timp, Singha, salută King când văzu o persoană nouă intrând.

– Îl poți interoga pe puștiul ăsta de câte ori vrei, cel mai bine ar fi să citești dosarul și să-l lași pe Thup în pace.

Thup îi urmase instrucțiunile.

– Eu nu am terminat. Nu puteți duce suspectul nicăieri.

– Acest copil este doar un suspect, nu un acuzat. Dacă încă nu ești sigur, uită-te la fișierele CCTV și citește rezultatele autopsiei. Dacă ai îndoieli, îl pot aduce înapoi pentru a-l interoga.

– Atunci trebuie să fie închis aici.

King se apropie și se opri în fața lui Singha, ochii arătându-i dezgust.

– Închis? Mă întreb dacă ai devenit atât de obișnuit cu puterea ta de a țese scenarii. Spune-mi, ce dovezi ai să-l închidem? Au trecut 48 de ore.

– Doar pe baza comportamentului său și a declarației sale inițiale. Acum știi.

– Asta spui tu.

Singha se apropie de el, înainte de a-și folosi mâna pentru a peria gulerul costumului său negru extrem de scump. King nu arătă niciun fel de părtinire, așa că Singha îi zâmbi în colțul gurii și-i spuse:

– Eu sunt inspectorul aici. Acesta este postul meu. Dacă nu ești mulțumit, du-te înapoi și dă-mă în judecată împreună cu tatăl tău.

Umărul lui King fu împins cu atâta forță încât șovăi. Singha îl luă pe Thup și  ieși pe ușă, uitându-se în jur.

Cei doi se îndreptară spre mașina lui Singha, se urcară și merseră direct spre casa tânărului inspector, fără să oprească nicăieri.

– Vei avea probleme?

– Ce fel de probleme?

– Probleme la serviciu și cu prietenii.

– Legea stabilește că o persoană nu poate fi reținută mai mult de patruzeci și opt de ore fără probe. Iar în ceea ce privește prietenii, el nici măcar nu face parte din această categorie.

Thup dădu din cap în semn de înțelegere. Dar auzind asta, în tânăr apăru sentimentul că între ei era ceva mai mult.

Când ajunse la casa lui Singha, Thup își scoase valiza din mașină, agitat. Nu dormise niciodată acasă la un prieten sau în altă parte în afară de temple și apartamentul lui. Nu știuse niciodată cât de distractiv era să petreacă noaptea în casa altcuiva, așa cum văzuse în filme.

În momentul în care Thup trecu pragul, simți ca și cum o atmosferă înghețată s-ar fi transformat într-o briză moale și confortabilă.

– Ai spus că nu ai nicio problemă să dormi pe canapea.

Vocea persoanei îl făcu să-i revină din nou conștiința. Tânărul se uită în jur. Descoperi că locuința nu era așa cum se aștepta, ci puțin mai complicată. Ceea ce văzuse în secret înainte era doar o parte din ea.

Pe masa din sufragerie, o parte era plină cu diverse documente, iar cealaltă parte era plină cu pahare din plastic de tăiței instant și cutii de orez instant. În chiuvetă era un pahar deasupra mai multor farfurii stivuite. Mai erau și cutii de bere împrăștiate prin colțurile casei, dar adevărul era că erau hârtii peste tot, indiferent unde te uitai.

– Asta e bucătăria. Aia e baia. Este strict interzis să urci la etajul unu, aici, jos, fă ce vrei. În bucătărie, poți mânca ce vrei, înțelegi?

Thup dădu nervos din cap, până când Singha spuse.

– Mă duc la culcare.

Apoi Thup îl privi urcând scările până când dispăru din peisaj. Scoase un oftat de ușurare înainte de a lua hârtiile de pe canapeaua din stofă gri în formă de L și de a le așeza pe masa din sufragerie. Tânărul nu se putu abține să nu se uite prin casă, ceea ce îl făcu să se simtă neliniștit sau anxios. E minunat să te simți așa. Nu se mai confruntase niciodată cu o astfel de situație. După ce se uită din nou prin casă, luă un tricou colorat cu mânecă scurtă, se duse la baie și se schimbă. Din moment ce spusese că va fi util, primul lucru pe care-l făcu fu să facă curat în casa persoanei care-l adăpostea o vreme.

Cu mâinile lui frumoase, strânse gunoiul și-l puse în saci negri. Strânse toate documentele și le așeză pe masă, încercând să le organizeze pe categorii.

Mai multe cutii de bere fură călcate în picioare și puse într-un sac separat. Vasele stivuite în chiuvetă fură apoi spălate până străluciră de curățenie. Folosind o mătură și un mop, făcu casa care era dezordonată să pară curată și proaspătă. Acum părea mai spațioasă. Se duse la frigider să ia niște apă și rămase șocat când descoperi că, în afară de apă, bere și alimente congelate, nu mai era nimic altceva. Se întrebă ce fel de viață ducea cu adevărat această persoană.

Când totul fu în ordine, Thup se întinse pe canapea. Își roti ușor corpul pentru a-și destinde mușchii care lucraseră în ultima oră. Dar apoi sunetul cuiva care cobora scările îl sperie, iar el se mișcă imediat pentru a se așeza cu grijă cu picioarele încrucișate.

– Ai făcut curat?

– Da.

Singha ridică din umeri înainte de a merge spre masă. Se uită la documentele care erau organizate ordonat în cutii. De cele mai multe ori avea tendința să se ocupe de dosare care nu fuseseră încă finalizate, luându-le acasă pentru a le finaliza, și astfel ajungeau să se adune. Se ocupa de toate deodată și, deși erau lucruri de care trebuia să se ocupe, în momentul de față, exista un caz de crimă copleșitor, așa că încă nu avea timp să se ocupe de munca adunată acasă.

– Ți-am adus pernă și pătură, dacă îți este cald, pornește ventilatorul sau aerul condiționat.

– Hm…Phi.

– Ce?

Singha se uită la tânărul care se ridică să primească perna și pătura cu ochii sclipitori.

– Ți-e foame? Știu să gătesc.

Singha își încrucișă brațele pe piept și se sprijini de masă pentru a se uita mai bine la Thup. Dacă nu ar fi fost faptul că acesta părea mereu amețit și asta îl scotea din minți, și că uneori părea puțin speriat, era ca și cum băiatul din fața lui ar fi ciulit urechile în acel moment și dădea din coadă dintr-o parte în alta ca un cățeluș. …

– Nu, mă duc sus să lucrez, nu face gălăgie.

Singha începu să urce, dar se opri brusc.

– De fapt, voiam să te întreb ceva.

– Da?

– Ai spus că ai văzut fantoma unei femei în casa uneia dintre victimele crimei. Arăta ca cea pe care ai văzut-o acum douăzeci de ani?

Thup a dat din cap.

– Îți amintești cum arăta?

– Îmi amintesc.

– Te rog, descrie-mi-o.

– Vrei s-o desenez?

– Mm, și, de asemenea, ai rude sau cunoștințe în orașul tău natal?

– Nu mai am rude, spuse Thup cu tristețe.

– Dar există un tip care mă cunoaște. Da, cineva care a călugăr la templu cât timp Luang Phor era încă acolo.

– Ai vreo modalitate de a-l contacta?

– Da.

Singha își luă telefonul și i-l dădu lui Thup. O mână subțire se întinse să îl ia mai întâi, apoi scrise un număr acolo și îi înmână telefonul.

– Numele lui este Sanak. Nu mai este călugăr, are șaptezeci de ani. Vrei o cafea? Știu să fac cafea.

Singha se uită la fața lui Thup.

– Nu ar fi mai bine să te gândești puțin unde ai pierdut amuleta, ca să nu mă mai urmărești?

După ce spuse asta, urcă din nou pe scări.

Tânărul se holbă la el și, cu nostalgie, se întoarse și se așeză singur pe canapea.

– Și ce mă fac dacă nu o voi găsi? mormăi Thup pentru sine, în tăcere.

…

Singha intră în camera de lucru de lângă dormitorul său. Camera era plină de fotografii și notițe, atârnate pe sfoară. Încercă să găsească punctele de legătură ale tuturor cazurilor, dar avea doar aceeași poveste veche. Tânărul se așeză la masă, recitind raportul care rezuma totul. Era destul de sigur că lucrurile în acest caz ar putea să nu meargă. Totul începuse să se întâmple acum cincisprezece ani, iar vinovatul putea fi o fantomă. Brusc, telefonul de pe birou  sună discret. Se uită la numele de pe ecran și răspunse fără ezitare.

– Alo.

– Bună ziua, inspectore Singha. În ceea ce privește ceea ce ați cerut, totul este deja stabilit, puteți veni mâine.

– Mulțumesc foarte mult.

– Cu toate acestea, poate fi dificil să vorbiți. Deținuții nu vorbesc cu oamenii din afară, chiar dacă familia vine în vizită.

– Nu contează, cred că îl voi face să vorbească.

– Bine, atunci sună-mă mâine când ajungi.

– Da.

Mâine vom ști dacă vinovatul pe care au spus că l-au prins este persoana reală sau o fantomă. Telefonul lui sună din nou. De data aceasta era un număr neidentificat. Singha răspunse la telefon înainte să îl ridice la ureche și să înceapă să citească documentul.

– Alo.

– Vreau să vorbesc cu tine.

– Nu am timp de pierdut.

Singha își dădu ochii peste cap când auzi vocea persoanei de la celălalt capăt al firului.

– Dacă închizi, ai putea pierde știri importante.

Când era pe punctul de a apăsa butonul de închidere, interveni primul.

– Dacă nu este vorba despre caz, sunt ocupat.

– Ești ocupat, sau nu vrei să vorbești cu mine?

– Nu vreau să vorbesc, răspunsul direct îl făcu pe cel de la celălalt capăt al firului să chicotească.

– Unde ai pus copilul ăla?

– De ce vrei să știi?… King.

– Haide…

– Ești sigur că vrei să folosești vocea asta cu mine? Singha îl admonestă pentru tonul vocii pe care cealaltă parte îl folosise cu el, pentru că părea că dă ordine unui subordonat.

–Am venit să ajut pentru că am vrut să repar mai întâi cazul.

– Nu este nevoie, este chiar mai complicat decât înainte. Poți să te ocupi de mandatele de percheziție.

Singha nu acordă prea multă atenție celui de la celălalt capăt al firului pentru că se uita la fotografiile de la locul crimei.

– Dacă fac asta, voi putea vorbi cu tine mai târziu?

– Nu, și chiar dacă nu o faci, nu poți. Ți-ai terminat deja treburile?

– Unde este acel copil?

– La mine acasă.

– L-ai luat acasă?!

– Da… și?

– Crezi că e o idee bună să-l ai în casa ta?

– Nu m-am gândit prea mult la asta.

Singha se ridică în picioare și porni computerul, înainte de a da clic pentru a vizualiza fișierul cu poze din dosarul cu probe, căutând din nou și din nou pentru a descoperi obiectul pe care îl căuta. În timp ce aștepta să ajusteze claritatea imaginii, auzi un oftat de la celălalt capăt al firului.

– Există și o casă sigură, nu ți-a trecut prin cap să-l duci acolo?

– Cine te crezi, King?

– Cineva cu care ai avut ceva înainte.

„…”

– Trebuie să vorbim.

– Dacă despre asta vrei să vorbești, nu mă mai suna. Nu vei face decât să-ți pierzi timpul.

– Nu ești tu cel care-și pierde timpul cu puștiul ăla criminal?

Singha își dădu ochii peste cap enervat. Alese să închidă telefonul cu un motiv. Ceea ce găsise în fața lui era mult mai important. Imaginea era clară. Chiar exista o păpușă, după ce deschise site-ul și tastă cuvântul „Păpușa cu gâtul rupt” în caseta de căutare, nu dură mult până când pe ecran apărură imagini cu păpuși de lut de formă umană, dar nu foarte ascuțite. Cu o pereche de ochi ageri, se uită cu atenție la fiecare personaj.

“Păpușa cu gâtul rupt”. Este o păpușă de lut care este modelată manual, poate fi femeie sau bărbat. Nu sunt sculptate cu mare precizie pentru că se consideră că sunt făcute pentru fantome. Acesta este motivul pentru care păpușile de acest fel sunt adesea văzute cu capul sau gâtul rupt. Conform superstițiilor, oamenii fac adesea această păpușă atunci când simt durere. Sau este menită să alunge ghinionul, cum ar fi să păcălească fantomele și dușmanii karmici să îi urmeze. Este folosită pentru a reprezenta faptul că o persoană în viață a dat o ofrandă și o păpușă pentru a o reprezenta. Din acest motiv, aceste tipuri de păpuși sunt adesea văzute în ofrande, plasate de-a lungul drumului către Sam Phraeng sau pe râul plutitor”.

Când termină de citit ce căuta, compară fotografiile păpușilor de pe internet și locurile unde au fost găsite.

– Nu este la fel. Nu este la fel, murmură cu o expresie serioasă pe față.

– Păpușa de la locul faptei avea capul întors pe spate, capul unui tigru. Păpușa de la locul faptei avea capul unui tigru.

Cu coada ochiului, se uită din nou la ecranul strălucitor al telefonului, iar mesajul de pe acesta îl făcu să își sprijine brațele pe masă și să scoată un oftat obosit.

Între timp, fără ca el să știe, cineva pătrunsese la locul crimei.