CAPITOLUL 8
Majoritatea oamenilor care realizează lucruri grozave au o personalitate viguroasă și hotărâtă. Tocmai fusese de acord să plece în vacanță astăzi, iar a doua zi tatăl său îl informase să-și facă bagajele și să plece după-amiază.
Li Shuo era puțin confuz. Era îngrijorat de afacerile interne, iar apelul telefonic transatlantic îl costase o sumă de aproape cinci cifre, deci, de unde chef de vacanță. Dar, uitându-se la mama lui, nu-i putea strica distracția așa că o rugă pe menajeră să-i facă bagajele și continuă să dea telefoane.
Tocmai când vorbea despre știri importante despre caz, când se auzi bip, bip pe telefon, sunând fără oprire. Cineva întrerupse apoi apelul. Când văzu că era Zhao Jin Xin, închise imediat.
– Avocat Wang Xiansheng, vă rog să continuați.
După ce cei doi vorbiră puțin, venit un nou apel. Li Shuo era nerăbdător și spuse cu o voce profundă.
– Avocat Wang Xiansheng, așteptați-mă jumătate de minut.
Apoi comută pe apelul lui Zhao Jin Xin.
– Hei, spuse Zhao Jin Xin părând leneș și dezinvolt.
– Ești gata?
-Gata? Acum sunt…
– Nu uita să-ți aduci costumul de baie, îmi plac cel mai mult cele negre, râse încet Zhao Jin Xin.
– Sunt atât de nerăbdător să verific rezultatele antrenamentului tău.
Li Shuo era deja într-o dispoziție proastă. Ascultând flirtul frivol al lui Zhao Jin Xin, nu-și mai putu reține furia.
– Nu sunt liber acum. Poți să nu-mi mai iei din timp ca să spui prostii?!
La celălalt capăt al telefonului fu tăcere o vreme. Vocea lui Zhao Jin Xin a deveni serioasă și gravă, iar el spuse puțin supărat.
– Voiam doar să-ți aud vocea… Îmi pare rău.
Telefonul se închise.
Li Shuo ținea telefonul țeapăn, simțind cum îi furnică scalpul și regretând deja în sinea lui.
Niciodată nu fusese o persoană care să își descarce furia pe alții, doar că de data aceasta, pentru el, nu era vorba doar de a-i fi făcută o înscenare de către un rival în dragoste, ci și de a descoperi o greșeală care îi apăsa pe conștiință de ani de zile și, în același timp, își făcea griji pentru Li Cheng Xiu. Era de două ori mai frustrant, era un lucru anxios și terifiant iar Zhao Jin Xin se lovea cu adevărat de țeava unui pistol.
Dar acesta nu este un motiv pentru el să-și piardă cumpătul, când se va întâlni după-amiaza îi va cere scuze lui Zhao Jinxin ……
După prânz, Guang Shufu îi trimise la un club de aviație din suburbiile New York-ului, unde exista un mic aeroport care întreținea, parca, decola și ateriza avioane private de dimensiuni mici și medii și unde era ținut de obicei avionul lui Zhao Rong Tian.
Cei trei membri ai familiei Zhao sosiseră puțin mai devreme. Zhao Rong Tian era îmbrăcat de parcă ar fi mers să joace golf, cămașă albă și pantaloni foarte casual. Când nu era la birou, arăta mult mai amabil.
Mâna învinețită și umflată a lui Zhao Jinxin atârna în jos pe lângă el, iar capul îi cădea. Când îl văzu, îl salută nu prea energic, se uită grăbit la Li Shuo și-și întoarse privirea.
Li Shuo se simțea și mai vinovat și se apropie de el.
– Jin Xin, ți-ai luat medicamentele la timp?
Zhao Jinxin dădu din cap, ținându-și încă privirea în jos.
Li Shuo îl trase deoparte și cu voce joasă îi spuse.
– Îmi pare rău, nu ar fi trebuit să-mi pierd cumpătul cu tine.
Zhao Jinxin își ridică capul, se uită la Li Shuo cu tristețe și șopti.
– Chiar mă urăști?
– Niciodată, spuse repede Li Shuo.
– Nu te pot accepta, dar cu siguranță nu te-am urât niciodată.
Deși Zhao Jin Xin era frivol și dezinvolt, el avea și momente de franchețe și drăgălășenie, indiferent de ce și cine l-ar fi urât, pur și simplu era cineva care îi plăcea.
Zhao Jin Xin clipi.
– Crezi că sunt enervant?
Li Shuo zâmbi și nu se putu abține să nu-și treacă mâna prin păr.
– Ești, într-adevăr prea enervant. Poți să-l lași pe Li Shu să-și tragă sufletul? Am fost foarte ocupat în ultima vreme.
Privind la zâmbetul blând și strălucitor al lui Li Shuo, Zhao Jin Xin simți cum îi tremură inima. Buzele i se strânseră imperceptibil, iar ochii lui erau strălucitori ca niște stele.
Din nefericire, Li Shuo nu văzu privirea care părea să-l înghită și fu somat de tatăl său să plece.
Câțiva oameni stătură puțin de vorbă și avionul era gata.
Era un avion Cirrus cu reacție, cu doar un copilot la bord.
Li Shuo spuse.
– Unde este căpitanul?
Zhao Rongtian râse în hohote și se arătă cu degetul.
– Dacă mâna lui Jin Xin nu ar fi fost rănită, am fi fost doar noi doi. Ne-am luat împreună licența de zbor.
Li Shuo spuse vinovat.
– Este doar vina mea că nu am fost atent…
Doamna Zhao zâmbi și spuse.
– Hei, e în regulă, loviturile și vânătăile sunt inevitabile.
– Chiar e în regulă, pentru că am mâncat chiar și două mese gătite de Ge. Nu mă așteptam ca mâncarea lui Ge să fie atât de delicioasă, spuse Zhao Jin Xin zâmbind cu drăgălășenie.
Li Shuo se simți destul de jenat de ceea ce spusese, ieri aproape că-l ignorase pe Zhao Jin Xin și, vrând să se revanșeze spuse.
– Ultimele două zile au fost puțin ocupate și nu am avut grijă de tine. Doctorul a spus că ar trebui să începem compresele fierbinți astăzi, când ajungem la Lacul Thousand Island te voi ajuta cu compresele fierbinți.
Zhao Jin Xin îl prinse de umăr pe Li Shuo.
– Mulțumesc, Ge.
Lai Shuo simți clar înălțimea și greutatea lui Zhao Jin Xin și fu ușor stresat. Nu era tocmai scund nici măcar pentru Europa și America, dar Zhao Jin Xin avea exact mărimea și lățimea umerilor unui caucazian, deși nu era exagerat de musculos. Uneori i se părea ciudat cum Zhao Jin Xin era capabil să fie cochet și jucăuș.
Când cei câțiva oameni se urcară în avion, Zhao Jin Xin îl trase spre ultimul rând de scaune, apoi își ridică ambele mâini și-l privi pe Li Shuo cu un zâmbet.
Li Shuo înțelese imediat ce voia să spună și se aplecă să îi încheie centura de siguranță.
Catarama centurii de siguranță se închise, iar Zhao Jin Xin îl sărută brusc și neașteptat pe obraz.
Li Shuo tresări surprins și se uită la Zhao Jin Xin, apoi se întoarse pentru a-i privi pe cei patru bătrâni. Din fericire nimeni nu se uita în acel moment.
Li Shuo îl privi și apoi îl întrebă.
– Ce faci?
Zhao Jin Xin se uită inocent.
– Nu știu, nu m-am putut abține.
Expresia lui era ca și cum ar fi furat din greșeală înghețata altcuiva.
Li Shuo era și supărat și amuzat.
– Aceasta este o excursie în familie, te rog să fii sincer.
Zhao Jin Xin își linse buzele și dădu din cap.
Li Shuo se lăsă pe spate pe scaun, își scoase telefonul mobil și-i trimise un mesaj lui Xiang Ning, spunându-i că va putea să-l contacteze în câteva ore, apoi opri telefonul.
În prezent, situația era în impas. Biroul deschisese un dosar, dar nu existau destule dovezi favorabile pentru a solicita un mandat de percheziție dar, potrivit avocatului, asta era doar o chestiune de timp până vor obține un mandat așa că, era recomandat să nu se întoarcă în țară.
În ultimele două zile rezolvase chestiunea și ghicise că Shao Qun nu voia cu adevărat să-i facă ceva. Se aștepta ca Shao Qun să nu aibă suficiente dovezi, dar acest truc l-ar putea împiedica efectiv să se întoarcă în țară și, atâta timp cât nu se întorcea, la jumătate de lume distanță, nu va putea să-l protejeze pe Li Cheng Xiu.
Mâine, asistentul său se va duce să-l instaleze temporar pe Li Cheng Xiu într-un hotel. Locul pe care-l alesese era secret, pentru a se asigura că Shao Qun nu va putea găsi pe nimeni în scurt timp. Solicitase o viză rapidă prin intermediul conexiunilor sale la ambasadă, iar obținerea ei nu va dura decât trei zile, așa că, atâta timp cât Li Cheng Xiu venea la el, va putea să-l protejeze pe acel om care era în același timp moale și puternic.
Li Shuo se uita pe fereastră la pământul care se îndepărta, iar inima lui era plină de neliniște.
Dintr-o dată, o mână se așeză pe umărul lui, iar Li Shuo își întoarse capul.
Zhao Jin Xin spuse.
– Prima dată când ne-am întâlnit a fost tot într-un avion.
Zgomotul motorului masca mai mult sau mai puțin vocile umane și, atâta timp cât volumul era redus, oamenii din primul rând nu puteau auzi ce spuneau, iar Li Shuo simți clar că băiatul era cam prost; la urma urmei, când era vorba de avioane, fusese extrem de impresionat de prima lui întâlnire cu Zhao Jin Xin.
Li Shuo răspunse prudent.
– Da.
– Am vorbit serios când ți-am spus că m-am îndrăgostit de tine la prima vedere, spuse Zhao Jin Xin și își plecă capul și-l frecă pe umăr.
– … ești exact genul meu.
Li Shuo chiar voia să îl întrebe dacă îi lipsea dragostea părintească dar, gândindu-se că ar fi lipsit de respect față de Zhao Rong Tian, nu-i spuse nimic și nu putu decât să zâmbească superficial.
Zhao Jin Xin se uită la Li Shuo cu ochii lui inocenți ca ai unei căprioare.
– Te voi ajuta să-ți rezolvi problemele domestice. Ce-ai zice să mergi la o întâlnire cu mine?
Li Shuo clătină din cap.
– Ți-am spus să nu te bagi în treburile mele, pot să mă ocup singur de asta.
– Serios? Dar văd că ești foarte tulburat. Nu ai dormit noaptea trecută și ai cearcăne sub ochi, spuse Zhao Jin Xin atingându-i ușor fața, apoi spuse serios.
– Ge, chiar vreau să ajut. Chiar dacă te întorci în țară cât mai curând posibil să te întâlnești cu persoana care îți place, eu tot vreau să te ajut și nu vreau să văd că te simți incomod.
Inima lui Li Shuo tresări. Ochii lui Zhao Jin Xin erau întunecați și strălucitori, nu se putea vedea nici o urmă de ipocrizie, era cu adevărat îngrijorat pentru el. Cei doi intraseră în contact de atâtea ori și aceasta era prima dată când Zhao Jin Xin, care nu avea un zâmbet jucăuș și viclean, îl făcu să se simtă emoționat. Deschise gura și spuse cu sinceritate:
– Jin Xin, îți mulțumesc, dar nu vreau să-ți datorez nici o favoare.
– Vreau doar să ies la o întâlnire cu tine, măcar o dată.
Zhao Jin Xin îl apucă de braț și-l scutură ușor.
– Doar o cină și o băutură, nimic mai mult.
Li Shuo îi privi chipul plin de așteptări și nu putu să refuze. Poate că sub aspectul frivol, Zhao Jin Xin chiar îl plăcea dar, din moment ce nu putea accepta această persoană, nu putea profita de el. Suspină și-i spuse cu blândețe.
– Bineînțeles că e în regulă să mănânci sau să bei. Aceasta nu este o întâlnire. Se poate face și între prieteni. Dar mai bine îmi rezolv singur treburile. Îți mulțumesc pentru amabilitate. Îți mulțumesc foarte mult.
Zhao Jin Xin zâmbi, iar acel zâmbet era atât de drăguț încât făcea inimile oamenilor să bată cu putere.
– Atunci ne-am înțeles. Există o tavernă foarte bună în acea stațiune, proprietarul este neamț și toată berea este trimisă din Germania, trebuie o să te duc să o încerci.
Li Shuo zâmbi și aprobă.
– Bine, de abia aștept.
Zhao Jin Xin întinse încă o dată mâna, vârful degetului mare trecu ușor peste pungile ușor învinețite de sub ochii lui, iar colțurile buzelor i se încolăciră într-un zâmbet ușor.
