Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cuibul Viperelor – Capitolul 25

Roxy

 

 

ROXY

 

M-am trezit căscand, caldă, satisfăcută, dar Ryder deja a plecat. Îmi amintesc cum m-a adus pe brațe în camera lui, în spațiul lui și cum s-a cuibărit lângă mine, dar a plecat și odată cu el au dispărut si toate urmele timpului petrecut împreună. Au rămas doar durerea pe care o simt între picioare si semnele de pe piept. Mă dezvelesc și mă uit, sunt încă acolo, roșii și intense. Imaginea asta mă face să rânjesc.

A fost o noapte al dracului de minunată. Am avut un orgasm atât de puternic încât abia dacă mai puteam să vad în fața ochilor. A fost amețitor să văd cum acel om de gheață se topește de dorință. În spatele acelor ziduri ascunde o personalitate atât de explozivă și sincer, habar n-am cum reușește.

Mă întorc și mă înfașor în cearceaful de mătase, mă uit la fereastră și văd că soarele va apune în curând. Rahat, am dormit o zi întreagă? De obicei, mă trezeam dupa câteva ore de somn ca să deschid barul, de când sunt aici, am devenit leneșă.

Mă dau jos din pat, iau una din cămășile lui albe și o pun pe mine înainte de a mă furișa jos. Din nefericire pentru mine, Garret și Diesel sunt acolo. Garret îndeasă ceva într-o geantă în timp ce Diesel îl privește. Își întorc amândoi privirea spre mine când intru. Diesel fumează și își trece privirea peste corpul meu. Garret se uită cu dispreț la ceea ce port. De atunci, de la restaurant e iar distant, aproape scârbit de mine…sau de el, nu sunt sigură.

– Unde mergeți? Întreb, conștientă ca nu am de ce să fiu stânjenită de ce am făcut cu Ryder.

– Nu e treaba ta! Răbufnește Garret.

– La o luptă. Mergem să vedem daca mai aflăm câte ceva și să plasăm niște zvonuri. Vrei să vii? Întreabă Diesel, ignorând mârâiturile lui Garret.

– Sigur, stați să mă îmbrac.

Garret lovește masa cu palmele.

– La dracu, ea nu vine nicăieri. Poate să stea aici cu garzile, până se întorc Ryder și Kenzo de la muncă.

– Nup, asta e plictisitor, vin cu voi.

– Pe bune!? Îl aud țipând.

Ei, cineva e mofturos azi. Probabil că are nevoie de lupta asta, s-ar putea să-l ajute sa-și elibereze furia.

Fac un duș rapid, îmi pun niște pantaloni de blugi scurți și unul din tricourile pe care mi le-au cumpărat băieții, pe care îl ridic și îl leg cât sa se vadă abdomenul. Ma machez puțin și îmi pun ghetele mele de bătaie și sunt gata. Îmi iau geaca de piele și îmi strecor cuțitul în buzunar înainte să merg la baieți.

Garret îmi aruncă o privire și iese nervos. Diesel râde și mă ia de mână.

– O să fie distractiv.

Liftul coboară și o tăcere apăsătoare ne învaluie. Jos, îi zăresc pe Tony și pe Sam, vreau să le fac cu mâna, dar Diesel mă trage spre mașină. Urc în spate cu Diesel și rămân tăcută în timp ce Garret părăsește parcarea. Mergem cam 20 de minute și intrăm într-o altă parcare. El oprește motorul și coboară fără să scoată vreun sunet. Cobor și eu, trântesc ușa și zgomotul răsună puternic în parcare. Diesel mă așteaptă iîn fața mașinii în timp ce Garret e deja la ușa din lateralul cladirii. Lovește de doua ori ușa și se deschide. Din-năuntru se aud țipete amestecate cu o muzică asurzitoare.

– Ei cine sunt? Răcnește un bărbat slinos, uităndu-se la mine.

-Sunt cu mine.

Barbatul își dă ochii peste cap și se dă la o parte.

– Am prins un loc în zece minute, pregătește-te. Apoi pleacă.

Garret se uită la mine și pare ca se gandește la ceva, apoi oftează.

– Ține-te aporoape!

Întind mâna și-l apuc de cămașă. Încremenește puțin, dar apoi mă ignoră și își face drum prin mulțime. Cu toate că muzica e tare, sunetul loviturilor se aude chiar de la intrare. Garret lovește și împinge oamenii din jur pentru a ne face loc, iar Diesel merge în spatele meu ca să nu fiu împinsă. Când ajungem în față, Garret se îndreaptă catre niște lăzi vechi, într-un colț al ringului. Se întoarce, mă apucă de șolduri și mă așează pe una din ele.

– Stai aici! Să nu dea dracu să te miști și daca ai nevoie de ceva, strigă. Îmi ordonă.

Eu fac un gest de aprobare și el se dă înapoi în timp ce-si scoate bluza și mi-o aruncă în brațe. O prind instinctiv chiar daca balesc când mă uit la pieptul lui. Cicatricile sale mă fac să mă foiesc inconfortabil pentru ca păsărica mea pulsează. El e o creatură data dracu și pectoralii săi sunt sculptați special pentru visele umede ale oricărei femei. Îi țin bluza pe picioare, el își arunca bocancii și apoi își așează armele în poala mea uitându-se intens la mine, apoi se intoarce spre ring. Ring din care este târât un barbat leșinat.

– Mă duc să vad ce se mai aude. Să nu te miști de aici, sunt cu ochii pe tine. Murmură Diesel, mă pupă pe obraz si apoi dispare în mulțime. Îl caut cu privirea, dar nu-l zăresc însă, așa cum a spus, simt că se holbează la mine, atât el, cât și alții. Mă întorc și le întâlnesc privirile, se întreabă cine sunt, dar nici unul nu are curaj să mă abordeze și sincer, nu-i învinovățesc. Am intrat cu Diesel și cu Garret, doi nenorociți al dracului de înfricoșători. Chiar daca nu-i recunosc, miros pericolul așa ca, nu au curaj să se apropie.

Garret urmează și îl anunță sub numele de Mad Dog ( Caine Nebun) în timp ce un tip imens intră în ring în colțul opus.

Ochii mei rămân lipiți de el. Acum realizez că avea nevoie de asta ca să scape de furia sa interioară. Pentru el nu e un sport, sau un mod de a face rost de informații. El are nevoie de lupte, la fel cum are nevoie de aer. Corpul lui se relaxează în sfârșit, își încălzește umerii și își trosnește gâtul în timp ce pe buze îi apare un rânjet sinistru.

În acel moment păsărica mea, practic pune bazele unui fanclub pentru Garret, cu pompoane și tot tacâmul.

Așteaptă ca adversarul să facă prima mișcare, mulțimea îi strigă numele, dar toată larma din jur pălește când văd cum își încordează mușchii spatelui, știind că urmează să se miște. Se ferește de pumnul adversarului balansându-se pe picioare în timp ce-l tachinează.

– Hei, bunăciune, vrei sa te distrezi? O voce răsună în urechea mea.

Întorc capul și realizez că am fost atât de absorbită de meci încât, nu am observat ca un bărbat s-a strecurat lângă mine. Zâmbește, afișând niște dinți galbeni și strâmbi. Părul dat pe spate e nespălat si încâlcit, ochii lui sunt de un albastru sticlos și pielea alba si uleioasă. Un drogat. Îi recunosc oriunde și oricând fără măcar să văd urmele de ace.

– Dispari! Răbufnesc, știind ca Diesel va apărea în curand.

– Ei, haide, pot să te fac să te simți bine. Mormăie și îmi pune mâna pe picior, mai exact, pe coapsa dezgolită.

Înainte ca Diesel sa apuce să-i tăbăcească fundul, îl apuc de de mânâ, i-o întorc la spate, îi rup încheietura și o folosesc ca parghie ca să-l întorc.

– Mă mai atingi o data și te omor, ai înțeles, rahat cu ochi? Îi spun printre dinți și îl împing mai încolo.

Urla, se uita urât la mine și încearcă să se apropie ținându-și mâna rănită la piept. Îmi încleștez pumnul și îl izbesc de fața lui după care, iau pistolul lui Garret și îi scot sigurața. Cu pistolul lipit de frunte, mă uit în ochii lui cu o privire de gheață. Nu aș ezita să apăs pe tragaci. Nu dau doi bani pe el.

– Uita-te în ochii mei, mă crezi că o să te omor?

Dă din cap afirmativ cuprins de frică.

– Bun, ar fi bine să fugi înainte să apuc să trag.

Pleacă împiedicându-se si înjurând în timp ce își face loc prin mulțimea care s-a adunat să vadă ce se întâmplă. Mă uit după el până îl vad că ajunge aproape de ușă și apoi dispare. Când mă întorc, realizez că lupta a fost întreruptă. Garret mă privește, ochii lui sunt plini de furie și de dorință. Îmi face semn iar eu îi răspund spunându-i că sunt bine. Zâmbește și se întoarce la advesrsarul său.

Mulțimea începe să strige din nou dar, toată lumea are grijă să stea departe de mine. E ciudat, cum sa le fie frică de mine când e și Garret aici. În orice caz, țin pistolul aproape. Nu poti fi niciodată prea precaut în zona ilegală a orașului și eu tocmai acolo mă aflu. Sunt eu cu Viperele dar, refuz să fiu drăguță când cineva mă atacă. Mă pot descurca și singură, pot chiar să uicid dacă e nevoie.

Mă concentrez din nou pe meciul lui Garret dar, undeva în mulțime, se aude un țipăt care mă face să zâmbesc. Pun pariul că Diesel l-a găsit pe nenorocitul de mai devreme, păcat.

Până la urmă, lumea din jurul meu se relaxează și își mută din nou atenția către Garret care-și rupe în bătaie adversarul. E al dracu de excitant să-l văd așa, simt nevoia să-mi strâng coapsele și să-mi musc buza în timp ce-l privesc. Nu degeaba i se spune Mad Dog.

Câteva soapte din mulțime îmi ajung la urechi. Unii spun că sunt fata Viperelor și că nu trebuie să se pună cu mine daca nu vor să moară. Asta mă face să râd, dacă stau să mă gândesc, au dreptate. Mai aud și alte zvonuri, născute din gelozie și frică, spuse special să le aud eu. Aud câteva frânturi de conversație despre un masacru și un om spintecat, în final îmi întorc atenția către Garret.

Omul ăsta e o mașinărie, o piesă de artă în mișcare. Întregul lui trup e o armă uriașă, fiecare lovitură e plasată strategic, cu o foță pe care pot să o văd. Stilul lui e simplu și sălbatic, lăsând furia să iasă la suprafață, îl învăluie, preia controlul asupra lui până ce el abia dacă-și mai vede adversarul, el lupta, atât, luptă până scapă de aceste trairi. Organizatorii trebuie să-l țină de două ori în timp ce se schimbă adeversarii. Câștigă fiecare luptă și când se termină totul e transpirat, are mâinile pline de sânge și fața întunecată. Ignoră aplauzele și uralele de pe margine, sare de pe ring și vine spre mine. Își ia geanta de jos.

– Diesel? Întreabă cu fața-i plină de transpirație pe care in mod straniu îmi vine să o ling.

– S-a dus să afle zvonuri. Răspund eu, fix când Diesel apare lângă mine.

– Să mergem! Diesel aprobă si Garret pleacă în grabă.

Mulțimea îi face loc și eu îl urmez. Diesel mă prinde de mijloc și împreună mergem după Garret. Toată lumea ne privește cu teamă și respect și asta mă face să-mi ridic bărbia și să-i privesc de sus.

Diesel conduce spre casă și Garret ne ignoră pe tot parcursul drumului. Când ajungem înapoi la apartament, merge direct în cameră și trântește ușa. Diesel se retrage și el, iar eu rămân singură in hol, nu prea sigură de ce ar trebui să fac.

În final, îl urmez pe Garret; am impresia ca are nevoie de mine. Deschid ușa, bag capul înauntru și-l văd, stă în picioare cu trupul tensionat de furie. Se întoarce și mă privește intens.

– Ce?

– Ești bine? Vrei să arunc o privire la mâinile tale? Întreb cu voce blândă și suavă, ca și când aș aborda un animal sălbatic.

– Dispari! Răcnește și se întoarce cu spatele, ca și cum nu ar suporta să mă vadă.

Atunci intru și trântesc ușa. Are chef de ceartă, fie.

– Nu, vrei să vorbești cu mine?

– Despre ce? Întreabă răstit, limbajul corpului său aratând că e pus pe ceartă.

– Chestia care te macină pe dinăuntru. Insist eu sprijinindu-mă de perete.

El se întoarce și mă trântește de perete. Își pune brațele deoparte și de alta blocându-mă în timp ce se apleacă mai aproape și mă privește intens.

– Ți-am spus să dispari! Îmi urlă în față, dar ochii lui sunt pierduți, sălbatici și plini de suferință și durere. Are inima frântă.

– Lasă-mă să te ajut. Îi șoptesc.

Ochii i se închid pentru o clipă.

– Nu poți, nimeni nu poate. Urăsc faptul că m-ai vazut așa…

Cu un zâmbet plin de dezgust se îndepărtează de mine. Își trece mâinile prin păr în timp ce pășește prin cameră.

Asta îl îngrijorează? Că l-am văzut pierzându-și controlul? Of, Vipera mea distrusă.

– Mi-a plăcut să te văd cum i-ai batut măr pe oamenii ăia. A fost sexy! Recunosc fără pic de rușine că m-am excitat văzându-l.

Mă ignoră, așa ca eu continui să încerc să-l scot din întunericul care i-a acoperit sufletul.

– Pe bune, chiar a fost! Toată forța aia emanată de corpul tău e al dracului de sexy. Felul în care te priveau, frica pe care o simțeau…ești invincibil.

Se oprește, cu spatele la mine și trage aer adânc în piept…

– Te vreau! Îi spun încercându-mi norocul.

Se cutremură în timp ce eu ajung în fața lui și- l privesc fix în ochi, știind că va trebui să fac primul pas.

– Mă umezesc doar privindu-te.

– Ieși, înainte să te omor! Mă avertizează dar, totuși e ceva în vocea lui care îmi spune că nu vrea să plec.

Nu vrea asta, se vede pe fața lui, i se citește în privire. Vrea să rămân, vrea să duc lupta asta pentru el, alături de el.

“Ajutor”  Asta strigă cu disperare ochii lui. Mă întreb dacă a mai privit vreodată cineva dincolo de acele sentimente de furie și frică. Un om dărâmat care strigă dupa ajutor din străfundul lui. Furia, luptele, sunt doar o mască de protecție. El are nevoie de cineva care sa-l împingă, să-l scoată din starea asta si acel cineva s-ar putea să sfârșască prin a fi ucis. Și totuși…de ce sunt dornică să încerc? El e răpitorul meu, dușmanul meu dar, nu pot să-l las așa.

– Hmm, nu, nu cred. Și tu vrei asta, mă crei pe mine, așa că…de ce nu cedezi?

– Ce te face să crezi că te vreau, când nici măcar nu suport să te văd? Când te urăsc, hmm? Spune-mi baby, ce te face să crezi că ești atât de specială incât sa ți-o trag? Sau să te las să mă atingi?

Îi accept furia refuzând să mă las intimidată și să dau înapoi la fel ca toți ceilalți. Reacționează așa din cauza furiei si fricii care zac în sufletul lui. Cunosc foarte bine sentimentul pentru că îl trăiesc pe propria piele.

– Faptul că ți se scoală când mă privești pe furiș crezând că eu nu observ. Faptul că îți imaginezi că mi-o tragi chiar daca urăști asta.

Îi arunc o provocare, iar el nu se dezminte când întind mâna să-i ating pieptul. Mârâie și îmi apucă mâinile înainte ca acestea să-i atingă pielea și mi le prinde la spate forțându-mă să mă aplec în timp ce se apropie.

Atât ura cât și dorința se citesc pe chipul său.

– Mă mai atingi o dată și te omor! Mă vrei? Ești atât de disperată încât sculele lui Kenzo și Ryder nu-ți sunt de ajuns? Bine!

Mă trage către cabina de duș din baie. Cu o mână îmi smulge topul și pantalonii și le aruncă într-un colț, ochii lui mă privesc plini de dezgust în timp ce dă drumul la apă. Îngenunchiază, îmi smulge ghetele și le aruncă în spatele lui, apoi se ridică strângându-mă de mâini atât de tare încât mă doare. Mă împinge să stau în genunchi și îmi leagă mâinile la spate cu bluza pe care a rupt-o mai devreme, ca să nu-l pot atinge. Stau în genunchi în fața lui, în timp ce-și scoate chiloții. Trupul lui gol, musculos, fierbinte, o armă letală pe care o folosește zilnic. Pieptul lui nu e distrus așa cum crede, e o operă de artă ce vorbește despre durere și suferință. Arată atât de bine încât abia dacă mai pot să respir. Are o sculă tare, lungă și groasă care picură și țintește drept spre mine. Apa curge și îmi racorește corpul supraîncălzit.

Mă apucă de cap, îmi deschide gura foțat și mi-o umple cu scula lui fără vreun avertisment. Nu e atent, nu că m-aș fi așteptat la asta din partea lui. E crud, mă pedepsește pe mine și se pedepsește pe el însuși pentru că m-a vrut.

Încerc să rezist, sunt ca o păpușă pe care o folosește să-și satisfaca dorințele, la fel cum luptele sunt un instrument pentru a se elibera de furie.

Mi-o bagă pe toată, e atât de tare, lungă și groasă încât mă lovește în spatele gâtului. Nu am de ales, decât sa respir pe nas. Îmi ridic privirea catre a lui. Mă privește, geme și se trantește în mine mai tare.

– Nu te uita la mine de parcă vrei asta.

Nu am ce face, chiar o vreau. Mă excită atât de tare și păsărica îmi e atât de udă încât picură pe podeaua cabinei de duș.

El nu face altceva decâ să se descarce. E dur și agresiv. Buzele îmi sângerează de la mișcările lui pline de ură, dezgust și…dorință. Împinge în gura mea fără să-i pese că mă ranește. Deodată își încleștează coapsele, își încordează abdomenul, geme profund și își dă drumul direct în gâtul meu. Mă ling pe buze și îl privesc. Se întoarce și fără să spună nimic, iese din baie aproape smulgând ușa.

Mă lasă acolo, udă și legată cu lacrimi pe față, sânge și spermă care îmi curg din gură.

Așa mă găsește Diesel. Mă privește și fluieră. Oprește apa, se lasă la nivelul meu și-mi atinge buzele, nu-i pasă de sperma care se prelinge.

– Împinge limitele Porumbiță. Ești singura care poate să-i spargă zidurile și daca nu reușești nici tu, s-ar putea să-l pierdem pentru totdeauna.

Mă dezleagă, mă ridică și mă ajută să mă curăț. Apoi mă ia în brațe, mă duce în camera mea și mă bagă în pat.

E atent și dulce, îmi dau lacrimile. Încep să țin la nenorocitul ăsta nebun. Cine ar fi crezut și ce a vrut să spună despre Garret? Știu că urăște femeile, se vede cu ochiul liber că în trecut a fost rănit grav de o femeie. Oare i-a refuzat cererea în căsătorie? De acolo să fie inelul? Nu, e ceva mai grav, simt că este dar, mă îndoiesc că-mi va spune.

E clar, Garret se chinuie să stea departe de mine dar, suntem ca doi magneți care se atrag, apoi se resping și tot așa.

Cine va supraviețui oare?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Care este reacția ta?
+1
2
+1
3
+1
2
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Cuibul Viperelor

Cuibul Viperelor

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Cuibul viperelor - Den of Vipers   Atunci când tatăl abuziv al lui Roxy, pe care ea l-a părăsit când era adolescentă, se îndatorează la mafioții locali numiți Vipers, el își plătește datoria oferindu-le pe fiica sa. Apoi trimit patru dintre executorii lor să o ia, iar ea îi învinge pe cei mai buni dintre ei. Așa că cei patru Vipers vin la ea și o iau ca prizonieră.   18+ Reverse Harem Romance. Atenție, această carte conține scene și referiri la abuzuri/agresiuni nerecomandate cititorilor sensibili. Aceasta este o carte întunecată. Autor: K.A. KNIGHT Traducător- Cristina  

Împărtășește-ți părerea

  1. Elena says:

    Culmea, cel mai sadic, este cel care are grijă de Roxi. Diesel este cel care o bagă în pat și o liniștește de fiecare dată.
    Cred că îl va avea și pe Garett până la urmă.
    Mi-e teamă însă că Diesel când o va avea o va omorâ.
    Mulțumesc frumos pentru capitol, foarte intens.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset