Dorința eternă a inimii- Capitolul 17 – Partea 1

Înotând împotriva curentului în căutarea ta, drumul este lung și anevoios

PARTEA 1

Când Zhuan Xu locuia în Gao Xing, trăia practic în casa altcuiva, având doar titlul gol de Prinț, fără a se bucura cu adevărat de vreo putere.

Acum, întors la Xuan Yuan și petrecându-și tot timpul cu vărul său pierde-vară, Cui Liang, mânca și bea în fiecare zi, gustând toate plăcerile lumii. Treptat, Zhuan Xu se lăsă prins de obiceiurile rele ale lui Cui Liang.

Reședința lui, odinioară liniștită, începu să fie plină de dansatoare și cântărețe. A avea femei în jur nu era nimic ieșit din comun — care dintre bărbații bogați și puternici nu ținea femei?

Cui Liang și prietenii săi simțeau că alcoolul nu mai era suficient și începură să ia pastile făcute din droguri magice, care ofereau un extaz mai puternic și chiar halucinații. Cui Liang îl îndemnă pe Zhuan Xu să încerce. La început refuză, dar după ce îl văzu pe Cui Liang folosindu-le în repetate rânduri și fiind îmbiat de femeile din jur, cedă în cele din urmă, când o dansatoare senzuală îi trecu o pastilă din gură în gură.

Unde fusese o primă dată, urmă și a doua… iar Zhuan Xu și Cui Liang deveniră și mai apropiați.

Într-o zi, Cui Liang își aduse prietenii și femeile la reședința lui Zhuan Xu și o întâlniră pe Xiao Yao. Furioasă, ea se duse direct la Împăratul Galben și îi povesti totul în detaliu, fără să cruțe nimic. Împăratul Galben porunci ca fiecare dintre nepoții săi să fie biciuiți de șaizeci de ori. Cui Liang nu putu să se ridice din pat timp de o lună. De asemenea, Împăratul îi mustră pe Cang Lin și pe Yu Yang în fața întregii curți și îi obligă să stea în genunchi timp de două ore.

După aceea, Cui Liang se sperie de Xiao Yao și nu mai veni niciodată la reședință; când o vedea venind, o lua pe alt drum.

Zhuan Xu încetă să se mai întoarcă acasă și era mereu plecat cu Cui Liang. Nimănui din Castelul Xuan Yuan nu-i păsa de el, așa că nimeni nu se îngrijora că își irosește viața. Singurul care se îngrijora cu adevărat era Marele General Ying Long. Când îl întâlni pe Zhuan Xu beat, încercând să-l salute, îl pălmui cu putere și spuse:

– Această palmă este din partea părinților tăi!

Lovitura îl făcu pe Zhuan Xu să se simtă îngrozitor. Se închise în sine pentru a reflecta. Dar după câteva zile, Cui Liang veni din nou, când Xiao Yao nu era prin preajmă, și după câteva pahare îl trase iar afară.

La început, Zhuan Xu se simțea rușinat și plin de remușcări după fiecare noapte de destrăbălare, dar treptat acest sentiment dispăru. Altă dată, când îl întâlni din nou pe Ying Long și îl văzu furios, Zhuan Xu, beat, scoase un bici și îl amenință. Cui Liang fu nevoit să-l tragă deoparte, deoarece Ying Long era unul dintre cei mai de încredere generali ai Împăratului Galben și o adevărată stâncă de neclintit.

În întreg Castelul Xuan Yuan, cea care se îngrijora cel mai mult pentru Zhuan Xu era Ah Nian.

Îl ruga să se oprească, iar el îi promitea cu blândețe, doar pentru a uita imediat. În cele din urmă, Zhuan Xu nu mai veni deloc acasă, iar Ah Nian, neștiind drumul prin castel, nu-l putea căuta. Aștepta toată noaptea până se întorcea, dar era atât de beat încât nu înțelegea nimic și nu-și putea respecta promisiunile.

Disperată, Ah Nian se certă aprins cu el, implorându-l, țipând, amenințând că se va întoarce în Gao Xing și nu-i va mai vorbi niciodată. Zhuan Xu promitea mereu că se va opri, dar nu făcea nimic.

Treptat, Ah Nian își pierdu calmul și începu să plângă. Urî Castelul Xuan Yuan. În cel mai important castel din vastul ținut sălbatic, trăia cea mai mare durere din viața ei. Îl vedea pe Zhuan Xu schimbându-se, zi de zi, cu altă femeie la braț, iar ea nu putea face nimic.

Din cauza lui Zhuan Xu, ochii ei odinioară inocenți se umplură de dezamăgire. Părea că déjà crescuse peste noapte.

În cele din urmă, Ah Nian decise să-și plece capul și să-i ceară ajutorul lui Xiao Yao pentru a-l opri pe Zhuan Xu din a mai umbla cu grupul lui Cui Liang. Era dispusă chiar să-l ducă înapoi la Gao Xing.

Xiao Yao spuse obosită:
– Nu e ca și cum n-aș fi încercat. Am vorbit cu el, m-am certat, am mers la bunicul. I-au bătut… și totuși vezi rezultatul.

Ah Nian plângea în hohote, iar Xiao Yao continuă:
– Ai făcut tot ce ai putut. Dacă nu mai poți suporta să-l vezi așa, întoarce-te în Gao Xing.

Calmul lui Xiao Yao era opusul durerii lui Ah Nian.

Ah Nian își revărsă furia asupra ei:
– Monstru fără inimă! Dacă nu era din cauza ta, gege nu s-ar fi întors la Xuan Yuan! Totul e pentru că voiai să o vezi pe mama ta rea! Dacă nu venea, nimic din asta nu s-ar fi întâmplat! De ce te-ai mai întors după ce dispăruseși? Nu trebuia să revii!

Xiao Yao o privi tăios:
– Nu-mi insulta mama. Altfel, voi uita că suntem surori.

Ah Nian, rănită până în adânc, nu cedă:
– Nu te-am considerat niciodată sora mea! Dacă mama ta nu era o femeie rea, cum și-ar fi abandonat soțul? Cine știe cu ce bărbat a fugit…

O palmă puternică răsună, iar Ah Nian căzu la pământ, tremurând.

– Asta nu e Gao Xing, ci Xuan Yuan. Femeia pe care o insulți este Prințesa Xuan Yuan. A murit în luptă pentru poporul ei. Doar pentru ce-ai spus, Xuan Yuan ar avea motiv să atace Gao Xing. Dacă vrei să fii proastă, întoarce-te acolo și nu mai veni să provoci necazuri.

Xiao Yao îi spuse lui Hai Tang:
– Du-o înapoi. Otrava se va risipi în jumătate de oră.

Hai Tang nu spuse nimic și o luă rapid pe Ah Nian.

Xiao Yao îl așteptă pe Zhuan Xu în cameră care fusese adus acasă inconștient de băutură. Slujnicele erau obișnuite și îl ajutară să se odihnească.

Când rămase singură, Xiao Yao se așeză lângă patul lui și îl privi. Era o luptă, dar Zhuan Xu nu o prevenise, așa că trebuia să joace singură.

Îi atinse încheietura, îi verifică pulsul și îi puse o pastilă în gură.

Zhuan Xu se mișcă, iar Xiao Yao spuse:
– Oprește mascarada asta. Până se termină spectacolul, te vei distruge singur.

– Și dacă nu joc teatru? Dacă m-am schimbat cu adevărat?

– Ce vrei să testezi? Dacă te-aș fi abandonat? Testul tău e prost. Te cunosc prea bine.

Zhuan Xu suspină:
– Uneori oamenii devin proști. Dacă aș fi cu adevărat așa, m-ai părăsi?

Xiao Yao zâmbi:
– Răspunde-ți singur. Tu m-ai părăsi pe mine?

– Nu! Te-aș proteja. Te-aș ajuta. Și dacă n-ai vrea… aș rămâne lângă tine.

– Ai răspunsul atunci.

– Drogurile astea sunt otravă lentă.

– Dar te am pe tine.

– Chiar dacă scapi, puterile tale vor fi slăbite.

– Nu m-am bazat niciodată pe puteri.

– Cât va mai dura?

– Curând. Vom pleca spre Câmpiile Centrale.

Xiao Yao oftă:
– Ah Nian e devastată. Cred că nu te vede doar ca pe un frate.

Zhuan Xu își acoperi ochii:
– Ce vrei să fac?

– Nu știu. Dar amintește-ți cine e.

– Am prețuit-o mereu.

– Celelalte fete? îi răsuci urechea.
– Voi număra câte femei vei avea.

– Nu o fac intenționat.

Xiao Yao se ridică:
– Vrei să-ți trimit una?

– Încă sunt amețit!

Xiao Yao plecă, dar nu putu dormi.

Insultele lui Ah Nian îi atinseseră cea mai mare teamă. Își aminti de mama ei, de roba roșie, de bărbatul cu privirea sălbatică și totuși tandră.

Scoase o sticlă de vin de prune, bău și se calmă.

Deodată, cineva sări pe fereastră, iar soldații îl urmăreau.

– Nu te voi lăsa să mă iei ostatic. Pleacă.

Bărbatul se apropie și nu căzu sub efectul otrăvii.

– Ești rănit. Nu te juca cu mine.

Ridică masca și văzu că era Fang Feng Bei.

Xiao Yao râse:
– Prefer să vii noaptea în camera mea, nu așa.

– Suntem doar amici.

Sângele îi curgea din colțul gurii așa că Xiao Yao îi dădu medicamente:
– Întinde-te.

Se culcară amândoi, iar ea trase pătura peste ei.

– Gege nu mai controlează nimic acum, iar identitatea mea nu mai valorează mare lucru. Dacă ne caută… nu pot face nimic.

Fang Feng Bei nu spuse nimic, iar Xiao Yao simți că în seara aceea se comporta ciudat într-un mod neobișnuit.

Tocmai când se gândea la asta, din afară se auzi un zgomot puternic, haotic.

Xiao Yao nu putea face nimic altceva decât să aștepte și-i șopti:
– Ce-ai făcut? Nu cumva ai încercat să-l asasinezi pe Împăratul Galben? Oricâți au încercat, au fost tăiați în bucăți. N-ai putut fi chiar atât de prost.

Fang Feng Bei continuă să o ignore.

Xiao Yao oftă:
– Păcat că nu ești un pierde-vară cu adevărat inutil.

O slujnică bătu la ușă dar Xiao Yao o lăsă să bată de câteva ori înainte să răspundă, cu o voce somnoroasă:
– Ce este? Ce se întâmplă afară?

– Prințul conduce soldații într-o percheziție. Caută pe cineva.

Xiao Yao se ridică și își puse o robă:
– Cui Liang? Vrea să percheziționeze reședința? Ce spune gege?

– Prințul încă doarme, e leșinat de băutură!

O altă slujnică interveni rapid:
– Prințesă, vă rugăm să vă îmbrăcați! Soldații au răscolit deja camerele Prințului, le-au întors pe dos și au sfâșiat hainele. Ne temem că vor veni și aici și vă vor jigni!

Xiao Yao își strânse pumnii. Nu-i venea să creadă cât putea Zhuan Xu să îndure — un Prinț care permitea soldaților să-i devasteze camera.

Xiao Yao deschise ușa și le lăsă pe cele două slujnice să intre, apoi se întoarse și se așeză din nou pe pat.

Ele sugerară:
– Soldații sunt foarte brutali. Prințesă, mergeți în altă parte, noi vom rămâne aici.

Xiao Yao zâmbi ușor:
– Nu e nevoie. Vreau să văd cu ochii mei.

Soldații percheziționau camerele una câte una, dar probabil auziseră de firea explozivă a lui Xiao Yao, așa că o ocoliră pentru moment.

Ajunseră la camera lui Ah Nian și fură nepoliticoși — în clipa în care Hai Tang deschise ușa, încercară să intre cu forța. Hai Tang nu era genul care să se lase călcată în picioare și ripostă imediat. Ea fusese instruită de Marele Împărat special pentru a o proteja pe Ah Nian, iar pentru ea soldații nu erau o provocare.

Xiao Yao stătea pe pat și râdea în sinea ei.

Soldații din Xuan Yuan erau faimoși pentru cruzimea lor, iar sub comanda căpitanului formaseră un labirint spiritual care o imobiliză strâns pe Hai Tang.

Xiao Yao oftă. Nu era de mirare că Împăratul Galben era temut peste tot — chiar și soldații umani ai Xuan Yuan se opuneau fără frică unei zeități cu puterile lui Hai Tang.

Ah Nian ieși din cameră și, cu o simplă mișcare a mâinii, o serie de cuțite de gheață apărură și zburară spre soldați. Era extrem de precisă și nu țintea puncte vitale.

Dar sosiră mai mulți soldați, o înconjurară, iar doi dintre ei veniră călare pe monturi înaripate, plutind în aer, gata să lovească.

Xiao Yao îi spuse unei slujnice:
– Du-te și întreabă-l pe Cui Liang dacă vrea să moară.

O slujnică era prea speriată, dar cealaltă se apropie de ușă și strigă:
– Prințesa întreabă dacă Prințul vrea să moară?

Într-o clipă, Cui Liang apăru, zâmbind, și se înclină în fața lui Xiao Yao.

– De ce spune verișoara așa ceva?

Privirea îi alunecă prin cameră.

Xiao Yao zâmbi calm:
– Nu știu ce-ți trece prin cap, dar nu vezi? Uită-te la slujnica aceea. Crezi că oricine ar putea folosi o astfel de persoană, cu asemenea puteri și înfățișare?

Cui Liang răspunse:
– Am crezut că este a ta.

– Nu. Ea o servește pe sora mea mai mică.

Xiao Yao arătă spre Ah Nian iar fața lui Cui Liang se albi complet.
– Opriți-vă!

Era livid.
– A doua Prințesă din Gao Xing este aici și verișoara nu m-a anunțat?

Era furios că nimeni nu-i spusese.

Xiao Yao zâmbi:
– Crezi că mă interesează să ascund asta? Bunicul nu simte nevoia să anunțe pe nimeni și probabil s-a temut că ați deranja-o. Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe tatăl tău.

Cui Liang le ordonă soldaților să se oprească, dar Ah Nian nu se opri. Își revărsă furia față de Zhuan Xu și ura față de Xiao Yao asupra soldaților Xuan Yuan până când toți zăceau la pământ.

– Mai vrea cineva să încerce?

Cui Liang știa că Împăratul Galben era deja conștient de prezența lui Ah Nian. Chiar dacă fierbea de furie, nu îndrăznea să se răzbune pe Xiao Yao.

Râse forțat:
– O rog pe verișoară să-i ceară scuze Prințesei. Nu am vrut s-o jignesc, pur și simplu nu știam.

Xiao Yao se ridică, trase perdelele și spuse:
– Vrei să percheziționezi și camera mea?

– Nu, nu! se grăbi Cui Liang.

Dar privirea îi căzu pe păturile răvășite și pe colțul unei protecții brodate de piept vizibile într-un colț. Inima îi sări o bătaie — dacă verișoara lui nu purta protecția…

Xiao Yao îi surprinse privirea, iar expresia i se schimbă. Trase perdelele la loc.
– Ieși afară!

Oricât de libidinos ar fi fost Cui Liang, nu ar fi îndrăznit niciodată să o atingă pe Xiao Yao așa că plecă rapid.

Cui Liang ordonă soldaților să se retragă, dar rămase să-și ceară scuze lui Ah Nian:
– Din cauza criminalilor periculoși, ne-am temut pentru siguranța Prințesei, de aceea vom lăsa soldați să o protejeze.

Ah Nian îl învinovățea pe Cui Liang pentru decăderea lui Zhuan Xu și aștepta doar o greșeală ca să-l bată. Dar el continua să se scuze, așa că ea se retrase furioasă în cameră.

În cele din urmă, afară se făcu liniște iar cele două slujnice plecară și închiseră ușa.

Xiao Yao stinse flacăra, se așeză pe pat și dădu perdelele la o parte. Trase pătura și dezvălui capul lui Fang Feng Bei.
– Nu te-ai sufocat?

El nu răspunse.

Xiao Yao nu aprinse lampa, ci băgă mâna sub pătură și îi atinse mâna. Îi verifică pulsul și își dădu seama că pastilele date mai devreme nu avuseseră efect.

Se întinse lângă el și privi tavanul.
– Cine ești?

– Cine vrei să fiu? răspunse el rece.

Xiao Yao tăcu mult timp, apoi mormăi:
– Poți fi cine naiba vrei!