Dorința eternă a inimii- Capitolul 19 – Partea a 2-a

Partea a 2-a

Stătuse atât de mult timp în ceața muntelui încât roba îi era udă, iar picături de rouă îi acopereau fața. Xiao Yao nu știa dacă să râdă sau să-l lovească.

– Idiotule, m-ai speriat de moarte!

Zhuan Xu își aminti de păpușa-surogat cu coadă de vulpe pe care Jing i-o făcuse și înțelese imediat.

– Ai stat tot timpul pe Muntele Sheng Nong? Jing de afară era un substitut?

– De când am intrat pe munte ieri după-amiază, nu am mai plecat. Astăzi trebuia să particip la o reuniune, dar pentru că nu am văzut-o pe Xiao Yao, am trimis substitutul.

Zhuan Xu nu știa ce să simtă. Faptul că Jing era viu era numai benefic pentru el, dar auzind ce spusese, nu se putea bucura pe deplin.

– Atâta timp cât ești în siguranță. Întoarce-te repede. Substitutul tău este grav rănit și în Qing Qiu e haos.

Xiao Yao îl imploră:

– Gege, vreau să fiu puțin singură cu Jing. Doar puțin.

Zhuan Xu zâmbi, se urcă pe montură.

– Mă întorc. Xiao Xiao vine să te ia mai târziu.

După ce Zhuan Xu dispăru, Jing o trase pe Xiao Yao într-o îmbrățișare strânsă. Trupul lui rece și ud îi îmbibă hainele. Ea îl cuprinse și îl ținu ușor, ca și cum i-ar fi oferit căldură.

După spaima aceea, Xiao Yao nu mai avea chef să fie furioasă.

– Nu nu am venit la tine pentru că aveam pe altcineva în inimă, ci pentru că eram supărată. Ai spus că vei rupe logodna. Atunci ce a fost scena din magazinul de arme?

– Un prieten ne-a invitat pe mine și pe Yi Yang. Colecționează pumnale, așa că am mers să cumpăr un cadou. Am întâlnit-o pe Yi Yang pe drum și a insistat să vină cu mine.

– Ai vorbit cu ea despre anularea logodnei?

– Voiam să devină din ce în ce mai rece cu mine și căutam un moment potrivit. După ziua lui Feng Long, atitudinea ei s-a schimbat brusc. Bunica a fost convinsă că i-am făcut o nedreptate și mi-a cerut să-i dau un titlu. Chiar dacă iubesc pe altcineva, aș putea-o lua drept concubină.

Xiao Yao îl împinse.

– Nici să nu visezi!

Jing o apucă imediat.

Jing o apucă repede:

– Nu am spus da! Nu am putut să o conving pe bunica, așa că m-am dus să vorbesc cu Yi Yang despre ruperea logodnei. I-am spus că îmi place altcineva și că vreau să anulăm logodna, că sunt dispus să îi dau orice compensație dorește. Dar Yi Yang a spus că nu-i pasă cu câte femei mă căsătoresc, atâta timp cât ea este prima mea soție.

Xiao Yao râse:

– Nu-mi pot imagina că e atât de mărinimoasă! Cred că ar trebui să te căsătorești cu ea și apoi să te căsătorești cu propriul harem și să trăiești în fericire!

Jing spuse cu durere:

– Xiao Yao, nu te mai lua de mine! Nu înțelegi? Pentru că nu-i pasă deloc de mine, de aceea nu vrea. Tot ce vrea este titlul de soție a liderului clanului Tu Shan!

Xiao Yao încetă să mai zâmbească și întrebă:

– Și apoi?

– Yi Yang știa că vreau să rup logodna și s-a dus să plângă în fața bunicii mele. Ea i-a reamintit că, cu ani în urmă, tatăl ei a vrut să rupă logodna, iar ea și-a pus rochia de mireasă și a venit la Qing Qiu. Nu s-a gândit niciodată să plece după aceea. Dacă vreau să o alung, se va sinucide pentru că nu era destul de bună pentru mine. A spus că este dispusă să-l servească pe același soț împreună cu alte femei și să fie respectuoasă față de bunica… Acum bunica crede că eu sunt cel nerezonabil și refuză să pun capăt logodnei. Yi Yang pare înțelegătoare și deschisă la minte, așa că bunica este complet de partea ei.

Xiao Yao întrebă:

– Deci sunteți într-un impas?

Jing dădu din cap:

– Nu pot să rup logodna, nu mă pot obliga să mă căsătoresc cu Yi Yang.

Xiao Yao suspină – exact cum spusese Zhuan Xu, ar fi foarte dificil pentru Jing să rupă logodna.

Xiao Xiao trecu în zbor pe inelul ei cu aripi, ca și cum ar fi vrut să-i amintească lui Xiao Yao că era timpul să se întoarcă. Xiao Yao spuse:

– Ți-am promis cincisprezece ani. Atâta timp cât nu te căsătorești, voi respecta promisiunea. Nu-ți face griji pentru Yi Yang deocamdată. Gege a spus că erau peste o duzină de asasini. Cine crezi că era în spatele acestui complot? Hou?

– Pentru a mă asasina în Qing Qiu, nu putea fi decât el. Dar… Jing încruntă sprâncenele.

– Fratele meu nu este genul de om care să acționeze atât de imprudent. De ce acest gest impulsiv? De când m-am întors, a fost foarte atent în preajma mea, iar cele câteva încercări pe care le-a făcut au fost foarte discrete, astfel încât nimeni să nu poată face legătura cu el. Astăzi, ceva trebuie să-l fi determinat să încerce să mă omoare. Sau poate că nu este el?

Xiao Yao spuse:

– Cui îi pasă dacă este el, important este să știi că cineva a îndrăznit să te asasineze în plină zi în Qing Qiu. Gândește-te cum să te protejezi! Am folosit toată energia aceea pentru a te salva cu ani în urmă, nu pentru a te lăsa să mori acum!

– Nu-ți face griji, poate că nu vreau să-mi ucid fratele, dar nu-l voi lăsa să-mi facă rău. A făcut atât de multe de data aceasta, încât pot folosi această șansă pentru a elimina toți acoliții lui din clan, ceea ce îl poate ajuta și pe Zhuan Xu, astfel încât oamenii din clanul meu să nu-i cauzeze probleme.

Xiao Yao spuse:

– Doar ai grijă.

Jing răspunse:

– Știu.

Xiao Xiao zbură din nou și Xiao Yao spuse:

– Trebuie să plec, dacă nu mă întorc, Zhuan Xu se va supăra.

Xiao Yao îi făcu semn lui Xiao Xiao să coboare și sări pe mijlocul de transport înaripat.

Jing o privi până dispăru complet din vedere, apoi plecă cu nostalgie.

_______________________________

A doua zi, Xiao Yao află de la Zhuan Xu că acest asasinat fusese planificat în detaliu și că atacatorii sosiseră în număr mare. Dacă Jing nu ar fi folosit întâmplător înlocuitorul, s-ar fi putut să nu supraviețuiască.

Câteva zile mai târziu, se află că Tu Shan Jing va supraviețui, dar nu se spuse nimic despre cine se afla în spatele asasinatului, așa că această chestiune rămase un mister nerezolvat.

În particular, când Jing și Hou erau singuri, Hou recunoscu cu aroganță că el trimisese oameni să-l omoare pe Jing și îi spuse lui Jing să se răzbune.

Jing nu avu inima să scape de Hou, dar începu să-i taie aripile.

În timpul anchetei asupra asasinilor, proprietarii magazinelor multor afaceri ale clanului Tu Shan începură să fie înlocuiți, iar acest lucru continuă timp de trei luni înainte de a se termina.

Afacerile clanului Tu Shan se întindeau pe vaste teritorii sălbatice și în toate domeniile. Hou îi susținea pe Cang Lin și Yu Yang, așa că, de când Zhuan Xu ajunsese în Câmpiile de Mijloc, afacerile clanului Tu Shan îl ținură sub observație pe Zhuan Xu și încercară să-l submineze.

De data aceasta, Jing reorganiză afacerile clanului, ceea ce luă și o parte din presiune de pe Feng Long și Zhuan Xu.

Feng Long se furișă în Muntele Sheng Nong și-i zâmbi lui Zhuan Xu:

– Tentativa de asasinat a lui Jing a fost cea mai bună soluție! Hou nu pare a fi un idiot, dar cum a putut să facă ceva atât de prostesc de data aceasta? Total necaracteristic, ca o femeie furioasă la capătul puterilor.

Zhuan Xu râse:

– Acum spui că a fost spre bine, dar când Jing aproape a fost asasinat, ai spus altceva. Un asasinat, dacă are succes, este un atac foarte puternic și mortal. Hou ar fi scăpat de Jing și ar fi preluat controlul clanului Tu Shan, pur și simplu.

Xiao Yao ascultă conversația și își aminti brusc de ziua aceea în magazinul de arme și de modul în care Fang Feng Yi Yang trase arcul pentru a trage în manechinul de testare. Dar, analizând mai atent, dacă Jing ar fi murit și Hou ar fi devenit liderul clanului, Yi Yang s-ar fi căsătorit cu fantoma lui Jing și ar fi trăit o viață singură ca soție a fostului lider. Doar dacă Jing ar fi fost în viață, ea ar fi obținut tot ce și-ar fi dorit.

Xiao Yao dădu din cap. Nu putea fi Yi Yang!

Xiao Yao se certă pe sine însăși să nu gândească rău despre Yi Yang doar din cauza lui Jing. Yi Yang poate că nu-l iubea pe Jing, dar era logodită cu el și nu ar fi recurs la uciderea lui.

_______________________

Vârful Zhi Jin, o dimineață luminoasă și glorioasă.

Xiao Yao se ocupa de focul din vatră, iar fața ei era roșie ca focul, cu picături de sudoare pe frunte.

Simți că era momentul potrivit și își puse mănușile înainte de a deschide capacul oalei pentru a scoate matrița. O puse într-o găleată cu apă cu gheață până când matrița se solidifică. Xiao Yao turnă matrița și bucăți individuale de matriță căzură pe masă, unele roz, altele verzi și chiar galbene.

Zhuan Xu intră în această „cameră de preparare a medicamentelor” și o văzu pe Xiao Yao concentrată asupra muncii sale. Nu spuse nimic și rămase în colț să privească în tăcere. Pe masă erau împrăștiate forme colorate, dar cu forme ciudate. Unele arătau ca petale de flori, altele ca frunze, și el nu-și dădea seama ce făcea ea.

Xiao Yao scoase o placă de sticlă dreptunghiulară, care era întunecată la ambele capete și albă în mijloc, ca fundalul unui portret în cerneală, fără nimic pe el.

Xiao Yao folosi o pensulă și acoperi o dată partea albă cu un lichid.

Xiao Yao se spălă pe mâini, apoi o puse în apă cu gheață pentru o vreme, înainte de a o șterge cu o cârpă curată. Apoi luă matrițele de mai devreme și începu să le sculpteze cu un cuțit mic. După ce termina una, o punea pe farfurie, ca și cum ar fi pictat pe ea.

Zhuan Xu era curios, așa că se apropie și văzu degetele subțiri ale lui Xiao Yao lucrând cu pricepere și, treptat, farfuria albă fu acoperită cu o frunză verde de crin și pe ea era rouă care părea că era pe punctul de a aluneca. Apăru un crin roz și se formă nectarul galben din interior. Din crini, doi somoni se uitară timid de sub apă.

Întreaga dimineață trecu și fu creat un tablou cu un somon întreg zburdând într-un iaz cu crini. În afară de faptul că nu se auzea niciun sunet, totul era acolo, chiar și parfumul crinilor.

Xiao Yao se uită intens la el și apoi zâmbi satisfăcută.

Zhuan Xu aplaudă:

– Parfum, aspect și gust – totul este acolo. Îmi vine să iau o mușcătură.

Xiao Yao se strâmbă.

– Totul e otrăvit.

Zhuan Xu dădu din cap.

– Nu-mi dau seama ce e cu hobby-ul ăsta ciudat al tău. Cine transformă otravă într-o delicatesă? Camera ta de fabricare a otrăvii e practic o bucătărie.

Xiao Yao luă cu grijă farfuria și o puse într-o cutie, înainte de a o închide și a o înveli într-o cârpă.

Zhuan Xu întrebă cu precauție:

– Doar nu vrei să dai asta cuiva?

Xiao Yao râse:

– E secret.

Zhuan Xu suspină:

– Nu pot să-mi dau seama dacă îți place persoana asta sau o urăști.

După o dimineață petrecută stând jos, Xiao Yao avea dureri de spate, așa că își frecă spatele și întrebă.

– Cum de ai timp să vii să mă vezi cum prepar otrăvuri?

Zhuan Xu răspunse:

– Am ceva de discutat cu tine.

Xiao Yao deveni serioasă:

– Spune.

– Feng Long te-a invitat de câteva ori și tu l-ai refuzat de fiecare dată?

– Da.

Xiao Yao clipi din ochi și întrebă:

– Vrei să accept?

Zhaun Xu dădu din cap. Xiao Yao nu înțelegea:

– Nu există Xing Yue? Dacă vrei să anunți o alianță matrimonială, este suficient să te căsătorești cu Xing Yue!

– Xing Yue este Xing Yue, numele ei de familie este Sheng Nong. Feng Long este Feng Long, numele lui de familie este Chi Sui și el este următorul lider al clanului Chi Sui. Tu ești tu, purtând sângele Împăratului Galben și al Marelui Împărat.

Xiao Yao încruntă sprâncenele:

– Nu vrei să mă căsătoresc cu Feng Long, nu-i așa?

– Ce e în neregulă cu Feng Long?

Zhuan Xu era confuz acum – Tu Shan Jing era logodită, Fang Feng Bei era un fiu de rezervă risipitor, în comparație cu cei doi, Feng Long era mult mai bun. Era puternic și talentat, cu o familie influentă. Cu toate acestea, Xiao Yas prefera să-și petreacă tot timpul cu Fang Feng Bei, rătăcind pe versanții pustii ai muntelui și admirând florile sălbatice, în loc să meargă cu Feng Long pe muntele Sheng Nong pentru a admira faimoasele bujori.

Xiao Yao chicoti:

– Dacă îți spun adevărul, promiți că nu mă sugrumi?

– Nu poate fi ceva bun, dar bine, promit că nu te sugrum.

Xiao Yao chicoti:

– Nu e nimic în neregulă cu Feng Long, în afară de faptul că îmi amintește de tine. Este prea calculat în privința tuturor lucrurilor. Dacă vrea să se întâlnească cu mine, nu este pentru că mă consideră minunată, ci pur și simplu pentru că a evaluat toate fetele din jurul lui și a decis că eu sunt cea mai potrivită să-i fiu soție.

Zhaun Xu era exasperat și se prefăcea că vrea să o lovească.

– Pentru că este ca mine, nu-l vrei?

Xiao Yao se feri.

– Ai spus că nu o să mă bați.

Zhuan Xu totuși o lovi ușor peste cap.

– În poziția lui, nu are voie să nu fie calculat. Chiar dacă evaluează și cântărește totul, asta nu înseamnă că nu are și sentimente sincere.

Xiao Yao se strâmbă.

– Chiar încerci să-l ajuți? Ești fratele meu sau fratele lui?

Zhaun Xu suspină.

– Bineînțeles că sunt fratele tău, și dacă chiar nu-l placi, nu te voi forța. În plus, nu pot să te forțez nici dacă aș vrea. Dar, măcar de dragul meu, încearcă să-i acorzi puțină atenție. Xing Yue m-a rugat deja de multe ori să-l ajut, iar Feng Long este destul de mândru și nu poate să-mi ceară direct, dar mi-a dat de înțeles că are nevoie de ajutorul meu.

Xiao Yao se gândi la asta și întrebă:

–  Ai nevoie de ajutorul lui Feng Long în Câmpia de Mijloc?

Zhuan Xu dădu din cap, apoi o strânse pe Xiao Yao în brațe într-o îmbrățișare strânsă, înainte de a se apleca și a-i șopti la ureche:

– Adun în secret o armată.

Xiao Yao își ținu respirația și aproape că uită să respire.

Era nevoie de mulți bani pentru renovarea Palatului, iar clanul Tu Shan, care furniza materialele, putea oferi prețuri diferite pentru a scoate profit, astfel încât Zhuan Xu avea fondurile necesare pentru a construi o armată. Muncitorii care veneau și plecau permiteau soldaților să se strecoare și ei. Muntele Sheng Nong era vast, întinzându-se pe mii de kilometri, cu atât de multe locuri în care se putea crea un labirint de bariere spirituale pentru a ascunde o armată secretă. În Câmpiile de Mijloc, el putea să construiască în liniște, fără a fi detectat, o armată, iar personalitatea lui Zhuan Xu îi permitea să nu se bazeze în totalitate pe Feng Long aici.

Aceasta ar fi calea ideală, dar dacă bunicul lor ar afla… ar fi pedeapsa cu moartea!

Xiao Yao se uită fix la Zhuan Xu, dar acesta zâmbi doar, cu o convingere deplină în ochi.

Zhuan Xu explică:

– Cele Patru Mari Clanuri au supraviețuit zeci de mii de ani păstrându-și linia genealogică cu un principiu principal: să nu se implice în niciun conflict politic. Acest lucru se potrivește cuiva ca Jing, dar îl împiedică pe cineva cu ambiții ca Feng Long. El este deja sătul de cicăleala bătrânilor clanului său. Am nevoie de Feng Long, dar și el are nevoie de mine. Cu un conducător înțelept, dar fără un funcționar înțelept, nu se pot realiza fapte mărețe; fără un conducător înțelept, chiar și cel mai înțelept funcționar nu poate avea viitor. Numai când un conducător înțelept face echipă cu un funcționar înțelept se poate construi un imperiu care va dura generații.

Xiao Yao spuse:

– Îl voi trata pe Feng Long ca pe un prieten, mă voi întâlni cu el, voi discuta cu el, chiar voi merge să mă joc cu el. Pot face toate acestea, dar nu mă voi căsători niciodată cu el.

Zhuan Xu râse:

– Este mai mult decât suficient. Nimeni nu știe ce se va întâmpla în viitor, așa că hai să așteptăm și să vedem!

Xiao Yao zâmbi:

– Voi merge să-l caut în următoarele zile.

Zhuan Xu tuși ușor:

– Xing Yue te-a invitat să stai o vreme la reședința Little Zhu Rong.

Fie că era dorința lui Feng Long, fie planurile lui Xing Yue, dar când venea vorba de a-i face pe fratele ei și pe Xiao Yao să se căsătorească, ea făcea tot posibilul.

Xiao Yao a întrebat:

– Zhuan Xu, te vei căsători cu Xing Yue?

Zhuan Xu se gândi și spuse:

– Depinde de ea! Dacă ea vrea, mă voi căsători cu ea. Ea este descendentă a familiei regale Sheng Nong, iar căsătoria cu ea îmi conferă legitimitate în fața poporului din Câmpia Centrală. Pentru a conduce lumea, trebuie să folosești forța și persuasiunea. Forța înseamnă să supui totul cu putere, iar persuasiunea poate părea inutilă, dar de fapt este, de asemenea, o necesitate.

Xiao Yao suspină:

– Din moment ce viitoarea mea cumnată mă invită, atunci voi merge și voi începe să mă înțeleg bine cu ea.

Zhuan Xu se uită fix la Xiao Yao, iar ochii lui trădeau emoțiile sale conflictuale.

Xiao Yao întrebă:

– Am spus ceva greșit?

Zhuan Xu coborî privirea și spuse râzând:

– Dacă aș fi știut că vei folosi acest motiv pentru a fi de acord, nu mi-aș fi pierdut timpul încercând să te conving și nici nu ți-aș fi spus toate planurile mele secrete.

– E prea târziu să regreți! Plec puțin, așa că spune-i lui Shan Hu să-mi împacheteze lucrurile și mâine mă duc la Xing Yue.

Xiao Yao îl împinse pe Zhuan Xu afară pe ușă.

– ,,Bucătăria” mea e plină de otravă, așa că, atunci când nu sunt aici, nu intra.

______________________________

Într-o sală de dans, o dansatoare dansa grațios.

Xiao Yao zâmbi și puse o cutie împachetată în alb în fața lui Fang Feng Bei.

Bei aruncă o privire și întrebă:

– Ce e asta?

Xiao Yao spuse:

– Deschide-o.

Bei scutură paharul:

– Beau acum.

Xiao Yao strânse pumnul – ai răbdare, ai răbdare, ai răbdare! Ea își desfăcu pumnul și deschise capacul de pânză de pe cutie.

Bei era în continuare dezinteresat și continua să bea vinul și să privească dansatoarea dansând.

Xiao Yao nu avea de ales decât să deschidă ea însăși cutia. Când o făcu, pentru a crea parfumul crinilor, petrecuse mult timp lucrând la ea. În acel moment, parfumul crinilor se pierduse în mirosul înțepător al mâncării și al parfumurilor din jur, așa că nu mai era perceptibil.

Xiao Yao venise aici entuziasmată, cu o mulțime de lucruri pe care voia să i le spună. Voia să se laude cu felul în care făcuse crinii otrăvitori, cu felul în care făcuse capacele din frunze, dar acum întregul tablou cu somonul zburdând printre crini părea estompat și nu mai avea chef să spună nimic. Luă paharul cu vin și începu să bea și să se strâmbe.

Bei își îndreptă în sfârșit privirea de la dansatoare spre masă și observă tabloul de pe farfuria de sticlă. Era delicat și plin de viață, culorile erau vibrante, iar obiectele erau redate în mod rafinat.

Bei se uită o vreme, apoi luă bețișorele și mâncă o frunză de crin.

O mușcătură după alta, o frunză de crin, un somon, un crin… încet, mâncă întregul somon care se zbenguia în crini.

Xiao Yao îl privi cu gura căscată:

– Tu… nu te îndopa ca un prost.

Bei îi aruncă o privire și ea tăcu imediat.

Bei mâncă ultima înghițitură și lăsă jos bețișoarele. Luă o înghițitură de vin și spuse cu nonșalanță:

– Nu-i rău.

Xiao Yao privi farfuria goală și inima îi tresări:

– Singura persoană din întreaga lume care poate face otrăvuri atât de gustoase sunt eu!

Bei râse:

– Iar singura persoană din întreaga lume care poate aprecia talentul tău culinar extraordinar sunt eu!

Xiao Yao îi răspunse sarcastic:

– E suficient să ai un suflet pereche adevărat.

Bei îi zâmbi pe jumătate, dar nu spuse nimic.

Xiao Yao întrebă:

– Poți să continui să mă înveți tirul cu arcul acum?

Ce voia să întrebe de fapt era: nu mai ești supărat pe mine?

Bei își termină vinul:

– Trebuie să plec puțin, așteaptă-mă să mă întorc.

Xiao Yao își dădu seama că se întorcea în orașul Qing Shui. Chiar dacă nu era război, el era totuși generalul armatei de rezistență Sheng Nong și avea multe de făcut.

Xiao Yao nu se putu abține și suspină tare, murmurând:

– Dacă ai putea fi pentru totdeauna Fang Feng Bei, ar fi minunat!

Bei părea să nu o fi auzit, deoarece puse paharul de vin jos și se ridică să plece, dispărând în spatele perdelelor.