Enigma lui Omega- Capitolul 55

Enigma lui Omega – Capitolul 55

Când se duse la muncă luni, Shen Tai își puse un strat dublu de plasturi cu anti feromoni pe spatele gâtului și adăugă un plasture de ipsos cu miros de medicamente.

Când ajunse la institut, constată că atmosfera era și mai diferită decât atunci când se întorsese pentru prima dată. Simți miros de lingușire în cuvintele și faptele unora dintre colegii săi.

Vestea că Huo Moyu și Zhou Xiao Chu își anulaseră logodna  atrăsese multă atenție socială în cercul financiar. O mare parte punea accentul pe faptul că familia Huo folosise familia Zhou pentru a promova cooperarea cu Banca X. Acum că această căsătorie căzuse, era ca și cum ar fi ars podurile și asta urma să le afecteze finanțarea.

Bineînțeles, Shen Tai era punctul central al bârfelor în cadrul Xingzhou Group, de la scandalul dintre cei doi de acum doi ani, până la revenirea bruscă a lui Shen Tai după ce își luase concediu medical de mai bine de un an și zvonul că născuse un copil pentru Huo Moyu, un fiu Alfa. Huo Moyu luase apoi inițiativa de a-i trimite prânzul pentru a-și arăta bunăvoința și rupsese logodna. Această serie de povești  devenise o dramă minunată cu o familie bogată. Shen Tai avusese ocazia să „preia Palatul de Est”și nu se putu abține să nu aibă alte gânduri.

Shen Tai făcuse o mulțime de pregătiri, dar încă era deranjat de această atmosferă ciudată și-și petrecu cea mai mare parte a dimineții ascunzându-se în birou.

Nu se duse acasă în pauza de prânz. Deși îi era dor de Qiu Qiu, el spera că Qiu Qiu își va putea reduce treptat dependența de el.

Bunicii îi era dor de Qiu Qiu, dar nu fusese de acord cu Shen Tai să-și aducă copilul la spital.

Shen Qin se comporta extraordinar de plin de dragoste și de grijuliu astăzi. Nu numai că nu-l sfătuise în mod deschis sau pe ascuns să-i ceară bani lui Huo Moyu, dar și luă inițiativa să-i pese de Qiu Qiu și promise că va avea grijă de bunica lui.

Shen Tai îl cunoștea prea bine pe Shen Qin, iar această reacție era, fără îndoială, o versiune extinsă a colegilor săi care aveau atitudini subtile. Se gândea poate că el, Shen Tai chiar avea de gând să se cațere în copacul genealogic al familiei Huo. Shen Tai nu se expuse și evită să răspundă la întrebările lui Shen Qin și plecă imediat după ce luă masa cu bunica lui.

Cei din afară speculau întotdeauna adevărul prin diverse metode. De fapt, ei doar îmbrăcau adevăruri pentru a arăta ca ceea ce voiau ei să vadă, dar tot nu puteau vedea nimic clar.

Shen Tai nu mai era în stare să se gândească la ce se petrecea între ei. Era ca o persoană care căzuse într-o mlaștină de la început și cu cât se lupta mai mult, cu atât mai adânc se afunda neputând să se salveze.

Câteva săptămâni trecuseră în pace. În această perioadă doar doamna Huo venea să-l vadă pe copil.

În acea seară, Shen Tai îl scălda pe Qiu Qiu. Acesta stătea întins în cadă înconjurat de broscuțe de jucărie, lovind cu picioarele atât de fericit, încât fața lui Shen Tai era udă.

Dădaca râse din lateral:

– Este rar ca un copil de șase luni să fie atât de energic. Uită-te la acele picioare mici, care arată ca niște chiftele. Va fi mai înalt și mai mare în viitor.

Shen Tai îl apucă de gleznă pe Qiu Qiu, o duse la gură și o mușcă, făcându-l pe acesta să chicotească. Părea că nu se putea relaxa decât pentru un moment când se hârjonea cu copilul.

–Bine. E timpul să nu te mai joci. Vei fi prea entuziasmat să dormi din nou în curând. Chen, dă-mi prosopul.

Shen Tai tocmai terminase de șters pe Qiu Qiu la jumătate, când soneria sună brusc.

 Chen spuse degajat:

 -Cine vine atât de târziu?

Shen Tai se aștepta brusc la ceva și spuse grăbit:

– Jie Chen, te rog, șterge-l pe Qiu Qiu și apoi du-l în pat. Mă duc să deschid ușa.

– O, bine.

Shen Tai se îndreptă spre uşă şi se uită prin vizor. Desigur, era Huo Moyu. El ezită puţin, apoi deschise uşa.

Huo Moyu nu părea să se aștepte ca ușa să fie deschisă atât de ușor. Ținea o cutie cadou colorată în mână și se uita la Shen Tai , arătând puțin amuzant.

Nu fu nicio emoție pe chipul lui Shen Tai, chiar și ochii lui erau calmi. Când toată rezistența era în zadar, tăcerea era ultima opțiune.

Huo Moyu se simți puțin nervos în mod inexplicabil și-i predă lucrul din mână:

– L-am cumpărat pentru Qiu Qiu. Am citit într-o carte că trebuie să exerseze acum.

Shen Tai o preluă. Era un set de jucării de pluș și o tablă de joc din care trebuia să scoți  morcovi de pluș. Era un joc care se numea „Trage morcovul” și care îi ajuta pe bebelușii între trei și șase luni să învețe să înțeleagă lucrurile. Îi era greu să-și imagineze că Huo Moyu, care purta un costum la comandă cu șase cifre, apăruse purtând astfel de lucruri fanteziste.

Huo Moyu profită de situație și era pe cale să intre în casă, dar de îndată ce pantoful de piele trecu pragul, se opri și se uită la Shen Tai cu precauție.

 – A-Tai, pot să intru?

Shen Tai căuta o oportunitate de a discuta cu Huo Moyu despre Bai Xiang Wan, așa că nu putu decât să-l lase să intre în ​​acest moment.

După ce primi aprobarea lui Shen Tai, ochii lui Huo Moyu se luminară. El nu se aștepta că va putea intra fără probleme în casă. Mirosul cereusului îl făcu imediat să se simtă mai bine. În ultimele zile, nu se putuse abține să nu vrea să-l vadă pe Shen Tai, dar îi fusese teamă că nu va putea suporta mirosul feromonilor de pe corpul lui Shen Tai, așa că trebuise să îndure depărtarea.

Huo Moyu aruncă o privire prin sufragerie imediat ce intră. Nu îl văzu pe Qiu Qiu și fu uşurat. Nu că nu ar fi vrut să-și vadă fiul, îi era doar teamă că deși în sfârșit  construise puțină încredere în fața băiatului, dacă ar elibera feromoni scăpați de sub control în acea zi, poate că totul ar fi fost în zadar. El întrebă:

 – Unde este Qiu Qiu?

– E deja dus la culcare.

Huo Moyu vru să arunce o privire, dar  timid gândi că l-ar putea trezi, iar Shen Tai îl va învinovăți. Doar spuse:

 – Ei bine, lasă-l să doarmă.

Shen Tai puse jucăriile pe masă și stătu nu departe de Huo Moyu, așteptând ca el să vorbească.

– A-Tai…

 Huo Moyu continuă încet:

– Îmi pare rău, mi-am încălcat promisiunea, nu m-am putut abține în ziua aceea, am fost de neiertat…

 Fusese atât de gelos încât nici nu voia să menționeze acel nume.

Shen Tai șopti:

  – Vreau să-ți vorbesc despre profesorul Bai.

Huo Moyu se încruntă:

– Despre ce să vorbești?

– Apariția profesorului Bai în acea zi a fost un accident. Am rugat-o pe Xiao Die să aibă grijă de Qiu Qiu. Când a văzut că arăt bolnav și-a sunat profesorul, a fost nervoasă și profesorul a ghicit ce se întâmpla. Profesorul Bai m-a ajutat doar din bunăvoință.

Shen Tai se uită la sol.

 – Aceasta este explicația mea pentru această problemă.

Shen Tai nu trebuia să-i spună, Huo Moyu știa. Dar ceea ce se întâmplase mai  important fusese că Bai Xiang Wan îl marcase temporar pe Shen Tai. Ceea ce era important era că Omega lui fusese murdărit de un alt Alfa feromon. Când își aminti, inima îi bătu de câteva ori mai repede și deveni supărat, dar totuși se reținu și spuse cu voce profundă:

– Așa…și?

– După acest incident, nu vom mai avea contact. Profesorul Bai este un talent rar. Sper că nu-l vei face de rușine în chestiuni oficiale.

Huo Moyu scrâșni din dinți și spuse:

 – Asta e tot ce voiai să-mi spui?

 El avea multe de spus lui Shen Tai, dar acesta îl menționase doar pe Bai Xiang Wan!

………………………………………………………………………………..

Shen Tai se uită calm la Huo Moyu.

– Știu că ești supărat, dar nu pot pretinde că nu s-a întâmplat nimic. Vreau să-ți amintesc că toate problemele dintre noi nu sunt cauzate de el. Nu a făcut nimic rău. Ne-a ajutat pe mine și pe Qiu Qiu în perioada noastră cea mai dificilă. Dacă îl faci de rușine, nu ar avea sens… atât în ​​public, cât și în privat.

Huo Moyu fu imediat descurajat. Ceea ce îi spusese Bai Xiang Wan în acea zi, îl torturase câteva nopți. Ce făcea când Omega lui își purta copilul și se lupta să trăiască singur? Era logodit, era ocupat cu cariera lui și se gândea cum să cucerească orașul în strălucitorul Vanity Fair. Deși îi era dor de Shen Tai, nu știa prin ce trece acesta. Shen Tai avea dreptate. Fără ajutorul lui Bai Xiang Wan, Omega și copilul lui ar fi avut o viață mai grea și mai mizerabilă .

El îl ura pe Bai Xiang Wan, nu numai pentru că acesta îi dăduse lui Shen Tai o marcă temporară, ci și pentru că îi luase locul la un moment dat și într-o oarecare măsură devenise Alfa lui Shen Tai și tatăl lui Qiu Qiu. Acesta era un adevăr pe care nu-l putea răscumpăra acum, indiferent ce-ar face.

Știa că cel de învinuit era el însuși.

Huo Moyu lăsă capul în jos și tăcu mult timp, apoi spuse încet:

 – Ai dreptate, te-a ajutat, așa că îi datorez această favoare.

Shen Tai fu puțin surprins. Când decisese să spună acele cuvinte, era deja pregătit să suporte furia lui Huo Moyu.

Următoarele cuvinte îl surprinseră și mai mult pe Shen Tai.

 Huo Moyu spuse:

– Nu-ți face griji, nu-i voi face nimic. El a condus proiectul în Lancheng și nu l-a abandonat și nu vreau să te fac de rușine.

Shen Tai tresări pentru o clipă. Se uită repede la Huo Moyu cu o expresie de nedumerire.

– A-Tai, am venit astăzi să-ți spun că am vrut să te marchez în acea zi, nu pentru că am fost stimulat de Bai Xiang Wan, nici pentru că eram excitat. Vreau să mă căsătoresc cu tine, vreau să te marchez, vreau să compensez tot răul pe care ți l-am făcut, vreau să-ți fac toate promisiunile pe care le pot face și vreau ca familia noastră să fie reunită pentru totdeauna.

Shen Tai făcu un pas înapoi în tăcere cu călcâiele, ochii lui pâlpâind neliniştiți.

 Ceva nu merge, de ce e așa de moale?

Dar poate se înșela, acest Enigma era prea mândru și nu se putea preface mult timp.

Shen Tai deveni rapid indiferent, își lăsă ochii în jos și nu răspunse.

Huo Moyu nu se aștepta la un răspuns, el continuă:

– Pot să mă uit la Qiu Qiu? Nu mă voi apropia de el, doar arunc o privire și plec.

– S-ar putea să se trezească.

Huo Moyu zâmbi neputincios.

– Ei bine, voi veni să-l văd în altă zi.

Shen Tai îl privi pe Huo Moyu ieșind pe ușă, încă năucit, de parcă nu credea că Huo Moyu nu va face nimic. Acesta spuse doar câteva cuvinte calm și plecă.

Rămase încremenit în sufragerie multă vreme, apoi ochii îi căzură pe cutia cu jocul „Trage morcovii” și se gândi în sinea lui că Qiu Qiu  exersase de curând apucarea.

Deși Huo Moyu nu apăru în următoarele câteva zile, Shen Tai îl simți peste tot. De exemplu, institutul primi dintr-o dată un lot de noi plante verzi, toți angajații primiră scaune ergonomice, iar departamentul personalului distribui pe rând cupoane pentru centrele comerciale de peste drum. Bugetul pentru echipamente care fusese cerut de acum două luni fu acceptat cu succes, și veni un anunț de la cantina internă a institutului. Se spunea că decorul și vesela vor fi înlocuite complet, iar un bucătar va fi angajat pentru tura de noapte.

Toată lumea știa că toate aceste acțiuni erau pentru Shen Tai.

Când cantina începu să fie renovată, Huo Moyu veni personal. Părea că va fi un mare proiect de construcție, dar de fapt era doar o simplă renovare, înlocuirea unui lot de mese, scaune și veselă și putea fi finalizat într-o săptămână sau două.

Când Huo Moyu îl văzu pe Shen Tai în mulțime, ochii lui păreau să fie lipiți de el și îl privi timp de cinci sau șase secunde. Shen Tai purta un halat alb de laborator, la fel ca prima dată când îl văzuse. Această haină lungă simplă, fără nicio tăietură, unii oameni o purtau într-un mod neglijent și voluminos, alții o purtau drept în sus și în jos. Shen Tai însă era unic în acest halat. Cu oasele sale ascuțite, subțiri, cu pielea palidă și mersul calm el contura cu halatul o notă de alb frumos, ușor și foarte viu, iar „umplutura” interioară stârnea la infinit imaginația lui Huo Moyu. O gustase, dar era departe de a se fi săturat.

 Liu Xi făcu un pas înainte, îi mulțumi liderului pentru îngrijorarea cu privire la renovarea cantinei și îl întrebă ce instrucțiuni are.

Huo Moyu spuse:

 – Profesor Liu, administrația discută în prezent noul meniu cu bucătarul. De data aceasta bugetul este foarte bun, iar suplimentele alimentare au fost și ele mărite. Dacă aveți cereri, le puteți spune direct.

Liu Xi zâmbi și spuse:

– Bine. Sunt mulți oameni care lucrează peste program în institut. Nu mă așteptam să ne deschideți o cantină în tura de noapte. Mulțumesc foarte mult.

– Da, institutul de cercetare este una dintre componentele de bază ale grupului și aici adunăm talente de vârf angajate din țară și din străinătate. Când te concentrezi asupra muncii tale, grupul îți va oferi în mod natural un mediu de lucru bun pe cât posibil.

 Huo Moyu spuse în timp ce se uita la Shen Tai:

– Dacă aveți păreri despre renovarea cantinei, puteți comunica cu departamentul administrativ.

Toți spuseră unul după altul:

– Mulțumesc, Huo Xiansheng.

Shen Tai primi privirea lui Huo Moyu. Stătea în mulțime și nu voia să meargă acolo, dar în același timp simți că mai mulți oameni îi acordau atenție.

Cheng Xi Mei  ridică din sprâncene și șopti:

–       O face pentru tine.

Shen Tai îşi lăsă capul în jos fără expresie. Se adaptase acum la noul mediu de lucru, mai exact, era noul mediu ecologic al opiniei publice și atitudinile în persoană față de el – trebuia să se adapteze, altfel el nu va putea intra în ritmul de lucru. Poate că în opinia lui Huo Moyu, o astfel de acțiune era mai subtilă decât să-i ofere prânzul în persoană, și pentru el, indiferent ce făcea Huo Moyu, nu i-ar schimba prea mult părerea așa că se obișnuise și nu mai conta.

Trebuia doar să accepte toate aranjamentele cu docilitate și să vadă cu câtă răbdare putea Huo Moyu să joace aceste trucuri pentru a-l câștiga. Îl va urmări în liniște și va aștepta, în această viață anxioasă și haotică plină de cadouri, să le ofere un spațiu relativ liniștit lui și lui Qiu Qiu . Când Huo Moyu se va sătura în sfârșit de aceste jocuri el își va aminti că ceea ce avea cu adevărat nevoie era un Omega de clasă A cu un fundal superior pentru a da naștere unui moștenitor Enigma perfect. Atunci dilema lui va putea fi rezolvată, iar el și Qiu Qiu vor putea fi liberi.

În acel moment, din mulțime veni o voce:

–       La ce standard trebuie renovată această cantină? Le nivel cinci stele?

Vocea aceea avu un pic de dispreț dar și de ridicol. Suna frumos, dar tonul îi făcu pe oameni să se simtă inconfortabil și nimeni nu îndrăzni să fie sarcastic, pentru că persoana care vorbise era Huo Cheng Chen.

Umerii lui Shen Tai înțepeniră și nu se uită în urmă. Îl ura profund pe Huo Cheng Chen. S-ar fi putut simți neliniștit, dar prefera să-l vadă pe acest dușman decât să o privească pe  persoana pe care o iubise cândva și care coborâse de pe altar să-l împingă în abis cu propriile mâini.

Din mulțime răsunară o serie de „ Huo Xiansheng” rare.

Huo Cheng Chen se apropie, se opri în mod deliberat într-o poziție în care era umăr la umăr cu Shen Tai și spuse cu un zâmbet scăzut:

–       Gong Shen, a trecut mult timp. Te simți mai bine?

Shen Tai își băgă liniștit mâna în buzunarul mare al halatului de laborator și o ținu strâns.

Ochii lui Huo Moyu se întunecară. El se apropie, aruncă o privire spre Shen Tai, apoi îl înfruntă pe Huo Cheng Chen:

–       De ce ești aici? Nu erai într-o călătorie de afaceri?

–       M-am întors ieri.

Huo Cheng Chen se uită la Huo Moyu. Cei doi aveau aproximativ aceeași înălțime, iar ochii lor se întâlniră la fel de feroce ca întotdeauna.

–        Acest buget nu este suficient.

–       Rezultatele institutului anul acesta sunt foarte bune, nu așa ar trebui să fie?

–       Da, asta vreau să spun.

   Huo Cheng Chen zâmbi și spuse:

–        Este o mișcare grozavă. Rezultatele institutului au fost întotdeauna principalele competitivități ale companiei noastre. Sper că toată lumea poate simți grija și preocuparea ta pentru companie. Atenție.

Toată lumea fu de acord rapid.

–       Gong Shen?

Huo Cheng Chen coborî capul și se aplecă în mod natural către Shen Tai.

–        Ești în concediu de mai bine de un an. Simți vreun disconfort după ce te-ai întors? Trebuie să spun că părerea ta este foarte importantă pentru noi.

Huo Moyu își miji ușor ochii, cu un avertisment în priviri. De când Huo Cheng Chen pierduse în lupta lor, confruntarea dintre cei doi nu se liniștise. Huo Moyu apucase cârma navei și acest lucru alunga complet puterea unchiului său de la nivelul decizional al companiei. Deci Huo Cheng Chen stătea nemișcat și aștepta moartea lui Moyu. Acum că Huo Cheng Chen știa că Shen Tai era foarte important pentru el, poate avea alte idei.

Shen Tai spuse cu răceală:

–       Urmez deciziile conducerii.

Huo Moyu  aruncă o privire piezișă către Huo Cheng Chen:

–       Cheng Chen, Ministerul Industriei Chimice mai are multe decizii de care te așteaptă să te ocupi. Profesor Liu, profesor Shen, hai să mergem la birou să vorbim.

Huo Cheng Chen zâmbi și nu mai spuse nimic.

Cei trei părăsiră cantina și se întoarseră la birou.

Huo Moyu se așeză pe canapea, uitându-se la această scenă familiară și încă își amintea că îl lăsase în mod deliberat pe Zhou Lan să descopere relația lui cu Shen Tai. El făcuse o demonstrație a rivalului său în dragoste, un băiețel care nu absolvise încă. Privind în urmă acum, fusese cu adevărat copilăresc și ieftin. Dar din păcate, nu-și dăduse seama în acel moment că toate comportamentele sale anormale erau pentru că era atras de Shen Tai și că avea o relație fără precedent.

Shen Tai stătea rezemat de birou, așteptând ca Huo Moyu să vorbească.

–       Ce-a mai făcut zilele astea, Qiu Qiu?

–       Totul e în regulă.

–       Știu că te întorci ocazional la prânz, dar uneori ai întârzieri la serviciu și nu te poți întoarce, așa că rămâi să mănânci la firmă. Desigur, renovarea cantinei nu este doar pentru tine, ci și pentru bunăstarea angajaților.

Shen Tai dădu din cap:

–       Bine.

– Încă un lucru .

Huo Moyu spuse:

 – Știu că bunica ta este din nou spitalizată și starea ei nu este bună de data asta.

Shen Tai fu surprins:

– De unde ai știut?

– Asistentul Cheng contactează din când în când medicul curant al bunicii tale pentru a afla despre starea ei.

 Huo Moyu spuse:

 – Am aranjat o unitate de îngrijire specială pentru bunica. De asemenea, poți alege să o transferi la un spital privat. Condițiile sunt mai bune.

Shen Tai șopti:

– Nu e nevoie, va sta la acel spital.

– Bine, dacă e ceva, poți vorbi cu asistentul Cheng.

 Huo Moyu făcu o pauză, vocea lui era foarte blândă.

 – Desigur, cel mai bine este să-mi spui direct, mă voi ocupa de tot pentru tine. Voi face orice pentru tine, atâta timp cât îmi ceri.

Shen Tai își strânse buzele. Chiar și atunci când își lăsă capul în jos, putu simți privirea arzătoare a lui Huo Moyu.

…………………………………………………………………………

După ce plecă de la serviciu, Shen Tai merse din nou la spital.

Starea bunicii se îmbunătățise în mod evident.  Shen Qin spuse că ea mâncase un castron întreg de terci. Bineînțeles că Shen Tai era fericit, dar credea că Huo Moyu îi putea oferi cel mai bun tratament medical și îngrijire pentru bunica lui, fără să fie obligat să vândă casa și nu putea explica ce simțea .

Shen Qin spuse măgulitor:

– A- Tai, poți să-l aduci pe Qiu Qiu în acest weekend? Nu l-am văzut niciodată pe Qiu Qiu.

Văzând că Shen Tai îl ignora, se uită din nou la bunica.

 – Mamă, ți-e dor de Qiu Qiu? Mamă.

– Uh…

Bunica aruncă o privire ezitantă la Shen Tai. Știa că acesta cu siguranță nu dorea ca Shen Qin să-l vadă pe Qiu Qiu.

Shen Tai se simți deodată inconfortabil. Nu știa când va fi externată bunica lui sau dacă ar putea fi externată, așa că spuse în grabă:

– Este în regulă. Secția asta este curată și liniștită. Îl voi aduce aici în weekend.

Ochii bunicii se luminară.

 – Oh, ce bine, Qiu Qiu trebuie să fi luat din nou în greutate.

Era deja ora nouă seara când ajunse acasă. Qiu Qiu se culca de obicei între nouă și jumătate și zece noaptea. Era puțin obosit, dar totuși voia să-i facă o baie lui Qiu Qiu înainte de a se ocupa de treburile lui.

Qiu Qiu era ținut în brațe de dădacă, jucându-se cu jucăria „trage de morcovi” dată de Huo Moyu.

– Shen Xiansheng s-a întors.

Gurița roșie a lui Qiu Qiu zâmbi fericită. El luă un morcov cu cealaltă mână și îl băgă în gură.

– Nu mânca, nu mânca.

Qiu Qiu se duse să apuce un alt morcov.

Shen Tai zâmbi și spuse:

 – Se distrează bine.

– Da, tânărul stăpân este cu adevărat energic. Dintre copiii pe care i-am îngrijit, el este cel mai dezvoltat. La 6 luni, pare deja  de un an.

– Nu era așa când s-a născut. Era foarte slab și puțin prematur.

De îndată ce Shen Tai se așeză, simți un miros familiar. Se încruntă ușor, își plecă ușor capul spre Qiu Qiu și simți cu adevărat mirosul feromonilor de abanos al lui Huo Moyu.

– Ce e în neregulă? întrebă dădaca nedumerită.

Shen Tai se uită în jos. Voia să ia morcovul din mâna lui Qiu Qiu, dar Qiu Qiu nu îl lăsă.  Luă alt morcov și-l mirosi, era într-adevăr parfumul lemnos rece și astringent al abanosului, foarte ușor, la fel ca mirosul rămas după pulverizarea unui parfum.

Shen Tai fu puțin enervat. Nu se aștepta ca Huo Moyu să joace un astfel de truc. Mai întâi presărase feromonii cu concentrație scăzută pe lucrurile preferate ale lui Qiu Qiu pentru a-l face pe acesta să-și relaxeze vigilența, apoi îl făcuse să nu mai respingă acest miros…

Se putea ca Huo Moyu să fi mers la spital pentru a face ulei esențial din feromonii lui?

– Shen Xiansheng, aceasta este o jucărie de la mamă la copil. Copiii o pot mușca fără probleme.

– N-ai mirosit…

 Shen Tai crezu că dădaca este o Beta și chiar nu simțea mirosul. Mai mult, ea era dădaca angajată de Huo Moyu cu bani grei.

Dădaca păru confuză.

– …Nu e nimic.

Shen Tai spuse:

 – Dă-i o jucărie diferită cu care să se joace. Acest pluș este predispus la acarieni.

– Bine, nu vă faceți griji, nicio jucărie nu va dura mai mult de câteva zile.

 Bona spuse zâmbind:

– Huo Xiansheng a trimis o mulțime de produse pentru bebeluș, astăzi.

Shen Tai întrebă alert:

– Ce anume?

– Sunt atât de multe, inclusiv jucării, haine și necesitățile de zi cu zi. Huo Xiansheng mi-a spus în mod special că bavețelele pe care Qiu Qiu le folosea înainte nu erau foarte bune și țesătura era puțin dură, așa că le-am schimbat cu câteva noi.

Shen Tai se duse și deschise sertarul și scoase câteva bavețele. Când le mirosi, toate conțineau feromonii lui Huo Moyu.

Shen Tai închise sertarul cu un „zdrang” furios. Apucă noua bavețică și se îndreptă spre bonă.

 – Jie Chen, nu-i da altele noi. Cele vechi sunt bune și e obișnuit cu astea.

Dădaca păru puțin surprinsă, dar imediat fu de acord:

– Bine.

Shen Tai se duse să deschidă din nou dulapul și descoperi că în multe locuri plutea un miros slab de lemn negru de abanos. Huo Moyu  pulverizase feromonii el însuși, dădaca nu ar putea să-i simtă.

Huo Moyu, nenorocitul ăsta!

Shen Tai se întoarse și îl văzu pe Qiu Qiu jucându-se tot cu morcovii. Evident, îl scotea și îl punea în gură, îl înlocuia cu următorul.

Shen Tai îl ridică pe Qiu Qiu.

– Nu te mai juca, fă un duș și mergi la culcare.

Qiu Qiu își ridică picioarele în brațe, nemulțumit.

Deși nu era ca atunci când locuia în casa lui Huo și trebuia să-l înfrunte în fiecare zi, Shen Tai simți că, chiar și după ce se mutase, Huo Moyu va fi în continuare lângă el în fiecare zi.

Astăzi, Huo Moyu trimisese trei articole către WeChat-ul său:

„Ce să faceți cu constipația la un copil de cinci luni”, „Precauții pentru etapele incipiente ale dezvoltării glandulare la bebelușii alfa” și „Mesaj de la sugari și copiii mici pentru Părinții AO „.

După ce așteptase câteva ore, Shen Tai nu-i răspunsese și apoi pusese în mod deliberat o întrebare despre educație, care era încă deschisă pentru discuție. De data aceasta, Shen Tai nu putu pretinde că nu a văzut-o și răspunse:

 – Jie Chen are experiență, dacă nu înțelegi, nu-i ordona.

Moyu scrise:

Recent, am citit o carte recomandată de Jie Chen.  

Huo Moyu făcu o fotografie și o trimise:

  Este ceea ce spunea cartea.

Shen Tai dădu clic pe fotografie și văzu că pe biroul lui Huo Moyu erau mai mult de o duzină de cărți pentru părinți, care formau un contrast amuzant cu diferitele cărți de literatură financiară, istorie și instrumente de pe raftul de fundal.

Trebuie combinat cu situația actuală.

 Shen Tai își aminti din nou că Huo Moyu  pulverizase proprii feromoni pe lucrurile pe care le dăduse lui Qiu Qiu și începu să se enerveze din nou.

Huo Moyu trimise un mesaj vocal.

Shen Tai îl deschise ezitând, iar vocea blândă și magnetică a lui Huo Moyu veni din interior.

A-Tai, am o capacitate puternică de învățare. Dacă îmi dai ocazia să exersez, pot deveni foarte experimentat.

Shen Tai puse telefonul cu susul în jos pe masă și îl ignoră.

După ce se întoarse acasă seara, Shen Tai îl găsi pe Huo Moyu apărând în sufragerie purtând șorțul său. Sorțul era un cadou de la Xiao Die, cu fotografia de 100 de zile a lui Qiu Qiu imprimată pe piept.

Huo Moyu ținea o sfoară în mână, iar celălalt capăt al șnurului era legat cu o jucărie în formă de morcov pe care o cumpărase. Era puțin deasupra liniei de vedere a lui Qiu Qiu , gâtul și globii oculari i se mișcau în timp ce se legăna, iar saliva continua să curgă din colțurile gurii deschise.

Shen Tai rămase și el uluit, neștiind cum să reacționeze.

Huo Moyu se uită la el zâmbind.

– Te-ai întors. Nu ai făcut ore suplimentare astăzi?

„…”

 Shen Tai simți un sentiment de nedescris de neputință.

– Am cumpărat ceva de mâncare și am vrut să încerc un nou supliment alimentar pentru Qiu Qiu. Jie Chen gătește. Mă voi juca o vreme cu el.

 Huo Moyu și Qiu Qiu încă păstrau distanța și nu se apropiau.

 Spuse:

 – Uite, mă pot juca cu el.

Shen Tai se simți puțin iritabil și spuse cu răceală:

 – Gâtul lui va fi obosit, nu-l tachina așa.

– Cred că este destul de fericit, spuse Moyu punând morcovul jos.

Huo Moyu se uită la Shen Tai cu ochi adânci și afectuoși.

– Nu te-am văzut de câteva zile.

Shen Tai își lăsă rucsacul jos și-și plecă repede capul pentru a pretinde că își organizează lucrurile. Abia când simți că se apropie își ridică capul atent.

Huo Moyu se apropie de el și întinse mâna să-i mângâie părul:

– E cald, transpiri…

Shen Tai făcu subconștient un pas înapoi.

Mâna lui Huo Moyu îngheță stânjenită în aer, atârnând încet, ochii lui neputând să-și ascundă dezamăgirea.