– Uau, sunt mulți jurnaliști azi.
O voce familiară îl făcu pe Tum, care tocmai ieșise din tura de dimineață, să sară în sus. Nemulțumit, se întoarse să-l privească pe bărbatul cu șapcă neagră care de obicei dispărea ca o fantomă.
– Când ai să mă lași în pace, locotenente Kong?
– Ar fi trebuit să mă îmbrac cu ceva mai drăguț. În cazul în care o să apar la televizor.
Kong nu doar că nu răspunse la întrebarea lui Tum, dar își și scoase șapca, prefăcându-se că-și așază părul tuns foarte scurt.
Tum își îngustă ochii la bărbatul care pretinse că nu vede înainte de a se întoarce și a continua să meargă oblic.
– N-ai de gând să-mi mulțumești?
– Pentru ce să-ți mulțumesc?
– Ce? Te-am ajutat cu doctorul Gunn, spuse Kong mergând lângă Tum care se încruntă.
– Numele lui apare în legătură cu cel al morții agentului de securitate. Se pare că el este cel care a întrebat de decedat ieri. Înfricoșător, nu-i așa? Cum pot să te las cu tip care este înconjurat de moarte?
– Hei! Tum se opri din mers și-și întoarse fața către Kong care de obicei nu purta uniforma.
– Doar un mulțumesc și suntem chit, corect? Îți mulțumesc pentru că ai venit să mă salvezi, bine? Și de acum înainte, te rog să-ți respecți promisiunea că noi doi ne vom purta ca și cum nu ne-am fi cunoscut vreodată unul pe celălalt.
– Ai grijă. Dacă doctorul Gunn află că tu ești cel care i-a umblat prin birou, ai să dispari și tu.
– Atunci, înainte de a muri, o să te implic și pe tine și vom muri împreună, răspunse Tum ironic.
– De acum înainte nu trebuie să mă mai ajuți. Zi bună.
– Așteaptă.
Mâna aspră a locotenentului înșfăcă brațul lui Tum.
– Hai să luăm micul dejun împreună.
Tum făcu ochii mari, încercând să-și retragă mâna dar în zadar. Oamenii care treceau pe acolo începură să-și întoarcă capul spre ei.
– O să te duc într-un loc drăguț din Chiang Mai.
– Ce mai vrei de la mine? Nu vin.
– Pot să te scot la o întâlnire și să nu-ți cer să ajuți?
Kong zâmbi diavolește în colțul gurii.
Tum oftă. Era pe punctul de a scoate niște înjurături pe gură dar, din fericire, telefonul locotenentului începu să sune.
Locotenentul Kong plescăi enervat și-i eliberă brațul lui Tum înainte de a răspunde la telefon.
– Da, să trăiți.
Tum oftă ușurat, pregătindu-se să plece.
– Acum? Aha….interesant…da…da. Mă întorc la secția de poliție.
Kong închise telefonul și-l urmă pe Tum.
– De data asta scapi. Urmează ceva amuzant la secția de poliție. Trebuie să mă întorc.
– Atunci, du-te.
– Inspectorul Wasan, care este responsabil cu ancheta în cazul morții agentului de securitate, l-a chemat pe doctorul Guntaphat, iubitul lui, ca să-l interogheze el însuși. Vreau să știu cum va scăpa cu asta.
Kong își apropie fața de a lui.
– Îmi pare foarte rău, iubire. Nu pot pierde asta. Întâlnirea noastră va trebui să aștepte.
Tum era pe punctul de a-l certa pe bărbatul pe care era greu să-l îndepărteze din viața sa, mai greu decât să scoți o gumă de pe pantofi, dar locotenentul dispăru repede în mulțime.
…………………………………………………………………………
Sunetul ventilatorului de deasupra capului era cel mai puternic sunet din cameră. Înăuntru se aflau inspectorul Wasan, locotenentul Gawin și doctorul Guntaphat, care stătea în mijlocul camerei. Rolurile lui Wasan și Guntaphat se schimbaseră din confidenți, în polițist și martor cheie. Wasan trebuia să obțină de la el cât mai multe informații posibil. Wasan își împreună degetele și își puse mâinile pe masă în timp ce-l privea pe bărbatul din fața lui care stătea nemișcat.
– Khun Guntaphat.
Guntaphat ridică din sprâncene surprins că Wasan i se adresase formal.
– Ieri, pe la ora 4.30 după amiază, ați mers să-l găsiți pe Khun Yongyuth, e adevărat?
– Este adevărat, răspunse Gunn fără să ezite. Acum trei zile l-am rugat pe Yongyuth să verifice camerele CCTV din apropierea biroului meu, pentru eu și Ornanong observasem că lucrurile din birou erau mutate în mod ciudat. Am vrut să mă asigur că nu îmi imaginez lucruri, așa că am cerut înregistrările
– Ați primit ce ați cerut?
Scutură din cap.
– În prima zi când m-am dus la el, mi-a arătat înregistrările dar nu am văzut nimic neobișnuit. Dar ieri, în jurul orei 3 după amiaza, Yongyuth a venit să mă vadă în cabinetul de consultații. Era de parcă știa ceva dar eu aveam mulți pacienți în așteptare. Eram preocupat că nu-i voi putea termina de examinat până la sfârșitul programului, așa că i-am spus că o să-l găsesc după ce termin cu pacienții. Aceea a fost ultima dată când l-am văzut.
Wasan încuviință din cap, scriind declarația lui Gunn pe hârtie, ceea ce corespundea cu informațiile de la asistenta care lucra cu Gunn in cabinet.
– Când ați terminat de consultat pacienții?
– Am terminat pe la 4.15. Apoi m-am grăbit să mă duc la biroul lui dar nu era acolo. Așa că am fost să-l văd pe celălalt agent din parcare. I-am cerut numărul de telefon al lui Yongyuth și l-am sunat o dată. Dar nu a răspuns. Am crezut că a ieșit din tură așa că m-am decis să revin a doua zi.
– Unde v-ați dus după aceea?
– M-am întors în cabinetul de consultații la pacienții rămași. Am stat la secția chirurgie până la ora 5 și la urgențe până la 5.30. După aceea m-am întors la birou ca să schițez proiectul cu Ornanong până la ora 6. Apoi am ieșit în oraș să iau cina cu colegii. Am terminat pe la ora 8 și m-am dus acasă.
Wasan se uită la Gunn.
– Care sunt acei prieteni?
– Doctorul Kaarnrawee, obstetrician și doctorul Manop, chirurg. Am fost trei.
Încă de la început, Gunn nu avu nici o ezitare.
– Deci, sunt martori care au văzut că nu am fost singur până la ora 8 seara. După ora 8, am condus acasă. Puteți verifica pe CCTV de acasă, Wasan … adică, inspectore.
– Vă cunoșteați bine cu decedatul?
– Trecea pe lângă mine câteodată și îmi direcționa mașina ocazional. Îl salutam doar din politețe dar nu ne contactasem niciodată personal. Chestia cu camerele CCTV a fost prima dată când am vorbit cu el.
– Știți dacă decedatul avea vreun conflict cu cineva?
Scutură din cap.
– De abia dacă ne cunoșteam unul pe celălalt. Nu știu dacă era într-un conflict cu cineva.
Wasan dădu din cap, punând stiloul pe masă cu o față lipsită de emoții. Mulți oameni n-ar fi știut ce simțea Wasan, dar Gunn știa că el se simțea ușurat. Asta pentru că declarația lui nu contrazicea informațiile de la alte dovezi pe care le avea Wasan.
Gunn zâmbi inconștient la bărbatul din fața lui drept încurajare și văzu că și Wasan îi zâmbi preț de o milisecundă.
– Pot să vă întreb ceva inspectore? întrebă Gunn.
– Ce?
– Ați verificat camerele de supraveghere? Vreau să știu ce găsise Yongyuth.
Wasan oftă, împletindu-și din nou mâinile pe masă.
– Toate informațiile de pe hard disk au fost complet șterse iar camerele deconectate.
Gunn era ușor uimit. Se rezemă de scaun cu o expresie gânditoare.
– Sunt șterse, spuneți? Sunt doar câțiva oameni din acest spital care ar putea șterge toate informațiile și să deconecteze camerele.
– Și va fi datoria noastră să investigăm, spuse Wasan ridicându-se.
– Mulțumesc pentru cooperare. Vă puteți întoarce.
Gunn schiță un gest de rămas bun din cap și-i zâmbi din nou lui Wasan înainte de a se ridica, după care merse spre ușă și ieși din încăpere.
……………………………………………………………………….
– Locotenent Guin!
Vocea din capătul scărilor îl făcu să tresară pe ofițerul care trecea pe culoar așa de tare încât aproape scăpă din mână laptopul. Gawin se întoarse cu o față inexpresivă.
– Rahat! Iar m-ai speriat, Kong! Când ai să încetezi să te mai porți ca o fantomă?
– Locotenent Guin, unde te duci?
Ofițerul care fusese numit fantomă veni spre Gawin cu mâinile în buzunare. Kong ridică din sprâncene intenționat, ca să-l enerveze pe Gawin.
– Duc laptopul la birou, spuse Gawin îngustându-și ochii.
– Și nu-mi mai spune Guin. Nu sunt un idiot de pinguin.
– Prenumele tău nu este ușor de pronunțat. Așa că-ți fac o favoare și îl scurtez. Gawin cu silabe devine Guin cu o silabă, bine? Hei, dragă prietene, stai o clipă. Oprește-te.
Kong alergă să-i blocheze drumul lui Gawin, deși vedea că acesta era sătul de el.
– Cum a mers interogatoriul?
– A mers foarte bine. Aș putea spune că, ei chiar dacă s-au pregătit unul pe celălalt, nu putea decurge mai ușor de atât. Camera aia era îmbibată de dragoste.
Gawin scutură din cap.
– Inspectorului nu o să i se permită să se ocupe mai departe de caz, crede-mă.
– Păi, doi bărbați îndrăgostiți, se hlizi Kong.
– Lasă-l în pace. Dacă doctorul nu e făptașul, atunci n-au decât să fie împreună cât vor, dar dacă doctorul e ucigașul … vom vedea dacă inspectorul este polițist adevărat sau polițist care s-a îndrăgostit de un ucigaș și confundă binele cu răul.
Dezgustat, Gawin se uită la bărbatul care inventase cuvinte extravagante de parcă citase dintr-un poem.
– Te-ai întors doar ca să-ți bagi nasul pe aici, nu? Nu mai vorbi prostii și du-te acasă să te culci.
– Hei, stai puțin. Încă o întrebare.
Kong îl apucă de umăr pe Gawin și nu-l lăsă să plece.
– Soția ta este asistentă?
– Da, soția mea este asistentă. De ce? ridică din sprâncene Gawin
– Asistentelor … le plac bărbații așa ca tine? zâmbi larg Kong.
– Le-ar putea plăcea un bărbat ca mine?
– Să găsim întâi pe cineva care nu te urăște și apoi poți să mă întrebi.
Gawin îl îndepărtă pe Kong și plecă fără a mai irosi timp să discute cu colegul său.
Locotenentul Kong nu arăta rău în ochii femeilor. Totuși, personalitatea lui și modul lui de a se comporta, enerva de obicei interlocutorul. Deși Kong era un tip bine, un detectiv capabil și abilitățile lui erau greu de găsit la alții, Gawin considera că abilitățile sociale ale lui Kong ar trebui îmbunătățite foarte mult înainte de a invita în oraș fete la o întâlnire fără să le facă să se simtă frustrate.
…………………………………………………………………………
Som își împreună mâinile pentru a o saluta pe doctorița psihiatră care deschise ușa cabinetului cu un zâmbet pe față. Azi, doctorița Pang purta o rochie colorată cu model floral care o făcea să arate veselă.
– Bună ziua doctore.
– Mă bucur să te văd azi, spuse Pang așezându-se pe un scaun în fața canapelei unde stătea Som.
– Ce mai faci? S-a mai întâmplat ceva interesant de când nu ne-am mai văzut?
– Nimic deosebit. Nu am mai auzit de 2 zile sunetul ăla în cap, care îmi dădea ordine.
Pang ridică din sprâncene surprinsă.
– Asta-i o veste bună. Som, poți să-mi spui unde te afli acum și cât este ceasul?
– Suntem la secția de psihiatrie și ar trebui să fie ….
Som se gândi clipă.
– …ora 10 dimineața.
Pang era fericită că starea pacientului ei se îmbunătățise considerabil în comparație cu prima zi când venise aici. Starea lui era atât de gravă, încât îi era greu să comunice cu el sau să-l scoată din starea de halucinații.
– Îl mai vezi pe Îngerul morții?
Bărbatul slab, îmbrăcat în halat de pacient se încruntă.
– Nu, doctore.
Dar văzu reacția neobișnuită a lui Som.
– Ești nesigur de ceva? Poți să-mi spui?
– Despre Îngerul morții… m-am gândit la el și cred că cee ace am văzut în noaptea aceea nu a fost o halucinație, doctore.
Som închise ochii, încercând să-și amintească de noaptaea aceea.
– Am văzut o persoană intrând în casa cuiva din sat, așa că am urmărit-o și m-am uitat prin fereastra întredeschisă. Am văzut persoana aceea stând la capătul patului.Cineva de pe pat era adormit, și arăta atât de palid de parcă nu mai respira…
Pang rămase tăcută o vreme.
– Som, te rog să continui.
– Când persoana aceea a ieșit din casă, eu am intrat și … persoana de pe pat chiar că nu mai respira și cel care a ucis-o … era Îngerul morții. Îngerul morții era în negru în noaptea aia … dar purta alb în timpul zilei…
Som deschise ochii brusc și rămase tăcut de parcă ar fi fost blestemat.
Pang se întinse și-l atinse ușor pe cot.
– Știu că ți-e greu să vorbești din nou despre asta . Te va face să te simți mai rău, Som. Așa că ar trebui să nu mai vorbim despre asta.
Se hotărî să-i distragă atenția de la alte cchestiuni.
– Cum te simți în general, azi?
După ce Pang termină terapia față în față, plecă spre biroul de lângă secția pacienți externi. Se așeză pe un scaun și privi absentă către ușă. La început crezuse că ceea ce-i spusese Som era doar o halucinație. Dar azi, starea lui Som se îmbunătățise considerabil și nu avusese nici halucinații. Starea lui mentală era, practic, aceea a unei persoane normale dar tot vorbea despre ziua când văzuse pe cineva intrând în clădire și ucigând persoana care zăcea în pat, de parcă ar fi povestit despre lucrurile pe care le văzuse.
Pang nu putu să-l facă pe Som să intre în detaliile evenimentului pentru că asta ar putea declanșa halucinațiile și s-ar întoarce la starea inițială. Din câte putea să-și dea seama pentru moment, Som s-ar putea să fi văzut ceva. Pang spera doar că nu era ce credea ea că este.
………………………………………………………………………………………………..
Erau doar câțiva oameni în spital care puteau șterge informațiile de pe camerele de supraveghere.
Unul dintre ei ar trebui să fie probabil persoana care semnase aprobarea pentru a fi instalate mai multe camere și controlase el însuși instalarea lor.
În această dimineață Gunn parcase mașina lângă reședința doctorului Somsak în mod intenționat, ca să poată observa casa acestuia din mașină, când venea de la serviciu. Voia să absoarbă toate detaliile pe care le vedea. Reședința avea două etaje și era o casă de familie. Era frumoasă, nou-nouță în comparație cu reședințele restului personalului din zonă. Era de înțeles, totuși, de vreme ce Somsak era director senior.
Gunn văzu camerele de supraveghere din fața casei și-și dădu seama imediat că nu va fi la fel de ușor să intre în casă acestuia ca în cea a farmacistului Boze, unde nu erau camere de supraveghere deloc. Dacă va fi prins de data asta, lui Gunn îi va fi greu să mai iasă basma curată. Totuși, dacă nu-și putea dovedi nevinovăția, relația lui cu Wasan nu avea cum să progreseze. În plus, persoana aceea va continua să-l defăimeze până va fi trimis la închisoare pentru acuzația de crimă.
Un alt lucru îngrijorător era acela că Gunn nu putea face prea multe de vreme ce era supravegheat de locotenentul Kong care-l urmărea precum o umbră. Deși Gunn nu era urmărit tot timpul, nu avea nici o idee când Kong sau lacheii lui erau cu ochii pe el. Dacă Gunn era ghinionist și făcea ceva ciudat în timp ce era supravegheat de poliție, viața lui ar putea să cadă în abis în orice clipă.
– Lua-te-ar naiba! bătu Gunn cu pumnul în volan plin de frustrare.
Era în derivă.
Situația de acum era ca o bombă cu ceas.
Dacă era prea lent, vinovatul ar putea să reușească să-l facă pe Gunn să devină adevăratul criminal.
