Gunn stătea pe un scaun care tocmai fusese mutat între bucătărie și living. Își ținea mâinile în zona inghinală și-i era prea teamă să le mute. Era prima dată când simțea că stă pe marginea prăpastiei și că era gata să-și piardă viața. Dar nu-și putea trăda sentimentele. Cealaltă persoană stătea pe canapea, cu arma îndreptată spre el, afișând o față indiferentă.
– Când se întoarce iubitul tău? întrebă Somsak.
– Ar trebui să vină curând. În ultima vreme doarme aici, minți el.
Azi Wasan îi spusese că nu poate veni, dar voia să-l facă pe tipul din fața lui să creadă că Wasan ar putea veni în orice clipă.
Somsak râse.
– Băiat deștept. Să-ți spun ceva, oamenii inteligenți mor tineri.
Bărbatul de vârstă mijlocie se holbă la Gunn.
– Să trecem la subiect. De ce ai intrat în casa mea aseară?
– Nu am idee despre ce vorbiți, profesore, răspunse calm Gunn.
Somsak oftă.
– Ascultă Gunn, n-ar trebui să mă minți acum. Hai să vorbim pe șleau. De ce ai intrat în casă și ce ai văzut?
Gunn își încleștă pumnii și se gândi de două ori la situația în care se afla. Spera că Wasan va trece pe la el dintr-un motiv oarecare, dar părea puțin probabil să fie așa.
– Profesore, de unde știți că am fost eu? Tipul din poză poate fi oricine.
– Doar un anume tip de hoț ar fi plecat fără să ia nimic. Am văzut că-mi supraveghezi casa încă de ieri seară. Nu are cum să fie altcineva.
Somsak vorbea extrem de calm.
– Deci, spune-mi ce ai găsit aseară când ai intrat în casă.
Gunn scutură din cap.
– Oricum nu o să mă împușcați. Altfel, nu v-aș da răspunsul pe care-l doriți. Au fost destule decese în rândul personalului de la spital.
– Nu ți-aș face rău, dar iubitul tău inspector ar putea să nu fie în siguranță.
Ceea ce tocmai spusese Somsak îl făcu pe Gunn să-și ridice repede capul.
– Deci, acum putem avea o discuție onestă?
Gunn își întoarse capul în altă parte cu o expresie rănită și plină de furie. Crezuse că plănuise bine totul, dar se dovedea că lucrurile scăpau printre degete și chiar ar putea pune în pericol viața celui drag. Nu se putea ierta pentru această greșeală.
Somsak se ridică și se apropie de Gunn cu arma încă îndreptată spre el.
– Să schimb întrebarea. Ai spus cuiva ce ai găsit? Iubitul tău știe?
Gunn îi înfruntă privirea cu mult curaj.
– Dacă ar ști poliția, nu ați fi aici acum cu arma îndreptată spre mine.
Somsak rânji cu subînțeles.
– Ok, în sfârșit vorbim aceeași limbă.
Somsak se întinse și-l apucă de bărbie pe Gunn. Acesta îl privi în ochi.
– Mă gândesc la două posibilități. Prima, deja ai spus cuiva. A doua, dintr-un motiv sau altul, ai păstrat secretul. Dacă este a doua, lucrurile vor fi mai ușoare.
Somsak se aplecă spre Gunn.
– E corect ce ai spus. Nu mai vreau să moară angajați din spitalul meu. Să facem o înțelegere. Tu îmi păstrezi secretul și eu … voi face același lucru cu al tău.
Ochii lui Gunn licăriră o clipă, dar alese să nu spună nimic.
Somsak continuă.
– Ar trebui să ne continuăm viețile în mod pașnic, așa ca până acum. Nu complica lucrurile. Dacă îți încalci promisiunea, cu siguranță vei intra la închisoare cu mine.
Gunn își închise ochii, încercând să se calmeze preț de câteva secunde.
– Nu am nimic de ascuns.
Somsak râse zgomotos.
– Poți să negi, dacă vrei. Știu că oricum ți-e teamă de amenințările mele.
Își încruntă sprâncenele.
– Profesore, l-ați ucis pe farmacistul Boze, nu-i așa?
– Deja știi destul, doctore, spuse Somsak bătându-l pe umăr în timp ce se îndepărta.
– Atunci, ne-am înțeles, Gunn. Nu complica lucrurile mai mult decât sunt deja. Ai face mai bine să-ți continui viața cu iubitul tău decât să te implici în mizeria asta. După aceea, dacă nu te mai simți confortabil să lucrezi cu mine aici, poți să-mi spui. Dacă vrei să te muți la alt spital, te voi ajuta cu o recomandare bună.
Gunn realiză că cea mai bună cale de a ieși din asta era să facă un pas înapoi și să accepte oferta criminalului din fața sa. Încuviință din cap și indică spre servieta de pe canapea.
– Luați-o, vă rog, profesore. Voi șterge și fișierele.
– Bine. Te rog să le ștergi în fața mea, acum.
Somsak luă servieta lui Gunn.
– Dacă văd pozele prin altă parte mai târziu, să te pregătești să-ți iei lucrurile ca să mă urmezi.
………………………………………………………………………………………………..
Wasan stătea pe o bancă din marmură, ținând în mână o lingură, având în față o farfurie cu orez peste care era carne de porc prăjită și niște busuioc. Dar se oprise din mâncat de ceva vreme și rămase absent. Se simțea ca într-un roller-coaster. Wasan era confuz în legătură cu ce făcuse, era șocat și surprins că mințise ca să-l protejeze pe bărbatul despre care nici măcar nu era sigur că știa mare lucru.
– Muștele au făcut ouă pe farfuria ta, inspectore, se auzi o voce familiară din spate.
Wasan se întoarse și văzu un tip înalt îmbrăcat în tricou negru și jeanși care îi zâmbea. Fața i se lumină imediat, surprinsă.
– Cum de ai venit aici?
– Mi-am luat o zi liberă să vin ca să iau documentele medicale pentru mama. Mama se va muta la mine acasă, așa că trebuie să-i transfer fișele medicale.
– Am uitat că ești născut aici.
– Amândoi am crescut în acest oraș, îți amintești?
Aof se așeză în fața lui Wasan.
– Așa că am vrut să te văd. Din fericire te-am întâlnit.
Șeful adjunct al secției de poliție observă o insignă cu o stea sub o coroană Thai pe umărul lui Wasan.
– Uau, acum ești inspector. Felicitări!
Wasan se uită la fața interlocutorului său. Îi reveniră în minte o mulțime de amintiri – încă de prima dată când acest tip venise în biroul lui Wasan cu o cafea în mână în timp ce făcea cercetări. Păstraseră legătura și ieșiseră la întâlniri o perioadă scurtă de timp înainte de a se despărți, pentru că Wasan urma să se mute aici ca să aibă grijă de mama sa. Aof fusese unul dintre tipii buni cu care Wasan făcuse sex odată, dar nu-i acaparase inima, așa că-i fu ușor să pună capăt relației când se hotărâse să se mute înapoi acasă.
– Știi, dacă am venit până aici, m-am gândit să-ți văd chipul înainte de a pleca.
– Atunci, ai noroc, spuse Wasan în timp ce-și puse lingura în cutia pentru prânz.
Ochii săi priviră dincolo de Aof și rămase tăcut o vreme.
– Ce fel de persoană crezi că sunt?
În loc să răspundă ce fel de persoană era celălalt, Wasan alese această întrebare.
– Ești o persoană care ascunde drăgălășenie sub un aspect galant. Dar dacă cineva te cunoaște cu adevărat, află că ești mult mai sensibil decât se așteaptă. Iubești justiția. Când este ceva greșit, Wasan se va ocupa de asta și va îndrepta lucrurile.
– Dacă îți spun că tocmai am mințit pentru a proteja persoana pe care o iubesc? spuse Wasan.
Această întrebare îl surprinse pe Aof și mai mult.
– Ce ai spune despre mine?
– Wasan pe care-l cunosc eu nu ar face așa ceva.
Aof zâmbi blând, dar în ochi i se citea tristețea.
– Dacă te-ai schimbat atât de mult pentru cineva, atunci trebuie să fie o persoană foarte importantă pentru tine.
– Mai degrabă simt că mă pierd.
Aof atinse brațul lui Wasan.
– Nu știu cu cine te întâlnești, Wasan dar, indiferent cu ce te confrunți, eu sunt de partea ta.
Bărbatul se ridică în picioare.
– Dacă mi-ai spus asta, știu că nu am nici o șansă să te iau înapoi. Dar vreau să știi că, atunci când ai să te simți rău, încă mă ai pe mine, Wasan.
Wasan își ridică privirea către celălalt bărbat.
– Treci peste asta, Aof.
– O să-mi las inima să se odihnească o vreme și apoi voi găsi pe cineva la fel de bun ca tine, Wasan.
Inspiră adânc apoi încercă să zâmbească.
– Trebuie să plec. Mă bucur să văd că ești bine, inspectore.
– Transmite-i mamei tale urări de bine din partea mea.
Wasan închise cutia cu mâncarea de prânz de care abia dacă se atinsese și-l privi pe fostul său iubit, care se îndrepta către parcarea din fața secției de poliție.
Wasan nu voia să-i compare pe cei doi tipi, dar nu se putu abține să compare sentimentul pe care-l avea când se uita la Aof și cel pe care-l avea când se uita la Gunn, despre care nu putea nega că era diferit. Nimeni nu-i dădea fiorul care-i cuprindea întreg corpul cu doar o singură atingere, așa ca Gunn. Ochii care-i citeau până în adâncul sufletului și întregul mister…toate acestea creau o gaură neagră în mintea lui Wasan care era prea adâncă să mai poată scăpa. Și el era destul de prost să cadă în acea groapă neagră în ciuda faptului că știa foarte bine că-i va sfâșia carnea și-i va strivi identitatea.
…………………………………………………………………………………………………….
Locotenentul Gawin spuse că asistentelor le plac persoanele care le tratează bine când sunt în tură. Așa că, locotenentul Kong i-a urmat sfatul.
Cu un zâmbet enervant, Kong se uită la Tum care părea uimit. Kong ținea în mână o sacoșă cu chiftele prăjite, orez lipicios, Nam Prik Num[1], legume, pește prăjit, Gang Liang[2], și două pungi cu desert Lod Chong[3].
– Ai cumpărat toate acestea ca să hrănești tot salonul? strigă Tum când văzu cantitatea de mâncare pe care locotenentul Kong pretinse că o cumpărase doar pentru el.
– Asta este pentru asistentul Tum, spuse Kong dându-i o sacoșă cu pește prăjit pentru el.
– Și asta e tot pentru Tum. Și asta tot pentru Tum. Și asta este tot ….
– Hei! Locotenent Kong!
Tum îl împinse repede pe acesta, care devenise centrul atenției în salon, în cabinetul asistentelor.
– Nu te purta ca un copil aici. Trebuie să lucrez.
– Ai spus că ești în pauza de prânz, spuse Kong punând sacoșele cu mâncare pe masă.
– … atunci, mănâncă.
– Nu-mi place peștele prăjit, minți Tum, cu intenția de a-l face pe celălalt bărbat să se simtă prost.
– Data viitoare, dacă nu știi ce-mi place, nu mai cumpăra.
Totuși, Kong rămase nonșalant.
– În regulă. Am tăiat din meniu peștele prăjit. O să-ți aduc mâncare în fiecare zi, ca să pot tăia din meniu ce nu-ți place….
Lui Tum îi venea să pălmuiască această muscă. Dar, pentru că nu dădea rezultate dacă o gonea, Tum nu avu altă variantă decât să lase această muscă în jurul lui până când era mulțumită și apoi va pleca singură. Tum oftă zgomotos.
– Locotenente, ai mâncat? Dacă nu, atunci mănâncă aici. O să-i dau medicația pacientului și o să mă întorc să mănânc cu tine.
– Ok, grăbește-te, iubitule.
Tum privi spre tavan, simțind că explodează, înainte de a ieși fără să-i mai spună vreun cuvânt lui Kong.
Kong se duse spre chiuvetă și puse mâncarea pe farfurii. Asistentele care intrau fură surprinse, iar Kong le spuse.
– Este pentru Tum.
– Profesore Gunn, bună ziua.
Salutul asistentei îi atrase atenția lui Kong către salonul medical de alături. Se duse la ușă pentru a se uita în liniște. Îl văzu intrând pe doctorul înalt, care purta un halat scurt peste cămașă. Kong simți aura diferită de cea pe care o emitea Gunn. Fața lui frumoasă părea indiferentă, dar se putea simți frustrarea. Ochii lui glaciali îi îngrozeau pe colegii săi.
– În ce pat este noul pacient?
– Patul numărul 6.
Asistenta tânără îi dădu fișa pacientului, pe care Gunn o luă repede.
Locotenentul Kong înaintă fără să fie văzut de celălalt bărbat.
– Doctore Gunn, pacientul acesta cu cancer pulmonar îmi amintește de cel care a murit alaltăieri. Ar trebui să avem un sistem care să ofere consultații după program, spuse asistenta care îl însoțea pe Gunn.
– Avem nevoie de mai mult personal, dar e în plan pentru viitor, răspunse Gunn.
– Păcat că am fost ocupat aseară. Până am verificat mesajul de pe LINE, era deja ora 2 dimineața și eu abia ajunsesem acasă. Altfel, l-aș fi sunat pe doctorul din tură să-i prescrie medicație pacientului și să-l lase să se întoarcă acasă în noaptea aceea.
Kong făcu ochii mari. Alaltăieri noapte fusese noaptea când camera lui Tum fusese răscolită și când Wasan insistase că Gunn fusese cu el toată noaptea. Totuși, Gunn spusese că venise acasă la ora 2 dimineața. Kong continuă să tragă cu urechea la conversația dintre medic și asistentă dar nu obținu alte informații.
Unul dintre ei mințea.
Nu voia să-l privească pe inspectorul Wasan într-o lumină negativă, dar Kong putea simți că Wasan își ajuta iubitul. Ceea ce putea confirma asta era înregistrarea de pe camerele CCTV pe care se vedeau imagini cu vehiculele care au intrat și au ieșit de pe proprietatea lui Gunn.
Kong își trase șapca pe cap ca să-și ascundă fața. Profită de prima ocazie ivită când nu se uita nimeni pentru a ieși din încăpere. Dispăru din salon în liniște. Era nevoit să-și părăsească asistentul iubit și să-l lase să mănânce singur prânzul pentru că avea o misiune care nu putea aștepta prea mult.
…………………………………………………………………………………………………..
– Pot veni să stau cu tine în noaptea asta?
Gunn știa că ar trebui să fie fericit în legătură cu mesajul primit, dar impactul pe care-l avea asupra lui stresul constant după ce ieri fusese îndreptat un pistol asupra lui îl făcea să se simtă apatic. Îi răspunse scurt.
– De unde să te iau?
– De acasă, ca de obicei. Ar trebui să plec de la serviciu nu mai târziu de ora 6.
– Bineînțeles, dragă.
Gunn își puse telefonul în buzunar și se uită în sus, spre biroul directorului Somsak. Fața lui frumoasă era lipsită de emoție. Totuși, nu știa nimeni că inima-i bătea să-i spargă pieptul.
Începuse lupta între cei doi medici.
Și, în acest război, Gunn nu trebuia să piardă.
………………………………………………………………………………………………..
Când erau în dormitor, Gunn îi ținu mâna lui Wasan și se îndreptă spre pat. Îi împinse umărul ca pentru a-i ordona să se așeze. Gunn se așeză lângă el și-l îmbrățișă strâns înainte de a-și îngropa fața în umărul lui.
Wasan se uită la Gunn cu o privire surprinsă pentru că nu-l mai văzuse niciodată așa pe Gunn. Era atât de stresat. Îl privea pe Wasan cu ochi îngrijorați.
– Ce s-a întâmplat? îl întrebă Wasan.
– Mă simt atât de vulnerabil fără tine, spuse Gunn îmbrățisându-l și mai strâns.
– De ce spui asta? întrebă Wasan mângâindu-l pe cap.
– Te comporți ciudat în ultima vreme. Du-te și fă un duș înainte de culcare.
– Sigur, spuse Gunn ridicându-și capul și sărutându-i tâmpla, apoi se duse să-și ia un prosop și se îndreptă spre baie.
Wasan își scoase uniforma și o lăsă pe pat, rămânând doar în tricou. Se uită spre ușa băii și așteptă să audă sunetul apei curgând pentru a fi sigur că bărbatul din baie făcea duș. Se ridică, merse spre ușă și coborî către garaj. Privi mașina lui Gunn de culoarea bronzului și băgă mâna în buzunar. Scoase un obiect mic, negru pe care-l ținu în mână.
– Îmi pare rău, mormăi Wasan înainte de a îngenunchea și de a se băga sub mașină pentru a atașa dispozitivul de metal cu un magnet.
Apoi, se ridică și verifică telefonul să vadă dacă dispozitivul funcționează.
Semnalul care pâlpâia pe harta de pe telefonul lui Wasan arăta locația mașinii lui Gunn. Acum Wasan îl putea monitoriza pe Gunn în orice moment. Știa că asta era ca și cum și-ar trăda iubitul, dar nu mai putea sta în fața acestui zid. Dacă Gunn avea un secret față de el, cu cât afla mai repede, cu atât era mai puțin dureros pentru el, înainte de a fi prea târziu. Pe de altă parte, dacă Gunn era nevinovat, acest dispozitiv va confirma că el nu apare în locuri suspicioase la momentul vreunui incident.
Wasan se duse grăbit înapoi în dormitor chiar când Gunn ieșea din baie, pe jumătate îmbrăcat, înfășurat doar într-un prosop.
Gunn îl privi pe Wasan surprins.
– Unde ai fost?
– La parter, să beau niște apă.
Încercă să se comporte cât mai normal.
– Ai terminat? Fac și eu un duș.
Gunn îl privi fix pe Wasan o clipă și apoi dădu din cap ca și cum nu ar fi suspectat nimic. Se îndreptă spre dulap și alese un tricou și pantaloni scurți.
– Sticla din fața oglinzii este loțiune de corp, nu e săpun. Mi-e teamă să nu le confunzi.
– Îhî.
Wasan luă prosopul și se duse în baie. Închise ușa și se rezemă de ea, închizând ochii și răsuflând ușurat.
În ciuda căldurii de afară, doi bărbați se îmbrățișau în dormitorul răcoros de la aerul condiționat. Wasan crezu că totul va fi ca în oricare altă noapte dar, în mod ciudat, Gunn păru obosit și mai distant decât de obicei, deși Wasan era gol. Așa că, îi luă fața iubitului său cu ambele mâini și Gunn, ai cărui ochi erau pierduți, se uită la Wasan.
– Vrei să luăm o pauză? întrebă Wasan.
– Am ajuns atât de departe, nu vreau să te dezamăgesc, spuse Gunn aplecându-se să-l sărute pe gât. Mâna lui alunecă, mângâindu-i pieptul puternic al lui Wasan.
Wasan se lăsă purtat de val pentru o clipă dar simți că sentimentele lui Gunn erau diferite. Nu-i ofereau fericire, ci o senzație ciudată de disconfort. Parcă mintea lui Gunn nu era la Wasan. Îi prinse mâinile lui Gunn, care-i mângâiau pieptul, ca să se oprească.
– Gunn, ai ceva să-mi spui?
Gunn se opri. Se ridică în cot și-l privi pe bărbatul din brațele sale cu ochi îngrijorați. Părea că vrea să spună ceva, dar nu putea. Își puse capul pe pieptul lui Wasan și-l îmbrățișă strâns de parcă-i era teamă că acesta o să dispară. Wasan ridică mâna să-l mângâie pe cap.
– Vreau să te întreb un singur lucru, spuse Wasan.
Își trecu mâinile prin părul lui Gunn.
– Putem să nu avem secrete unul față de celălalt?
Gunn părea că nu mai respiră pentru o clipă înainte de a se uita la Wasan.
– Crezi că am un secret?
– S-ar putea să fie instinctul meu de anchetator care mă face să simt asta.
Wasan își mută mâna să-l mângâie pe obraz.
– Te las să mă cunoști în toate modurile posibile, dar simt că încă nu te cunosc. Dacă nu te cunosc, atunci cum putem fi împreună?
Cuvintele lui Wasan parcă declanșară ceva în interiorul lui Gunn. Wasan credea că Gunn va vorbi pe ocolite, ca de obicei. Totuși, de data asta Gunn îl îmbrățișă drept răspuns.
Silueta înaltă rămase nemișcată de parcă absorbea treptat căldura trupului lui Wasan. Wasan oftă. Fu pe punctul de a lua o pătură să se învelească pentru a pune capăt la ceea ce făceau. Dar Gunn îl împinse pe Wasan cu fața în jos. Mâna mare îl mângâia de la coapse spre fese.
– Deja mă cunoști bine, Wasan. Mă cunoști mai bine decât oricine din lumea asta.
Wasan își ținu respirația fără să vrea când trupul lui fu invadat.
– G…Gunn.
Se ținea strâns de marginea patului. Sunetele care urmară erau gemetele din gâtul lui Wasan.
[1] Specialitate din nordul Thailandei care constă în ardei, ceapă și usturoi copt, care se servește cu legume, carne și orez
[2] Supă condimentată de legume cu creveți
[3] Lapte de cocos, sirop și tăiței din frunze de pandan
