Eutanasie – Capitolul 26

Deși nu putea să dea de el acum, Wasan știa unde era mașina lui. Doar el știa asta. N-ar spune nimănui locația lui Gunn, cel puțin nu până nu era emis mandatul de arestare și inspectorul adjunct Bert nu-l forța să vorbească. Wasan nu considera că astfel îl ajuta pe Gunn să nu intre la închisoare, ci doar făcea asta pentru a pune cap la cap fiecare piesă inexplicabilă a puzzle-lului, înainte de a fi prea târziu. Deși se îndoia de Gunn, îi va da încă o șansă ca să-i explice.

Doar spera ca acesta să nu-l mai mintă din nou. În acest moment, mașina lui Gunn era parcată pe stradă, într-o zonă rezidențială, la vreo 20 km în afara orașului. Wasan conducea motocicleta în întuneric, îndreptându-se fără întârziere către locația arătată pe harta de pe telefon. Încă nu știa ce era locul acela și de ce era Gunn acolo în timpul nopții.

După ce viră pe o alee care ieșea vreo câteva sute de metri de pe strada principală, găsi mașina familiară. Parcă motocicleta pe marginea drumului și se grăbi să se uite la vehicul. Era încuiat și Gunn nu era acolo. Wasan se plimbă prin zonă să vadă pe unde ar putea fi Gunn, dar nu găsi decât o fermă de longan și case liniștite în împrejurimi.

Telefonul îi suna non-stop în buzunar, vibrând ca și cum cineva îi trimitea mereu poze pe aplicația LINE. Wasan deschise repede aplicația și văzu că, persoana care pretinsese că găsise cartea de identitate a lui Yongyuth acasă la doctorul Somsak, tocmai îi trimisese 22 de poze cu comentariul:

Am găsit seringi goale cu etichete cu numele pacienților decedați și lichid antidepresiv acasă la doctorul Somsak. Vă rog să veniți cât mai repede să faceți percheziție.

Apoi primi locația. Când Wasan căută pe hartă, înjură de frustrare pentru că aceasta era chiar casa de pe alee. Acum Wasan era sigur că persoana care îi trimitea dovezile misterioase nu era necunoscută.

Guntaphat! Ce naiba ai făcut?

………………………………………………………………………………………………….

Gunn strânse repede și puse totul înapoi în dulap. Găsise destule lucruri care l-ar putea interesa pe Wasan. Ce trebuia să facă acum era să plece de acolo cât mai repede, înainte de a veni Somsak. Gunn știa că Somsak, cu siguranță nu ar chema poliția să se ocupe de această chestiune pentru că astfel îi va da în vileag secretul. Gunn avea un avantaj în acest moment și orice ar face va profita de asta.

Ușa se deschise cu un scârțâit și parcă se prăbușise cerul, ceea ce făcu să-i dispară complet entuziasmul . Gunn se întoarse și văzu silueta înaltă a proprietarului casei care gâfâia din cauza grabei cu care venise. Gunn se pregăti să-l înfrunte pe Somsak și să evadeze folosind forța. Totuși, ce l-a oprit a fost aceeași armă pe care Somsak o îndrepta spre el și data trecută.

– Nu ești cuminte, doctore, spuse Somsak sec, încercând să folosească un ton calm.

– Ce ar trebui să fac acum cu tine?

Gunn ridică ușor mâinile, îngenunche și ridică privirea spre el. Se uită cu precauție la celălalt.

– Profesore…

– S-ar putea să crezi că ai găsit ce aveai nevoie ca să mă condamni. Dar să-ți spun ceva. Dacă ai să mori acum n-o să vadă nimeni dovezile.

– Deja am trimis dovezile poliției, spuse Gunn sec.

Somsak ținut strâns arma în mână. Fața lui inexpresivă trăda acum furie.

– Să nu îți imaginezi că nu știu ce faci. Guntaphat, despre care toată lumea crede că este un zeu, de fapt este și el tot un criminal.

Gunn tresări.

– Nu știu despre ce vorbiți, profesore.

– În primul an când ai lucrat aici. Era un pacient de 50 de ani.

Gunn făcu ochii mari.

Somsak zâmbi când îi văzu reacția.

– Rord era un prieten de-al meu din liceu. Într-o zi, înainte să moară, m-a sunat, și-a luat rămas bun și mi-a spus tot.

Gunn era în aparență confuz.

– Îmi amintesc de Rord, dar nu înțeleg de ce vorbiți despre asta.

– Te pricepi să eviți lucrurile, doctore. Dar în fine…., spuse Somsak sec.

– Oricum, dacă eu mă duc la închisoare, la fel pățești și tu. Dar dacă mori aici, secretul meu va rămâne veșnic ascuns.

– Dacă vreți să mă omorâți, atunci faceți-o. Va fi o persoană decedată aici care va aduce poliția să facă cercetări minuțioase. Și atunci vor ști că dumneavoastră sunteți făptașul. Mai ales atunci când va fi recuperat tot ce este în dulapul acela și trimis la poliție.

Gunn îl provocase fără să se teamă de moarte. Știa că nu era o mișcare inteligentă să-l instige pe celălalt care îl putea omorî în orice clipă.

– Nu aveți cum să scăpați.

 – Dacă tot o să fiu prins, nu mai contează dacă mai omor încă o persoană, spuse Somsak ochind fără ezitare.

Abia atunci Gunn își dădu seama că nu făcuse mișcare inteligentă.

Într-o fracțiune de secundă se hotărî să fugă în baie când se auzi o bubuitură de armă care-l asurzi. Din fericire, nu fusese rănit.

De îndată ce intră în baie, Gunn încuie ușa și se lipi de perete. În întunericul din baie, inima lui Gunn bătea ca nebună, cuprinsă de panică. Telefonul zăcea pe podea în afara băii, așa că nu putea contacta pe nimeni ca să ceară ajutor.

Poc!

Ușă din lemn fu lovită de un glonț.

Gunn se cutremură și se îndepărtă de ușă. Înjură ca să scape de stres, și încercă să caute o cale de a evada înainte ca Somsak să reușească să spargă ușa sau să o deschidă cu cheia. Apoi văzu o ferestruică deasupra căzii. Poate ar putea să scape pe acolo.

Poc!

O împușcătură făcu bucăți sticla de la duș.

Gunn urlă și se retrase. Chiar o să moară aici? Începu să ezite dacă merita să-și riște viața.

– Pune arma la pământ!

Se auzi vocea cuiva și îl făcu pe Gunn să înghețe. Se uită înspre ușă  de unde o luminiță intra pe gaura cheii și se îndreptă încet spre ea cu  genunchii tremurând.

– Inspectore!

– Pune arma jos!

Gunn știa vocea aceea, o știa mai bine decât pe a oricui. Era vocea tipului său special, vocea colocatarului, a bărbatului care îl îmbrățișa și pe care îl iubea din toată inima. Gunn se uită prin gaura din ușă.

Wasan îmbrăcat în haine de stradă stătea în fața ușii dormitorului. Arma din mână era ațintită către locul unde stătea Somsak … iar Somsak stătea lângă tăblia patului. Acesta avea în mână o cheie pe care urma să o folosească pentru a deschide baia, iar în cealaltă mână ținea o armă. Aceasta nu era îndreptată către Wasan.

– Wasan! strigă Gunn pentru a-l face pe acesta să înțeleagă că era  prins în capcană acolo.

Wasan se uită în direcția din care venise strigătul, înainte de a- și îndrepta atenția din nou spre Somsak, fără a-l pierde din ochi.

– Inspectore, a fost auto apărare, spuse Somsak. A intrat în casa mea ca și cum ar fi vrut să fure ceva. Când am ajuns, a sărit să mă atace, așa că m-am apărat.

– Wasan, nu e adevărat! A încercat să mă ucidă, spuse repede Gunn.

– Detaliile le putem discuta mai târziu. Acum pune arma jos, spuse Wasan pe un ton dur.

Somsak își aruncă arma pe pat și ridică încet mâinile în aer.

– Gunn, acum poți să ieși.

Gane deschise încet ușa.

Wasan se uită la el cu coada ochiului. Practic îl ignora pentru că era atent la mișcările lui Somsak.

Gunn avea o mulțime de întrebări în minte. Tocmai fusese trimisă locația acestui loc cu 5 minute înainte și Wasan abia ajunsese. Un alt lucru era acela că nu era surprins ca el să-l vadă pe Gunn aici.

– Doctorul Guntaphat a intrat prin efracție. El ar trebui să fie arestat, nu eu, spuse Somsak și apoi arătă spre celălalt bărbat.

– E un criminal, nu o persoană bună cum crezi tu, inspectore.

– Wasan, nu-l crede!

– O să vorbesc cu amândoi la secția de poliție. Ceilalți ofițeri sunt pe drum.

Wasan merse cu grijă spre Somsak.

Doctore, te rog să te îndepărtezi de armă.

Somsak se retrase până când se lipi cu spatele de un dulap din lemn, cu un sertar rămas deschis. În timp ce Wasan întindea mâna să ia arma lui Somsak, ceva îi spuse lui Gunn că parcă totul era prea ușor. Instinctul lui Gunn îl avertiză că pericolul era încă aproape. Somsak era oricum o persoană cu minte diavolească.

Dându-și seama de situație, Gunn se gândi că Somsak nu mai avea altă alegere decât de a evada înainte să vină ceilalți ofițeri. Singura modalitate era aceea de a scăpa de cei din fața lui.

În momentul în care Wasan era aproape de a lua arma, în același timp Somsak luă ceva din sertarul din spatele lui și ținti repede către Wasan.

Nu era ciudat pentru o persoană ca Somsak să aibă 2 pistoale. Totuși, ei nu se gândiseră niciodată la această posibilitate și Gunn recunoscu că era un mod de a gândi prostesc. Acum singurul lucru la care se putea gândi Gunn în această situație era de a-l salva pe Wasan.

Picioarele lui lungi pășiră îndată ce îl văzu pe Somsak că ia ceva din sertar. Când cele 2 pistoale răsunară din 2 direcții diferite, Gunn sări în fața lui Wasan să-l apere și  încasă glonțul în locul bărbatului iubit.

Amândoi căzură la podea. Wasan încercă să nu-și piardă cumpătul. Primul lucru pe care îl făcu fu să iasă de sub trupul de deasupra lui. Făcu ochii mari când văzu sângele care curgea din rana de la umărul drept al lui Gunn și inunda podeaua.

– Gunn, spuse Wasan cu o voce răgușită.

El îi atinse umărul și Gunn se încruntă de durere. Respirația lui era șuierătoare.

Wasan îl îmbrățișă strâns.

– Gunn!

Ochii lui Wasan erau ieșiți din orbite din cauza șocului. Se uită în jur înainte de a-și putea recăpăta calmul.

– Gunn, așteaptă-mă aici. Mă voi întoarce, spuse Wasan care plecă repede ca să-l caute pe tipul care reprezenta o amenințare pentru amândoi. Somsak zăcea pe podea, încercând să se ridice. Glonțul lui Wasan probabil îi intrase în abdomen.

– Inspectore!

Se auziră sunete de pași și strigătele ofițerilor de patrulă care abia ajunseseră, ceea ce îl făcu pe Wasan să se simtă ușurat. Se întoarse către ofițerii înarmați.

– Vă rog să stați cu ochii pe doctorul Somsak. Eu o să am grijă de celălalt rănit.

Unul dintre ofițeri încuviință și intră în cameră în timp ce raportă situația prin stația radio. Wasan se grăbi înapoi spre Gunn. Se așeză lângă trupul întins pe o parte. Gunn era conștient dar băltoaca de sânge de pe podea îl îngrijora pe Wasan. Îi luă capul cu blândețe și îl puse în poala sa. Wasan îl bătu ușor pe obraz pe Gunn.

– Gunn, rămâi cu mine. Fii puternic. Ambulanța va sosi în curând. Ești doctor. Trebuie să fii puternic. Mă înțelegi?

– Tu … ești ok …? spuse Gunn incoerent, simțindu-se obosit de parcă alergase la maraton. Se putu vedea imediat că glonțul probabil îi intrase în piept.

– Nu trebuie să-ți faci griji pentru mine! Wasan își scoase tricoul negru și rămase doar în maiou apăsând pe rană pentru a opri sângerarea.

– Nu mai scoate niciun cuvânt.

Gunn îi admiră prezența de spirit lui Wasan, curajul, puterea de decizie în astfel de situații. Deși rana era destul de gravă, atingerile și ochii îngrijorați ai lui Wasan erau ca un medicament pentru el. Închise ochii, încercând să mediteze să se concentreze să nu mai simtă durerea. Auzi mai mulți pași venind spre el. Curând auzi o sirenă apropiindu-se în timp ce își pierdea încet cunoștința.

– Ambulanța e aici, spuse Wasan mângâindu-l ușor pe cap pe Gunn.

Să nu mori. Dacă mori, n-am să te iert.

……………………………………………………………………………………….

Wasan stătea în fața sălii de operație. Starea lui de spirit era înfricoșătoare pentru cei din jur. Încă purta aceeași blugi și maioul alb pe care erau petele de sânge ale lui Gunn. Era aici de mai mult de o oră, rugându-se să meargă bine operația.

Își ridică privirea când văzu o pereche de teniși care se opriră lângă el și o față familiară cu o șapcă neagră și o geacă din piele neagră.

– Portmoneul și telefonul lui Yonhyuth au fost găsite în locuința de la spital a doctorului Somsak, spuse locotenentul Kong care se aplecă spre Wasan.

– Și nu doar asta, și telefonul farmacistului Boze a fost găsit în dormitorul său.

Wasan îl privi surprins.

– Totul se leagă. Persoana care mi-a trimis fotografiile era Guntaphat. Căuta disperat dovezi fără să-mi spună. De ce a făcut asta?

– Ai să-l întrebi tu însuți când o să-și revină.

Kong arătă spre sala de operații înainte de a-și scoate geaca și de a i-o da o lui Wasan.

– Inspectore, ar trebui să pui asta pe tine.

Wasan se uită surprins la gestul amabil cu care Kong îi oferi geaca dar o acceptă și-și acoperi recunoscător maioul pătat de sânge.

– Mulțumesc, locotenente.

– Toată lumea are un secret, spuse Kong uitându-se pe fereastră.

– Și eu am un secret pe care l-am îngropat adânc de toată lumea. Chiar  am scuipat pe el ca să ascund că acel lucru era în mine.

Wasan se uită la Kong ridicând întrebător din sprâncene.

– Despre ce vorbești?

– Felul în care te uiți spre sala de operații mă face să mă doară inima, spuse bărbatul ridicându-și mâna pentru a-și lovi pieptul, zâmbindu-i blând.

– Nu ți-e teamă să arăți cine ești și înfrunți obstacolele cu îndârjire. Între timp, eu îmi păstrez secretul pentru că sunt un laș. Mă face să mă îndoiesc de mine însumi.

Wasan înțelese ce vrea să-i spună Kong.

– Nu e greșit că ți-e teamă, pentru că fiecare se confruntă cu problemele lui. Am ales să fiu deschis pentru că nu am altă variantă, dar dacă tu ai mai multe, alege ce e mai bine pentru tine.

– Îmi place de un tip.

Remarca venită din senin fu răspunsul la toate întrebările. Felul în care Wasan îl privi pe Kong se schimbă. Kong respiră adânc și continuă.

– Inspectore, ce crezi că ar trebui să fac?

– Deja știi răspunsul.

Wasan văzu la Kong un zâmbet pe care nu-l mai văzuse până acum. Amândoi rămaseră tăcuți o vreme înainte ca cel mai tânăr să-și scoată șapca.

– Vrei să rămân cu tine până iese doctorul Gunn din operație?

– E în regulă. Probabil că sunt tone de chestii de făcut. După ce se termină operația și Gunn este în siguranță, o să fac un duș, o să-mi schimb hainele și o să vin imediat la secția de poliție. O să-ți aduc înapoi geaca.

Kong dădu din cap și se ridică.

– Dacă mai sunt schimbări, o să te anunț.

– Da, spuse Wasan uitându-se la Kong care îi făcu o plecăciune înainte de a pleca.

Atmosfera dintre cei 2 ofițeri în aparență se schimbă. Sentimentul de ură dintre ei dispăruse de parcă n-ar fi existat niciodată. Geaca pe care Kong i-o împrumutase lui Wasan era ca o ofertă de prietenie. Wasan era încântat că totul părea să se îndrepte în direcția cea bună. Spera că el și Kong vor deveni colegi buni după aceasta.