IUBIREA ESTE LIBERĂ
—
După ce toate evenimentele de Ziua Porților Deschise s-au încheiat, toți studenții de la universitate au intrat în febra examenelor. Teerayu, în vârstă de 18 ani, se uita cu ochii în gol la manual. Literele englezești arată acum ca niște extratereștri pe care nu-i cunoaște de când s-a născut. Nu se mai simțise niciodată atât de disperat.
“Voi muri cu siguranță.”
“Nu vei muri.” Prietenul său apropiat îl încurajează de sute de ori, chiar dacă nu contează prea mult.
“Nu pot să le citesc deloc.”
“Dacă chiar nu poți să le citești, cum de ai supraviețuit până acum?”, îl întreabă prietena lui din banca cealaltă.
“Doar ghicind”, a răspuns persoana respectivă.
“Heyyyyy”, țipă Manaow în timp ce își trântea cu greu cartea pe masă ceea ce o face pe Del care stătea lângă ea să tresară.
“Pharm și cu mine te-am meditat până când părul nostru a încărunțit, cum îndrăznești să spui că nu știi să citești deloc!”
Team își micșorează gâtul și se apropie de prietena sa pentru a-i cere ajutorul. Pharm ridică în grabă mâna pentru a-și opri prietena care era gata să-i sufle în cap prietenei sale*, pentru a o calma.
TN : *cuvântul original จะเอาเลือดหัวอีกฝ่ายออก (va suge sângele din capul celuilalt)
“Nu te mai învăț nimic.” Manaow dădu un avertisment. “Del, nu-l mai învăța. Îți irosește timpul.”
“Manaowwww”, se plânge Team.
Pharm îl bate ușor pe umăr pe prietenul său. Nici el nu poate să-l învețe pe Team. Știa că Team nu se pricepe la engleză, dar nu credea că va fi atât de rău.
“Ai încercat să-l întrebi pe P’Win?” În momentul de față nu poate spera decât în seniorul de la clubul de înot, care este un elev de nota 10.
Team dă din cap și se uită la ceasul de mână: “Am întâlnire cu el astăzi, trebuie să plec acum. Dar dacă lecția nu reușește să-mi umple capul, s-ar putea să-mi rupă gâtul.”
Nu a avut încă niciodată meditații cu hia Win, dar judecând după cum l-a antrenat hia la antrenamentul de înot, domnul Phawin se poate transforma cu siguranță într-un gigant malefic din senin.
Felul în care îi va da meditații pentru examen nu ar trebui să fie diferit.
“Atunci, lasă-ți gâtul să ți se rupă”, îi șuieră Team lui Manaow, fiind gata să se lovească reciproc până când Pharm și Del a trebuit să îi oprească în grabă din a se mai lupta.
Băiatul tânăr oftează, se ridică și își pune lucrurile în rucsac. Se uită puțin, privindu-l pe Pharm cu o privire îngrijorată: “Dacă Phi Alex vine și face din nou ceva cât sunt plecat?”.
În ultima vreme, prietenul său este brusc foarte popular, ceea ce îi dă o durere de cap teribilă. Zilele trecute, un elev din ultimul an, pe nume Alex, îl urmărea pe prietenul său, pe nume Ai Pharm, ceea ce l-a făcut să-i fiarbă sângele până când este pe punctul de a arăta un meci de box chiar acolo (să-l bată).
“Nu o va face, nu când suntem cu toții aici.” a răspuns Del în timp ce-și arăta mușchii.
“Dacă mai îndrăznește să deranjeze din nou, îl voi alunga”.
“Hei! Nu va veni cu siguranță”. Manaow a clătinat din cap “zilele trecute prietenul cuiva, nu știu cum îl cheamă, își anunța clar proprietatea.”
Del chicotește, se întoarce și face o față tachinătoare care îl face pe Pharm să facă ochii mari.
“Oh, am uitat. El are deja un iubit.” Team dă din cap și zâmbește. Dar mulțumită acestui phi Alex, phi Dean și-a clarificat relația după atâta timp de incertitudine “Atunci nu mai e nevoie de mine”.
Cel necăjit se uită fix, cu fața fierbinte ca vara (*adică avea fața roșie că se rușinase) “Hei! Pleacă odată!”
Tachinătorul cu capul înfierbântat, băieții ăștia nu se mai opresc!!!
Team se grăbește să meargă în timp ce se uită la ceasul de mână, accelerând pasul pentru a se întâlni cu seniorul cu părul auriu. În momentul în care trece prin fața cafenelei, o siluetă înaltă care se juca cu telefonul mobil atrage atenția, ceea ce îi face pe trecători să se holbeze la el.
Atât părul său auriu care este legat în stil samurai, cât și găurile de la urechi sunt suficiente pentru a-i face pe oameni să se cadă din picioare (*deoarece era chipeș). Este bine că poartă o uniformă, dacă oamenii i-ar vedea tatuajele, ar fi și mai multă agitație.
Arată ca un băiat neastâmpărat (rău) din cap până în picioare. Chiar și zâmbetul lui face uneori să fie și mai rău.
“Ai întârziat”
“Doar 3 minute”, se grăbește Team să îi spună. “Deci, unde vom studia?”
“În camera ta, evident. Dar hai să cumpărăm mai întâi o cafea.”
Team zâmbește larg la această șansă norocoasă.
“Cumpără și pentru mine.”
“Oh, Doamne, îți dau meditații pe gratis și îmi ceri să îți fac și cinste? Haide, ce vrei?”
Deși gura lui se plângea, a fost de acord să îi facă cinste. I-a dat meniul juniorului care a chicotit, pentru că avea voie să aleagă orice dorea.
Meniul este scris cu nume ciudate în engleză și este extrem de lung, ceea ce îl face să amețească. Team a început să intre în panică chiar înainte de a se decide ce să comande. Este sigur că acest meniu nu poate fi tradus corect.
“Ceai de lămâie?” Phawin și-a ridicat sprâncenele “Altceva?”.
“Nu, mulțumesc.”
“Bine, atunci comandă și pentru mine, mocha frappuccino, cu jumătate de doză de sirop dulce și cu frișcă.” Apoi i-a înmânat telefonul mobil pentru a-l scana și a plăti.
Persoana căreia nu-i place să comande o cafea cu un nume atât de lung și dificil face ochii mari: “Hia, du-te și comandă singur.”
Sincer, el știe doar de cafea caldă și cafea cu gheață în toată viața lui.
“Ti-am făcut cinste deja și tot îmi ceri să ți-o comand?”
Tânărul băiat transpira, oricum e al naibii de greu de cumpărat. “Mai spune încă o dată, nu-mi amintesc.”
“Mocha frappuccino cu jumătate de doză de sirop dulce și frișcă.”
“Mocha cappuccino…” repetă juniorul cu o privire severă.
“Nu e bine!” Win își masează tâmpla: “Frappuccino”.
“Ce este frappuccino, hia?”
“Un amestec de cafea…”
“Oh, atunci trebuie doar să spun “Mocha mix” și gata, nu?”
Persoana a cărui vorbă este tăiată rămâne șocată. Ei bine, să o spui așa nu e greșit.
Seniorul își limpezește puțin gâtul: “Aceasta este băutura mea preferată, dacă faci un efort să ți-o amintești, vei putea să o cumperi.”
Team geme și murmură din nou: “Mocha frappuccino cu jumătate de doză de sirop dulce și frișcă”.
Când este sigur că și-o amintește, băiatul obraznic aleargă la tejghea pentru a comanda.
Chiar dacă vocea lui pare înăbușită și pare nesigur, dar expresia lui fermă l-a făcut pe Phawin să zâmbească afectuos.
E ca și cum ar încuraja un copil de 5 ani să meargă singur la cumpărături pentru prima dată în viața lui.
La scurt timp după aceea, Team aduce 2 pahare de băutură și aleargă înapoi la senior.
“Am înțeles.”
Phawin rânjește și își freacă energic capul “Foarte bine”.
Team își mușcă buzele, reținându-și propriul zâmbet. Inima îi zvâcnește de la mâna mare (care îi freacă capul). De când aștepta cu nerăbdare complimentul lui Hia și abia aștepta să vadă zâmbetul și privirea care îl fixează?
O persoană specială
Inima îi spune că aceste cuvinte nu sunt suficiente.
—
Pop!
“Ouch!!!”
În mijlocul atmosferei liniștite de meditații, deodată o rolă de hârtie urmată de țipătul persoanei lovite la cap răsună în toată sala.
“Nu poți adăuga S acolo. De câte ori ți-am spus, nu-ți amintești?”.
Team își freca capul, de la prima meditație pentru examen și până acum a trecut o săptămână, a fost lovit zi de zi. Persoana care a încercat să își amintească este aproape leșinată din cauza loviturilor constante.
“Nu-mi pot aminti.”
“Memoria ta este prea scurtă”.
“Nu știu de ce nu-mi pot aminti. Credeam că sunt destul de bun, dar poate că sunt bun la folosirea mușchilor și nu sunt bun la folosirea creierului.”
Gura lui se plânge, dar mâna lui se evidenția când hia spus
“Băutura mea preferată este …”
“Mocha frappuccino cu jumătate de doză de sirop dulce și frișcă.”
Phawin zâmbește în colțul gurii când primește un răspuns rapid
“Și dacă în ziua aceea nu vreau să beau ceva dulce?”.
Team face aluzie cu bărbia, mâna scriind pe o hârtie în timp ce gura îi răspunde fără ezitare la întrebare.
“Atunci voi comanda un americano cu gheață”.
“hehe”
Un chicotit ușor îi distrage atenția lui Team de la manual, confuz: “De ce râzi?”
“Cum poți să-ți amintești băutura mea preferată?”
Team clipește din ochi și apoi îngheață, ochii i se deschid când își dă seama ce a răspuns.
“Este… doar numele unei cafele, nu e atât de greu ca la examen!”
Cel care se plângea de dificultatea numelui cafelei acum poate să-l rostească fluent fără să se gândească.
“Hmm… ar trebui să am o metodă specială de predare? Una de neuitat.” Win își mijește ochii pe furiș.
Ochii sclipitori l-au făcut pe Team să aibă pielea de găină. Instinctiv a strâns din dinți în timp ce răspundea: “Nici vorbă!”.
“Huh, nu ești deloc corect. Te-am învățat pe gratis și uneori ți-am cumpărat mâncare și băutură, nu-i așa?”.
“Hia, deja ți-ai primit taxa de predare, nu face scandal.” Team a bătut ușor cu pixul pe masă.
Băiatul mai în vârstă se sprijină cu spatele de pat, își ridică sprâncenele.
“La ora aia, când ne întoarcem de la Seven Eleven! În fața camerei mele”. Încerca să-l convingă în timp ce arăta spre frunte în mod repetat (*este vorba de acea scenă care este și în seriale cu Win pupându-l pe frunte pe Team). “Din fericire nu l-a văzut nimeni”.
Phawin a pocnit din limbă “ne-am sărutat deja în parcare…doar un sărut…”
Team tușește în timp ce se uită supărată.
“Hia…”
Phawin a schimbat imediat subiectul, “Ah… îți amintești ce am spus atunci?”
Team s-a încruntat și a încercat să se gândească, în afară de cuvântul persoană specială a fost …
[“taxa de meditații … cred că atât de mult pentru o dată.”]
La naiba
“Nu am mai încasat nicio altă taxă de meditații”, a spus în timp ce se juca cu stiloul roșu din mână “când se termină examenul, să colectăm toate taxele odată.”
Team transpiră din greu, meditații timp de o săptămână înseamnă de 7 ori. Dacă va colecta toate taxele deodată, nu va rămâne chel și nu-i va exploda capul?
“Uită-te la fața ta.” Phawin râde.
“Nu ți-am spus că ești cineva special?” ochii lui sunt strălucitori și orbitori “Nu-ți face griji, voi face totul pentru tine.”
Team își pune inconștient mâna pe frunte. Închide ochii și apoi se întoarce să privească hârtia plină de semne de pix roșu.
[“Pentru că tu… ești o persoană specială pentru mine”].
Inima lui este încă entuziasmată de acest cuvânt, la fel ca de obicei. Dar nu știe când s-a intensificat acest sentiment inconfortabil, ceva ca un zid subțire care îl bloca în fața acestor cuvinte.
Fericirea supremă…
O persoană specială… care este dispusă să îl răsfețe cu totul, indiferent de ceea ce vrea, indiferent unde cere să meargă, indiferent de ceea ce îi spune să facă, indiferent cât de absurdă este cererea lui. Hia este dispus să facă totul.
Sincer, nu îl văzuse nici măcar o dată refuzând cererea cuiva. Iar faptul că i se spune “o persoană specială” s-ar putea să se datoreze la ceea ce au făcut în acea noapte și care l-a făcut să depășească relația de senior-junior.
“Hia”
“Hmm” Phawin ridică manualul din fața juniorului și verifică răspunsurile. El face un cerc la răspunsul greșit.
“Dacă în acea noapte …”
Seniorul își oprește stiloul, își înclină capul confuz.
“Dacă în acea noapte nu am fi făcut nimic …”
Oare aș mai fi cineva special acum? Cuvintele pe care vrea să le spună îi rămân blocate în gât. Seniorul este confuz, frica din adâncul inimii îl oprește să spună ceva. De ce ar spune Team așa ceva? De ce a trebuit să facă totul complicat?
“Ce ai spus? Vocea ta este prea joasă, nu o aud clar… ce se întâmplă?”.
Team ridică capul și își trase brațele pentru a se sprijini de seniorul care părea încă neliniștit. O buză caldă ateriză rapid pe fruntea celuilalt.
[Sărut]
O atingere superficială care încinge inima celui care este sărutat.
“Asta e pentru taxa de meditație.”
Și-a ridicat sprâncenele ca de obicei “Du-te la culcare, e deja târziu. Mulțumesc hia, voi supraviețui cu siguranță testului de mâine.”
Ambele mâini i-au pus manualul în geantă.
Persoana care a fost atacată brusc se uită confuză “Oh, nu dormi la…”
“În seara asta, dorm în camera mea, ca să nu te deranjez la studiu, hia. Nu vreau să te lași dus de val de mine încât să uiți de propriul examen.”
Se ridică, își aduce lucrurile și se îndreaptă spre ușa camerei. Își ia la revedere cu mâna înainte de a închide ușa cu o lovitură puternică.
Phawin se uită în gol la el.
Toate lucrurile se întâmplau atât de repede încât nu putea să țină pasul deloc. Mâna lui mare își atinge fruntea, o senzație de atingere moale încă mai rămâne. Se lăsă pe marginea patului în timp ce zâmbea pentru sine.
“Oare voi putea măcar să mă concentrez să citesc o carte ca asta? La naiba cu tine.”
—
Examenul de la jumătatea anului a trecut atât de repede. Sunt doar câteva materii la care a trebuit să dea examene sâmbătă sau duminică din cauza timpului insuficient. Toate materiile la care s-au terminat deja examenele încep să-și anunțe notele online atât de repede.
Se poate spune că elevii care au uitat deja de suferința din timpul examenului, acum revin bântuindu-i din nou pentru a vedea cum s-au descurcat. La fel fac și cei trei studenți din anul I plus o fată de la specializarea literatură care își strâng capetele pentru a se uita la telefonul mobil în timp ce deschid rezultatul examenului de engleză pentru anul I.
Team închide ochii, își împreunează mâinile și mormăie o rugăciune. Crede că poate a reușit să ia examenul. Nu a fost rău, dar nici nu a fost suficient de bine pentru a-l face să se liniștească.
Del, singura fată de la literatură din grup intră în codul de curs al lui Team și în codul de student. Manaow și Pharm văzuseră deja rezultatele examenului. Bineînțeles că au primit note frumoase de 10, așa cum își doreau. Acum a mai rămas doar cel al lui Team care trebuie să ia peste C, pentru că este bursier la atletism.
Când fata apasă pe buton, rezultatul examenului apare pe ecran. Ochii ei se deschid.
“Hei”
“Wow”
“Ah”
La auzul celor trei prieteni care exclamau, Team își acoperă în grabă urechile cu ambele mâini, punându-și coada între picioare.
El crede că dacă nu vede, nu aude, atunci nu se întâmplă nimic. Este același principiu ca atunci când, dacă închide ochii, atunci nici cealaltă persoană nu-l va vedea.
“Team” Pharm și Manaow râde. Cei doi îi trag mâna de la acoperirea urechilor: “Ascultă mai întâi rezultatul testului”.
“Nu…. nuuuuuu”
După o pauză de o clipă, Team a trebuit să accepte adevărul. a ridicat telefonul lui Del pentru a vedea rezultatul examenului.
Domnul Teerayu Siriyothin Rezultatul examenului de engleză 1 B
“Hei!!!” băiatul și-a lărgit ochii. A apropiat telefonul de fața lui “La naiba!!!”
Cei trei prieteni ai lui bat din palme entuziasmați.
“Vezi, poți s-o faci dacă ai determinare să o faci.”
Manaow se preface că-și șterge lacrimi imaginare… Ea și Pharm îl meditaseră neobosit de mult timp; este mai fericită decât să vadă rezultatul propriului test.
“Așa este, este B. La început Team a crezut că nu vei trece examenul, nu-i așa? Te descurci foarte bine”. a spus Del.
“Da, da. Uau, chiar sunt cel mai bun”.
Team ridică ambele mâini în sus și strigă “da”. Atâta timp cât trece acest examen și un alt examen, nu va trebui să-și facă griji.
Va urma….
