GLADIATOR-Capitolul 10

-Îți place să fii privit și atins de niște mucoase bete! Exclamă cu furie.

       -Dominus…

        -Mai spune o dată.

       -Dominus…

       -Exact, rosti apropiindu-se de el,  înfigându-si degetele în părul prins în vârful capului și îi trase capul pe spate.
–Eu sunt Dominus.
    – Doar mie trebuie să mi te supui, continuă să rostească cuvintele cu furie.
– Doar eu am dreptul să decid…cine te atinge.
Acum fețele le erau atât de aproape încât nasurile aproape li se atingeau.

Elio îi susținu privirea. Nu îi era frică de el. Mai mult, începea să îi fie frică de privirea lui.
De acel foc întunecat pe care îl vedea arzând acolo. Iar în acea clipă înțelese.
Strânse din dinți înfruntându-le.
Și focul și omul.    Findcă în fața lui nu era Legatul, erau doar aceste două elemente care îi  făceau sufletul să vibreze.
Conștientizarea că între ei era mai mult de cât putea fi rostit în cuvinte… era  bulversantă.

-Nu sunt de bună voie aici, rosti el un adevăr pe care celălat îl știa.

Fabius lăsă măna în jos, dar rămase în fața lui.

–Urăsc să fiu privit ca pe un animal la târg. Prefer să fiu la antrenament sau în ring, rosti cu voce joasă.
      
          -Ești sigur că…privirile lor nu ți-au făcut plăcere? întrebă un pic mai calm.
Când intrase și văzuse palma acelei fete atingându-i pieptul, mulțumi cerului că reușise să se abțină în a nu scoate pumnalul de la brâu pentru a-i tăia mâna.

-Sunt sclav, nu sălbatic.

         -Ești un gladiator, îi reaminti.

–Sunt un sclav care își poate într-o oarecare măsură controla viața, rosti, referindu-se la lupta din arenă.

–Nici acum nu ai înțeles că viața ta îmi aparține mie!
Îl admonestă începând din nou să se înfurie.
– Nu ai nici măcar dreptul să mori, mai adăugă privindu-l printre pleoape.

-Ce vrei, mai mult decât viața mea? rosti printre dinții încleștați, o întrebare pe care nu ar fi trebuit să o pună.

Fabius, inspiră și expiră parcă într-o dilemă totală.

-Trupul tău, rosti până la urmă cuvintele.

Elio, nu era mirat de mărturisire. Era doar o confirmare a gândurilor.

–Mă poți avea oricând, Dominus.
Acel ,,dominus” era rostit cu o oarecare condescendență.
Celălat percepu nuanța.

–Adevărat, spuse privindu-i trupul după care rămase cu ia ațintită asupra cătușelor.
–Niciodată nu am obligat vreo femeie să vină în patul meu.

         -Dar un bărbat? întrebă, susținându-i privirea.

–Nu. Până acum…nu mi-am dorit un bărbat, merse mai departe pe cartea sincerității ridicând privirea asupra chipului său.
–Am avut bărbați pe care i-am posedat dar nu i-am dorit.

           -Eu nu m-am gândit niciodată la un bărbat în acest fel, recunoscu Elio.

–Aș putea să te am în clipa asta în toate modurile pe care mi le doresc, dar… cum am spus nu am obligat pe nimeni niciodată să vină în patul meu.

          -Mă pot dărui ție pentru a câștiga favoruri, îi spuse cu un colț al gurii ridicat.

-Elio…un bărbat ca tine mai bine ar muri decât să facă asta.

Celălalt avea dreptate. Niciodată nu ar fi făcut acest lucru, dacă nu ar fi simțit în suflet o astfel de apropiere.

******
În acea noapte în patul lui tare rămase multă vreme găndindu-se la discuția avută.
Chiar îi spusese adevărul că nu se gândise niciodată la un bărbat ca la un partener. De sex sau de relație.
Îl credea și pe celălalt când recunoscuse că nici el nu se gândise la un bărbat în termeni mai mult decât intimi.
Ce îi dădea mai mult insomnii era abținerea în a-l lua cu forța.
Nu era decât un sclav în școala lui, ridicat la statutul de gladiator.
El, ca Dominus, putea să îl omoare, să îl posede sau să îl trimită la minele de cărbuni. Și totuși…îi dădea posibilitatea alegerii.

******
Într-un alt pat îmbrăcat în așternuturi fine, bărbatul care privea tavanul de un alb fantomatic de la pânzeturile care acopereau cele două ferestre mari și fluturau ușor în briza nopții, se gândea la discuția avută.
Discuție care îi dădea insomnii mai ceva ca problemele cu care se confruntase pe străzile orașului în calitate de Legat al cazărmii acestuia.

Pănă la urmă, era un bărbat asumat care își croise o viață bună, chiar dacă la un moment dat mai făcuse compromisuri.
În societatea în care trăia, acesta erau un fapt pe care nu-l putea trece cu vederea. Erau situații când acestea chiar se impuneau.
În măsura ce-a mai mare, îl ajutaseră relațiile și averea tatălui său care fusese un renumit și apreciat Senator.  Din păcate murise alături de mama lui și a Elithiei, de mâna unei cete de barbari care îi atacaseră  cănd se întorceau din capitală chiar dacă avuseseră gărzi care îi însoțeau.
La vremea respectivă circulaseră zvonuri că ar fi fost vorba de un asasinat.

Așa că nici în situația actuală nu voia să o ia pe ocolite. Se învinovățea doar pentru momentul ales.
Un gănd răzleț îl făcu să se ridice la marginea patului.
Cu nici o  femeie din viața lui nu se culcase niciodată de două sau de mai multe ori.
Avea ideea asta a lui.
Oare cu acest gladiator, care îi stârnea pofte carnale, avea să fie  îndeajuns să facă sex doar o dată?
Se ridică și merse spre masă de unde prinse între degete carafa cu vin. Turnă într-o cupă după care o bău dintr-o înghițitură.
Simțea nevoia să își amorțească și mintea și trupul. Mai ales trupul care îl atenționa că nu mai avusese o refulare zdravănă de prea mult timp.
Mai bău o cupă cu vin hotărât ca a doua zi să găsească o femeie dornică de interacțiune.
Pe gladiator…avea să îl îngenunchieze până la urmă.
Strânse lemnul lucios al cupei între degete, vizualizând imaginea pe care gândul o proiectă.
Elio, cu cătușele la mâini, îngenunchiat între picioarele lui.
Lăsă cupa și se sprijini de masă, iar cealaltă mână o duse sub tunica scurtă și își prinse penisul între degete. Începu să se frece gândindu-se la alte degete.
Nu fine. Nu lente.
Ci unele aspre, cu bătături de la mânuirea armelor de luptă. O atingere fermă care să îl va lăsa fără suflare. Așa cum era în clipa aceea când își dădu capul pe spate, iar degetele i se umplură de propria sevă.