GLADIATOR-Capitolul19

 Toată nația ta este atât de încăpățânată ca tine?
— Toți romanii o sug atât de bine?
— Ai să vezi că romanii și fut foarte bine! îi replică Fabius, privindu-i ochii aprinși de dorință. Chiar dacă se eliberase destul de furtunos cu câteva clipe în urmă, penisul îi era încă viguros.
— Dacă nu aș avea cătușele, rolul ar fi altul, spuse, zornăind lanțul cătușelor.

Fabius rămase o clipă privindu-i chipul, după care se îndreptă spre ușă și, ridicând pânza, dispăru după ea fără a se deranja să se acopere cu ceva. După un minut se întoarse.

Se apropie de el și îl prinse în brațe, lipindu-și buzele de ale lui. De data asta u la fel de forțat sau grăbit. Iniție un sărut atât de lent, încât Elio îi răspunse mai mult din uimire. Fără să-și dea seama, ridică una dintre mâini și îi cuprinse ceafa cu degetele, ajustându-i capul pentru un unghi mai bun de interacțiune. Când realiză unde îi era mâna, se retrase, privindu-și încheieturile — erau libere.

Fabius ridică mâna dreaptă, unde cătușele i se legănau între degete.
— Tracule… acum jucăm de la egal la egal! rosti, privindu-l cu o sprânceană ridicată.

Chiar rămase surprins la propriu. Acum, depindea doar de el cum avea să joace această carte. Într-o fracțiune de secundă se repezi cu toată forța spre celălalt și, dintr-o singură mișcare, își înfipse degetele în gâtul lui, răsturnându-l pe patul din cameră. Gestul era realitatea unei viziuni avute cu ceva timp în urmă.

Îi încălecă coapsele, privindu-l cu furie.
— Acum… cine e deasupra, Romanule? rosti aproape de chipul lui, simțind degetele celuilalt înfipte în părul lui răvășit.
— Doar atât poți? îl apostrofă Fabius, privirea aruncându-i săgeți… și nu de furie.

Îi trase capul spre el și îi acapară buzele, reluând un nou sărut dur, chiar dacă simțea degetele celuilalt încă prinse de gâtul lui. Elio nu îl lăsă să cucerească. Își înfipse limba în gura lui, dominând sărutul cu toată furia și dorința care îi străbăteau trupul. Acum, amândoi erau pe rând cuceritor și cucerit, patul mare susținându-le trupurile care se luptau pentru supremație. Până la urmă, erau doi bărbați puternici, plini de încăpățânare și orgoliu.

Acum, Fabius era deasupra, mușcând și gustând în voie pielea caldă pe care își plimba buzele. Când ajunse la rana de cuțit făcută cu câteva ceasuri în urmă, o sărută ușor, ridicând privirea spre chipul lui Elio. Dominus era, în clipa aceea, doar un bărbat care dăruia plăcere, iar sclavul era un bărbat care se contopea cu acea plăcere, dăruind din propria pasiune.

— Gustul pielii tale mă excită îngrozitor, îi destăinui Fabius, continuând sărutările.

De data asta, Elio nu îl mai lăsă să ajungă la penisul care era deja în erecție. Știa ce îi putea face dacă îl atingea din nou cu gura. Se ridică rapid, inversând poziția, fapt care le aduse penisurile amândurora unul lângă altul. Le prinse pe amândouă între degete și începu să le strângă într-o glisare excitantă. Fabius își așeză propriile degete peste ale lui, urmându-i ritmul. Priveau amândoi acea acțiune care le amplifica dorința: pielea fină adăpostind duritatea dată de excitație, frecându-se una de cealaltă într-un joc al apropierii și anticipării.

— Ridică-te mai sus, îl îndemnă Fabius, prinzându-i coapsa între degete.

După ce îi aruncă o privire aprigă, Elio ridică cealaltă mână și o duse la gură. Își prinse două degete între buze și începu să le umezească cu salivă, după care întinse mâna spre buzele celuilalt, invadându-i gura. Chiar dacă înțelese prin acea mișcare care avea să îi fie poziția, Fabius îi prinse degetele și le acoperi cu propria salivă. După ce le retrase, Elio îi privi chipul, încercând să descifreze în privirea celuilalt… acceptarea.

Se lăsă să alunece pe picioarele lui și, după o ultimă glisare a degetelor, își duse mâna spre locul pe care voia să-l cucerească. Fabius îndoi genunchii, apoi îi depărtă, lăsându-i de bunăvoie tot controlul. Atinse cu reticență mușchii încordați, după care își roti degetele umezite, mângâind cu delicatețe. Când lăsă un deget să-i alunece între ei, ridică privirea spre a celuilalt, urmărindu-i reacția. Înaintă până ce se pierdu cu totul în acea fierbințeală pe care o explora pentru prima dată. Totul, în acea interacțiune, era pentru prima dată. Mai adăugă un deget și, privind toată acea acțiune, simți că penisul i se întări și mai mult datorită anticipării.

— Câți au mai fost până acum aici? întrebă, fără să-și dea seama că în cuvinte i se strecură o sămânță de gelozie.

Nu așteptă răspuns și mai adăugă încă un deget, apăsând mușchii care se mai relaxaseră.
— Nu vei ști niciodată, Tracule, rosti printre dinți încleștați Fabius. Nu avea să-i dea satisfacția să știe că el era primul.
— Bucură-te că îți înfigi scula într-un roman, mai adăugă, depărtând picioarele și mai mult.
— Dacă te-aș regula în piața mare din oraș, cu mulțimea înconjurându-ne, toți m-ar aclama ca pe un cuceritor. Dar dacă ar ști cineva că mă las penetrat, aș fi băgat la închisoare, iar ție ți s-ar tăia gâtul, îl înștiință, lămurindu-l asupra unor legi nescrise care dominau societatea acelor vremuri.

— Norocul nostru că nu îmi place să mă laud cu performanțele mele sexuale, rosti, sondând în continuare acei mușchi strâmți, care îl făceau să-și simtă penisul zvâcnind.

Chiar dacă dorința îi unea, rațiunea nu îi lăsă să uite că erau dușmani, iar acea clipă nu era decât o refulare a unor trăiri intense pe care ajunseseră să le anticipeze reciproc. Își retrase degetele și, prinzându-și penisul, îl poziționă în locul lor, după care se împinse cu toată forța până penetră complet mușchii strâmți. În acea clipă amândoi scoaseră gemete guturale. În acele sunete se amestecară durerea și plăcerea deopotrivă.

— Cum te simți, Romanule, acum, penetrat până în străfundul trupului? întrebă, privind spre trupurile lor unite, strângându-i între degete genunchii, pe care îi forță să se despartă și mai mult.
— Ești în poziția asta prin voia mea. Să nu uiți asta, rosti, strângând mușchii penetrați, făcându-l pe celălalt să strângă din dinți, simțindu-și penisul prins ca într-o menghină.

Încercă să se retragă milimetru cu milimetru, după care își avântă șoldurile cu forță înainte, până se pierdu cu totul în acea fierbințeală care îl făcea să-și simtă întreg trupul inundat de excitație, nu doar penisul.
— Credeam că sunt în poziția asta din cauza excitației! îi răspunse, împingându-se.
— Poziția nu îți dă avantaj. Ea îți impune dăruire, îl atenționă Fabius, prinzându-și propriul penis și începând să-și miște degetele în același ritm în care simțea împingerile celuilalt.

Gemetele amândurora umplură încăperea, iar actul lor de apropiere îi făcu conștienți de perfecta potrivire a trupurilor. Doar că… niciunul nu ar fi recunoscut acest lucru cu voce tare.