GLADIATOR-Capitolul 30

– Fabius, acesta nu este un timp în care să fii încăpățânat, îl apostrofă Tiberius nervos.
– Nu sunt un laș, rosti cu furie plimbându-se prin încăpere.
– Mai bine laș decât mort, îl atenționă, încercând să găsească argumente pentru a-l convinge că viața era mai importantă decât orgoliul.

– Nu are să îndrăznească să meargă până acolo, rosti, nefiind prea convins de contrariu.
– Cu tatăl tău au făcut-o și era senator al Republicii. Când este vorba de putere, oamenii sunt în stare de orice, îi aduse aminte de acea întâmplare dureroasă.
– Chiar nu se mai poate face nimic? continuă să întrebe, încercând să găsească o soluție.
– Aș putea trimite o petiție Împăratului…
– Până ajunge mesagerul în capitală tu vei fi mort, îl atenționă încă o dată.
– Am venit cum am aflat de complot pentru a te avertiza și a găsi o soluție. Mâine va fi deja prea târziu, îi atrase iarăși atenția cu seriozitate.

– Mă așteptam ca foști prieteni ai tatălui meu să mă sprijine, rosti privind de pe terasa biroului pădurea deasă care se întindea până aproape de oraș.
– Au făcut ce au putut, dar… fiecare trăiește pentru el și interesele lui. Senatorul este de temut prin uneltirile lui, iar averea îi dă o putere și mai mare.

Cum ajunsese în oraș, Tiberius se îndreptase în grabă spre Ludus, aflând că aici îl va găsi pe Fabius. A doua zi urma să vină un Centurion pentru a-l demite din funcție și a-l institui pe fiul senatorului. Se întrevedea un proces pentru ca Fabius să fie tras la răspundere în vederea unei proaste gestionări a ordinii din oraș.

Normal că totul era o înscenare, iar ei o știau foarte bine. Din această cauză încercau să găsească soluții. Problema era că Fabius nu voia să cedeze, iar acest lucru ar fi dus la încarcerarea și poate mai rău… asasinarea lui, pentru a nu se mai putea apăra sau găsi dovezi referitor la complot. Tiberius era mai mult ca sigur că acesta avea să fie deznodământul.

– Ți-am explicat, rosti venind lângă el.

-Mai bine pleci acum și pari un laș decât să rămâi și să fii omorât. Las-o naibii de onoare și înțelege că situația este foarte gravă. Am să fac tot posibilul să îți reabilitez numele, dar până atunci trebuie doar să stai ascuns.
– Mai bine mă lupt cu ei într-un proces decât să mă vadă toți ca pe un laș, rosti, continuând să își susțină cauza.

Îi venea să îl scuture zdravăn pentru a-l face să înțeleagă. Pur și simplu nu știa ce argumente să mai găsească pentru a-l convinge că în situația dată fuga era cea mai bună soluție. Erau prieteni de foarte mult timp, așa că îl cunoștea foarte bine pentru a ști că nu avea să îl asculte.

– Ce se va întâmpla cu Elithia… cu Ludusul? rosti întorcând privirea spre prietenul lui.
– Pe Elithia am să o iau cu mine în capitală, așa că va fi sub protecția mea. Pentru Ludus, poți lăsa pe cineva de încredere să se ocupe de casă și de școală. Se găsesc soluții, numai să vrei să le vezi.
– Pe scula lui Jupiter, cum am ajuns aici!

În vocea lui se simțeau furie, dezamăgire și frustrare. Era conștient că de a doua zi viața lui avea să se schimbe total. Asta dacă avea să mai aibă o viață.

– Îți mai amintești de casa mamei mele din partea de sud a provinciei? Am fost împreună acolo când eram adolescenți, spuse încercând să îi amintească.
– Mergi acolo și așteaptă vești de la mine. Am să îți dau un papirus prin care îi anunț pe servitori că vei locui acolo. Nimeni nu o să bănuiască unde ești.
– Ești sigur că asta este calea cea mai bună? întrebă privindu-l.

Avea încredere totală în Tiberius.
– Da, prietene. Pentru moment este cea mai bună cale.
– În acest caz… trebuie făcute unele pregătiri, rosti oarecum învins.
– Am să te ajut cu tot ce trebuie, îl asigură, răsuflând ușurat.

-Cred că cel mai bine ar fi să pleci cât mai repede.

– Mai este o problemă… începu șovăitor.

-Am pe cineva aici… adică… este cineva pentru care…
– Te vezi cu cineva? Adică… serios?! întrebă destul de mirat.

Știa că Fabius ura relațiile, fiindcă acest lucru însemna slăbiciune. A fi legat de cineva te putea face vulnerabil și oricine putea exploata această situație. Singura care făcea excepție era sora lui, Elithia.

– Trimite un servitor în oraș să o aducă pentru a-ți lua rămas bun și pentru a-i explica situația, îl sfătui.
– Nu este din oraș… este de aici, din Ludus, recunoscu.

Când își văzu prietenul privindu-l mirat, strânse din buze analizând situația. Până în clipa aceea nu se gândise că va trebui să ia o decizie atât de radicală.

– Nu-mi spune că este o sclavă! întrebă celălalt din ce în ce mai mirat.
– Este… un gladiator, recunoscu, încercând să surprindă pe chipul lui Tiberius orice fel de reacție.
– Fak, rosti acesta, nevenindu-i să creadă.

Nu că era vorba despre un bărbat. Ci că era vorba despre un sclav. În tinerețile lor tumultoase avuseseră aventuri și cu femei și cu bărbați, mai ales că societatea lor încuraja astfel de relații. Singura condiție pentru toți romanii liberi era ca ei să fie cei care penetrau — fiecare trăind cu sentimentul că astfel erau mai presus de sclavii pe care de obicei îi abuzau fără milă.

– Vrei să spui că… este mai mult decât sex? întrebă Tiberius fără a-și ascunde uimirea.
– Acum am realizat că… este, recunoscu. Chiar și sieși.

-Nu vreau să plec fără el.
– Amândoi simțiți la fel, continuă Tiberius, cu voce șoptită.
– Cred. Adică… nu am recunoscut nici unul niciodată.

– Până la miezul nopții lămurește problema. Asta… dacă ești foarte sigur pe ceea ce simți și dacă ai încredere în el, îl atenționă asupra situației.
– Gândește-te că este totuși un sclav, îi atrase atenția, nevrând să intre în mai multe detalii.

Fiecare era liber în intimitatea lui să abordeze apropierea cum dorea, chiar dacă știa legea nescrisă a sexului între bărbați. Iar în această situație, fiind vorba de prietenul lui, chiar nu avea nicio problemă cu felul în care Fabius își trăia intimitatea.

– Am încredere în el ca om, dar… ca iubit…

Lăsă fraza neterminată, realizând că era prima oară când se gândea la Elio în acest fel.

– Aș fi băgat mâna în foc că nu ai să poți fi învins de un asemenea sentiment, știind cât detești acest aspect al vieții, spuse privindu-l.
– Niciodată nu m-aș fi gândit că voi ajunge în această situație. Mă refer la ambele… situații.
– O să găsim cea mai bună soluție, îl asigură acesta.
– Mulțumesc, prietene, rosti Fabius, îmbrățișându-l, recunoscător pentru un asemenea prieten devotat.