Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 20

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 20 – Bucurie

Comparativ cu simplitatea curții mici de la munte, casa copilăriei lui Shen Qingxuan era mai luxoasă. Mobilierul antic era rafinat, și chiar și patul din lemn de zitan [1] avea o lățime de aproximativ nouă pași.

Datorită condiției fizice a lui Shen Qingxuan, mai multe compartimente ascunse fuseseră făcute în pat de artizani, pentru a depozita obiecte și cărți folosite frecvent. Compartimentele erau împodobite cu sculpturi complicate de roci ciudate, peisaje, pești înotători și păsări zburătoare, cu ciocurile păsărilor făcute din aur, ieșind în relief și funcționând ca încuietori ascunse ale dulapului.

Shen Qingxuan apucă de ciocul păsării, luă o cutie de mărimea unei palme din interiorul compartimentului și o puse deoparte. Apoi trase în jos baldachinul patului legat cu cârlige de argint, care era brodat cu flori delicate și frunze de lotus într-o culoare rozalie. Baldachinul învăluise complet patul, izolând spațiul de dormit de lumea exterioară.

În acest mic spațiu personal, Shen Qingxuan își luă timp pentru a se aranja, îndepărtând acul de păr și desfăcând cordonul, lăsându-și hainele să cadă lejer în jurul său. Se uită la Yi Mo cu un zâmbet oarecum ambiguu, ca și cum ar fi spus:

– Le vei scoate sau nu?

Yi Mo, cu părul său lung căzând în cascadă, dar cu îmbrăcămintea sa încă intactă, întâlni privirea lui Shen Qingxuan pentru o vreme. În cele din urmă, Yi Mo își ridică halatul și îngenunche în fața lui Shen Qingxuan, stând drept și spunând:

– Fă-o tu.

Shen Qingxuan fu prins cu garda jos de acest lucru și instinctiv își întoarse fața în timp ce Yi Mo se apropia. După nici o clipă, se întoarse, întinzându-și mâinile spre talia lui Yi Mo, fără a spune ceva.

– Dacă insiști, se gândi Shen Qingxuan, desfăcându-i rapid cordonul lui Yi Mo și deschizându-i gulerul.

Vederea trupului bine făcut al lui Yi Mo era brusc în fața lui Shen Qingxuan, făcându-i urechile să roșească. Ochii lui nu știau unde să se concentreze, deoarece talia lui Yi Mo, pielea de culoarea mierii și textura fermă erau chiar în fața lui. Nasul lui Shen Qingxuan aproape că atingea buricul lui Yi Mo, iar parfumul său era copleșitor. Simțea cum fața îi arde și inima îi bate cu putere, incapabil să-și ascundă rușinea. Cu o privire panicată spre partea superioară a corpului gol al lui Yi Mo, Shen Qingxuan își îndepărtă rapid vederea.

Yi Mo continuă să se uite în jos la el, calm și liniștit. Părea ca fiind hotărât să îl facă pe Shen Qingxuan să acționeze. Realizând acest lucru, Shen Qingxuan se pregăti și își lăsă mâinile calde să cadă peste talia lui Yi Mo. Senzația netedă și rece îi aminti de clopoțelul de aramă pe care îl păstrase timp de mulți ani, cu toate că aceasta se simțea diferit, cu o combinație între răceala metalului și elasticitatea cărnii.

Shen Qingxuan o atinse cu prudență, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu-l supere pe Yi Mo, uitându-se la expresia lui care arăta un consimțământ tăcut, apoi continuă să exploreze, mutându-și mâinile de pe talia lui Yi Mo pe pieptul acestuia.

Fizicul ferm și mare, amestecul de forță și frumusețe, era întruchipat perfect în Yi Mo. Shen Qingxuan aproape că îl mângâia cu admirație, întinzându-și brațele pentru a pipăi fiecare centimetru din pieptul lui Yi Mo. Acesta, observând mâinile lui Shen Qingxuan plimbându-se pe corpul său, rămase calm. Shen Qingxuan, pierdut în senzație, era plin de dorință.

După multe ezitări, Shen Qingxuan îi desfăcu în cele din urmă pantalonii lui Yi Mo, trăgându-i în jos. Părul dens și umflătura proeminentă apărură imediat la vedere. Degetele lui Shen Qingxuan tremurau în timp ce ținea pantalonii lui Yi Mo, respirația sa îi devenea neregulată, iar bătăile inimii îi trosneau în urechi.

Cuvintele îi scăpară pe gură, iar vederea i se încețoșă, doar imaginea clară a membrului lui Yi Mo ocupându-i privirea. Shen Qingxuan își auzi propria voce, mormăind incoerent:

– Yi Mo… fără să știe ce încerca să spună, copleșit de mirosul masculin brut care îl făcea să se simtă febril și amețit.

Yi Mo îi mângâie ușor capul lui Shen Qingxuan și îl întrebă:

– Vrei să încerci?

Fără să aștepte un răspuns, apăsă capul lui Shen Qingxuan în jos, ghidându-l.

Shen Qingxuan, prins cu garda jos, se lovi de organul sexual al lui Yi Mo. Fața lui fu acoperită instantaneu de o senzație de gâdilat de la păr, iar nasul și buzele lui intrară în contact cu penisul lui Yi Mo, care se simțea încă moale.

Mirosul distinct deveni și mai puternic, făcându-i fața lui Shen Qingxuan să ardă puternic, iar mintea lui să se transforme într-o mămăligă. Împins de instinct, el își deschise gura, întinse limba și linse penisul încă flasc. Mâinile sale se mutară involuntar către picioarele lui Yi Mo, atingându-i și frecându-i scrotul.

Saliva umedă acoperi treptat membrul, iar pielea moale de dedesubt începu să iasă la suprafață, extinzându-se și devenind mai tare, asemănător unui burete înmuiat în apă. Mâna lui Yi Mo se sprijinea pe capul lui Shen Qingxuan, mângâindu-l ușor, aproape ca și cum l-ar fi încurajat sau ghidat, în timp ce cealaltă mână rămase pe lângă corp. Ochii lui Yi Mo erau închiși, bucurându-se de senzație.

În timpul acțiunii de lingere și sărutare, Shen Qingxuan își ridica din când în când privirea pentru a urmări expresia lui Yi Mo, dar își întorcea imediat atenția asupra penisului, lăsându-și capul în față pentru a linge vârful înroșit și umflat și luându-l în gură.

Limba umedă și agilă lucra cu pricepere, în timp ce Shen Qingxuan sugea cu seriozitate, frecând ușor suprafața striată cu dinții și provocând ocazional mica deschidere cu limba, făcând ca membrul lui Yi Mo să se extindă și mai mult în gura sa, întinzându-i dureros obrajii, hotărât să-l facă pe Yi Mo să-și piardă controlul.

Acest gând îl cuprinse pe Shen Qingxuan ca o vrajă.

Yi Mo, care își menținuse poziția fixă pentru mult timp, începuse într-un final să se miște. Deschise ochii și văzu chipul lui Shen Qingxuan, înconjurat de brațele sale și de trăsăturile feței care îi plăceau. Sprâncenele lui Yi Mo erau ușor încrețite. Începu să-și împingă organul în gâtul lui Shen Qingxuan, privind cum ochii acestuia se înroșeau și lacrimile îi curgeau pe față din cauza intruziunii bruște.

Shen Qingxuan încercă instinctiv să se îndepărteze, dar Yi Mo îi ținu capul pe loc, nelăsându-i loc ca să se retragă. Yi Mo continuă să împingă în gura lui Shen Qingxuan, făcându-l să geamă cu un sunet “mmm”, care era un amestec de reticență și acceptare. Privirea lui Yi Mo se întunecă și, după alte câteva împingeri, se retrase, așezându-l pe Shen Qingxuan, care gâfâia după aer, înapoi pe pernă și aplecându-se peste el.

Stăteau nas în nas și ochi în ochi. Shen Qingxuan, trăgându-și răsuflarea, încă îi zâmbea lui Yi Mo, cu o urmă de mândrie, ca un copil care rezolvase în sfârșit o problemă dificilă, fără să dea semne de modestie. Yi Mo alese să ignore acest zâmbet și își întinse mâna între ei pentru a desface halatul lui Shen Qingxuan.

Imediat ce piepturile lor goale se lipiră, Yi Mo auzi clar gemetele blânde ale lui Shen Qingxuan și îi simți corpul tremurând. Gemetele erau scurte, iar sensul lor era neclar. Yi Mo știa că îl răcea pe Shen Qingxuan cu pielea sa, așa că dădu să se ridice, dar Shen Qingxuan îl ținu strâns, trăgându-l înapoi aproape, de parcă ar fi vrut să-l încorporeze în oase.

Yi Mo, văzând asta, îl strânse din nou la piept pe Shen Qingxuan și îi șopti:

– Ai slăbit atât de mult, încât acum te folosești de oase pentru a lovi oamenii.

Vocea lui Shen Qingxuan, nuanțată de un zâmbet, era ușor răgușită.

– Dacă vei fi bun cu mine, mă voi îngrășa și nu te voi mai lovi cu oasele mele.

În ciuda faptului că spuse acest lucru, el își strânse și mai tare îmbrățișarea, ținându-l pe Yi Mo aproape, presându-și corpul cald, dar ferm, de cel al lui Yi Mo, până în punctul în care Yi Mo putea simți presiunea din coastele lui Shen Qingxuan.

Yi Mo rămase tăcut pentru o clipă înainte de a-și lăsa greutatea să se sprijine complet pe Shen Qingxuan. Mâinile sale alunecară pe talia subțire a lui Shen Qingxuan, pe lângă oasele proeminente ale șoldurilor și pe fesele acestuia. Apăsă pe singura parte a corpului care mai avea ceva volum, făcând un comentariu tăios:

– Aici însă e multă carne.

Apoi își întinse degetul arătător, tachinând gaura care îl găzduise cândva:

– Poți să mă ții în continuare în brațe, dar acest loc s-ar putea să tânjească după mine.

Fața lui Shen Qingxuan se îmbujoră, dar nu negă. Își eliberă strânsoarea de pe Yi Mo, își desfăcu pantalonii lungi și îi trase în jos, expunându-și membrul său, care era în erecție de ceva vreme. Apoi șopti:

– Locul ăsta îl vrea și el.

Yi Mo se jucă un timp cu penisul din mâna sa, dar își aminti imediat de remarcile anterioare ale lui Shen Qingxuan cu privire la luarea unei concubine. El îi spuse:

– Acest lucru odată folosit devine din ce în ce mai lacom.

Shen Qingxuan ignoră tachinarea acestuia, ridicându-și șoldurile pentru a se freca de mâna lui Yi Mo. Mâna rece de pe membrul său îi oferi o plăcere de nedescris. Yi Mo își ajustă strânsoarea, mișcându-se concomitent repede și încet, strâns și slăbit. În scurt timp, Shen Qingxuan apucă ferm umărul lui Yi Mo, gemând în timp ce atingea orgasmul.

Cu mâna acoperită de fluide, Yi Mo cercetă fundul lui Shen Qingxuan. Pierdut în plăcere, Shen Qingxuan nu făcu niciun efort ca să-l oprească până când Yi Mo își introduse un deget. Realizând ce se întâmplă, Shen Qingxuan întrebă imediat:

– Ce o să folosești ca să lărgești intrarea?

Yi Mo nu răspunse, ochii lui arătând o expresie ca și cum ar ști foarte bine ce are de făcut. Shen Qingxuan, realizând că propriile sale fluide erau folosite ca lubrifiant și aveau să se întoarcă în corpul său, se simți extrem de jenat. Luă în grabă cutia de lemn pe care o scosese anterior și o aruncă spre Yi Mo, spunând:

– Folosește asta.

Yi Mo o prinse, uitându-se la „cadoul” pe care i-l dăduse cu ocazia zilei de naștere a lui Shen Qingxuan. El spuse:

– Cred că am precizat că ar trebui să o aplici singur.

Yi Mo strânse cutia și, după un moment de contemplare, se aplecă și îl îmbrățișă pe Shen Qingxuan înfierbântat, mușcându-i lobul urechii. Vocea lui Yi Mo căpătă un ton mai seducător atunci când spuse:

– Vreau să te văd pe tine făcând-o.

Corpul lui Shen Qingxuan se încordă. Yi Mo își strânse îmbrățișarea, continuând să vorbească pe tonul său seducător. Sărută buzele lui Shen Qingxuan, apoi îi ciuguli gâtul, lăsând câteva urme roșii pe claviculă, făcându-l pe Shen Qingxuan să zvâcnească. Yi Mo îi mușcă apoi lobul urechii din nou, luându-l în gură, ciugulind și lingând, vorbind în șoaptă pe canalul sensibil al urechii:

– Îmi doresc să o aplici tu.

Respirația lui Shen Qingxuan era deja neregulată. Când își deschise ochii, aceștia erau roșii și străluceau de lacrimi. După ce îl privi în gol pe Yi Mo pentru o vreme, ca și cum ar fi fost resemnat, oftă și spuse:

– Dă-mi-o.

Luând cutia mică, Shen Qingxuan se ridică sprijinindu-se pe o mână, iar cu cealalta desfăcându-și picioarele. Roșind profund, își băgă vârful degetului în unguent, apoi se uită la Yi Mo pentru o clipă înainte de a-și închide ochii strâns, întinzându-și mâna spre posterior. Mâna cu unguent îi tremura, ca și cum s-ar fi simțit extrem de jenat, dar și-o apropie treptat de zona pe care Yi Mo o explorase anterior.

La atingerea pliurilor sensibile, unguentul rece îl făcu pe Shen Qingxuan să gâfâie șocat, ca și cum nu-i venea să creadă ce făcea. Deschise ochii în panică, doar pentru a-l vedea pe Yi Mo îngenuncheat între picioarele sale, privind atent zona cu o expresie serioasă. Shen Qingxuan închise din nou ochii, hotărât să meargă până la capăt, fără rețineri, și își aplică unguentul.

În timp ce degetele sale frecau ușor zona, Shen Qingxuan experimentă un amestec de uimire, rușine și emoții tabu. Privirea concentrată a lui Yi Mo îi trecu prin minte, făcându-i inima să bată ca și cum ar fi fost tulburată de confuzie.

După ce apăsă o vreme, Shen Qingxuan ezită, își întinse vârful degetului și îl împins înăuntru. În același timp, un amestec de rușine și gemete îi scăpară printre buze, transpirația începând să i se facă broboane pe piele.

Atmosfera era solemnă, ca un ritual. Yi Mo, așezat între picioarele sale, era nemișcat ca și cum s-ar fi transformat în aer. Doar sunetul subtil al mișcării din zona pe care era concentrat se auzea. În afară de respirația haotică a lui Shen Qingxuan și de gemetele înăbușite ocazionale, nu mai era nimic altceva.

Shen Qingxuan, cu ochii cuprinși de confuzie, nu se putea concentra. Singurele mișcări erau ale încheieturii mâinii și ale degetelor sale, care explorau propriul interior. Știa că Yi Mo îl urmărea îndeaproape, atent pe fiecare detaliu. Mintea lui era încețoșată, dar mâna lui continua, explorator, să aplice uniform unguentul. Când un deget nu mai era de ajuns, adăugă un altul, cercetând nesăbuit canalul până când atinse cel mai sensibil punct, făcându-și întregul corp să tremure. Scoase un geamăt puternic, lacrimile căzându-i din ochi, fața sa aruncându-se în pernă cu o bufnitură moale.

– Te simți bine?

Yi Mo, care tăcuse până atunci, vorbi în cele din urmă.

Shen Qingxuan își scutură privirea, dând apoi din nou din cap. Părul său lung se întindea pe pat într-o dezordine, oglindind mintea sa dezorientată.

Yi Mo, înmuindu-și degetele în unguent, prinse încheietura mâinii lui Shen Qingxuan în timp ce aceasta era încă în interiorul său, nepermițându-i să facă nicio mișcare. Aplică unguentul în mișcări circulare la intrarea roșie și umedă înainte de a le împinge înăuntru. Degetele lor se ciocniră în zona intimă, făcându-l pe Shen Qingxuan aproape să-și piardă mințile. Apucă imediat încheietura lui Yi Mo cu cealaltă mâna liberă, implorând:

– Nu…

Ochii lui Yi Mo erau de nepătruns. Ignorând rugămintea, el continuă să țină mâna lui Shen Qingxuan înăuntrul lui, cealaltă mână frecându-i și mișcându-i propriile degete în interior. Scoțând afară, împingând înăuntru și repetând la nesfârșit, din când în când chiar încovoindu-și degetele pentru a tachina interiorul lui Shen Qingxuan.

Acțiunile copleșitoare și lascive îl făcură pe Shen Qingxuan să nu mai poată suporta. Știa clar că nu ar fi trebuit s-o facă, dar situația întortocheată stârni o nebunie latentă în oasele sale. Șoldurile i se răsuceau și i se mișcau, până când se aliniase ritmului lui Yi Mo.

După o vreme, Yi Mo își slăbi treptat strânsoarea pe încheietura mâinii lui Shen Qingxuan. Cu ochii strălucitori, acesta își ridică privirea fără a-și retrage mâna.

Yi Mo continuă să se aplece asupra lui, șoptindu-i la ureche:

– Mișcă-te împreună cu mine.

Ca o marionetă pe sfori, Shen Qingxuan începu și el să se balanseze. Încheietura lui se mișcă mai întâi încet și mecanic, dar într-un final sincronizându-se treptat cu ritmul lui Yi Mo. Cele două degete ale sale, împreună cu degetul lui Yi Mo, intrau și ieșeau din intrarea umedă și moale. În căldura umedă din interior, degetele și pielea lor se atingeau, creând o senzație tacită, plăcută.

Dintr-un anumit motiv, lacrimile continuau să cadă din ochii lui Shen Qingxuan, mai întâi pe pernă, apoi răspândindu-se pe la tâmplele sale pe trupul său, alunecând în jos în tăcere.

Yi Mo, tăcut, îl privi mult timp. Știa în inima lui că mersese prea departe. Totuși, nu avea nicio dorință ca să se oprească. Deloc. Ceea ce fusese inițial o tachinare se transformase într-o dorință reală de a-l domina pe Shen Qingxuan, de a-l copleși cu adevărat.

În cele din urmă, retrăgându-și mâna, Yi Mo șterse lacrimile din ochii lui Shen Qingxuan și îl întrebă:

– A fost aplicat corect?

Shen Qingxuan, încă dezorientat, răspunse vag. Yi Mo îi sărută fața, frecându-și abdomenul inferior umflat de degetele lui Shen Qingxuan.

– Acum bagă-l înăuntru.

Shen Qingxuan își scoase mâna cu mișcări deliberate, susținând baza lui Yi Mo, și apăsând capul mare pe intrare, uitându-se în gol la el.

Yi Mo îl privi pentru o clipă înainte de a-și împinge brusc șoldurile cu forță. Shen Qingxuan scoase un sunet moale, deoarece preludiul îndelungat făcu intrarea extrem de umedă și moale. Penetrarea fusese fără efort și nu simți nicio durere, doar un sentiment de plinătate și plăcere, care îl umplu instantaneu. Instinctiv, își înfășură picioarele în jurul lui Yi Mo, arcuindu-și șoldurile pentru a-l introduce complet cu un geamăt lasciv.

Yi Mo îl ținu aproape, susținându-i talia cu o mână. Căldura și strânsoarea îl învăluiau, ca și cum ar fi încercat să-i extragă însăși esența. Cu fiecare împingere, Shen Qingxuan simțea un val de plăcere intensă răspândindu-se din coccis. Incapabil să reziste, trase adânc aer în piept. Yi Mo se retrase ușor înainte de a intra din nou cu putere, senzația intensă făcând să pară că Yi Mo îl forța să îndure.

Shen Qingxuan gâfâia după aer, ca și cum ar fi fost sufocat de împunsături, înclinându-și capul pe spate. Brațele îi erau întinse pe corpul lui Yi Mo, devenind mai slăbite cu fiecare impact. Abia mai putea rezista, reușind doar să-și depărteze picioarele și să tremure peste tot. Vocea îi devenise răgușită și dezacordată, strigând sălbatic. Trupul îi era îmbibat, iar vintrele îi scotea un sunet umed continuu.

– Te simți bine? îl întrebă Yi Mo la ureche, pe un ton rece, dar cu o notă de intensitate.

Yi Mo, pierzându-și calmul, împingea fără încetare în Shen Qingxuan, dorind să străpungă locul strâmt și moale care îl lega.

Dar zona moale și flexibilă nu făcea decât să se strângă în jurul lui cu fiecare împingere feroce, sugând și strângând, precum algele marine în apă, agățându-se fără încetare.

Yi Mo își scoase penisul și îl întoarse pe Shen Qingxuan pe spate, sprijinindu-i șoldurile sus cu o pernă moale dedesubt, lăsându-i intrarea umedă expusă, strălucind de umezeală și de pliuri înroșite. Priveliștea era atât de obscenă încât era aproape hipnotică. Yi Mo își împinse duritatea umedă înapoi înăuntru, îngropându-se complet, doar pentru a fi supt și prins din nou cu putere. Yi Mo se retrase iar și împinse încă o dată, ca și cum ar fi fost hotărât să îl împingă pe Shen Qingxuan până la limitele sale.

– Te simți bine?

Yi Mo întrebă din nou, cu vocea lui rece, dar intensă. Îl ținea de talie pe Shen Qingxuan, ridicându-l, și de fiecare dată îl aducea mai aproape în timp ce împingea. Sunetele trupurilor lor izbindu-se răsunau prin cameră, nuanțate de un aer de pericol.

Shen Qingxuan, copleșit de valurile intense, abia dacă mai putea procesa ceva. Vocea lui Yi Mo părea îndepărtată, aproape din alt tărâm, amestecându-se cu plăcerea aproape copleșitoare din el. Shen Qingxuan, amețit, răspunse:

– Sunt bine… înainte de a striga din nou la o altă împingere, mâinile lui apucând strâns lenjeria patului. Durerea și plăcerea îl făceau să vrea să moară, incapabil să găsească ceva de care să se agațe. Totul era gol.

În cele din urmă, scoase un sunet dincolo de gemete, strigând numele lui Yi Mo, implorând cu lacrimi în ochi:

– Îmbrățișează-mă…

– Yi Mo, îmbrățișează-mă…

– Îmbrățișează-mă.

Corpul lui Yi Mo ezită imperceptibil. Amintirile cu Shen Qingxuan stând într-un scaun, atât de natural și totuși atât de însângerat, îi umplu mintea. Rugămintea disperată „îmbrățișează-mă”, era un contrast puternic cu existența sa nemuritoare.

Ca nemuritor care trăise timp de o mie de ani, aceasta era prima dată când cineva avea nevoie de el atât de disperat.

Ca și cum nimic altceva nu ar fi contat, Yi Mo se apropie de el și îl strânse în brațe. Persoana ghemuită în îmbrățișarea sa apucă colierul de la gâtul lui Yi Mo și trase de el.

Yi Mo se aplecă și mai mult, ținându-l strâns în brațe pe Shen Qingxuan. Din motive necunoscute, Yi Mo își deschise gura și mușcă puternic cu dinții săi albi și ascuțiți din ceafa lui Shen Qingxuan.

Carnea din spatele gâtului lui Shen Qingxuan fusese străpunsă adânc, sângele curgând de-a lungul marginilor dinților săi. În timp ce Yi Mo își continua împunsăturile feroce, Shen Qingxuan  striga de durere și plăcere bruscă, tremurând violent, atingând în cele din urmă orgasmul.

Lingând sângele pe care îl provocase, Yi Mo întrebă cu o voce profundă lângă urechea lui:

– Shen Qingxuan, ce vrei de la mine?

Shen Qingxuan, încă în stare convulsivă și dezorientată, răspunse neintenționat:

– Vreau să mă căsătoresc cu tine.

____________________________________________

[1] zitan – piatră sintetică poroasă, de cinci ori mai uşoară decât betonul armat, dar solidă şi mai bine rezistentă la umiditate