–Oh, ce drăguț! Amândoi sunt ca niște bunici, cu picioarele îngropate în nisip.
– Unchiul și Hiro-kun au adormit!
Pe jumătate adormit, Kase a auzit vocile lui Chise și Rio în depărtare.
– Nhh… ce? V-ați întors deja?
Kase a simțit că Agi se ridica lângă el. A vrut să mai doarmă puțin, dar a deschis ochii în lumina orbitoare a soarelui.
– În sfârșit te-ai trezit, văd…
Imediat ce Agi s-a așezat, Rio a strigat „Yay” și a sărit în poala lui, în timp ce el era încă somnoros.
Agi a gemut: Ți-e frig.
Picături mici de apă au zburat și Kase a clipit.
– Rio, miroși a alge marine. A gemut Agi. Picături de apă cu miros de alge marine se scurgeau de la capetele părului lui Rio.
– Asta pentru că am înotat mult. Unchiule, mi-e foame.
– Da, este deja amiază. Bine, hai să mergem la chioșcul de pe plajă. Agi s-a ridicat în picioare în timp ce îl purta pe Rio.
– Vreau oden, takoyaki și shaved ice. Și un hot dog mare!
– Lupușorule. Nu poți mânca toate astea. Chise l-a ciupit ușor de nas pe Rio în timp ce Agi îl ducea în brațe.
– Eh, e în regulă, suntem la plajă până la urmă.
– Și plaja o face frumoasă?
Își luaseră cu ei doar obiectele de valoare, vorbind în timp ce se îndreptau împreună spre chioșcul de pe plajă. Și-au plasat comenzile și au căutat o masă liberă, dar peste tot unde s-au uitat mesele erau pline. Mulțimea de la ora prânzului umpluse cu adevărat localul.
– Păi, dacă tot suntem pe plajă, ce-ar fi să stăm pe nisip și să mâncăm? Nu-i așa, Rio?
– Da, vreau să mănânc pe nisip.
Atunci cineva din spatele lor a spus: Scuzați-mă. Kase s-a întors și acolo era un tânăr care purta un tricou și un șorț cu logo-ul chioșcului de pe plajă. Bărbatul a zâmbit și a arătat spre o masă.
– Dacă nu vă deranjează să împărțiți o masă cu alții, este un loc liber acolo.
– Unul?, a întrebat Kase, neînțelegând ce voia să spună.
Când Agi și ceilalți s-au întors, bărbatul a exclamat „Oh”, cu gura deschisă. Îmi pare rău, deci erai cu familia aceea de acolo. Credeam că ești singur.
Kase a privit în gol în timp ce bărbatul se scărpina în cap de jenă și s-a îndepărtat. Bărbatul de la chioșcul de închirieri crezuse și el anterior că Agi și ceilalți erau o familie. O mamă, un tată și copilul lor. O singură unitate. O singură familie. Kase nu era atât de departe de ei, dar nu era inclus în cercul lor.
Agi-san este în alt grup decât mine?
Inima i-a tremurat și Kase a trebuit să se îndepărteze de ei.
În cele din urmă, nu au reușit să găsească o masă și au decis să se întoarcă la prosoapele de plajă pentru a mânca. O femeie tânără se îndrepta spre ei, purtând o tavă într-o mână și vorbind la telefonul mobil. Abia se uita înainte când Chise a încercat să-l tragă de mână pe Rio, piciorul femeii și Rio s-au ciocnit.
– Ahh!
Tava femeii s-a înclinat și un recipient de plastic a alunecat și a căzut din ea. Se pare că acesta conținea udon. Bulionul fierbinte s-a vărsat pe Rio, care a început să plângă ca și cum i s-ar fi dat foc.
– Rio!
Expresia lui Chise s-a schimbat și a îndepărtat tăițeii aburind de pe capul lui Rio. Personalul de la chioșcul de pe plajă s-a grăbit să aducă un prosop umed, dar Agi l-a luat pe Rio în brațe și a fugit la dușurile din apropierea clădirii. L-a stropit cu apă pe Rio în timp ce îi spunea: E în regulă, e în regulă.
Rio s-a liniștit treptat până când a început să strâmbe din nas. S-a agățat de gâtul lui Agi pentru confort, în timp ce Chise îi masa ușor spatele și îi spunea: Haide, haide.
Kase îi privea de la o distanță mică, nu știa ce să facă în acel moment și a rămas acolo ca un idiot. Și acum nu mai putea intra în acea „familie”.
– Ce naiba faci? Am așteptat, dar îți ia o veșnicie.
Kase s-a întors la vocea sumbră a unui bărbat.
– Oh, îmi pare rău. M-am lovit de un copil și am vărsat udon-ul.
Femeia și-a mutat privirea îngrijorată între bărbat și Rio.
– Ce? Ești atât de neîndemânatică. Bărbatul a râs ca și cum ar fi fost ceva amuzant și a observat privirea lui Kase în apropiere.
– Oh, e cu cei care au dat peste mine…
– Oh, serios? Atunci ne rambursezi daunele.
– Să rambursez?
– Păi, da, ce altceva? Nu pot să mănânc ceva ce s-a vărsat pe jos.
– Hei, oprește-te. Din punctul de vedere al tuturor, vina aici este a mea. Femeia a încercat frenetic să îl oprească pe bărbat.
– Ascultă, lasă-mă pe mine. Hei, o să plătești, nu?
Peste tot erau golani ca acest bărbat.
-Grăbește-te!, a amenințat bărbatul cu un rânjet. Kase îl privea pe bărbat cu o privire rece când a fost bătut pe umăr din spate. Erau Agi și ceilalți.
– Să mergem. Nu ascultați de idioți ca el. Agi a dat din cap cu bărbia. Să mergem. Și Kase l-a urmat.
… Oi, așteaptă, bătrâne. Cum mi-ai spus? Bărbatul a apucat gluga jachetei lui Agi. Nu fusese închisă în față și i-a alunecat de pe umeri. Bărbatul a dat drumul la glugă ca și cum ar fi fost repulsat de ceea ce apărea dedesubt. Ceea ce apăruse era un tatuaj care îi acoperea tot spatele.
Tatuajul reprezenta trei dragoni, împletiți într-un desen complex. Nu părea genul de tatuaj pe care și l-ar face cineva doar pentru modă.
– Uh… Îmi pare atât de rău. Vocea bărbatului a tremurat și chiar și spectatorii au privit nervos. Îmi pare foarte, foarte rău. Vă rog să mă scuzați.
Agi nu s-a uitat la bărbatul care a dat din cap în semn de scuze, doar și-a ajustat hanoracul și a început să meargă. Când s-au întors la prosoapele de plajă, personalul administrativ local a venit să îi vadă. Personalul le-a spus, cu scuze, că exista o ordonanță care interzicea tatuajele pe plajă.
– Am înțeles, vom pleca, a spus Chise.
– Huh? Rio s-a întors spre ea șocat. Cum așa? Cum așa? Dar e încă ora prânzului. Am înotat doar un pic. Iar după prânz, trebuie să construiesc un tunel de nisip cu mama, unchiul și Hiro-kun. Ai promis.
– Rio, nu face o criză de nervi. Nu mai ești un copil.
– M-Ma… Ochii lui Rio s-au umplut de lacrimi. Aștepta cu nerăbdare ziua de azi, să se joace cu mama lui și cu Agi toată ziua. De obicei, Rio nu se plângea niciodată, iar acum arăta și mai jalnic.
– Rio, îmi pare rău, e numai vina mea. Data viitoare o să te duc pe altă plajă.
Rio s-a uitat la Agi printre lacrimi și a dat din cap.
– E-n regulă. Nu e vina ta, unchiule. Îmi cer scuze pentru plângeri. Era clar că Rio făcea tot posibilul să-l facă pe Agi să se simtă confortabil.
Chise a luat copilul în brațe în timp ce plângea prin cuvintele ei.
– Acum, haide, Rio, ești un băiat atât de drăguț. Mami te iubește foarte mult și ești foarte bun. Chise și-a frecat obrazul de cel al lui Rio.
Agi a schițat un zâmbet ironic și a început să împacheteze pentru a pleca.
Kase i-a aruncat o privire lui Chise în timp ce dădea jos umbrelele, părea să fi știut dintotdeauna despre tatuajul lui Agi. Nu se arătase deloc alarmat de el tot timpul.
Să fi fost Agi unul dintre yakuza?
Dacă ar fi fost, totul avea sens. Agi părea să aibă multe în trecutul său despre care nu vorbea.
Deci Chise știa totul despre Agi?
Dar Kase nu știa nimic despre el. Nu că ar fi avut nevoie să știe. Totuși…
– Ești un bărbat norocos să ai o soție atât de frumoasă. În plus, băiețelul este adorabil.
– Credeam că ești singur.
O neliniște neidentificată a prins rădăcini în pieptul lui.
Agi a condus pe drumul de întoarcere, iar Chise și Rio au stat pe bancheta din spate. Așa cum spusese la plajă, Agi a luat-o pe drumurile locale în loc de autostradă.
– Dar e mai rapid pe autostradă. În plus, nu e trafic acum.
-Haide! Dacă tot am ajuns atât de departe, hai să facem un drum relaxant spre casă.
Asta a fost tot ce a spus Agi despre asta, dar chiar și pe drumurile locale, a avut grijă să lase mult loc mașinii din fața lor, practic a rămas pe banda cea mai din stânga* și a depășit foarte rar.
[*N/T: În Japonia se conduce pe stânga].
Deoarece distracția lui Rio fusese întreruptă la plajă pe drumul de întoarcere, s-au oprit la un acvariu pentru el. Rio și-a revenit complet când a văzut spectacolul cu delfini, ceea ce a făcut-o și pe Agi să se simtă mai bine.
Era după-amiaza târziu când au plecat de la acvariu și, de îndată ce s-au urcat în mașină, Rio și Chise au adormit. Cerul de vară și-a schimbat încet culoarea dincolo de parbriz, de la un albastru deschis la un roz moale.
– Dacă ești obosit, poți să dormi și tu, a spus Agi cu ochii pe drum.
– E în regulă. Nu sunt obosit.
– Atunci dă-mi o gumă de mestecat, vrei? Cea neagră, ca să mă țină treaz.
Kase a scos o gumă de mestecat care fusese pusă în suportul de pahare. A întins-o ca să i-o înmâneze lui Agi, dar acesta l-a rugat să o desfacă. Kase a deschis folia pentru a descoperi bucata dreptunghiulară de gumă, a întins-o și Agi și-a ținut ochii pe drum în timp ce și-a schimbat fața și a deschis gura cu un „Ahh”.
Nu mai era nicio cale de scăpare, și Kase a dus bucata de gumă la gură iar Agi a mușcat din gumă împreună cu vârfurile degetelor lui Kase. O ușoară durere i-a străbătut nervii pentru a ajunge în adâncurile pieptului pe care nu le putea atinge.
… Agi-san.
– Hmm? Agi și-a înclinat capul în timp ce își ținea ochii în fața lui. Cu toate acestea, Kase habar nu avea ce să-i spună.
… De fapt, sunt destul de obosit. O să mă culc puțin. Kase și-a întors fața spre fereastră și s-a prefăcut că doarme.
A privit cerul cu ochii pe jumătate închiși, urmărind cum culorile se schimbă cu toată viteza.
Cerul la apus era un amestec de albastru și roz. Ceva din interiorul lui își schimbase și el culoarea. Interiorul mașinii era sufocant, îi venea să sară imediat din ea. Cu toate acestea, voia să rămână așa cum erau pentru totdeauna.
Kase putea vedea în depărtare silueta neagră a unei roți panoramice. În timp ce privea cerul frumos, asculta sunetele mici ale bătăilor inimii sale.
