My fake boyfriend – Capitolul 1

My fake boyfriend – Capitolul 1

Versiunea audio

O nebunie de moment…

Piciorul stâng îmi bătea nervos sub masă…o priveam și abia mă abțineam să nu încep să urlu în acest restaurant.

– Poți repeta, te rog? îi spun cât pot de calm, dar sângele îmi fierbea în vene.

Eram sigur că îmi vede frustrarea și maxilarul meu deja juca in nervi. Ea mă cunoștea cel mai bine până la urmă, eram într-o relație de 7 ani. Sau…să mă corectez…am fost într-o relație de 7 ani pe care ea hotărâse să o întrerupă brusc în acest moment.

– Sunt cu altcineva,  spuse ea lejer.

Mă privea de parcă îi eram total străin și privirea ei ironică mă irita și mai mult acum.

– Tu vorbești serios Clara? M-ai chemat aici ca să te desparți de mine? După 7 ani de relație, asta merit eu?

Vocea îmi urcă puțin și deja nu mă mai interesa cine se uita sau că ea își pusese iar acea privire de căprioară speriată. Ce dracu? Niciodată nu-i vorbisem urât sau să ridic tonul la ea. Ce încerca să facă acum? Să se victimizeze?

– Da, Jack… vorbesc serios, am nevoie de cineva care să fie mereu lângă mine, am nevoie de atenție, îmi spuse printre lacrimile ei false…

– Pe cine încerci să păcălești Clara, îi spun eu aproape șoptind aplecându-mă ușor peste masă.

-Te cunosc de aproape 15 ani, suntem împreună de 7 ani, crezi că nu știu să fac diferența între plânsul tău  real și cel fals? Spune-mi mai bine adevărul, eu cred că merit măcar atât.

Apuc nervos paharul de vin de pe masă și îl dau rapid peste cap, aveam nevoie de băutură ca să fac față acestei seri. Privesc spre sticla de pe masă care era aproape goală, îi fac semn ospătarului să mai aducă încă una și mă întorc spre femeia din fața mea care e pe cale să pună punct celor 7 ani din viața noastră.

– M-am îndrăgostit, îmi spune și își dă ochii peste cap.

–  El are tot ce tu nu ai …spune rapid când mă vede fără nici o reacție.

–Două scule sau ce?…o ironizez eu.

O aud cum pufnește iritată și dă să spună ceva, dar la masa noastră ajunge ospătarul cu sticla de vin pe care practic i-o smulg din mână și îmi torn iar un pahar.

– Putere….bani…..îmi spune ea privindu-mă superior.

Îmi las capul pe spate și scot un oftat, ah…simțeam că urma să îi dau cu sticla în cap, ceea ce mă speria puțin. Nu eram un tip violent. Dar ea scotea acum din mine tot ce era mai rău.

– Știi ce Clara ..mă bucur pentru tine, îi spun și mai iau o gură de vin.

– …vă doresc ca tu și tipul tău cu două scule  să vă duceți dracului ….

Se ridică rapid de la masa privindu-mă tristă de parcă eu îi mai puteam înghiți teatrul ei ieftin. Știam că mă înșală, aflasem în urmă cu câteva zile. Era un tip cu bani ceea ce tot căutase ea încă de când ne mutasem în acest oraș imens. Normal că îi plăcea, îi oferea tot ce nu avusese niciodată. Fata de la sat venită în marele oraș…suna ca un clișeu toată treaba asta că îmi venea să vomit.

– Ești patetic , îmi spuse și se întoarse pe călcâie plecând de la masă.

Mă las să cad mai bine pe spătarul scaunului și dau tot aerul afară. Eram furios pe ea, renunțasem la multe doar să o văd fericită, din acest motiv ne și mutasem aici în urmă cu doi ani. Voiam să-i ofer ceea ce nu îmi permitea faptul că trăiam la acea mică fermă într-un sat uitat de Dumnezeu. Îmi ridic paharul și încep să beau. Nu eram fan al  băuturii, dar parcă azi o cerea. Începusem să beau încă din seara când aflasem de aventura ei, ceea ce îi dăduse un alt motiv să mă părăsească…abia dacă o mai recunoșteam. Altădată era cea mai blândă fată, când mă privea parcă vedeam toată bunătatea din lume în ochii ei. Acum…..ea dispăruse complet. Și mă durea pentru că eu încă o iubeam, visam un viitor cu ea, copii, acum totul se năruise. Atenția mea se duse spre barul din restaurant și mă ridic de la masă îndreptându-mă spre el..

Mă așez pe scaunul înalt și îi cer băiatului de acolo o tequila și apoi încă una și încă una. Începusem să îl văd puțin în dublu exemplar, dar aveam de gând să beau până uitam de Ea. Pe scaunul liber de lângă mine se așază un tip care părea și el că trecea printr-o stare nu prea favorabilă sau cel puțin așa credeam eu cu mintea mea tulbure.

–  Un whisky sec,  ii cere băiatului de la bar și mă aude cum pufnesc iritat, ceea ce îl face să mă privească urât.

– Ăștia cu bani, pufnesc eu….îmi iau paharul și mă întorc spre el.

– Hei…îi strig și mă aplec ușor spre el, dar inerția mă face să îi cad ușor în poală.

Mă ridic rapid și îl lovesc peste mâini de parcă el m-ar fi tras în brațele lui….

Își mărește ochii spre mine și mă împinge ușor înapoi în scaun.

– Ți s-a urât cu binele? mă întreabă iritat și dă să plece, dar îl apuc de braț forțându-l să se așeze înapoi în scaun.

– Voi ăștia cu bani aveți două scule ? îl întreb și băutura care o avea în gură ajunge pe fața mea.

Încep să țip ca un disperat:

– Ce dracu!

Mă dau rapid jos, dar uit că sunt pe un scaun înalt și nimeresc direct pe pardoseala acelui restaurant. Mă simt ridicat de două brațe și ajung in fața acelui străin care mă privea dezgustător. Îmi dau ochii peste cap când îi văd modul superior în care mă privește.

– Știu privirea asta….doar ce am fost privit așa de fosta mea iubită…care m-a părăsit pentru unu ca tine, îi scuip eu…

Privirea lui se schimbă și ochii lui mă măsurară din cap până în picioare.

– Poți sta in picioare? mă întreabă și vocea lui face să îmi măresc ochii spre el.

– Uau….de unde ai picat ? îl întreb și încep să râd ca ultimul nebun când îi văd confuzia feței.

– Ești cumva un înger?…continui eu și încep să râd și mai tare.

Probabil că înnebunisem…așa mă privea și cel din fața mea, dar mă opresc când simt că urmează să vomit și îmi las capul in jos. Imaginea mea se face din ce în ce mai tulbure și simt că mă prăbușesc iar la pământ. Deși acele mâini mă țin strâns, îmi pierd cunoștința în acel moment.

…………………………..

Aud alarma telefonului și mă ridic brusc, dar îmi regret imediat decizia când amețeala și durerea de cap mă cuprind. Mă las să cad înapoi pe perna pufoasă și închid ochii, dar îi redeschid  înapoi cu viteza luminii și privesc tavanul….

Asta nu era camera mea…mă uit rapid de jur împrejur și mă ridic ușor în șezut, mă privesc și rămân perplex când îmi dau seama că sunt dezbrăcat.

Ce naiba?

Întorc capul în partea opusă a  patului, nu era nimeni, dar după forma pernei, cineva dormise acolo. Dau pătura la o parte și cobor rapid din pat, ușa se deschide și o femeie intră.

Ochii mei se măresc  și ochii ei, la fel…

Te rog Doamne, te rog, să nu mă fi culcat cu ea…

Îmi dau seama că eram gol pușcă în fața ei și iau rapid perna să o pun in fața membrului meu.

– Bună dimineața, spune ea încet și intră în cameră.

Încă eram șocat de ce se întâmplă și încă eram într-o totală ceață. Doamna care mă privea era acum ceva mai relaxată și părea că zâmbește pe ascuns,  avea  undeva la 50 de ani poate și mai mult…și o văd cum își ridică colțurile buzelor într-un zâmbet mai larg.

– Ți-am adus hainele, sunt spălate și uscate, erau pline de vomă, îmi spuse și le așază ușor pe fotoliul de lângă pat.

– Ai dormit bine? mă întreabă și mă privește cu o sprânceană ridicată.

– Hm?…ce?…adică….ce? ….

Era clar  că nu voi mai pune în viața mea gura pe băutură, îmi băusem mințile aseară și acum mă comportam ca un idiot.

– Ești bine? Vrei să îți pregătesc o cafea? mă întrebă ea din nou.

– Eu….eu…

Închid ochii și dau aerul afară. Mă îndrept spre fotoliu, îmi iau rapid hainele și mă uit in jurul meu..dar nu știu ce caut.

– Baia este acolo, îmi spune arătând cu mâna spre o ușă albă.

Îi zâmbesc strâmb și mă îndrept ușor spre ea ținând cu o mână acea pernă și cu cealaltă hainele. Apăs mânerul cu cotul și intru rapid.

– Ai fost fenomenal aseară.

O aud și scap tot ce aveam din mâini rămânând gol pușcă cu spatele spre ea .

O aud cum începe să râdă și iese afară din dormitor, mă plec rapid să ridic hainele și închid ușa în spatele meu, prelingându-mă de-a lungul ei.

Felicitări Jack…îmi spun și încep să mă lovesc cu capul de ușă.

Ce dracu făcusem aseară? Cum am ajuns aici?

Mă ridic și mă spăl pe față rapid și încep să mă îmbrac, ies din baie și apoi din acel dormitor.

La dracu…cum aveam să dau ochii cu ea acum?  Realizez că era o casă destul de mare, în momentul când ies din dormitor și mă îndrept spre scările care duc la parter. Îmi văd sacoul și pantofii lângă canapeaua din livingul imens  și îi iau rapid, dar îngheț pe loc când văd o siluetă așezată acolo.

Un bărbat stătea și mă privea ușor amuzat, picior peste picior și în mână cu o ceașcă cu cafea.

– Faci drumul rușinii? mă întreabă și vocea lui îmi pare cumva  cunoscută.

– Poftim? îl întreb eu, dar vocea se aude puțin pițigăiată și îmi dreg glasul că să pot vorbi normal.

– Poftim ? îl întreb din nou și de data asta parcă pot vorbi mai normal.

– Mi-ai plăcut aseară.. ai fost….. sălbatic…îmi spune și ochii mi se măresc spre el.

Îmi duc mâna automat spre fund privindu-l șocat pe cel din fața mea. Sacoul și pantofii ajung înapoi pe jos, el mă privește ciudat în urma reacției mele și îl văd cum se ridică din acea canapea.

– Cine ești?  îl întreb printre dinți.

Încep să mă înfurii deja.

–Ce dracu mi-ai făcut?

Îl văd cum vine în direcția mea și mă dau un pas în spate. În acel salon intră și acea doamnă care ține o tavă în mână. Ea așează pe măsuța micuță o altă ceașcă cu cafea. Mă privește printre gene și îmi face rapid cu ochiul începând să rânjească, tresar ușor când îi văd gestul și îmi duc mâinile la piept de parcă m-aș fi rugat să nu fie adevărat. Eram mai panicat acum și nu mai înțelegeam nimic.

– Ajunge ! strig eu și amândoi se uită zâmbind spre mine.

– Vreau să îmi explice cineva exact ce s-a întâmplat cu mine. Tu …adică …grrr….cu cine m-am culcat până la urmă? întreb eu și îmi las capul in jos.

Simțeam că îmi explodează vena de la cap.

– Helen …dacă nu vrei să ai un mort pe conștiință nu te mai juca cu mintea lui, spune acel bărbat femeii.

– Scuzați domnule, îi spuse rapid, dar încă zâmbea când plecă din cameră.

– Aseară mi-ai leșinat în brațe…în plus, mi-ai vomat în mașină…începe el să-mi vorbească ,dar îl opresc,

– De ce m-ai adus aici?

– Pentru că nu ai vrut să îți aflu  adresa, mi-ai spus ca arăt că un infractor…

– Oh….spun eu încet.

– ...și am vrut să te las pe stradă, dar începuseși să schelălăi și sunt un om inimos adică… și un câine dacă l-aș vedea așa…când îl aud… îmi întorc privirea spre el.

Tipul asta mă compară cu un câine?

– Treci peste, îi spun rapid și îl aud cum începe să râdă ușor. 

– De ce m-am trezit dezbrăcat?

– Păi…Helen te-a dezbrăcat doar de sacou și cămașă, dar tu ai început să-mi faci un striptease de zile mari ….ai vrut să-ți măsori scula cu cele două ale mele…

Falca îmi cade la picioare  când îl aud  și tot ce îmi doresc e ca pământul să se deschidă și să mă înghită chiar acum. Se apropie ușor de mine și își pune două degete sub bărbia mea. Închid gura automat….

– Eu…eu…scuze…..îi spun încet și-mi las capul in jos.

– Eee…a fost amuzant…rostește el și simt că vreau să mor acolo.