My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 2

O zi….

Ajung acasă și la primul pas făcut mă trântesc pe jos, capul mi se lovește de parchetul rece și, oricât de mult încerc să uit rușinea prin care am trecut, știam că nu o voi uita niciodată. Ahh Clara…este numai vina ta….

– Ce dracu faci? aud vocea din spatele meu și îmi întorc privirea.

Uitasem să închid ușa și Mark,  vecinul meu, mă privea din prag.

– Ești bine?

Dau negativ din cap și el intră în casă privindu-mă ciudat.  Dă să mă ridice, dar îl împing și mă întorc pe spate fără nici o intenție de a mă ridica. Închid ușa de la intrare cu piciorul și îmi las înapoi capul pe parchet.

– Mă sperii….ce este cu tine? Unde este Clara?

– Călărește un bogătan… îi spun și mă strâmb când îmi aud cuvintele.

– Ești beat? mă întreabă neînțelegând.

– Am fost…..nu mai beau în viața mea.

– Nu te înțeleg…ce s-a întâmplat?

Mark se așează lângă mine, pe parchet și realizez că doar el a mai rămas în viața mea. Îl cunoscusem când ne-am mutat în acest bloc și ne-am apropiat destul de repede. El m-a ajutat și cu primul job la barul pe care îl deține el. apoi am aplicat pentru compania la care lucrez în momentul de față.

– Dacă îți spun, trebuie să juri că nu vei râde și nu vei spune nimănui.

Îmi întorc privirea spre el și el dă rapid din cap.

Întâi încep să îi povestesc despre ceea ce făcuse Clara și îl văd cum se încruntă, apoi când spun de tipul de la bar și, pe parcursul poveștii, începuse deja să râdă ca un idiot. Îl lovesc cu piciorul și mă ridic nervos de jos. Mark îmi replică gestul și vine după mine în bucătărie încă râzând de mama focului.  Acum că mă gândesc mai bine a fost o situație destul de comică, nemernicul ăla și-a bătut joc de mine.

După ce mi-am adunat din nou sacoul și pantofii de jos am ieșit rapid din casa lui chemând un taxi. Încă îi auzeam râsul în momentul când am ieșit pe ușă afară. Așa sunt toți bogătașii, niște idioți fără scrupule. Ah îl urăsc…îi urăsc pe toți.

– Vrei cafea? îl întreb și mă refuză.

– Sincer Jack…. Doar ție ți se putea întâmpla asta. Ai un magnet pentru astfel de persoane și situații. Mai ții minte anul trecut la bar? Când tipul ăla încerca să te agațe?

– Te rog Mark…. încetează, chiar nu vreau să îmi mai amintesc despre asta. A fost umilitor să mă trezesc în casa lui. Habar nu ai cât de speriat am fost.  Mă bucur că nu voi mai da ochii cu el niciodată.

– Azi lucrezi? mă întreabă și dau negativ din cap.

– Cerusem două zile libere dinainte să știu că voi fi părăsit. Aveam de gând să o duc la plajă dar ea avea deja alt plan. Ai nevoie de ajutor la bar?

– Nu…îmi vin părinții în vizită și eu nu am reușit să obțin nici un liber. Băiatul nou nu mai vine și trebuie să rămân acolo până vine Ramon diseară. Mă gândeam să stai cu ei azi, dacă nu ai alt plan până ajung eu acasă.

– Sigur Mark, nu este nici o problemă. La ce oră vor ajunge?

– Păi avionul aterizează la ora 14. Îi voi scrie mamei că te duci tu după ei?

– Sigur…îmi va face plăcere să stau cu ei. Martha mă iubește oricum mai mult ca pe tine, îi spun eu ironic și îl văd cum își dă ochii peste cap.

– Știu, spune teatral.

După ce Mark s-a făcut nevăzut din apartamentul meu, m-am îndreptat direct spre baie pentru a-mi face duș. Trebuia să mă grăbesc puțin, aveam de condus aproape două ore până la aeroport pentru a-i lua pe Martha și Stu. Părinții lui Mark erau niște persoane adorabile care îmi aminteau foarte mult de propii părinți și poate că din acest motiv m-am și atașat atât de repede de ei. Îl vizitează pe Mark la fiecare trei luni de parcă ar fi setați pe ceas. Chiar îmi va face plăcere să stau azi cu ei.

Ies din duș și mă îmbrac rapid, apoi apuc cheile de la mașină în drum spre ieșire. În mașină dau drumul la muzică cât de tare puteam suporta. Încă aveam o mică durere de cap în urma celor întâmplate, dar cumva eram chiar bine dispus.  Clara îmi trimisese un mesaj că va veni mâine după lucrurile ei, dar eu aveam deja alt plan. Aveam să i le strâng pe toate și la gunoi cu ele. Nu va mai pune un singur picior în acel apartament în viața ei.

Încă nu puteam să cred că a făcut asta, că s-a transformat atât de rapid într-o persoană total necunoscută peste noapte. Trebuia să știu că se va întâmpla așa. Încă de pe vremea când locuiam în acel sat ea era însetată după chestii de genul acesta, voia întotdeauna mai mult și mai mult. Dar am iubit-o atunci, am iubit-o orbește și nu vedeam partea asta materială a ei, cu toate că prietenii și frații mei îmi spuneau mereu. Eu am iubit-o și am încercat din răsputeri să îi ofer tot ce aveam mai bun. A fost prima mea iubită, prima relație și ea m-a învățat să iubesc, dar în același timp să și urăsc și nu mai aveam încredere acum în nimeni din cauza ei. Oftez ușor când îmi amintesc toate momentele frumoase alături de ea, discuțiile noastre interminabile, modul în care făceam dragoste , totul…părea atât de perfect, ea părea atât de îndrăgostită. Mi se părea că este cea mai minunată ființă de pe planeta și acum…acum mă înfurii doar când îmi amintesc cum mi-a vorbit, cum m-a privit …sunt un idiot că nu am văzut că se schimbă….poate într-adevăr a fost și  vina mea.

Ajung la aeroport și cobor rapid îndreptându-mă spre zona de așteptare. În 15 minute îi văd venind cu bagajele și mă îndrept bucuros spre ei.

– Jackson Michael Williams, o aud pe Martha strigându-mi tot numele zâmbind și mă ia în brațe.

–  Mă bucur să te văd, dragule.

– Martha, nu e nevoie să îmi spui tot numele. Jack este de ajuns, îi spun eu încă ținând-o în brațe.

– Salut băiete, îl aud și pe Stu și îmi îndrept atenția asupra lui, dar Martha încă mă ținea strâns în brațe și o bat usor pe umăr.

– Bună Stu, Martha? Nu pot să respir, îi spun încet și mă eliberează râzând.

Dau noroc cu Stu și mă uit că de data asta aveau mai multe bagaje.

– Cât stați? Văd că sunteți plini de data asta.

– Am hotărât să stăm mai mult, abia dacă ne vedem puiul, spune Martha în timp ce începem să mergem spre ieșire.

– Te rog, îl vezi la fiecare 3 luni. Crede-mă că nu face nimic interesant în acele luni în care nu sunteți aici, îi replic eu.

Când ajungem la mașină, le pun bagajele în portbagaj și ne urcăm și noi în mașină.

– Vreți să mâncați ceva? Putem opri undeva înainte să ajungem acasă.

– Nu este nevoie, Jack. Voi găti eu pentru voi, îmi spune Martha din spate și dau afirmativ din cap.

Când ajungem acasă îi ajut să își ducă bagajele în apartamentul lui Mark și mă așez pe canapeaua din sufragerie. Vorbim eu și Stu în timp ce Martha pregătește masa.

– Unde îți este frumoasa logodnică? întreabă Stu și îmi închid ochii câteva secunde.

– Nu mai suntem împreună, îi spun eu sec.

Martha vine rapid lângă noi când mă aude și mă privește ușor ciudat.

– Vrei să spui că…nu mai sunteți împreună? mă întrebă rapid.

-Da, Martha, nu mai suntem.

O văd cum se așează lângă mine și îmi ia mâna în mâna ei strâns. Îmi mângâie chipul și gestul ei mă întristează puțin.

– Uff…asta da veste bună… o aud într-un târziu rostind și îmi măresc ochii spre ea.

– Adică îmi pare rău dacă suferi dar, sincer Jackson…ea era …..nu era de tine. Tu meriți ceva mai bun de atât.

– Martha, o mustră Stu și ea doar îl privește urât.

– Cum îi poți spune asta? Au stat împreună 7 ani.

Martha se ridică în picioare și își pune mâinile în brâu privindu-l urât pe soțul său.

– Ehhh.. nu spun decât adevărul dragul meu. Se vedea că nu era fată de casă. Jackson are nevoie de cineva care să aibă grijă de el, nu de cineva care doar să îi toace banii. Crezi că nu o vedeam? Ahhh….eu una mă bucur pentru el, spune și se întoarse spre mine.

– Jackson, dragule, sunt sigură că în curând vei găsi pe cineva care te va iubi exact așa cum meriți.

O privesc și încep să zâmbesc și realizez că nu le-am spus  alor mei că noi ne-am despărțit și acum, privind-o pe Martha, îmi dau seama că așa va fi și reacția mamei mele. Cum naiba toți au văzut prin ea, doar eu nu? Atât de orb am fost? Atât de prost? ….

– Mulțumesc, Martha…ai dreptate. Este mai bine așa și chiar sunt ok. Stu,nu îți face griji.

Am petrecut o seară minunată alături de ei și mâncarea a fost demențială. Mereu adoram felul ei de a găti. Mark a ajuns destul de târziu acasă și s-a bucurat enorm când părinții lui i-au spus că, de data asta vor sta mai mult decât cele două săptămâni pe care le petreceau în mod normal împreună. Îmi plăcea să îi văd așa. Îmi făcea dor de propii părinți pe care abia dacă apucam să îi vizitez de când mă mutasem aici. Și îmi era dor de zona aceea de munte, de fermă, de animale, de tot. Dar știam că acolo nu mă mai pot întoarce. Începusem să îmi fac un viitor aici, compania la care lucram ca translator mă plătea mult peste ceea ce meritam eu fiind doar un simplu junior. Viața aici era cumva mai ușoară, având totul la dispoziție și începuse să îmi placă. Poate că ea făcuse un lucru bun în momentul când m-a rugat să ne mutam aici, se părea că ăsta fusese singurul lucru bun venit din partea ei.

Mi-am luat la revedere de la ei, plecând spre apartamentul meu. Mâine începeam iar munca după două zile libere și trebuia să fiu odihnit. Știam volumul de muncă și faptul că eram încă la început, majoritatea apelau la mine pentru orice. Nu puteam să le spun nimic niciodată și doar le zâmbeam politicos și executam ordinele lor. Era epuizant uneori, dar aveam nevoie de jobul ăsta.