My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 5

Toarnă în pahar

Eram la terasă cu el, tatăl său și acea fată. După circul din holul companiei tatăl său ne-a ordonat pur și simplu să mergem să discutăm undeva mai retras.

Eu habar nu aveam, sincer, de ce a trebuit să fiu aici. Nu aveam nici o treabă cu ei dar m-am trezit târât de el și acum stăteam pe scaun liniștit privind în gol. Când văd ospătarul că se apropie simțeam că viața îmi surâdea din nou.

– Cu ce să vă servesc? ne întreabă politicos și îl trag rapid de mână spre mine.

– Alcool. Adu mult alcool. Și ei…nu știu ce vor, îi spun încet când îi văd privirea îngrozită în urma gestului meu.

– Scuze, îi spun rapid și îi eliberez mana.

Aud un chicot în dreapta mea și mă întorc spre sursă. Mă privea rânjind și îmi venea să îi șterg zâmbetul ăla de pe chip. Mă apropii ușor de el începând să zâmbesc și eu. Bineînțeles, eram destul de sarcastic. De fapt îmi venea să plâng și știam că nu am mai plâns de la botezul meu. Nu aveam de gând să încep acum.

– Ce caut aici? îl întreb încet, să nu fim auziți.

– Eu..eu ce caut aici? repet. Părea că intrasem în transă și că urma să am convulsii. Nu mă mai recunoșteam nici eu.

– Ești în calitate de iubit al meu, îmi șoptește el și îmi face semn spre cei de la masă care ne priveau atent. Ea ne privea dezgustată. Domnul Director părea că se distrează și eu…eu voiam să mor dar nu aveam de gând să mor singur. Voiam să îl iau și pe tipul de lângă mine.

– Iubit pe dracu, îi replic eu și auzim cum tatăl său își drese glasul și ne îndepărtăm ușor.

– Deci să înțeleg că voi doi sunteți împreună…

– Da…

– Ehh… , răspundem  amândoi în același timp și ne privește amuzant. Fata pufnește iritată și își pune mâinile pe masă nervoasă.

– Pe cine crezi că păcălești? Tu nici măcar nu ești gay…

– Exact, mă trezesc spunând și toți se întorc spre mine.

– Scuze, spun și îmi pun buzele într-o linie dreaptă.

Ospătarul ajunge în dreptul nostru și văd sticla de vin pe tava lui și o apuc rapid și o duc direct la gură.

– Iubitule ce faci ?

Mă întorc rapid spre el când îl aud și dau tot lichidul afară…..

Încep să râd în momentul când îi văd fața plină de vinul roșiatic. Chipul  lui părea acum din filmele de groază și apuc rapid un șervețel și încep să îl șterg, dar încă râdeam ca un nebun.

– Ah…ești un idiot, îl aud spunând printre dinți.

– Asta este pentru acum două seri, îi spun încă râzând.

– Serios? mă întreabă iritat.

– Ahh..ești un…

Dar se oprește și se întoarse către tatăl său și eu îmi opresc instant râsul când îmi amintesc de ei.

– Sincer, chiar îmi place ce văd, ne spune acesta și eu rămân fără aer.

Ce dracu? Doar nu vorbea serios?

– Walter, sper că glumești, îi spune fata furioasă.

– Cum poți accepta așa ceva. Derek și cu mine urma să ne căsătorim. Cum pot eu să mai ies în lume când el umblă cu un bărbat? Îți dai seama ce va spune lumea? Prietenii noștri….

– Eliza, dacă erai fată cuminte și la locul tău, fiul meu nu căuta în altă parte alinare. Și despre asta, spune arătănd spre noi, nu..nu mă deranjează atâta timp cât fiul meu este fericit. Și sincer, Eliza, fiul meu nu a zâmbit niciodată așa cât timp a fost cu tine.

Sincer, puteam spune că îl admiram pe bătrânul din fața mea. Nu știam eu prea bine situația dintre cei doi. Nu mă interesa în primul rând și nu îmi plăcea nici faptul că într-adevăr el credea că eu sunt iubitul fiului său, dar îmi plăcea faptul că era direct și sincer.

– Bravo, mă trezesc că spun și fata aceea mă privește mai să mă omoare. Se ridică furioasă de la masă și pleacă de lângă noi, nu înainte să îmi mai arunce încă o privire care mă cutremură pe interior.

Cred că îmi plănuia deja moartea.

– Aș dori să vii la masă duminică să te cunoască și soția mea, îmi spune și eu îl privesc șocat.

– Ce? Eu….Ce? Adică….

Mă întorc spre cel de lângă mine să îmi dea o mână de ajutor și tot ce văd la el mă irita deja.

– Sigur, tată, vom veni.

Mă lăsa să cad în spătarul scaunului și îmi pun capul în mâini. Asta nu era adevărat. Tipul asta insistă să își bată joc de mine.

– Eu mă voi retrage acum, ne spune tatăl său. Vă las să vorbiți în voie.

Îl salut politicos. Până la urmă era șeful cel mare…și țineam cont și de vârsta înaintată. Mama mă învățase să fiu politicos cu vârstnicii.  După plecarea lui îmi las capul să cadă pe suprafața mesei și oftez zgomots.

– Îmi pare rău că te-am băgat în asta, îl aud, dar nu îmi ridic capul.

– Eliza mi-a fost logodnică dar cineva mi-a trimis o poză cu ea și cu un alt bărbat și am aflat că m-a înșelat aproape un an întreg.

– Și eu ce vină am? îl întreb furios, dar tot nu îmi ridic capul să îl privesc.

– Nu ai, spune oftând.

– Dar voiam să scap de ea. De două luni mă tot roagă să mă împac cu ea. Dar acum știu că tot ce a vrut au fost bani mei.

Când îl aud îmi amintesc de Clara și abia atunci îmi ridic capul de pe aceea suprafață și mă întorc spre el. Parcă acum îl înțelegeam puțin dar, totuși putea să aleagă orice fată din aceea companie. De ce tocmai pe mine?

– Puteai să inventezi altceva, îi spun.

– Nu că noi suntem împreună. E aiurea. Suntem amândoi bărbați, îi spun și încep să mă strâmb.

– Unde e sticla aia de vin? îl întreb căutând pe masă.

O  apucă rapid și îmi toarnă în pahar după care mi-l oferă. Îl apuc rapid și dau tot conținutul pe gât.

– Te rog să ai grijă. Chiar nu mai am de gând să te car. Ești foarte greu.

– Vrei să spui că sunt gras? îl întreb eu rapid și mă pufnește râsul când îmi aud întrebarea.

– Te rog să îi spui tatălui tău că ai mințit. Nu am de gând să continui să fiu iubitul tău, îi spun ridicând degetele în aer.

– Nu pot. Sunt sigur că deja i-a spus mamei și în condiția ei chiar nu am de gând să o supăr.

– Condiție? îl întreb ușor panicat.

– Da. Este bolnavă, dar nu vreau sa intru acum în detalii. Te rog să îmi mai faci jocul asta o perioadă. Promit că te voi plăti cu cât vrei tu.

– Uite care e problema, tu…tu…cum dracu ai spus că te cheamă? îl întreb și simțeam că mă apucă iar nervii.

– Derek, spune lejer.

– Derek, nu am de gând să îți joc nimic. Cum dracu crezi că voi accepta asta? Și nu am nevoie de banii tăi, îi spun mândru de mine și îmi îndrept spatele privindu-l superior.

– Te voi plati regește. Îți voi da tot ce îți dorești, doar te rog să accepți asta. Te voi promova manager de echipă. Îți voi da voie să îți alegi oamenii pe care ii dorești, doar ajută-mă cu asta.

Hmmm, asta sună interesant. Puteam scăpa de echipa aceea care mă irita maxim și puteam să fiu propiul meu șef. Asta suna mai bine decât chestia cu banii.

– Am reguli, îi spun rapid și îl văd cum începe sa zâmbească.

– Aaa, nu zâmbi încă, îi spun eu….rapid.

–  1. Nu mă mai săruți în viața ta…2..nu mă atingi…3..la companie nu îmi vorbești…4..nu mă faci manager acum, pentru că nu vreau sa fiu bârfit că profit de “iubitul” meu. Poți aștepta o perioadă. 5… , spun și mă opresc să mă gândesc mai bine…

– Nu, cum  dracu vom arăta noi că suntem împreună când tu ai aceste reguli stupide?

– 5… Nu spune că regulile mele sunt stupide, îi spun și îmi ridic un deget spre el.

Îmi apucă degetul și mi-l lasă în jos și mă privește iritat.

– Ești copil? Tot ce ai spus mai devreme face practic relația noastră aproape inexistentă dinainte să te cunosc.

– Exact…îmi place ideea asta…

– Jack, ok. Am înțeles partea cu sărutul. Nici eu nu îmi doresc asta, crede-mă, nu îmi face plăcere. Dar nu am cum să accept celelalte reguli.

Oftez adânc și mă las în scaun. Nu îmi plăcea ideea lui, nu îmi plăcea nimic la viața mea acum. De ce eu? De ce ? ….

– Ok. Accept, îi spun încet.

– Dar la companie chiar aș vrea să păstrăm distanța. Nici nu vreau să îmi imaginez ce vor gândi acum colegii mei.

– Dacă îți face cineva probleme, îmi poți spune, nu tolerez abuzul între colegi.

– Ah, aș putea spune că tu faci cel mai mare abuz acum, îi spun iritat.

– Da, dar eu sunt iubitul tău, îmi replică zâmbind.