My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 6

“Iubitul” șefului

Ajung la companie și mă îndrept spre intrare, îmi trec cartela și îl salut pe Sam, așa cum o fac în mod normal.

– Bună dimineața, domnule Williams, mă salută și mă uit ciudat la el. Era prima dată când îmi vorbea față de specificul său salut din cap.

Trec mai departe și mă îndrept spre lift. Aici era deja plin de oameni și observ cum ușor cei de acolo încep să îmi facă loc printre ei. Ajungând în fața liftului, apăs pe buton și îmi cobor privirea pierdut în gânduri. Când liftul ajunge și se deschide intru și aștept ca și ceilalți să intre dar ei doar mă priveau.

– Nu intrați? îi întreb eu privindu-i ciudat.

Ce naiba aveau azi oameni ăștia?

Îi văd cum încep să intre în lift și mă așteptam să fiu iar împins în pereții acestuia dar, spre surprinderea, mea nimeni nu făcea nici cel mai mic gest.  Treaba asta era foarte ciudată. Ajung la etajul meu și ies din lift. Când mă întorc să îi privesc pe cei rămași acolo aceștia doar își apleacă ușor capul în fața mea.

Abia acum realizez că eu eram ” iubitul” șefului. Ahh…rahat.

Mă îndrept spre cubicul meu și cei pe lângă care treceam începură să mă salute acum, când în trecut abia dacă mă observau. Îmi las geanta pe biroul micuț și observ că nu aveam nici un dosar pe el. Îmi ridic privirea și îl văd pe Trent. Mă îndrept spre el și își ridică și el privirea spre mine.

– Ce avem azi? îl întreb și o văd și pe Reya cum se apropie de noi.

– Bună Reya, o salut eu scurt.

– Bună dimineața, domnule Williams, îmi spune sarcastică și mă uit urât spre ea.

– Ok, am înțeles, îi spun,

– Dar încă sunt angajat aici și nu am nevoie să vă purtați altfel cu mine.

-Deci este adevărat? mă întreabă rapid Trent.

Îl privesc scurt și îmi venea să îl strâng de gât dar mă abțin și îmi afișez același zâmbet fals pe care îl aveam mereu în fața lor .

– Ahm….să trecem peste. Aici sunt doar un simplu angajat, le spun și mă îndrept înapoi spre cubicul meu.

Thomas se îndreptă spre mine având un dosar în mână și îl trântește pe birou.

– Bună Jackson, să nu crezi că te voi trata diferit doar că ești împreună cu Șefu. Trebuie să corectezi asta și am nevoie să îl traduci. Aaa… și după, încă două copii, spune rapid și pleacă.

Parcă îmi plăcea azi de el. Până în momentul de față a fost singurul care nu m-a tratat diferit. Iau dosarul și încep să mă ocup de el.

Îl termin în doua ore și mă îndrept spre copiator dar, când mă ridic, îl văd cum intră în zona noastră de birouri și mă las rapid în jos și încep să merg pe vine sperând ca el să nu mă vadă. Dar mă lovesc de Maya care mă privea cu o sprânceană ridicată.

– Jack, ce cauți acolo jos? mă întreabă și știam că el a auzit-o. O văd cum își ridică privirea și ochii ei se măresc, apoi își pune un zâmbet de pisică pe față. Îmi dau ochii peste cap și mă ridic în picioare. Știam la cine privește atât de seducător.

– Bună ziua, îl aud salutând- o și încep să mă strâmb când îi aud vocea,dar mă întorc cu fata spre el și îl privesc vrând să par plictisit.

– Bună iubitule, mă salută și îmi mijesc ochii spre el.

La dracu.. trebuia să pun și asta la reguli…

– Bună, îi spun sec și o văd pe Maya cum ne privea pe rând șocată.

– Tu…tu, spune arătând spre mine. Dar își închide gura și își apleacă ușor capul spre cel din fața mea și pleacă rapid de lângă noi.

– Perfect, mă trezesc spunând.

– Acum toată lumea mă urăște, îi șoptesc și mă îndepartez de el, dar el vine rapid după mine.

– Ce cauți aici? Ai încălcat deja o regulă…

– Am venit să te scot la prânz, spune rapid și mă opresc. Mă întorc iar spre el și oftez.

– Am de făcut copii la acest dosar. Nu pot pleca acum. Du-te tu și mănâncă singur și te rog nu mai veni aici.

– Hai, spune și mă  apucă de încheietura mâinii și mă trage după el spre zona copiatoarelor. Deja știam că toți ne priveau și mă abțin să nu fac scandal aici de față cu toți angajații lui.

Ajungem și îmi retrag rapid mâna și îl privesc urât, dar el îmi ia dosarul din mână și îl împarte în două.

– Câte copii trebuie să faci? Aaa, asta este pentru filiala din New York, spune rapid citind prin acele foi.

– Deci trebuie câte două, îl aud. Îmi dă o parte din ele și îl văd cum începe să le facă copii celor din mâna sa.

Nu îi spun nimic și mă apuc și eu de treabă. Deja încălcase o alta regulă în momentul când mă atinsese și aveam de gând să mă iau de el când ieșeam la masă.

Ne terminăm destul de rapid treaba și după ce așez toate foile în ordine, îi fac semn să o ia înainte. Las dosarul și celelalte copii pe biroul meu și plec cu el lângă mine spre lift. Le simțeam privirile dar în momentul de față chiar nu mă mai interesa.  Intrasem în jocul lui deja și doar trebuia să am puțină răbdare. Știam că lumea va uita treptat de noi și poate, cu timpul, nu mă vor mai trata așa. Intrăm în lift și îl simt mult prea aproape de mine și îmi ridic privirea spre el.

– La ce te gândești? mă întreabă și îl văd cum se îndepărtează ușor de mine.

– La faptul că ai încălcat deja două reguli. Am impresia că le-am rostit degeaba.

– Uite, nu am cum să fac asta altfel. Trebuie să arătăm ca un cuplu adevărat, îmi spune rapid și mă strâmb la el când îl aud.

– Nu îmi place. Nu știu cum să fiu un cuplu cu tine. Ce dracu? Ești bărbat, îi șoptesc eu, cu toate că eram dor noi in lift.

– Promit că nu voi întrece limita, dar serios acum. Te comporți ca un copil.

-Arh, Derek ….eu? Eu mă comport ca un copil? Cine dracu face asta în zilele noastre? Cine înscenează o relație cu un alt bărbat? îi spun eu nervos.

– Ok. Am înțeles dar….este târziu să dăm înapoi acum, îmi spune privindu-mă ciudat.

Mă lipesc de peretele liftilui și nu îi mai spun nimic. Avea dreptate. Era târziu să mai dau înapoi acum, după ce am acceptat și în fața tatăl său.

Liftul ajunge la parter și ieșim din el îndreptându-ne spre ieșire. Mergeam ușor în urma lui și îl văd cum se îndreaptă spre mașină și mă opresc. El se întoarce spre mine și mă privește întrebător.

– Unde mergem? îl întreb rapid când îl văd cu mâna pe mânerul mașini.

– La masă…

– Și de ce te urci în mașină?

– Jack….

– Derek, îi spun și eu numele în aceeași manieră.

– Lasă mașina aici. Este o tarabă puțin mai sus. Mâncăm acolo.

Îl văd cum se uită iar ciudat spre mine și deja mă irită modul asta în care mă privea. Mă apropii de el și îl apuc de încheietura mâinii și îl trag după mine. Mă așteptam să comenteze dar el tace și mă lasă să îl conduc spre locul meu preferat. Mai sus de clădire era o tarabă care avea și câteva mese în fața ei, unde era o doamna foarte drăguță care gătea excelent. Plus, era singura mâncare asiatică pe care o găseai în acestă zonă. Și eu adoram acest fel de mâncare.

Ajungem destul de rapid și, când simt mirosul, îmi închid ochii savurând acea aroma care plutea în aer…

– Ce faci? Te rogi? îi aud glasul și totul se năruie. Uitasem că este aici, chiar și că eu încă îl țineam de încheietura mâinii. Îi dau drumul rapid și îl văd cum mă privește cu ochii mijiți.

– Nu fi idiot, îi spun și îi fac semn spre tarabă.

– Nu simți mirosul? îi spun și încep să îmi ridic iar nasul în sus….

– Simt …mirosul de urină și eșapament. Îmi este foame, se plânge ca un copil și mă uit urât spre el.

Mă îndrept spre acea tarabă și îi fac semn să ia loc la o masă liberă. Îl văd cum privește ușor panicat în jurul lui și îmi dau ochii peste cap. Ce dracu avea, adică normal că a crescut în puf, dar totuși era doar un simplu om. Cine naibii se credea?

– Ce vrei să mănânci, prințeso? îl întreb ironic și îmi ridic o sprânceană spre el.

Pufnește iritat și îl văd cum se uită spre meniul de pe masă.

– Pui cu legume, îmi strigă și mă întorc spre doamna care mă privea zâmbind.

– Bună, frumosule. Nu te-am mai văzut de mult. Ce vrei să mănânci azi?

– Specialitatea casei, îi spun rapid.

– Și tipul ăla vrea pui cu legume, îi spun făcând semn spre Derek.

– Prietenul tău? mă întreabă rapid.

– Nu l-am mai văzut pe aici.

– Neh, este doar un simplu coleg. Este în premieră aici. Dar sunt sigur că se va îndrăgosti de mâncarea ta așa cum am făcut-o eu, îi spun și îi fac rapid cu ochiul.

O aud chicotind și mă întorc spre bărbatul care încă privea panicat în jurul lui. Mă așez la masa lângă el și își îndreaptă atenția spre mine.

– Stai confortabil? îl întreb râzând ușor de fața lui.

– Am impresia că vrei să te răzbuni pe mine.

– Deci nu ești doar un chip frumos. Ești și deștept, îl ironizez eu.

– Crezi că sunt frumos, Jack? mă întreabă și toată atmosfera se schimbă.

Mă uit atent spre el dar îmi întorc rapid privirea.

Rahat ….de ce am spus asta?