Alături de tine
Sunetul apei curgătoare și mirosul proaspăt al pădurii au trezit persoana care și-a petrecut mai toată viața în oraș. Vremea era răcoroasă, făcând-l pe băiat să se cuibărească în căutarea căldurii. Era complet întuneric, așa că Parm nu-și dădea seama cât era ceasul. Își frecă ochii, gândindu-se o clipă și amintindu-și că nu era în apartament ci pe o plută în Kanchanaburi.
Plută…
Au!!!!!!!!!!
Băiatul deschise ochii. Nu se putea mișca pentru că dormea în îmbrățișarea iubitului său. Phi Dean încă dormea adânc, în aparență atât de confortabil încât nu voia să se trezească. Pharm începu să-și simtă corpul și văzu că era îmbrăcat. Se încruntă dar era sigur că ziua de ieri nu fusese un vis, și cel mai important lucru era că adormise. Asta însemna că Dean fusese cel care-l îmbrăcase?
Of… persoana care tocmai se trezise își dădu seama de asta. Se înroși și fu atât de jenat încât îi venea să sară în râu și să dispară. Imaginile de seara trecută se derulară ddin nou în mintea lui și era o anumită scenă care-l făcea să o ia razna.
Pharm încercă să-și stăpânească emoția. Rămase nemișcat până când inima sa care bătea nebunește se liniști de tot. Apoi se depărtă de mâinime calde. Ecranul telefonului mobil arăta ora 5 dimineața. Curând vor trebui să se trezească să meargă cu barca ca să vadă răsăritul sparelui, ceea ce era considerat evenimentul important în stațiune. Luminile de afară ce treceau pe lângă fereastră pe deasupra capului său făceau ca totul să se vadă clar în jur. Remarcă genele lungi ale lui Dean. Băiatul rămase uitându-se fix la genele iubitului său.
Destul, nu-mi mai pot lua ochii de la persoana din fața mea, se gândi Pharm amintindu-și cât de mulți ani îl căutase. Îi atinse semnul de pe tâmplă, care era asemănător cu al său și își plimbă degetul de-a lungul acestuia. Spre surprinderea lui, sprâncenele închise la culoare tremurară o clipă.
Intouch, tu oare te-ai uitat așa vreodată la Korn? Ai fost vreodată fericit așa ca mine sau nu?
Își dorea să se bucure din plin de această stare care fusese și fericirea lui Korn și a lui In, și-și dorea să facă multe lucruri pe care celelalte persoane nu le făcuseră niciodată. Își dorea o iubire împotriva căreia să nu fie nimeni. Dar realitatea e că, nu e chiar așa de ușor …
Băiatul oftă și se întinse la loc pe pat pentru o vreme, dar când tânărul înalt se mișcă, pătura era cât pe ce să alunece și să cadă de pe el. Arăta ca un copil leneș care îl lua prin surprindere. Pharm întinse mâna să apuce pătura pentru a-l acoperi, dar ceva-i atrase atenția. Marginea pantalonului de pijama era puțin mai jos de șold, ceea ce-l făcu pe Pharm suficient de curios cât să tragă cu ochiul la Dean și să-l facă să dorească să vadă ceva pe coapsă.
Tatuaj!??
Curiozitatea a ucis pisica…
Era curios, dar ezita. Pharm ridică pătura uitându-se întâi fix la ochii celuilalt, și apoi trăgând cu ochiul la marginea pantalonilor iubitului său. Dacă ar trage pantalonii puțin mai jos, oare s-ar vedea mai clar? Dar stai așa, că pantalonii erau deja așa de jos pe șold, încât putea vedea forma coapsei.
Deodată îi apărură în minte imaginile de aseară.
Of… Pharm vărsă o lacrimă în gând. Fața sa se-nroși complet, așa că deodată lăsă pătura și își ridică mâinile ca să-și acopere fața. Inima-i bătea atât de repede încât se simțea o persoană murdară. Își pălmui obrajii dar se întoarse din nou să se uite la coapsa lui Dean.
Dar chiar îmi doream să știu asta. Aseară nu am avut ocazia să mă uit la tatuaj, chiar dacă e un pic mai …
De îndată ce se gândi la asta, fir-ar ea de mână care se duse spre marginea pantalonilor lui Dean. Se uită la persoana care încă mai dormea și apoi spre marginea pantalonilor cu mâinile tremurânde. Chiar își dorea să vadă …
Of!
– Nu ești cam obraznic?
Tânărul obraznic deschise ochii larg și privirea i se-ncrucișă cu ochii gri-verzui atât de familiari.
– Dean, spuse Pharm bâlbâindu-se. Limba parcă-i amorțise. Era pe punctul de a-și trage mâna înapoi, dar Dean îl apucă de încheietură până când nu mai avu ce să facă.
– În curând va fi ora 5 și jumătate așa că grăbește-te să faci un duș și să te pregătești. Dean se ridică și-și luă telefonul. Gestul și modul său de a vorbi arătau clar că încă nu se trezise de tot.
În tot acest răstimp, el fusese așa!! De ce a trebuit ca Dean să se trezească chiar în acest moment important?
Pharm țipă în gând, precum o bombă. Când îi prinse privirea și se gândi la ochii lui Dean de aseară, îi apărură imagini la care nu ar trebui să se gândească.
Phi … m-a sărutat, atât de plin de vigoare … Dean.
Aaaaaaahhhhhhhhhhhh Pharm, ce ai făcut?!!
Când persoana mai în vârstă a fost distrasă, a folosit repede mâna râmasă liberă ca să apuce pătura. Dar cealaltă persoană a fost mai rapidă și curând luă pătura și o aruncă. Pharm se bosumflă și se întoarse să-și îngroape fața în pernă, dar pierdu în fața celuilalt care-i luă și perna. Când se uită în stânga și-n dreapta și văzu că nu are unde să se ascundă, și se panică.
Era atât de timid, și atât de jenat, oare de ce nu înțelege?!! De ce povestea de aseară este încă prezentă!
– Deaannnn, nu putea să lupte ci doar să protesteze.
Dean râse. Nong își ridică mâinile și apoi le întinse ca ultimă armă de apărare. Privirea băiatului era ezitantă dar în cele din urmă a decis să se cuibărească.
– Nu mai fi timid și nu te cuibări așa , spuse persoana mai mare și-l îmbrățișă strâns pe iubitul său. Trase fața lui Nong la pieptul său dar Nong scutură din cap în loc de răspuns. Era atât de drăguț, încât Dean sfârși prin a-i planta un sărut pe părul moale.
– Nong Pharm.
– Mmmm? proprietarul numelui ridică ușor capul spre fața celuilalt.
– Aseară ai fost fericit?
(* aaahhhhhh…. Dean folosește apelativul khun, care este un cuvânt foarte politicos pentru ‘tu’)
– Ah, Pharm se înroși ca focul imediat, de la urechi până la gât. Evită să răspundă la întrebarea iubitului său,
– Nu mă întreba …
Dean se aplecă și-l sărută pe urechea roșie.
Mâna-i mângâia spatele,
– Nici Phi nu a avut încredere în el.
Când auzi vocea joasă a celui mai mare, inima-i bătu cu și mai mare putere.. îl ținu pe iubitul său strâns, șoptindu-i,
– Eu sunt … fericit.
Persoana mai mare zâmbi fericită, pretinzând că-și leagănă iubitul pe un cântec de leagăn și întrebă ‚supărăcios’, dregându-și vocea,
– Dar acum ce crezi?
Băiatul din brațele sale se panică, dar Dean nu avea de gând să-l lase să plece atât de ușor. Ochii frumoși străluciră atât de tare încât dacă Vice Președintele clubului de înot i-ar vedea, l-ar înjura cu siguranță.
– Hmm, ce faci? persoana mai mare se aplecă spre tâmple, dar Nong tot nu vroia să-și ridice fața de la pieptul celuilalt.
– Vrei să vezi tatuajul?
Mâinile care țineau strâns cămașa tresăriră în loc de răspuns. Dean îl ridică pe Nong de la piept și văzu că Nong era încă timid. Îi ridică bărbia, atingându-i buzele cu degetele. Zâmbi când îl văzu pe Nong roșu ca focul de la obraji până la urechi.
– Phi, nu mă tachina, mormăi băiatul cu o voce stinsă, cu privirea pierdută uitându-se în altă parte.
Dean râse. Parm intenționă să se întoarcă pentru o clipă, dar cu mâna prinsă, cealaltă persoană trase în jos marginea pantalonului.
– Ei… băiatul făcu ochii mari, cu inima bătându-i repede, simțind căldura mâinii înainte de a suspina și de a fi obligat să tragă în jos pantalonii lui Dean.
– Eeeeei Dean, așteaptă!? strigă băiatul făcând ochii mari.
– Phi a promis că de data asta doar te uiți, șopti Dean în urechea roșie. Știa că mâna pe care o ținea tremura, dar a continuat să împingă încet.
Pantalonii au fost trași în jos dezvăluind mușchi bine lucrați și bronzați. Tatuaje bine ascunse în pantaloni ieșiră la iveală încet, și litera N din alfabetul englezesc se zări deasupra. Sub ea un desen în formă de stea fu dezvăluit. Bineînțeles, marginea pantalonilor era coborâtă din ce în ce mai jos, liniile erau din ce în ce mai clare, dezvăluind și firele de păr din partea de jos a corpului. Pharm, a cărui mână era forțață să tragă pantalonii, simțea că moare și că nu mai vede nimic. N-ar trebui să se concentreze asupra tatuajului sau ….?
– Dean … Dean, mâinile și vocea îi tremurau.
– Busolă, explică Dean în timp ce ținea mâna lui Parm și îl făcu să-i atingă tatuajul. Desenul unei busole cu cele patru direcții vizibile pe coapsa stângă. Dacă ar purta slipi de înot sau short scurt tatuajul ar fi vizibil, dar era obișnuit să poarte costum de înot până la jumătatea gambei.
– La vremea aceea, Phi căuta ceva sau pe cineva … De parcă ar fi căutat ceva ce a pierdut. Nu știam unde să mă duc.
Parm își ridică fața să se uite la iubitul său, apoi se mișcă și-l sărută pe bărbie cu un gest blând. Atingerea ușoară îl gâdila puțin dar era plăcută. Apoi atinse tatuajul cu vârful degetelor.
– La vremea aceea, Phi se simțea descurajat? Să simți nevoia de a căuta pe cineva fără să știe cine ar putea fi, să cauți timp de 10 ani, nu este o poveste fericită.
– M-am simțit descurajat, oftă ușor bărbatul
– Dar am avut încredere că într-o zi voi găsi acea persoană … ,spuse el atingând buzele și obrajii celeilalte persoane.
– Apoi te-am întâlnit pe tine.
Așa cum a promis …
Pharm închise ochii și-și ascultă inima cum bate. Căldura care emana din pieptul său aproape că se transformă în lacrimi. Băiatul își mișcă mâinile, îmbrățisându-l pe după gât. Simțindu-se nostalgic, tânjind în inima sa, că indiferent cât de plină-i era inima tot nu era de ajuns.
– Vreau să te sărut … îmi dai voie? Cererea fu însoțită de o atingere ușoară pe buza de jos care-l trezi la realitate pe Pharm.
– Mă întrebi după ce faci asta … trișorule, protestă Pharm vehement înainte ca toate cuvintele sale să fie înghițite de un sărut dulce.
Mâinile mici ale băiatului se țineau strâns de pijamaua tânărului când limba fierbinte îi invadă gura. Simțea limba umedă și asta-l făcea să-și dorească mai mult. Limbile fierbinți se încolăciră iar mâna mare alunecă sub cămașa lui Nong.
Indiferent ce se va întâmpla, nu ne vom despărți, nu-i așa?
– Phi Dean …
Vocea era aproape ca o șoaptă. Trupul băiatului fu pus pe patul moale și urmă un sărut fierbinte urmat de semne roșii pe tot abdomenul.
Phi nu va pleca nicăieri, nu-i așa?
– Pharm , Dean își îngropă nasul și buzele în el. Îl sărută și-l învineți de parcă dorea să-și pună amprenta asupra lui. Apoi se mută spre partea de jos a abdomenului care se contractă.
Vom fi împreună pentru totdeauna, nu-i așa?
– Ahhh …., și ridică fața, continuînd să geamă, mâinile ascunzându-i fața care era plină de emoții.
Ai promis! Dean mi-a promis deja! Dean mi-a promis deja!
Korn!!!!!
Țrrrr
Telefonul sună strident, oprindu-i pe cei doi. Ochii se priviră, cu răsuflarea tăiată, confuzi, disperați. Băiatul care stătea dedesubt se relaxă ușor, ușor, bătăile inimii revenind la normal. Dean se întinse să oprească telefonul care arăta că mai erau 5 minute până la ora 6, ceea ce însemna că trebuia să se trezească. Tânărul își linse buzele înainte de a se apleca să-i sărute blând buzele lui Nong.
– Du-te și fă o baie.
Parm își frecă obrajii și aprobă din cap. Când se ridică din pat observă că avea cămașa ridicată până la piept iar pantalonii erau deja trași in jos până la coapse.
– Auuuuuuu, strigă Pharm supărat. Simțea că Dean făcuse ceva când nu era atent. Dacă nu ar fi sunat telefonul așa de tare, sigur s-ar fi întâmplat ceva….
O să fiu mâncat cu totul, oof Pharm!!! De ce ești atât de ușuratic!! Începu să se blesteme în gând.
– Iartă-mă, iartă-mă, se scuză Dean râzând, ajutându-l pe Nong să se îmbrace. Dar zâmbi când văzu fața lui Nong. Apoi se ridică să facă un duș. Încercă să-l convingă pe Nong să facă duș împreună. Din nefericire pentru el, băiatul timid scutură din cap și-și luă lucrurile înainte să dispară în baie, făcându-l pe Phi să scuture din cap și apoi să se ducă la cealaltă baie.
Trebuie să învăț să-I iau cu binișorul.
O plută mare ce ducea aproximativ 30 de oaspeți din stațiune, atât tailandezi cât și străini, plutea pe rău. Cele două margini ale pădurii erau luxuriante și verzi, emanând un miros natural ce mângâia simțurile. Deasupra apei mai plutea o ceață subțire, ce dădea senzația că pluteau deasupra norilor.
Toți membrii clubului de înot se treziseră și erau pe plută, doi dintre ei fiind Președintele și iubitul lui. Dar capul auriu al Vice Președintelui nu se vedea*. Vremea răcoroasă îl făcea pe Parm să se lipească de persoana mare de lângă el. Dean observă asta și-l cuprinse cu mâna pe după umeri pe Nong.
(N/T- *te-ai hârjonit cu Team și te-ai trezit târziu, Winnie??? Sunt foarte curioasă!)
– Peisajul este grozav, spuse băiatul uitându-se de jur împrejur.
Pluta se opri, permițându-le oaspeților să respire aerul curat până când și-au umplut plămânii. O rază de lumină aurie se ivi treptat, creând o imagine superbă și făcându-i pe oaspeți să-și folosescă aparatele de fotografiat. După un moment, soarele străluci pe cer. Era un răsărit minunat, o imagine pe care cei din Bangkok rar aveau ocazia să vadă.
– Hai să revenim aici, spuse tânărul și se aplecă să sărute fruntea lui Nong, zburlindu-i părul cu blândețe.
Pharm zâmbi larg și încuviință, acceptând invitația. Își dorea să se trezească ca să privească un astfel de răsărit minunat în fiecare zi și e cel mai bine să-l privești cu cei pe care-i iubești, și cu persoana care stă lângă tine.
– Pe aici! Win îi făcu semn prietenului său care intrase în restaurant. Masa unde stătea era rotundă și încăpeau 4 persoane care tocmai veniseră.
Dean încuviință și se duse să-și prepare întâi cafeaua, în timp ce Pharm se duse să ia orez și porc la micul dejun. Întâi gustă, apoi mai puse pe farfurie, și după aceea puse și pentru Dean. Înainte de a se așeza la masă, îl luă pe prietenul său cel mai bun, care abia se trezise și intrară împreună în sala de mese.
(N/T- oof la naiba! Chiar sunt curioasă ce au făcut Team cu Win de s-au trezit așa de târziu …)
Acum cantitatea de mâncare de pe masă era de speriat. Pharm văzu aproape 10 felii de pâine prăjită, multe boluri cu terci de orez, ouă prăjite, ouă fierte și șuncă. Toate erau doar pentru trei membri ai clubului de înot. Se uită la ceilalți membri ai clubului. Cantitățile de mâncare de pe mesele lor erau diferite. Au mâncat atât de mult, încât personalul abia dacă mai avea cu ce să facă plinul. Dar Pharm nu a putut mânca decât un castron cu orez și o felie de pâine.
– Ah, mănâncă proteine, Win luă un ou fiert și i-l dădu prietenului său.
– Dobitocule! Dean îi dădu un picior pe sub masă celuilalt până îl făcu să țipe. Blestemă și bombăni, dar în cele din urmă a mâncat toate ouăle pe care i le-a dat prietenul său.
– Și tu, da? Team luă un ou pe care să-l dea prietenului său. Dar Pharm i l-a dat înapoi cu o privire confuză, apoi Team l-a trimis înapoi la el, făcându-l pe Pharm să se apuce de tâmple.
De obicei este sensibil, dar uneori nu se prinde deloc care-i treaba.
– Nu vreau, eu nu mănânc ouă, refuză Pharm și apoi unse unt pe pâine, presărând zahăr și dându-i felia persoanei de lângă el.
– Așteaptă, azi mergem la cascada Erawan care are 7 niveluri. Nu vei avea vlagă, insistăTeam ca prietenul lui să mănânce
– Ai încredere în mine.
– Atunci de ce ți-e teamă că nu voi avea energie? Pharm nu credea că ouăle îi vor crește energia, mai ales după ce a exersat atât, pentru că a mers pe plută azi dimineață.
– Oh hoo, ce drăguț! Win își puse mâna la gură să-și rețină râsul.
Team făcu o față exasperată. Această personă încăpățânată, dacă nu-i explici cum stă treaba, va continua să se poarte ca o ființă curioasă. Așa că Team își mută scaunul mai aproape și se aplecă la urechea prietenului său.
– Aseară ai transpirat mult, nu-i așa? Ai făcut lucruri până când ți-au tremurat picioarele, nu-i așa?
Pharm continua să se uite în ochii prietenului său. Dar când se gândi la cuvintele prietenului său, își dădu seama că prietenul său se refera la activitatea fierbinte și atunci se înroși imediat.
– Rahat!! Înjurătura care în mod normal nu ar ieși din gura lui, țâșni incontrolabil acum. Dean tresări și se uită la el surprins. Se grăbi să-și acopere gura. Prietenul său cel mai bun și șopti,
– Ha… cum de știi… știe? De unde știe? Pentru că era sigur că și-a camuflat vocea. Și-a pus chiar și o pernă să-și acopere fața, și Dean … de asemenea … l-a sărutat ca să-i acopere vocea.
– Hia, calmează-te, roșești tot, Team îl mângâie pe prietenul lui.
– Știam eu. Doar eu și Phi Win știm despre asta, ceilalți din club nu știu, ai încredere în mine.
Uf…Pharm se uită la masă, pentru că nu avea curaj să se uite la nimeni. Nu știa unde să dispară, unde să se ducă, unde să evadeze, ei… aceștia doi știu, este așa de jenant, of!!!
– Nu te mai văicări, Team îi dădu o palmă pe spate prietenului său și-i spuse tare,
– Ți-am spus să mănânci ou fiert, decojește-l și mănâncă-l. În același timp îi puse un ou în mână prietenului său care încă se plângea.
Pharm stătea tăcut, mușcând din oul fiert, și se uită la Win care-i zâmbi până când fu nevoit să-i evite privirea. Când se întoarse să se uite la Dean, acesta mânca și el un ou fiert în fața lui.
Sunt un om mort … de ce trebuie ca aceștia doi să adauge proteine altor oameni dimineața!!
După ce au mâncat și s-au odihnit puțin, toți s-au urcat în autobuz la timp. Următoarea lor destinație era cascada Erawan. Desigur, oamenii ăștia erau înnebuniți după mâncare, dormit și jocuri și erau gata să se bălăcească. Toți purtau doar tricouri și șorturi și erau gata să se distreze la maxim. Autobuzul a parcat în zona de parcare și toți și-au cărat lucrurile esențiale și au mers spre cascada Erawan. Și probabil era o zi norocoasă, pentru că nu erau mulți turiști așa că se puteau bucura în voie.
Team și-a luat prietenul pe după umeri și l-a invitat să facă fotografii tot drumul și le-au trimis lui ManNow și Del. Dar cele două fete i-au răspuns și ele trimițându-le fotografii din excursia lor de la plajă.
– Privește! Ele s-au dus la mare. Team ținu telefonul ca să-i arate lui Parm.
Parm își dădu ochii peste cap.
– Noi suntem la cascadă. Și noi ne putem juca cu apă.
După ce și-au deschis telefoanele, au citit indicatoarele de la cascadă care spuneau că puteau înota la aproape orice nivel al cascadei. Fiecare nivel avea alt nume. Membrii clubului nu trebuiau să rămână toți împreună. Ei s-au jucat separat. Trebuiau doar să se întoarcă la autobuz la timp pentru că Președintele i-a informat clar că autobuzul nu-i va aștepta să-i ducă înapoi la Bangkok dacă întârziau.
– Vreau să rămân la nivelul 4. Acolo este și un tobogan. Team se referea la cele două pietre mari care arătau ca doi sâni de femeie, și de aceea acest nivel se numea ‘pieptul fluturelui’ și s-a transformat într-un tobogan natural pentru turiști care se urcau și alunecau în apă de acolo.
– Asta înseamnă să fii informat, spuse Pharm pe un ton tachinos, în timp ce Team pur și simplu ridică din umeri, fără să se certe. Cei doi erau foarte încântați de experiențele pe care urmau să le trăiască.
Băieții urcară la nivelul doi unde cei doi se îmbrățișau și râdeau. Trăgându-se unul pe celălalt făcură poze în locațiile dorite, lăsând celelalte două persone care îi urmau să scuture din cap dezaprobator.
– Sunt așa de libertini, acum că au rămas fără iubiți. Win îl bătu pe spate pe prietenul lui. Nu era intimidat de privirea întoarsă spre el, pentru că nu mai era șocat.
– Nu-l lăsa pe Nong să te vadă, fii bun, da! Când vorbi, deodată se opri și se grăbi să apuce mâna iubitului său care alunecă și aproape căzu în cascadă.
Win râse la prietenul său a cărui gură tocmai spusese să-l lase în pace dar ochii lui se uitau fără să clipească. Team care era lângă el îl înșfăcă și el pe prietenul lui care era mai departe.
Nivelul 4 al cascadei avea apa limpede, și era plăcut să înoți acolo. Team se grăbi să-l ia pe prietenul său să se joace până când se udară până la piele. Unii membri ai clubului veniră să se joace cățărându-se pe stâncă și dându-se la vale.
– Apa este rece, tremură Parm, râzând. Conform celor spuse de pritenul său, trebuia să se dea pe tobogan de trei ori și spoi să plutească în apa până la gât împreună.
– Tricoul mă încetinește, Team își scoase tricoul ca să se întindă pe stâncă și se strâmbă când simți apa direct pe piele.
Pharm se uită la prietenul său care-și scosese tricoul. Apoi intenționă să-și scoată și el tricoul dar cănd să-l tragă peste cap, pe la jumătatea mișcării, îi fu împins la loc imediat până când aproape nu mai putea respira.
– Team, ce faci!! Tușește, tușește. Parm se înecă, cu fața roșie. Se întoarse să-i facă din mână lui Dean care se întorsese să vadă ce se întâmplase, dar nu zări nimic, așa că se așeză la loc și vorbi cu Win.
Team răspunse
– Ești un dezastru, și-i trase tricoul în jos din nou.
Băiatul scoase un țipăt și-și duse mâna la frunte. Fața lui era plină de întrebări, a făcut ceva rău?
– Când ai fost la duș dimineață, n-ai văzut? șopti Team.
– Ce să văd? șopti Parm, confuz.
– Semnele!
Pharm făcu ochii mari deodată și se grăbi să se uite la corpul său și aproape căzu din picioare. Pieptul și abdomenul erau pline de semne. Deodată, imaginile de azi dimineată îi reveniră în minte. Buze fierbinți și mușcături, ochii gri-verzui plini de dorință. Momentul în care el gemea strigându-i numele cu voce tremurândă …
Pharm … Pharm
– Of, rahat… băiatul roși, lăsându-se în jos și coborând capul.
Dean, ești atât de obraznic.
Dimineață făcuse duș în fugă pentru că-i era teamă să nu piardă excursia pe plută și uitase să verifice dacă săruturile iubitului său lăsaseră urme.
– Președintele clubului meu nu este normal , râseTeam ridicând din sprâncene, tachinându-l pe prietenul lui.
– Cine spunea că vrea să mă protejeze? Se plânse persoana timidă.
– Vezi, m-ai oferit lui pe tavă pentru totdeauna.
– Dacă nu ar fi el cel pe care îl iubești, te-ai fi oferit lui așa, ha? Se aplecă și-l trase de braț peprietenul său din apă,
– Dar să nu-i lași pe Phi ăștia să-ți intre în minte. Tipii ăștia ne-au văzut dar continuă să vorbească.
(N/T- *oh hooo … deci ești gelos pe iubitul tău, nu-i așa Team???)
Team se uită în direcția în care erau Președintele și Vice Președintele și câțiva membri ai clubului de înot pe care Pharm i-a recunoscut ca fiind în anul 3. Cei doi conversau. Atrăgeau atât de ușor atenția, încât cei care treceau pe acolo se întorceau să se uite la ei. Parm își așeză părul ud. De fapt, și el și Dean nu se gândiseră vreodată la un motiv pentru care să iubească. Ei știau că se iubesc unul pe celălalt și încercau să facă totul. Din pricina iubirii, avea încredere în el mai mult decât în oricine altcineva.
– Ha? Pharm clipi, făcându-se roșu ca focul și privii drept înainte. Și, încrezător, întinse o mână ca să-l ia pe după gât pe prietenul său.
– Ce faci? tresări Team șocat când a simțit atingerea pe gât. Acela era locul lui special.
(N/T- *lol… imaginați-vă cum Win îl sărută în locul lui special uhuhuhu… ce fantezie sălbatică.)
– În spate, pe gât, Pharm se uită fix și își întinse mâna să-l atingă din nou, dar Team se retrase repede,
– E un semn roșu.
Team se încruntă când auzi că are un semn roșu pe gât,
– E o pișcătură de țânțar. Aseară am fost lăsat pe plută, afară multă vreme până când am fost cărat în cameră. Când îl văzu pe prietenul lui încuviințând, înțelese ce simțea. Membrul din primul an de la clubul de înot strânse pumnul și își frecă gâtul,
(N/T- *ohohoo serios? Un țânțar blond, ha?!)
înjurând în gând, “Nemernicule! Am un semn” .
(N/T- *ține-o tot așa Win!)
Când au terminat la nivelul 4, toată lumea s-a dus să facă poze la nivelul 5. Stânca ce cobora spre apă se numea “Nu e plictisitoare” și s-au jucat din nou în apă.
– Hahaha ești mort, râse Win fericit pentru că Dean era acum pe jumătate ud și Nong îl freca pe spate, temându-se să se implice. Îi arătă degetul mijlociu prietenului său, și-i trimise o privire mortală.
– Cum v-ați împrietenit în copilărie?
– Eii!! Win îi făcu cu ochiul persoanei care a spus asta. Deodată trupul lui fu sdrobit de cel al prietenului său.
– Team!!! strigă Vice Președintele blond, dar persoana strigată îl evită. El înjură și boscorodi, îl fugări și în cele din urmă își lăsă trupul să se-nmoaie în apă și-și frecă fața și părul ud.
– Uf!
Râsete, râsete nervoase, ceea ce-l făcu pe propeietarul părului auriu să se întoarcă și să-l privească. Provocat în secret când ochii lui îi înttâlniră pe cei ai lui Dean, se încruntă, râzând de el în timp ce râdea și mai tare.
După ce a făcut poze, bărbatul ud a plecat. Era o sticlă cu apă pe care o puteau duce cu ei până la nivelul 7. Apa limpede era mai frumoasă decât cea de la alte niveluri, făcându-i pe cei care venoseră aici pentru prima dată, ca Team, să fie foarte fericiți. Dean însuși, când a ajuns acolo a intrat în apă cu Nong, dar de data asta și-a scos tricoul și a intrat în apa rece.
– Mmmm.
Tânărul se opri din înotat când simți o atingere caldă în jurul gâtului și râse. Brațele subțiri erau urmate de o față strălucitoare când se întoarse.
– Mulțumesc, Phi Dean. Mulțumesc pentru că m-ai adus să mă distrez. Zâmbi Pharm în spatele lui.
Mâna mare strânse blând mâna lui Nong, și-i răspunse
– E bine dacă îți place. Cu cât îl vedea mai mult pe Nong, cu atât era mai fericit.
– Când ne întoarcem la Bangkok, ce mâncare vrea să mănânce Dean, doar să-mi spui. Voi găti special pentru tine. Era atât de entuziasmat să-l facă pe tânăr să zâmbească. Se gândi puțin înainte de a răspunde,
– Pot să cer o răsplată în schimb?
Băiatul se opri brusc. Fața se înroși imediat când auzi asta
– Dă-mi o răsplată, . A vrut să-i dea drumul mâinii lui Phi dar l-a prins cu o altă mână.
– La ce te gândești? În ochii frumoși zări o sclipire și fu tachinat,
– Dean vrea să-l roage pe Pharm să stea la el acasă deseară.
Pharm făcu o față neîncrezătoare
– Doar ne îmbrățișăm, răspunse Pharm.
– Doar ne îmbrățișăm. Sau Pharm se gândea să facem și altceva? Nu-l iertă deloc pe Nong, a cărui față era din ce în ce mai întunecată.
– Deannn, strigă el imediat din apă. Fără să realizeze că era enervant și tachinos tot timpul
– Dă-mi drumul. Se bâțâi dar fu prins de mijloc.
– Deci, ești de acord? Îl îmbrățișă pe Nong și-i întorse trupul spre el.
Pharm întoarse capul, dar din fericire nimeni nu le dădea atenție, ceea ce l-a făcut să se liniștească. Cele două mâini încă mai împingeau umerii iubitului său ca să evite să-l tragă mai aproape. Privi în jos, apoi în altă parte pentru că era atât de jenat încât nu îndrăznea să aibă contact direct.
Să stai în camera lui Phi Dean, uf ….
– Dacă doar ne îmbrățișăm, atunci este ok … Răspunsul fu ciudat dar ascultătorul zâmbi imediat. Dean îl îmbrățișă pe Nong și-i sărută fruntea atât de tare de parcă nu mai vroia să-i dea drumul băiatului cu fața roșie ca focul. Luă un prosop și-l trase pe celălalt sub copaci.
Pharm oftă pentru că fața lui era acoperită de un prosop mare. Indiferent cum lupta, această versiune a lui Phi Dean nu era deloc cea normală. Știa că se preface că este supărat și îngrozit. Băiatul a decis să nu continue să înoate pentru că nu ar mai suporta apa rece. S-a dus să-și schimbe hainele și apoi s-a așezat, așteptându-l pe prietenul lui care se juca. Băiatul luă telefonul să facă poze ale activităților lui dar își încruntă sprâncenele.
Mama? La ora asta?
– Alo, ce s-a întâmplat?
[- Pharm, fiule, acum ești într-o călătorie, nu-i așa?] întrebă mama. Dacă-și amintea corect, fiul ei nu s-a întors de la Kanchanaburi încă.
– De ce te-ai trezit la ora asta? la New York trebuie să fie în jur de ora 3 dimineața acum. Chiar dacă mama lui întotdeauna se trezea devreme dimineața să se pregătească pentru a deschide restaurantul, era totuși prea devreme.
[- Pentru că tocmai am primit un telefon din Tailanda,] își ținu respirația
[- A sunat fiul unchiului tău și a spus că bunicul tău nu se simte bine. Mă întrebam dacă Pharm se poate duce să-l viziteze înainte ca mama să vină în Thailanda. Pharm se poate duce.]
Băiatul făcu ochii mari
– Da, pot. Spune-mi adresa și o să mă duc singur.
[- Unchiul a spus că verișorul tău va veni la apartamentul lui Pharm. Mama deja i-a dat numărul lui Pharm, poate te va suna curând. Mama va avea grijă de restaurant încă o vreme și va cumpăra curând bilete.]
Vocea mamei părea preocupată, dar Parm nu avu timp să se gândească la asta. El răspunse mamei o vreme și apoi scurtă convorbirea pentru că vroia ca mama să se odihnească.
Un bunic? Un unchi? Și un verișor?
Oameni care nu fuseseră niciodată implicați în viața lui au apărut deodatăși asta l-a făcut să se simtă ciudat. Își ridică fața spre copacii verzi. Aerul curat îi liniștea mintea.
În regulă, erau rudele din partea familiei tatălui său, nimic să-ți faci griji.
Minibusul și-a trimis membrii clubului de înot care au ajuns la Universitate la ora 19:00. Toată lumea își face semne de rămas bun și pleacă spre case cu fețele zâmbitoare. Pharm își duce bagajul la Dean a promis că azi îl va duce la el acasă. În secret era nerăbdător pentru că ar fi a doua oară când vizitează casa iubitului său. Se gândea că, atunci când va vedea fața lui Don, va fi din nou tachinat.
– Nu poți sta calm? Dean îl tachină pe Nong.
– Nu va fi la fel de data asta, răspunse Pharm în timp ce se uita la șofer a cărui fața era plină de emoție. Cu cât se uita mai mult la ochii lui Dean, cu atât era mai neliniștit că se ducea la el acasă. Sigur va fi tachinat la greu de sora și fratele lui Dean.
– Mâine Dean te va conduce înapoi la apartament după-amiază. Vei sta la mine acasă și vom lua micul dejun și prânzul împreună. Parm încuviință și zâmbi.
Dacă vor avea timp să stea împreună o vreme, ar face orice. Doar să-i vadă zâmbetul, doar să fie lângă el.
Sedanul negruajunse într-un complex familiar și curând ajunseră la o casă cunoscută. Acum luminile din casă erau aprinse. Era clar că cei din casă se adunaseră în living. Dean parcâ mașina în garaj lângă casă. Când își scoase centura de siguranță, îi simți gâtul iubitului său și-l sărută pe frunte, pe vârful nasului și sfârși prin a-l săruta ușor pe buzele moi.
– Să mergem , profită el când Nong era încă confuz, și coborî din mașină apoi întră în casă. Zâmbi când văzu că cealaltă persoană mergea relaxată.
Dean întinse mâna să deschidă ușa dar fu tars de cineva care se aruncă în brațele sale.
– Te-ai întors, fiule?
Un miros dulce, familiar. Părul lung și ondulat al proprietarei casei era răsfirat pe umeri. Ea-și întinse brațele și-l cuprinse pe fiul său cu forță, sărutări aterinzându-i pe ambii obraji, ceea ce-l șocă pe tânărul înalt care stătea nemișcat, împietrit..
– Mamă …
Mama și tata … deja s-au întors acasă?
