Povestea de pe plută
La ora șase și jumătate dimineața cerul era încă întunecat, singura lumină fiind cea de la un stâlp de iluminat. În parcarea Universității se adunaseră toți cei 16 membri ai clubului de înot. Erau ocupați să-și depoziteze bagajele și să încarce proviziile într-un minibus de 20 de locuri.
Pharm, singurul din afara clubului, care își ducea în spate un rucsac stătea lângă provizii car erau încărcate în minibus într-o ladă, de parcă urma să fie o foamete de vreo lună. Azi nu făcuse gustări pentru că Phi Dean a spus că ar fi prea mare bătaie de cap. Au fost nevoiți să oprească la benzinărie, și până când s-a gătit orezul s-a făcut deja dimineață, ceea ce l-au făcut să se decidă să ia niște fructe în loc. Acum era deja ora 7 și Președintele clubului îi grăbea pe toți să se urce în minibus pentru a începe excursia.
– Phi Dean, îl chemă Parm pe tânărul care tocmai terminase de vorbit cu șoferul pentru că nu știa unde să se așeze. Când l-a întrebat pe Team, prietenul său spuse că trebuie să să aștepte să-l întrebe pe președinte.
– Urcă în autobuz, îl împinse Dean , urmându-l. Dar de îndată ce se urcase în autobuz, membrii clubului s-au întrerupt din activitățile lor și i-au întâmpinat cu urale și fluierături, tachinându-l până când băiatul se înroși tot.
– Heiiii, gelosule.
– Președintele care face abuz de putere.
– Vreau să-mi aduc și eu iubita.
– Oh! Hai să facem karaoke. Vice Președintele folosea un telefon în loc de microfon, pretinzând că începe să cânte iar ceilalți se prefăceau că ascultă.
????Ia-mă de mână, ne legăm să avem încredere că voi fi lângă tine fericit sau nefericit că l-am întâlnit și ne avem unul pe celălalt și suntem pe cale să ne îndrăgostim,????
– Heii. Corul nu cedă. Se ajutară unii pe alții, cântând împreună, „Ne ținem de mânăăăă,”
Rucsacul președintelui trecu din mână în mână prin mulțimea de maimuțe. Team bătu din palme și-și ridică privirea pentru că fusese lovit.
– Hei, mama ta tocmai a fost de acord cu el … nu-ți face griji, se grăbi el să spună, cu fața roșie ca focul, pregătit să arunce din nou rucsacul.
– Of, Nong Parm, de când te întâlnești cu Ai Dean, sunt așa de trist și singur. Win râse și-i dădu geanta proprietarului care acum avea o față nefericită.
Parm nu răspunse, dar se așeză lângă Phi Dean și-și ținu geanta strâns.
Nu mă așteptam să fiu tachinat imediat ce m-am urcat în autobuz.
Oftă, gândindu-se că va fi tachinat toată călatoria.
– Nu te gândi prea mult la asta. Tipii ăștia sunt niște farsori, îl mângâie Dean pe cap ca să-l consoleze. De fapt, ținta tachinărilor era Dean. Părea că-și doreau să-l vadă și pe el jenat măcar o dată, dar nu le-a mers.
Băiatul reuși să zâmbească înainte de a se uita în jur. În minibus scaunele aveau câte două locuri, cu excepția ultimului rând care avea 5 locuri. Phi Dean și cu el stăteau în primul rând de scaune iar în spatele lor erau cutiile din polistiren, apa și dulciurile. În spatele acestora stăteau alți membri ai clubului, fie împreună, fie separat, după cum le era mai confortabil.
– După o oră ne vom opri la benzinărie și apoi ne ducem direct spre podul de peste Râul Kwai. Facem pauză de prânz și apoi mergem în stațiune, explică Dean itinerariul zilei. Nu mergeau doar într-o simplă excursie, ci într-o vacanță. Unii mai fuseseră acolo de multe ori, iar alții deloc. Așa că, erau cu toții gălăgioși, discutând despre ce planuri să-și facă la sosirea în stațiune. Bineînțeles, se vor duce să înoate.
Pharm deschise tableta, citi broșura și se uită la pozele cu stațiunea. Ochii îi străluceau. Era nerăbdător pentru că nu fusese niciodată nicăieri. După ce și-a pierdut tatăl, mama lui a fost nevoită să muncească din greu. Restaurantul era destul de aglomerat și el însuși a trebuit să ajute până când a uitat de excursii. Putea spune că era pentru prima dată, în ani de zile, când ieșea din provincie.
– Phi Dean înoată în fiecare zi și tot se duce la râu să înoate. Nu te-ai plictisit? Pharm se întoarse să o întrebe pe cealaltă persoană. Stătea la geam. Phi Dean deschise telefonul și alese niște muzică să asculte.
Dean puse una dintre căști în urechea lui Parm, De la început, tipii ăștia au iubit apa, dar dacă ar fi să aleagă dintre un bazin cu apă clorinată ca să practice înotul și să se joace în râu sau în mare, ei ar alege a doua opțiune și în mod sigur nu s-ar plictisi.
Băiatul încuviință. Se întoarse și se uită la ceilalți care erau fericiți și părea adevărat ceea ce Phi Dean tocmai spusese. Toți erau nerăbdători în legătură cu excursia. Pharm se aplecă, luă rucsacul și scoase cutia de plastic. De dimineață feliase niște mere, și le-a pus într-o cutie pe care a cărat-o cu el ca să mănânce când se opreau la benzinărie.
– Vrei și tu?, introdusese merele în meniul obișnuit.
(NT/ *înseamnă că Dean fusese nevoit să introducă în meniul lui obișnuit mere, din cauza lui Pharm, așa cum făcuse dealtfel și cu deserturile tailandeze, tot din cauza lui Pharm).
Dean ridică din sprâncene și zâmbi. Se aplecă și luă o felie de măr gustându-i aroma ușor sărată, pentru că fusese pus în apă sărată ca să nu oxideze.
– Să-i întrebăm și pe ceilalți 10 membri ca să nu fie geloși?
– Nu e nimeni pe care să-l hrănesc.
– Nu te supăra.
– Da, este doar Vice Președintele. Nu mai este nimeni interesat.
Pharm tresări când auzi bombănitul care urmă imediat. Următoarea persoană care voia să fie hrănită stătea în dreapta. Dean se întoarse, uitându-se fix în ochii ei și, cum era de așteptat, se enervase pe gura sa slobodă. Dar de data asta nimănui nu-i mai era frică de el, și persoana îl tachină provocându-l din priviri.
Pharm se gândi cum să relaxeze atmosfera. Apoi se ridică și se opri în fața Vice Președintelui. Vice Președintele cu păr auriu zîmbi și se uită în ochii lui Parm care ținea în mînă o furculiță cu care lua feliile de măr.
– Ei, ce s-a întâmplat?
Membrul clubului de deserturi tailandeze zâmbi, luă o felie de măr din cutie ș-l hrăni.
– Poftim măr, spuse el.
Vice Președintele se uită spre scaunul din față și oftă, pentru că acum îl respecta pe Președintele cu ochii verzi care îl priveau feroce.
– Er… Phi este …
– Mă bucur că lui Phi Win îi place, am crezut că nu o să placă nimănui, așa că am fost îngrijorat pentru Phi Win.
– Oh, n-o să le urăsc niciodată. Nu-ți face griji!!
În timp ce Win vorbea cu marul în gură, Parm zâmbi satisfăcut înainte de a se întoarce spre următoarea sa victimă, Team.
– Euuu…..așa de multă mâncare! exclamă Team dar ochii Președintelui l-au făcut să-și înghită saliva.
… normal că este supărat.
– Nu e sănătos să mănânci mulți cartofi, Team. Pharm luă o felie de măr și i-o dădu lui, Aaahh… (*Pharm îl hrănește pe Team)
– Pot mânca și singur, spuse Team cu voce amară.
– Nu am mâinile ocupate. De obicei te hrănesc eu pe tine, de ce ești grijuliu dintr-o dată?, spuse Pharm în timp ce prietenul său vedea ochii aceia fioroși uitându-se fix la el de-i venea să plângă. Deja îi spusese lui Pharm că Phi Dean era bun doar cu el. Era chiar mai crud cu prietenii săi.
Ar trebui să te mai gândești, Pharm!
– Pharm!
Pharm se întoarse să vadă de unde se aude vocea și văzu că Phi Dean era cel care îl striga. El încuviință dar înainte de a se întoarce la locul lui reuși să îndese mărul în gura prietenului său, ceea ce l-a făcut pe Team să țipe.
Dean scutură din cap. Când s-a întors iubitul lui la loc, l-a atins pe cap.
– Ești obraznic, nu-i așa?, spuse Dean și Pharm l-a tachinat hrănindu-l cu măr, determinându-l să facă ochii mari.
– Am învățat de la Phi Dean.
– Ești prea mic să te lupi cu mine. N-ai decât să încerci, cel mai mare care nu cedează niciodată în fața lui în această poveste, era pe punctul de a lua o felie de măr din cutie ca s-o mănânce. Pharm își dori ca într-o zi să se poată lupta cu Phi Dean.
Dar, mai întâi trebuie să înceapă cu ce poate face, ca să nu existe un dezavantaj încă de la început.
După ce s-au oprit să alimenteze, a mai durat o vreme să ajungă la podul de peste rîul Kwai din provincia Kanchanaburi unde soarele necruțător era acum umbrit de nori.
– La naiba! E așa de cald!, se plânse Team, luînd o pălărie înainte de a sări din minibus. Era prima dată când venea aici pentru că orașul său natal era în direcția opusă față de Kanchanaburi.
– Hai să facem poze pe pod împreună, se oferi Vice Președintele. Purta un maiou pentru că nu-i plăcea căldura. Dar tatuajul de pe braț era atât de vizibil, încât toată lumea se uita la el.
Pharm se uită la prietenul său (Team) care fusese târât dintr-un magazin de către Phi Win, aparent ca să facă o poză în mijlocul podului. Și se întoarse să-l privească pe Phi Dean care se apăra de soare.
– Te dor ochii?
– Îhî, culoarea asta de ochi nu suportă soarele , spuse el luând ochelarii de soare.
Silueta înaltă și solidă purta o bluză de culoare neagră, cu anchior și cu niște cuvinte englezești pe piept, combinată cu o pereche de jeanși gri deschis. Cu fața bronzată și nasul ascuțit, la prima vedere oamenii ar crede că nu este tailandez. Pharm se uită la el insistent.
– E ceva în neregulă?, întrebă Dean când se întoarse și-l văzu pe Nong Parm fixîndu-l cu privirea.
Parm roși și inventă o scuză, Ăăă, mă întrebam de când se cunosc Phi Dean și Phi Win?
Tânărul era calm. Luă o șapcă și și-o puse pe cap apoi îl luă pe iubitul său să se plimbe pe pod.
– Ăăă, din liceu. Dar ne-am întâlnit la un hotel.
- Ce? Pharm făcu ochii mari, gândindu-se că probail se curtaseră.
– Ce crezi că făceam?! Am fost la o petrecere cu bunica și a trebuit să stăm la un hotel la mare. Eram așa de plictisit încât am ieșit să înot în piscina hotelului și l-am întâlnit pe Win. Când a văzut că avem aceeași vârstă, m-a invitat să înotăm împreună. De atunci ieșim adeseori împreună în oraș și, surprinzător am ales aceeași facultate.
– Ooo,Phi Win era așa de tânăr? zise el aruncând o privire la membrul clubului de înot care poza pe pod. Era de așteptat să pună poza pe pagina clubului.
– Tocmai ieșisem de la un film, era ora 17:00. Deodată a vrut un tatuaj pentru că i-a plăcut. Așa că mi-am făcut și eu unul.
– Eh, Phi Dean, ai și tu un tatuaj??? , întrebă el pentru că îl văzuse pe Phi Dean în costum de înot dar nu zărise nici un tatuaj.
– De fapt, nu-mi place să mă tatuez, dar am fost târît de el și am cedat. Când am văzut cum arată de-a devăratelea, m-a interest și pe mine, oftă tânărul. – Dar dacă m-ar fi văzut bunica, m-ar fi lovit cu un băț și m-ar fi dat afară din casă. Vrei să-l vezi? Se aplecă spre băiat și-l întrebă cu ochii scânteind.
Pharm nu se gândi la nimic și încuviință imediat. Dar, după o vreme se uită brusc la iubitul său și fu surprins să-l vadă zâmbind.
– A … Nu .. Nu vreau să-l văd. Avu sentimentul că era periculos.
– Nu este nevoie. Dean își împinse pe nas ochelarii de soare și se uită în ochii iubitului său. Sclipirea din ochii lui indică faptul că avea un as în mâneca.
– Așteaptă o clipă și ai să vezi.
– Phi Deannnnnn!!! nu trebuie să cadă în capcana acestui iubit obraznic!!! Băiatul se grăbi să scape de iubitul lui, pentru propria siguranță. Team, care nu știa nimic, râdea de el, făcându-l pe Președintele clubului să-și ridice colțurile gurii satisfăcut.
– Te prefaci că ești cuminte, nu-i așa?, brațele pline de tatuaje l-au cuprins pe după gât pe Dean. Dar acum îmi dau seama că nu ești atât de bun cu Nong precum vrei să pari.
Dean ridică indiferent din umeri. Dar prietenul său îl strânse mai tare și-l incluse în rama unei poze pe telefon.
– Vino să-ți faci datoria, Măria Ta Președinte.
Președintele și-a dat ochii peste cap, sătul până peste cap. Dar a refuzat să facă vreo poză în acea zi, pagina clubului de înot având doar o poză cu un selfie a doi masculi solizi. Unul dintre ei purta o pereche de ochelari închiși la culoare, iar sprâncenele erau încruntate iar celălalt era plin de tatuaje.
#PreședinteleșiVicelePreședinte.
Dar la puțin timp, pe pagină era postat
#MafiașiYakuza
Și aceasta a devenit porecla celor doi pentru o vreme.
Când soarele era deja sus pe cer, toți membrii stăteau extenuați în autobuz unde se răcoreau la aerul condiționat. Băiatul își scoase pălăria și-și șterse fața. Deși podul era foarte frumos, pentru că era cu prietenii asta l-a făcut pe Parm să uite să facă poze, să se joace, să se plimbe sau să mănânce mâncare nesănătoasă. Pur și simplu era prea cald.
– Este amuzant?
Dean se uită la iubitul său, a cărui față acum era roșie din cauza căldurii. Părul moale era lipit de față. Cât despre buzele roșii, asta nu era deloc normal… înainte de a urca în autobuz, băiatul îl târâse către standul de înghețată și mâncase o înghețată mare servită într-o cupă în formă de tub. Prințul care fusese târât, doar îl urmă, comandă înghețată și apoi merse spre altă tarabă. Era plin ochi de snacks-uri, înghețată și dulciuri .
– Foarte amuzant! zâmbi el către băiatul mai mare, Hai să mai mergem în altă excursie .
Băiatul râse, Această excursie abia a început și tu vorbești deja despre alta? Dean îl tachină pe băiatul care se purta ca un răsfățat.
Pharm făcu o față dezamăgită. Nu putem? O să regret dacă n-o să mergem.
Din nou, apar amintiri confuze între Phi Korn și In. Era un sentiment care trebuia ascuns, dar el nu voia…
Își dorea să-și creeze multe amintiri cu iubitul său în fiecare zi.
Când Dean îi văzu ochii visători, tânărul îl mîngâîe pe cap. Își drese glasul înainte de a se apleca să-i șoptească băiatului care începea să-i cunoască slabiciunile. Zâmbi, dar când să se apropie se răzgândi brusc și,ținându-l de mână spuse fericit,
– Haide să o vizităm pe mama ta în America.
~~~~^
Minibusul a ajuns în stațiune la ora 15:00. Dean și Win s-au dus să verifice la recepție și să ia cheile camerelor și să le explice pe scurt ce să facă. Stațiunea era pe râu. Camerele erau pe plută, aliniate de-a lungul apei pe stânga și pe dreapta, iar în mijloc o cârmă. De partea cealaltă a râului era o pădure deasă și, pentru că nu era o stațiune mare, numărul camerelor era limitat.
– Vom sta pe ultimele trei plute din stănga. Fiecare plută are trei camere. Vor dormi câte două persoane în fiecare cameră. Dean puse cheile pe masă. Voi decideți cine cu cine va dormi. Fiecare plută are o baie și un hamac. Pluta din mijloc are o terasă mare. Dacă vreți să jucați cărți sau să beți, veniți pe pluta din mijloc.
Pharm se uită la chei apoi la Team, dar prietenul lui ar fi nebun să refuze. Obrajii roșii apărură iar, simțind că toată lumea este de acord că el va sta cu Phi Dean.
– Dacă mai vreți mâncare, veniți în hol. Pluta mare de acolo este restaurantul unde vom mânca micul dejun. Mergeți în camere și vă odihniți înainte de a vă juca în apă. Cina este la ora 7 pm pe pluta din mijloc. Iar mâine, ne trezim la ora 6 dimineața, stațiunea a pregătit o plută să facem o excursie pe râu. Predăm camerele la ora 11.
Când Președintele clubului a dat explicațiile, toți păreau fericiți, în afară de unul, care fusese forțat să doarmă cu Președintele. Phi Win împărți cheile tuturor.
– Simte-te confortabil. Camera este cea mai îndepărtată, îi făcu el cu ochiul lui Pharm care se înroși la față. Băiatul tremura în timp ce se uita la iubitul său,dar Phi Dean doar ridică din umeri și zâmbi. Bineînțeles că toată lumea l-a ignorat dar Președintele a continuat să zâmbească până când a devenit enervant.
Vreau să știu ce planuri are Phi Dean?!!
Membrii clubului de înot al Universității T erau șocați.
De îndată ce s-au împrăștiat și s-au dus în camere, nu le-a luat mult să-și schimbe hainele și să sară în apă. Râsetele lor au atras fetele din alte grupuri să tragă cu ochiul curioase la ei. Se uitau pentru că toți arătau bine.
– Stațiunea are și o plută din cauciuc. Unul dintre membrii clubului aruncă în apă o plută din cauciuc, legă o frânghie de un stâlp și o lăsă să plutească sprijinindu-se de ea ca să se relaxeze cu un pahar de suc de fructe. Apoi rugă un prieten să-i facă niște poze să le posteze pe facebook.
Se uită pe furiș la Phi Dean care își scotea hainele. Se uită fix la el până când acesta simți privirea și se uită spre el.
– Ce este?
– Pot să înot? întrebarea era atât de temătoare, încât pe Dean aproape că îl pufni râsul. Probabil din cauza ceea ce-i spusese mama înainte de excursie- orice vrea să facă să-l întrebe întâi pe Phi Dean ca acesta să nu se îngrijoreze.
– Mergi și bucură-te de ziua asta.
Parm se grăbi spre baie să-și schimbe hainele, și apăru purtând un șort de înot și un tricou. Tânărul aprobă să se joace și, după ce a primit permisiunea a luat-o la fugă spre plută. Când îl văzu pe Team că-i face din mână, sări în apă lîngă el.
– Folosește rața de cauciuc, îi împinse Team colacul în formă de rață asemănător celor văzute la TV, doar că spatele raței era plat și suficient de mare să te așezi pe el.
– Să nu iei colacul rotund , se plânse el, în timp ce se întindea pe spatele unei rațe din cauciuc.
Băiatul închise ochii. Mai toate plutele de cauciuc erau legate cu frânghii de stâlpi și pluteau pe râu, dar nu puteau ajunge prea departe. Apa rece era răcoritoare și reducea oboseala zilei. Se jucă cu prietenii care arucau mingea în apă și care se fugăreau ridicoli până când fetele din apropiere au început să flirteze. Sunetele apei curgătoare se amestecau cu cele ale frunzelor care foșneau. Mirosul de pădure te invita să respiri adânc. Era o atmosferă pe care nu o mai simțise până atunci.
~~~~~~
„Phi Korn, vreau să merg cu pluta.” Intouch deschise o carte de călătorii ca să o arate iubitului său. Pluta din bambus părea atrăgătoare.
Se uita la ziarul pe care îl țínea în mână. Nu putea decât să-și ascundă zâmbetul în loc să dea răspunsul pe care și-l dorea InTouch. Ca să nu mai spunem că era aproape imposibil să călătorească în altă provincie, ori să plece de acasă. In își sprijini capul de umărul iubitului său și-și strecură măna mică în mâna mare care i-o strânse cu blândețe.
„Bine, când voi fi liber …” momăi Korn cu vocea sa groasă, strângându-i mâna.
„Phi îl va duce pe In oriunde vrea să meargă.”
~~~~
– Să nu adormi. Te vei îneca, se auzi o voce puternică. Pharm deschise ochii când simți un braț puternic în jurul mijlocului.
– Nu am adormit, doar eram puțin …” răspunse Pharm coborând de pe spatele raței galbene de de cauciuc, trupul lui fiind ținut de brațele lui Dean. Din fericire acesta se întoarse cu spatele la plută, ceea ce-i facea să fie ascunși de ochii celorlalți.
-Deci … la ce te gândești? Dean își dădu părul spre spate cu cealaltă mâna, dezvelindu-i fața. Semnul discret de pe tâmplă era vizibil, iar tânărul și-l atinse de parcă ar fi sperat să dispară.
Nu-și dorea ca iubitul său să aibă un astfel de semn.
– L-am văzut pe In… buzele lui Pharm se făcură palide din cauza apei reci. Băiatul închise ochii când simți degetele subțiri ale iubitului său care-i atinseră buzele ușor.
- ..a spus că vrea să meargă cu pluta, spuse ținându-se cu ambele mâini de mijlocul lui Dean.
– Apoi m-ai adus aici…
Dean respiră adânc, închise ochii, stătu o clipă, își deschise ochii și-și plecă fruntea, apoi spuse
– Te-am adus pentru că așa am vrut, spuse Dean serios. Buzele tale sunt deja palide. Văzând asta, se întoarseră spre plută.
Pharm tremura din cauza apei reci. Când începuse să înoate, fu oprit de Dean, și-l ținu cu un braț pe după gât.
– Ține-mă în brațe. Te duc pe plută.
Fața băiatului se făcu roșie ca focul. Îl luă pe Phi Dean pe după gât, îngropându-și fața în gâtul lui puternic, simțind mișcarea mușchilor când înota prin apa rece. Apa era rece dar inima lui era atât de caldă.
– Nu-i tachinează nimeni pe aștia doi? Phi Win, care făcea pluta, se întoarse și-l întrebă pe Team care tocmai înotase să aducă rața galbenă de cauciuc.
– Phi descurcă-te singur.
– Sunt doar doi oameni în lumea lor. Un alt prieten înotă spre altă rață de cauciuc plutitoare și șopti,
– Mee, îl ține de gât. Președintele clubului este foarte blând cu el.
Un alt membru al clubului strâmbă din buze.
– Mai ai dubii? Au fost multe astfel de scene.
Fiecare membru al clubului se uită pe furiș la acel cuplu, unul ținându-l de gât pe celălalt. Afecțiunea pe care și-o arătau îi făcea pe ceilalți să tragă cu ochiul la ei.
Arătau atât de fericiți!
Doar dacă le auzeai vocile și uitai de toate grijile. Amintirile frumoase se adăugau una câte una, consolidându-le sentimentele.
Cerul nopții era senin și plin de stele. Vremea era răcoroasă, ceea ce-l făcea pe Pharm să se zgribulească în prosopul mare pe care-l obținuse de la unul dintre membrii clubului. Cina din seara era consistentă, cu multe gustări. Alcoolul trecea de la unul la altul, salata de paste picantă, salata picantă de porc, Laab Nam, și orezul lipicios. Ingredientele pentru toate acestea și multe alte feluri fuseseră cumpărate de membrul clubului de desert tailandez care pregătise aproape tot.
Pharm nu a băut la fel de mult ca ceilalți, doar un singur pahar de alcool. Cât despre Phi Dean, el a băut niște bere dar mai mult a sorbit câteva guri, nu prea mult, în timp ce Phi Win abia se atinse și el de băutură. Pharm a aflat mai târziu că cei doi erau responsabili să-i țină pe membrii clubului în viață și să aibă grijă să nu cadă în cascada Tha Nam. Cât despre Team? Îl văzu stând acolo și zâmbind deja.
Băiatul deja căsca pe la ora 22:00, dar ceilalți erau încă plini de viață.
– Mergem la culcare? întrebă Phi Dean persoana care se afla lângă el. Când îl văzu încuviințând din cap, îl ajută să se ridice și-l sprijini.
– O să-l duc la culcare, îl informă pe Phi Win, care încă stătea și mânca orez lipicios. Capul cu păr suriu dădu din mână, gata să-l tachineze, așa că se mulțumi cu degetul mijlociu arătat de Președinte.
Când au ajuns în cameră, băiatul a putut să se descurce singur. Tânărul a făcut un duș, apa rece trezindu-l pe cel somnoros. Când Pharm s-a întors în cameră, s-a așezat pe o saltea moale. Se uită pe fereastră și văzu cerul senin. Apoi se uită la patul de o persoană de lângă el. Nu înțelegea de ce au pus paturi de o persoană unul lângă altul. Gândindu-se la asta sprâncenele se încruntară.
Stai puțin … sau asta e cumva o cameră dublă?
Pharm se ridică puțin confuz. Azi, intrase și ieșise din cameră de multe ori, și pur și simplu simțea că e ceva ciudat. Când a venit Phi Dean să se odihnească, paturile erau puse unul lângă altul și fuse încântat că cele două paturi fuseseră mutate împreună.
– Ce faci? spuse Phi Dean stând în prag, privind trupul de pe pat.
Băiatul zâmbi și dispăru sub o pătură, arătându-și doar jumătate de cap. Când îl văzu, se urcă și se întinse lângă el, cu inima luând-o la trap.
Phi dorea o răsplată de la Pharm!
Obrajii i se-nroșiră doar amintindu-și asta. Pharm trase o înjurătură în gând, băgându-și capul și mai mult sub pătură, timid încât nici nu îndrăznea să-l privească pe iubitul lui. Se întreba în gând ce ar face dacă Dean și-ar pierde interesul pentru el? Nu putea răspunde la o astfel de întrebare.
– Pharm, nu vei putea respira dacă stai așa.
Dean încercă să-i tragă pătura deoparte ca să nu-l mai evite, dar Parm se rostogoli, transformându-se într-un cocon, încăpățânat, incapabil să se relaxeze. Tânărul zâmbi în sinea lui pentru că pielea și urechile care se zăreau de sub pătură erau roșii și nu avea idee ce gândește celălalt.
Tânărul șopti,
- Dacă tu stai așa, cum o să-mi iau recompensa?
Ineficient!
Băiatul tresări și oftă imediat.
– Ce? O vrei acum?, bombăni Pharm.
– Dacă nu acum, atunci când? mâna mare mângâia fața roșie.
Băiatul își dorea să se transforme într-o băltoacă și să se scufunde în saltea. Se rostogoli o clipă și apoi își scoase capul afară ca să-l vadă pe iubitul lui stând lângă el, cu fața foarte aproape de a sa.
– Afară …. Sunt atât de mulți oameni , spuse Nong, căutând o scuză.
– Dar în cameră suntem doar noi doi , răspunse Phi, cu o sclipire în ochi.
– Fereastra este deschisă, insistă Nong.
– Atunci Pharm, să nu faci zgomot, replică Phi făcându-l să roșească.
– Phi Deannnn!!! strigă persoana dezavantajată și se rostogoli afară din pătură. Dean se ridică repede și luă pătura. Parm nu îndrăzni să-i privească ochii vicleni.
Obraznic, obraznic, Phi Dean este un pervers. Așa de obraznic!!
Persoana care a fost certată pentru că a fost obraznică acum arunca pătura deoparte. A prins mijlocul persoanei care încerca să scape și l-a ridicat.
– Se aude tare zgomotul afară. Se vor întreba ce facem, bombăni Pharm. De data asta, culoarea roșie din obraji se întinse până la urechi. Făcu o față drăguță, și-l făcu pe Phi Dean să-l ridice în poala lui și să-l privească în ochi. Dar când îi văzu ochii și capul, el și seniorul au râs.
– Phi Dean este Președintele lor, spuse Pbarm așezându-i părul în dezordine și-i atinse ușor ochii iubitului său. Uitându-se la ochii aceia frumoși, la perechea de nestemate gri-verzui, simți o atracție puternică până când nu-și mai putu lua ochii de la ei.
– Acum nu sunt Președintele…, șopti vocea. Dean îi atinse fruntea și își frecă nasul de al lui.
– Sunt doar Phi Dean al lui Pharm.
Tic, tic
Pharm închise ochii, respirația fierbinte a celeilalte persoane făcând ca și fața lui să ia foc. Iar respirația fierbinte îi apăsă buzele. Își striviră buzele când unul, când celălalt, făcând să crească dorința în ei.
– Ummhh… Buzele subțiri se întredeschiseră să accepte limba fierbinte. Respirațiile erau din ce în ce mai greoaie din cauza unei mâini mari care se mișca pe piele.
Amândoi uitaseră de tot ce era în jurul lor. Fie că era sunetul râului, insectele nopții sau râsetele prietenilor de pe pluta de alăuri. În camera mică, erau doar atingerile calde a două persoane care se cuibăreau unul în celălalt.
Pharm se smuci când îi fu scos tricoul de dormit și lăsat pe pat, lăsând la vedere doar pieptul gol. Ținu mâna lui Dean, care avea de gând să-și scoată și el cămașa.
– Eu … vreau să scot cămașa lui Phi, spuse Pharm cu obrajii în flăcări.
Dean a zâmbit și l-a ajutat. Dar sîsîi pentru că fu nevoit să se aplece ca să-și scoată brațele din cămașă. Apoi și-a scos doar o jumătate de cămașă ca să-l tachineze, iar Pharm a oftat cu tristețe, făcându-l pe proprietarul cămășii să izbucnească în râs.
Pharm înjură în gând, și încercă săscoată cealaltă jumătate , ceea ce nu păru să fie ușor.
– Uf, cămașa lui Phi Dean se scoate greu.
Sărut.
I-a sărutat bărbia. Avea prostul obicei de a fura sărutări.
– Mă gâdilă , râse Pharm, încercând să scape de brațul puternic.
Sărut..
– Phi Dean, nu pot face asta, se întoarse, începând o nouă bătălie pentru sărutări.
Sărut.
– Phi… mmhh…
De data asta, nu e bărbia ci buzele. Limbi fierbinți se încolăcesc, adânc, înghițind, gustându-se frenetic și însetat. Băiatul își coborî privirea, răspunzând atingerilor, gemând, îmbrățișând umerii lați, lipindu-se unul de altul. Gemu, unghiile sale zgâriind spatele când mâna mare îi alunecă spre abdomen. Tresărind când degetele lui Dean îi strângeau pieptul până s-a înroșit.
– Ahh… se împletiră sprâncenele. Două mîini împingeau pieptul să se oprească din tachinat, dar părea că atingerile erau din ce în ce mai intense.
– Mă doare … îl durea pieptul.
Dean îi sărută obrajii și-i frecă de câteva ori înainte de a-și coborî capul spre piept și de a-și plimba mâna pe abdomenul plat. Limba se rostogoli în jurul buricului, ascultând gemetele celuilalt. Apoi se mișcă spre chiloți și-și introduse degetele înăuntru.
– Ahh … P .. Phi Pharm era din ce în ce mai roșu și gemea puternic.
… Băiat cuminte.
Băiatul își mușcă buzele și-și băgă fața în umerii lați ai iubitului său. Simți degetele fierbinți care se jucau în chiloți atingând un punct sensibil. Tot trupul îi era rigid când a fost cuprins cu totul.
Îi era rușine de-i venea să moară,
– Ohhh…
Vocea gemu ușor când mâna mare începu să se miște, strângând, mângâind, îmbrățișând și apăsând pe partea din spate până când nu a mai putut suporta. Trupul îi era plin de emoție și instincte. Mâinile se plimbau pe piept și pe sfârcurile iubitului său, apoi simți o lovitură în stomac și apoi senzația se duse în jos, fără teamă.
Și el voia să-l facă pe Phi Dean fericit.
Băiatul își coborî privirea. Când introduse un deget în chiloții celuilalt, părea că iubitul său se întreabă ce va face în continuare.
A simțit nerăbdarea lui Phi. Mâna îi tremura. Adânc până a atins trupul tare și fierbinte. Palma mică a băiatului ținu penisul și începu să se miște asemeni celeilalte persoane în același ritm.
– Uf … ah…ah….ah, sunetele celor doi se intensificară până ajunseră la acel punct, mișcându-se mai repede în ritmul dorințelor până când a fost totul umed și au scos un sunet de care le era rușine. Dean sărută din nou buzele, introducând limba și stimulând-o pe cealaltă, respirând greu.
– Phi… gemu Pharm, încruntat. Coapsele se mișcaseră până când erau cât pe ce să se rupâ. Își deschise gura să întâmpine limba fierbinte, încolăcindu-se și una dintre mâini prinzându-se strâns de umerii lați ai iubitului său, lăsând un semn. Mâinile se mișcară din ce în ce mai repede până când amândoi au simțit cum cealaltă persoană se încordează și respirația devenea din ce în ce mai rapidă ….
… Ah!
Băiatul își ascunse fața, îngropând-o în umerii iubitului în timp ce acesta se încrunta. S-au îmbrățișat strâns înainte de a se elibera amândoi odată și de a se murdări unul pe celălalt. Băiatul încă își ascundea fața în umerii iubitului dar acum era umed, transpirat și foarte jenat.
Dean îl mângîie blând pe spate. Apoi l-a sprijinit ca să se întindă în pat. Zâmbi când băiatul își întoarse fața în direcția opusă și-și închise ochii. Tânărul își scoase cămașa de tot și reuși să-și scoată pantalonii.
El era uimit și simțea o senzație ciudată în partea din spate. Își întoarse fața și-l văzu pe Dean care îi desfăcu picioarele și-i introduse un deget în gaura din spate.
– Phi…, țipă el, cu vocea tremurândă și ridicându-și brațele spre el. Își închise ochii, fără să îndrăznească să vadă ce urma să se întâmple.
Ups
Se simțea moale, flexibil, sugea și se uita la pieptul acestuia. Își ținea gura strânsă, reținându-și gemetele când ajungea la apogeu, concentrându-se asupra limbii umede a iubitului său. Sentimentele ciudate reveniră și-l făcură să tresară. Ah… îi scăpă din nou un geamăt când a fost atins în partea cealaltă. Simți o durere intensă când a fost împins prima dată, apoi fură mișcări ușoare până când nu își mai dădu seama că era roșu peste tot.
Apoi tânărul nemilos se mută încet încet în partea de jos ..
Limba umedă prăda, curățând lichidul care se prelinsese pe abdomen, și acum îi săruta ochii, pielea fină, până dispărură semnele roșii. Întreg trupul tresări la simpla atingere pe buric, și aproape gemu cu putere până când înșfăcă o pernă ca să-și acopere gura.
– Hei … nu face asta … nu… șoldurile se mișcară ușor. Simți cum limba se duce de pe abdomen în jos, apoi între coapse. A supt până s-a ridicat din nou, apoi picioarele i-au fost ridicate pe umerii celuilalt. S-a ocupat de membrul care era înfierbântat și care crescuse ca mărime de la stimularea cu limba și buzele.
Deschise ochii, încercând să țină capul iubitului său dar în schimb îl înșfăcă de păr când simți cavitatea fierbinte care-i acoperea ‚membrul’.
Phi Dean, gura lui Phi Dean!!!
Băiatul țipă în gând. Simțea o sete teribilă care-i cuprindea tot trupul până când își ridică șoldurile în aer, incapabil să scape. Buzele fierbinți reușiră să-i înghită penisul cu lăcomie. Gemu, totul era în ceață, trupul se contorsiona, nu se simțea confortabil. Cu cât era mișcarea mai rapidă, cu atât se cutremura mai tare. În cele din urmă, curiozitatea l-a făcut să se întrebe în legătură cu privirea din ochii celuilalt, și încercă să vadă cum era ‚agresat’. Dar imaginea pe care o văzu fu dincolo de tot ceea ce inima sa putea accepta.
Sunt atât de timid încât vreau să mor!
– Oh …. Phi, respiră sacadat. Când se simți din nou bine și se ridică iar, fu un semnal pentru tânărul mai mare să se miște mai repede.
– De ajuns …. uuf, așteaptă … este
Își mișcă șoldurile. Încercă să-și ridice fața dar nu reuși. Băiatul își îngropă fața în pernă, gemând, scâncind și suferind. Gura, limba, plus două mâini care-i frământau fesele, îl răsfățau până a tresărit.
Dean a înghițit o parte din lichidul care cursese și folosi restul ca să ungă și să-l lase să-i curgă pe picior. Ochii frumoși priviră trupul pe care-l ținea în brațe și care acum era complet roșu. Înșfăcă picioarele trenurânde ale lui Nong și le puse pe pat, apoi începu să frece înainte și înapoi.
– Respiră, Dean dădu perna la o parte ca să-l lase să respire mai confortabil. Apoi se aplecă și sărută obrazul acestuia. Timid, nici nu se putea rostogoli în pătură, dar își îngropă din nou fața în pernă.
– Eu… spuse Pharm, care încă se simțea sufocat, nu putea decât să se bâlbâie când încerca să vorbească. Vreau să fac …
Dean îi zâmbi, se aplecă, îi sărută picioarele, apoi se ridică, își scoase pantalonii, arătând cât de urgentă era nevoia de el. Pharm își înghiți saliva, încercând să se acopere de jenă.
– Acum, întoarce-te cu spatele puțin. Îngenunchind lângă trupul moale al juniorului său, îl răsuci și-i ridică șoldurile, ținându-i împreună ambele picioare. Inima lui Pharm tremură și cele două mâini se prinseră de pat.
Oare Phi Dean chiar va face asta?!?
Dean sărută și mângâie spatele alb. Strânse fesele moi. Tensionat, șopti în urechea roșie ca focul,
– Fii calm … o să-ți împrumut picioarele întâi.
Băiatul încă înfricoșat deodată fu șocat. Dar când simți ceva fierbinte care-i strângea coapsele, își băgă deodată capul adânc în pernă. Phi Dean care părea dur și necruțător, era mult mai blând când îl atingea cu mâinile.
– Uf …
Când trupul înalt începu să se miște, lichidul pe care-l folosise mai devreme l-a ajutat să alunece mai ușor. Gemu, tremură, ținându-se strâns de pernă. Coapsele lui erau fierbinți de la mișcarea de frecare a ‚membrului tare’. Impactul mișcărilor dure îl simțea în tot spatele.
Mișcarea asta, nu e diferită de …
Respiră cu dificultate. Phi Dean se mișca mai repede, fricțiunea îi făcea inima sa tresară.
– Phi ..ah … Phi Dean.
Dean suspină, cu fălcile încleștate, respirând cu greu, își mișca șoldurile până când trupul pe care-l ținea în mâinile sale rămase aproape neschimbat. Buzele fierbinți abuzau, sărutau și apoi mușcau, dovedind dulceața proprietarului, acțiunile sale provocatoare făcându-l să simtă că înnebunește. O dâră de salivă se scurse din colțul gurii pe gât.
– Te simți bine?
Trupul micuț aprobă din cap. Fericirea se răspândi în tot corpul până-i veni să țipe. Încercă să se abțină dar nu reuși. Dădu frâu liber emoțiilor și apoi roși tot.
– Sărut .. sărut, cerși Pharm când mișcările se intensificară. Sunetele celor două trupuri care se mișcau erau atât de puternice încât cei de afară ar putea auzi.
– Repede … mai tare ….Phi Dean.
Cuvintele și lacrimile l-au stimulat pe tânăr până la final. Dean înjură, penisul său devenind din nou tare și accelerând ritmul pe final. A scos un țipăt ușor și gemete.
– Oohhhh.
Pharm se eliberă din nou și se cutremură tot. Dean își mai mișcă șoldurile de câteva ori, apoi își încleștă fălcile, coborî vocea și se eliberă.
A fost copleșitor.
Brațele puternice îl sprijiniseră din nou ca să se întindă pe pat. Nu mai putea respira, nu mai avea vlagă. Nu credea că va rezista trei runde de recompense. Dacă Phi Dean ar mai face asta încă o dată, cu siguranță că ar muri.
Dean se întinse lângă el și-l îmbrățișă de la spate, ajustându-și respirația pentru a se reîntoarce în lumea reală.
Zgomotele vesele de afară se auzeau încă. Bănuia că va trebui să se ducă acolo să-i ajute pe bețivanii aceia. Se gândi la asta și se hotărî să-l ducă să facă un duș și apoi să se oprească pe acolo să vadă care era situația. Dar când se uită spre brațele sale, băiețelul lui adormise.
Dean oftă. Se aplecă și-l sărută pe obrazul îmbujorat, se ridică și luă telefonul care pâlpâia. Mesajul avea o replică, dar una dureros de citit.
O să-și amintească să nu mai ceară recompense de la el când vor mai fi pe plută.
[Winnie: Nemernicule!! Trebuie să-mi faci cinste cu o masă pentru că le-am distras atenția celorlalți!! Pluta s-a clătinat, NENOROCITULE!!]
