După ploaia din acea noapte cu lună plină, temperatura continuă să scadă până când moda puloverelor colorate apăru peste tot în Hong Kong.
– Anul acesta, vânturile reci vin repede, spuse To Pheng, strângându-și vesta neagră cu cuvântul ‘’Poliție’’ brodat pe spate. Lu Yi Peng dădu din cap și suflă ceașca de ceai fierbinte din mână. Un abur alb apăru imediat. Ambii erau în proces de inspectare a ordinii în zona lor de responsabilitate și se opriseră în fața unui stand de cafea.
– În vremea asta rece, îmi doresc foarte mult să dorm cu cineva, continuă To Pheng după ce sorbi din ceai.
– Când mă strecor în pat, e atât de frig și mă simt atât de singur, nu știu. Tu ești în regulă, inspectore?
Lu Yi Peng se uită la subalternul său și clipi din ochi repede. Când văzu asta, To Pheng continuă imediat:
– Nu-mi spune că patul tău nu mai e rece. Dormi cu cineva?
– Oh, nu, răspunse Lu Yi Peng, clătinând din cap și continuă:
– Te voi învăța ceva. Fierbe apă pune-o în ploscă și bag-o în pat. Nu o să-ți mai fie frig.
– Of, ai spus asta și ai distrus întreaga atmosferă.
To Pheng gemu.
– Deci, când o voi vedea pe amanta inspectorului? Te-am văzut doar o singură dată cu o femeie.
Lu Yi Peng râse.
– Nicio femeie nu vrea să se căsătorească cu mine.
– Chiar îmi pare rău că spui asta. Dacă nici cu tine nimeni nu vrea să se căsătorească, atunci ce să mai spun de mine? spuse părând extrem de dezamăgit.
Lu Yi Peng se uită la el apoi zâmbi din nou.
– N-am găsit încă persoana potrivită, dacă m-aș căsători, n-aș fi fericit.
– Este adevărat, inspectore.
Lu Yi Peng tăcu o vreme. Apoi întrebă:
– Apropo, cântăreața din ziua trecută, pe care ai ajutat-o. Nu poți flirta cu ea?
Fața lui To Pheng deveni imediat tulburată.
– Trebuia să se întoarcă și să aibă grijă de mama ei bolnavă din altă provincie. A plecat de ceva vreme. Dar dacă am noroc, voi întâlni o femeie bună care să aibă timp pentru mine.
– De ce ții morțiș să-ți găsești o prietenă?
Lu Yi Peng nu se putuse abține să nu spună asta. To Pheng se întoarse să-l privească și ochii i se măriră.
– Oh, inspectore, nu ești șocat de viața unui bărbat celibatar care este atât de singur? Nu crezi că ar fi bine când plecăm de la serviciu și ajungem obosiți acasă, să găsim pe cineva care ne așteaptă cu masă gustoasă și o baie fierbinte? Iarna, dormi cu o îmbrățișare caldă lângă tine și nu mori de frig.
– Nu cred că este așa de bine, spuse Lu Yi Peng
M-a făcut să mă gândesc la ceva de care nu ar fi trebuit să-mi amintesc.
…………………………………………………………………………………………………………….
ACUM APROAPE 4 ANI
După ce scăpase din ghearele lui Hong Kong Shuai și fusese obligat să suporte rușinea rănii de pe picior, jurase să nu mai pună piciorul în acel nenorocit de conac. Într-o zi de iarnă în timp ce lucra, telefonul mobil sună. Tânărul polițist răspunse grăbit.
– Inspectorul Lu Yi Peng, nu?
Vocea de la celălalt capăt al firului era cea a unui bătrân cu care nu era familiarizat. Lu Yi Peng se încruntă. Se gândi dacă lăsase vreodată numărul unei persoane bătrâne cu probleme.
– Da, sunt Lu Yi Peng. Care e treaba?
– Stăpânul meu, Nok Yung[1], dorește să vă vadă la conac în această seară. Vă roagă să veniți la întâlnire așa cum a fost stabilit. Va pune pe cineva să vă pregătească de mâncare.
Lu Yi Peng apucă telefonul cu mâinile tremurânde înainte de a răspunde:
– Nu vin, apoi închise imediat.
Acel telefon îl iritase pe tânărul polițist. Îl făcuse să-și amintească timp de aproape jumătate de zi de suferința cauzată de durerea de la rana de pe coapsă. Dar seara, aproape că uitase. Totuși, când ajunse la mașină găsi un om înalt, în picioare, care îl aștepta. De îndată ce-i văzu fața, Lu Yi Peng se pregăti imediat să-l provoace la luptă. Dacă își amintea corect, tipul ăsta era de la conacul acelui păun nebun.
– Am venit din ordinul stăpânului, domnule. Vă invită să vă întâlniți, spuse bărbatul cu o cicatrice pe obraz și se plecă înaintea lui.
– Stăpânul meu, a spus că dacă acceptați, nu va fi nicio problemă.
– Nu merg, răspunse scurt Lu Yi Peng.
– Dacă ai o problemă, poți lupta cu mine chiar aici.
Bărbatul clătină din cap.
– Datoria mea e doar să vă informez și…
Tânărul ofițer de poliție îl întrerupse.
– Atunci te poți întoarce. Te rog spune-i șefului tău că dacă vrea să mă vadă, poate să vină el la mine.
– Da, răspunse omul înalt apoi plecă în liniște.
Lu Yi Peng pufni iritat, deschise portiera mașinii apoi demară mașina și porni spre casă.
Ce altceva îi va trece prin cap păunului nebun?
……………………………………………………………………………………………………………â
Frustrat, tânăr ofițer de poliție se opri la un centru de jocuri pentru a-și evacua emoțiile. Din cauza rănii de la picior, nu se mai putea culca cu nici o femeie. Pentru că nu voia să arate această cicatrice jenantă. În cele din urmă, tânărul polițist găsise o altă metodă pentru a-și elimina stresul. Centrul de jocuri.
Jucă până la ora 21.00, apoi plecă spre acasă, dar când parcă mașina și se îndreptă spre ușa din față a casei, picioarele lui Lu Yi Peng se opriră brusc.
Își aminti că înainte de a pleca de acasă dimineață, încuiase cu cheia înclinând clanța ușor. De ce acum era altfel?
Cineva trebuie să fi atins clanța.
Lu Yi Peng scoase încet arma de la centură. Introduse cheia pentru a descuia ușa apoi îi dădu un picior.
…
Interiorul casei era exact în aceeași stare ca dimineață, dar Lu Yi Peng simți că ceva era în neregulă.
Tânărul polițist se furișă cu grijă în timp ce-i venea să râdă. Nu se gândise niciodată că într-o zi va trebui să pătrundă în propria sa casă prin efracție.
Nu era nimic neobișnuit în casă. Nu se auzea nici măcar o muscă. În timp ce se furișa să se uite în bucătărie, Lu Yi Peng simți că a atins un fir subțire. După doar o fracțiune de secundă, un cuțit de bucătărie, despre care tânărul avu convingerea ulterior că nu fusese niciodată în casă, zbură spre Lu Yi Peng. Acesta abia avu timp să se eschiveze. Încă simțea tăișul ascuțit al lamei trecându-i peste umăr, izbindu-se de perete și căzând la pământ cu o bufnitură puternică.
Mâna lui Lu Yi Peng care ținea pistolul, se strânse și mai tare.
Trebuie să fie pe aici vreun pervers care îi întinsese o capcană în casa lui.
Tânărul polițist își încetini pașii și mai mult. Încerca să simtă fire sau orice altceva care putea fi întins. Într-un asemenea caz, casa despre care crezuse cândva că este înghesuită, părea la ora actuală foarte spațioasă. Înainte de a ajunge la scările de la etajul doi, tânărul polițist mai găsi trei capcane. Două cuțite și un ghiveci. Un pervers voia ori să-l taie, ori să-l lovească în cap.
Inițial, în casă erau doar câteva trepte. Dura mai puțin de cinci secunde pentru a ajunge la etajul doi. Acum trebuia să treacă prin fiecare piesă de la primul etaj. Trebuia să verifice bine.
Lu Yi Peng înjură în gând. Ce fel de psihopat nebun ar veni să facă asta în casa lui? Dacă va fi prins, vor fi depuse acuzații grave.
Pe scări găsi un fir întins. Instalase capcane din loc în loc. Mai ales înainte de a ajunge la etaj erau întinse aproape la fiecare pas. Când aproape ajunsese, găsi încă un fir întins, sus, la înălțimea gâtului.
Tânărul polițist se întrebă dacă prinsese vreodată vreun criminal căruia să-i placă să întindă astfel de capcane. Și acum se răzbuna.
Lu Yi Peng se decise că mai întâi el va fi cel care va verifica propria sa casă. Și doar apoi va suna pe cineva de la departament pentru a-l informa. Pentru că nu putea telefona chiar acum. Nenorocitul e încă prin preajmă. Se putea baza doar pe o greșeală a acestuia ca să-l poată răni.
Tânărul polițist stătea acum în fața a două uși de la etajul doi. O uşă se deschidea într-o cameră în care el își păstra lucrurile, iar cealaltă uşă era dormitorul lui. Lu Yi Peng ezită o clipă. Se decise să intre mai întâi în dormitor.
Întinse mâna pentru a apăsa clanța ușii. Auzi un zdrăngănit, apoi ușa de la depozitul din lateral se deschise. Un scaun zbură prin aer. Lu Yi Peng se aplecă și se eschivă. Dar trebui să deschidă larg ochii când văzu alte patru sau cinci bucăți ascuțite de fier căzând din tavan, Tânărul polițist decise să se grăbească imediat în dormitor. Când ridică privirea, văzu pe cineva care stătea pe patul lui zâmbind.
– Inspectorul Lu este foarte bun. A durat doar zece minute pentru a ajunge în această cameră. Merită să îndrăznesc să-l las să pătrundă în conacul meu, spuse el bătând din palme apreciativ.
Ochii lui Lu Yi Peng se bulbucară de nervi.
– Hong Kong Shuai !! strigă tânărul polițist de furie.
O astfel de față, chiar dacă va muri, nu o va uita niciodată. După ce-i strigă numele, se repezi imediat spre persoana care stătea acolo.
Hong Kong Shuai păru șocat.
– Acest inspector este cu adevărat nerăbdător să mă îmbrățișeze.
Lu Yi Peng întinse mâna spre gâtul persoanei care stătea acolo. Dar rată ținta. Dintr-o dată se trezi cu capul în jos, aproape că sărută picioarele celeilalte persoane:
– Au! strigă tânărul polițist dându-și seama că mai era încă o capcană în cameră.
Lu Yi Peng încercă să se ridice, dar constată că ambele picioare erau legate de ceva. În timp ce se chinuia să se ridice Hong Kong Shuai se apropie de el. Apoi îi prinse ambele brațe și le ridică. Lu Yi Peng încă nu putea să stea drept pentru că picioarele îi erau legate împreună. Deci se dezechilibră și jumătate din corp căzu pe pat. Atunci tânărul polițist auzi un:
– Clic !
Ochii negri ai lui Lu Yi Peng înghețară. Încercă să tragă ambele mâini care erau încătușate deasupra capului . Zgomotul ciocnirii metalelor fusese puternic și clar.
Hong Kong Shuai se așeză lângă el înainte de a-și folosi mâna pentru a-i ține fața.
– Te-am prins din nou, inspector.
Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui.
– De ce faci asta? Chiar vrei să fii arestat?
Persoana în cauză clătină din cap înainte de a zâmbi și de a răspunde:
– Ce? Nu tu m-ai invitat?
– Ai spus că dacă vreau să te văd să vin la tine acasă. Am venit aici să-l văd pe inspector.
Lu Yi Peng îl privi din nou.
– Te voi acuza de violare de domiciliu și de tentativă de omor a unui ofițer.
Persoana care fu amenințată se prefăcu a fi șocată și speriată.
– Foarte înfricoșător. Acestui inspector îi place întotdeauna să amenințe bătrânii ca mine. Unde am încercat să-l ucid pe inspectorul? Am vrut doar să-l fac pe inspector să se simtă puțin entuziasmat, atâta tot.
După ce spuse asta, se ridică. Apoi se aplecă și scoase cureaua lui Lu Yi Peng.
– Ce ai de gând să faci?! strigă tânărul polițist.
Hong Kong Shuai își mișcă mâna pentru a descheia pantalonii celeilalte părți.
– Mi-e dor de Hong Kong Què de pe coapsa inspectorului. Vreau să-l văd din nou.
După ce spuse asta, îi dădu jos pantalonii.
Lu Yi Peng exclamă:
– Hei!!
– Ofițerul de poliție poartă lenjerie sexy, spuse Hong Kong Shuai, trăgând de marginea lenjeriei de corp a tânărului polițist și dându-i drumul cu un zgomot puternic. Fața lui Lu Yi Peng deveni roșie. Era stânjenit și supărat.
– Voi depune plângere împotriva ta !
Kong Shuai își mișcă mâna în jos pentru a-i mângâia cicatricea de pe coapsă.
– Foarte frumoasă, mormăi Hong Kong Shuai înainte de a cuprinde cu mâinile corpul care era întins pe jumătatea patului.
Lu Yi Peng tresări. Când lenjeria fu scoasă, partea importantă dintre picioare fu prinsă de o mână puternică. Dar este suficient ca să facă să tremure coloana vertebrală a proprietarului.
Odată ce punctul important fu capturat tânărul polițist încremeni brusc. Nu îndrăznea să vorbească sau să se miște de teamă să nu fie rănit. Hong Kong Shuai o frecă și o simți vibrând pentru o vreme. Apoi își apropie fața de el, îl sărută ușor și îl absorbi în cavitatea bucală.
De data aceasta, Lu Yi Peng fu complet surprins. Vârful fierbinte al limbii se învârtea cu înverșunare în jurul membrului său, iar gura era caldă și umedă. Tânărul polițist scoase un geamăt. Tehnica lui Hong Kong Shuai era șocant de bună. Doar după câteva minute, Lu Yi Peng simți că ajunge la porțile raiului. Talia tânărului polițist s-a încordă. Se mișcă în sus și în jos în armonie cu acele buze. Orgasmul sosi la cel mai înalt nivel și înainte să ejaculeze buzele acelea se retraseră imediat.
Capul lui Lu Yi Peng lovi salteaua. Talia îi zvâcnea încă ușor. Mintea îi era încețoșată, ca a unei persoane ce visează, apoi auzi o voce care spunea ceva.
– Lucrurile inspectorului sunt bune. Nu ai ieșit des să te eliberezi.
Creierul lui, care fusese încețoșat, reveni la capacitatea completă aproape imediat.
– La ce te uiți?!
– Mă uit la lucrurile inspectorului, răspunse cealaltă persoană pe un ton care nu era nici tulburat, nici fierbinte. Întinse mâna în fața lui:
– Uite, este atât de multă, inspectorul nu are timp să se elibereze din când în când?
Lu Yi Peng își privi patul acoperit de spermă albă înainte de a striga:
– Dă-mi drumul acum ca să nu fii acuzat mai mult.
Bărbatul care fusese amenințat se urcă pe el și îi sărută gura.
– Inspectore, cu cât mă ameninți mai mult, cu atât mi-e și mai frică. Sunt atât de speriat încât nu îndrăznesc să-ți dau drumul.
După ce spuse asta, își băgă mâna sub talia siluetei înalte.
Patul scârțâi atât de înfricoșător încât Lu Yi Peng crezu că se va rupe. Se uită la omul care îl călărea. Acesta privea în jos și avea un zâmbet misterios în colțul gurii:
– Inspectore Lu, cum a fost când ai fost legat data trecută? A fost bine, nu? spus el, aplecându-și capul mai aproape. Apoi folosi mâna pentru a-i ține bărbia și linse ușor buzele tânărului polițist cu limba. Lu Yi Peng își întoarse imediat capul. Kong Shuai îi strânse maxilarul ușor înainte de a introduce limba. Lu Yi Peng nu era deloc dispus să fie sărutat. În plus, era sărutat de un bărbat care nu existase niciodată în gândurile lui. Mai rău decât atât: bărbatul îl obligase să facă cicatricea și profitase de corpul lui. Tânărul polițist rezistă din toate puterile. Dar mâna care îi ținea maxilarul era atât de puternică încât îi dădură lacrimi în ochi. În cele din urmă, Lu Yi Peng trebui să permită celeilalte părți să îl sărute.
Îl sărută cu forța o vreme, apoi își retrase buzele. Mâna lui coborî între picioarele lui Lu Yi Peng.
– Inspectorul este ușor de satisfăcut. Iar s-a întărit.
Lu Yi Peng se uită la persoana de deasupra. Încercă să se miște și să se eschiveze. Dar în van. Mâna lui Hong Kong Shuai apucă iar acea parte din el. Tânărul ofițer de poliție rămase întins acolo și încremeni din nou.
– Știi ce? M-ai excitat, șoptit cealaltă parte. Cu cealaltă mână, deschise cămașa tânărului polițist. Se plecă să-i sărute buricul până la abdomenul inferior înainte de a se opri să lingă din nou partea care era iar în erecție.
– Ce ai de gând să faci cu mine? întrebă Lu Yi Peng încercând să-și controleze respirația pentru a nu fluctua cu ritmul tentant.
Hong Kong Shuai deschise gura și linse vârful penisului până auzi cealaltă parte gemând greu. Apoi răspunde la întrebare.
– Inspectorul știe cu siguranță. Sunt sigur că inspectorul nu ar vrea să-mi ceară nimic.
Lu Yi Peng trase imediat aer în piept văzând că Hong Kong Shuai își ridicase capul. Ochii negri, intenși îl priveau cu un zâmbet misterios. Apoi se împinse în sus și își apăsă imediat șoldurile pe vârful fierbinte și dur.
………………………………………………………………………………………………………………..
-Inspector?
Lu Yi Peng tresări puternic clipind din ochi. To Pheng se uită la el.
– Inspectore, la ce te gândești? Te porți ciudat.
– La nimic, răspunse Lu Yi Peng. Cum se simțea jenat, nu putea spune…
La naiba, de ce a trebuit să se gândească la acest episod nebunesc? Probabil pentru că era prima dată când cineva în afară de tatăl lui îl așteptase acasă. Își imagină: dacă ar fi cineva așa care l-ar aștepta să se întoarcă ar trebui să fie fericit? O persoană ca Hong Kong Shuai cu siguranță nu i-ar încălzi patul. Tipul acela probabil că l-ar încălzi mai întâi pe el.
– Hm… Cred că inspectorul se gândește în secret la cineva. Fața lui este roșie, remarcă To Pheng cu o expresie serioasă care îl făcu să vrea să-l lovească.
– Sau e vorba despre ruda mai în vârstă de care inspectorului îi place să vorbească?
Lu Yi Peng aproape că se înecă cu ceaiul din gură. Se grăbi să răspundă:
– Ești nebun, căpitane? Ruda mai în vârstă e o rudă mai în vârstă.
– Ha ha, oh… Glumeam. Inspectorul se comportă suspicios.
Lu Yi Peng se uită la colegul său Înainte de a vorbi
– Cred că ar fi mai bine să mergem în Districtul C. Începe să ne fie frig dacă stăm în picioare mult timp.
– Ha ha, inspectorul este jenat. Dar îmi este foarte frig, spuse To Pheng, strângându-și vesta pe corp încă o dată.
– Districtul C are restaurante grozave de tăiței. De îndată ce ajungem acolo, este mai bine să ne oprim și să mâncăm.
Lu Yi Peng dădu din cap în semn de acord. Se încruntă surprins când îl văzu pe To Pheng întinzând mâna.
— Cheile de la mașină, inspector. De data aceasta am convenit că voi conduce.
Lu Yi Peng a zâmbi.
– Districtul C este atât de aproape, pot să conduc în continuare.
– Nu, inspectore. Vreau să mănânc tăiței liniștit. Mai înainte ai condus mașina ca și cum urmăreai un hoț.
– Dar dacă într-adevăr vedem unul?
– Pot să-l urmăresc și eu. Te rog, dă-mi cheile.
Lu Yi Peng îi înmână lui To Pheng cheile de la mașină. Cei doi polițiști ajunseră la mașina lor de patrulare. To Pheng apăsă pe telecomandă pentru a deschide portiera mașinii. Apoi se încruntă:
– Inspectore, telecomanda este descărcată?
– Nu, răspunse Lu Yi Peng.
– Am folosit-o când am parcat mașina.
Cei doi polițiști se uitară imediat unul la altul.
NOTĂ
[1] Nok Yung în limba thai înseamnă Păun
