Mac a îngheţat puţin când a auzit ce spusese Dew, dar a apărut o imagine veche cu el jucându-se cu Meen, o fată care a fost iubita lui Brick în liceu. La acea vreme, Mac o vedea pe Meen doar ca pe o jucărie, o pacoste de care trebuia să scape din viața lui Brick. Fără să se gândească la inima şi sentimentele fetei, Mac a făcut doar ce a vrut.
Dar astăzi, Nan îl tratează pe Mac ca pe o jucărie, l-a văzut ca pe un obstacol între Day şi Brick. Prin urmare, trebuie să găsească şi o modalitate de a scăpa de el din viaţa lui.
– Karma m-a ajuns din urmă? Mormǎi Mac pe sub răsuflarea lui.
– Ce ai spus? întrebă Dew, neputând să-l audă clar. Mac oftă.
– Mi-e foame, spuse Mac pentru a schimba subiectul, lucru de care Dew era bine conştient.
– Atunci hai să intrăm în restaurant, a răspuns Dew, ştiind că prietenul său nu voia să vorbească despre asta, deşi voia să afle mai multe.
Cei doi au intrat într-un alt restaurant decât cel în care Nan l-a dus la amiază, smulgându-l din gânduri când s- a gândit imediat la Nan.
– Hai să stăm la masa asta, bine? Spuse Dew, iar Mac dădu din cap. Cei doi s-au aşezat la masă şi au comandat.
..
– Prietenul tău vine târziu acasă? Vocea lui Three răsună în timp ce se uită la ceas și văzu că era ora 6 seara. Nan se uită nervos la Three, ştiind că Mac trebuie să se întoarcă cu Dew, aşa că din motive personale, a optat să aştepte acasă. De fapt, putea să-l ia pe Mac şi să-l aducă înapoi, dar voia ca Mac să afle singur că trebuie să se întoarcă.
– Atunci ce faci stând aici? Întoarce-te la tine, i-a spus Nan lui Three.
– Aştept să merg la stadion, mi-am pregătit deja haine de schimb, a spus tânărul.
Nan se uită liniştită la Three, dar nu spuse nimic. Nan s-a aşezat pe spate, strângând din dinţi şi s-a uitat o clipă la ceas înainte de a-şi lăsa subordonaţii să deschidă pista de curse şi să se pregătească. Totuşi, a stat şi a aşteptat ca Mac să ajungă acasă, ridicând telefonul înainte de a pleca de lângă Three pentru a efectua un apel, de la care tânărul nu şi-a îndepărtat privirea.
Truu… Truu…
Telefonul sună exact când Mac era pe cale să părăsească restaurantul după ce terminase de mâncat cu Dew. Mac se încruntă înainte să accepte şi să se îndrepte spre partea laterală a maşinii pentru a vorbi. Dew se opri şi se uită la el.
– Ce? Mac a răspuns la telefon.
(- Încă întrebi ce?) Se auzi vocea profundă a lui Nan.
(- De ce nu te-ai întors încă?!) a strigat Nan din nou.
– Tocmai sunt pe cale să mă întorc, a răspuns Mac, încercând să nu vorbească prea tare, văzând că Dew încă stă în picioare și se uită la el.
(- Am fost dispus să te las să te întorci cu prietenul tău, dar cred că am fost prea amabil, Mac), a răspuns Nan din nou.
– Nu crezi că maşina s-ar putea strica sau mă opresc şi fac nişte afaceri? se certa Mac.
(- Nu-mi pasă, cred că sunt suficient de bun să te las în pace. Dacă nu te întorci într-o jumătate de oră, cu siguranţă mă vei găsi, Mac) După ce a spus asta, Nan a închis. Mac se întoarse să-l vadă pe Dew în picioare.
– Ce se întâmplă? Dew ştia că Nan a sunat.
– Du-mă înapoi. Hai sa mergem repede, nu vreau sa fie supărat, a spus Mac cu o voce încordata pentru ca înțelegea bine nemulțumirea lui Nan si nu a vrut sa fie ranit din nou. Dew oftă încet înainte să se urce în maşină şi să conducă repede spre casa lui Nan.
..
..
– P’, ai de gând să mănânci ceva? Frog s-a apropiat şi l-a întrebat pe Nan, care stătea calmă pe gazonul de lângă casă.
– Încă nu voi mânca, răspunse Nan cu o voce severă.
– Dar încă nu… Frog era pe cale să continue să vorbească pentru că era îngrijorat pentru el.
– Am spus că nu voi mânca. Dacă ai ceva de făcut, du- te, a spus Nan cu o voce adâncă, Frog a trebuit să se retragă.
– Deci poți să stai şi să mănânci cu mine? Spuse Three care asculta cu un zâmbet.
Nan se întoarse să se uite la el, dar nu spuse nimic, scoase o ţigară, o aprinse şi continuă să se uite la ceas. Aproximativ 40 de minute mai târziu, maşina lui Dew a oprit în faţa casei. Nan aruncă o privire spre uşa şoferului, privindu-l pe Mac, care îl văzuse pe Nan în timp ce maşina parca, cu fața palidă, cu inima bătând cu putere la vederea acelei fețe sumbre. Mac nu înţelegea de ce trebuia să fie atât de speriat, dar asta se putea datora faptului că a experimentat violenţa pe care Nan şi-a exercitat-o asupra lui. Mac deschise încet uşa maşinii. Imediat ce a coborât din maşină, Nan l-a prins imediat de încheietura mâinii lui, pregătindu-se să-l târască în casă. Dew a coborât rapid din maşină şi a apucat celălalt braț al lui Mac, Three a întins mâna şi a apucat acelaşi braț.
– Dă-i drumul prietenului meu, ce ai de gând să faci cu el? strigă Dew tare, trăgându-l pe Mac spre el. Nan se uită la Dew cu ochi duri înainte să-l împingă pieptul lui Dew până când cealaltă parte se cutremură, dar nu-i dădu drumul brațului lui Mac.
– Nu-i face nimic prietenului meu! Mac a alergat şi el să-l acopere pe Dew, temându-se că Nan îl va răni.
– Phi, nu face nimic, a mai spus Three. Subordonații lui Nan stăteau de pază în jurul zonei, fără a îndrăzni să intervină, deoarece nu fuseseră chemaţi încă. Nan se uită la Mac.
– De ce?!! Eşti cu adevărat îngrijorat pentru prietenul tău? Nan a strigat la Mac, făcându-l să tresară.
– Alege! Te duci în acasă singur, sau trebuie să-ţi calc prietenul ca să pot merge cu tine? Nan ţipă cu voce tare. Era foarte supărat să-l vadă pe Mac protejându-şi prietenul până la punctul de a fi atât de ieşit din minți.
– Sigur, fă-o, l-a provocat Dew în timp ce se apropia repede. Dar Mac îi blochează pe amândoi.
– Fără Dew, spuse Mac în grabă pentru a-şi opri prietenul. Dew se uită la el neîncrezător.
– Nu vreau să ai necazuri din cauza mea, a spus Mac pentru că aceasta este casa lui Nan şi ştie că prietenul său nu va putea lupta. Mac se încruntă când Nan îi strânse încheietura mai tare decât înainte.
– Dar nu are dreptul să-ţi facă asta, spuse Dew.
– De ce nu aş avea dreptul?! Nan ţipă, iar Mac se întoarse imediat spre el.
– Vrei să taci?! spuse Mac, Nan făcu o pauză în timp ce se uita la Mac cu aşteptare.
– Îndrăzneşti să ridici vocea la mine, Mac? Spuse Nan cu o voce adâncă. Acum, starea lui de spirit exploda.
– Phi, te rog linisteste-te. Eu… incerca tanarul să-l convingă. Nan îi împinse cu putere mâna lui Three.
– Tu şi Dew plecaţi din casa mea chiar acum! Nu mă face să folosesc violenţa, spuse Nan sever, cu ochii înţepaţi, Trei a trebuit să se dă înapoi pentru a sta lângă Dew.
– Întoarce-te, Dew, te implor, spuse Mac din nou. Dew se uită gânditor la prietenul său înainte de a-i da drumul încheieturii.
– Pot să plec, dar nu pentru că mi-e frică de tine, ticălosule, arătă Dew spre chipul lui Nan, care se uită la el.
– Condu cu… ai! Mac a țipat înainte de a-i spune lui Dew să se întoarcă în siguranță, pentru că Nan şi-a ridicat braţul pentru a-i bloca gâtul lui Mac şi l-a tras în casă, ignorând complet pe Three şi Dew, făcându-l pe Mac să-l urmeze, incapabil să se întoarcă şi să privească în jur, deoarece gâtul îi era blocat. Dew era pe cale să-l urmeze, dar Three îl trase primul, clătinând din cap înainte de a părăsi casa lui Nan împreună.
– La naiba… doare… gemu Mac în timp ce Nan îl târa în casă, incapabil să meargă drept pentru că Nan îl ţinea şi îi bloca gâtul până când fața i se înfige sub axilă. Mirosul slab de sudoare nu l-a făcut pe Mac să se simtă rău, dar, în schimb, i-a făcut inima să bată.
Nan îl aruncă uşor pe Mac pe canapea din mijlocul casei. Subordonații lui Nan au mers pe drumuri separate, astfel încât Nan şi Mac să poată vorbi.
– Aaa! strigă Mac, privindu-l cu o expresie enervată pe chip.
– Ce ţi-am spus? Nan arătă spre faţa lui Mac şi întrebă pe un ton profund.
– Am venit înapoi, maşina era stricată, nu înţelegi? strigă Mac, ştiind ce a vrut să spună Nan cu privire la întoarcerea lui târzie acasă.
– Hei, asta nu este trucul prietenului tău? Spuse Nan din nou, iar Mac îl privi cu dezgust.
– Despre ce vorbeşti? Să nu crezi că ceilalți oameni sunt la fel de răi ca tine, strigă Mac cu o voce severă. Un zâmbet răsuci colţurile gurii lui Nan.
– Ah, probabil că m-am înşelat cu nivelul tău. Nu te-ai fi oprit la un cuib mic. Trebuie să mergi la un hotel de lux pentru a merita prețul unui tânăr ca tine, a spus Nan sarcastic. Mac îşi strânse buzele furios.
– La naiba, Nan! Nenorocitule, așa ma3 vezi? La naiba… nemernicule! Mac, aşezat pe canapea, a ridicat ambele picioare şi a lovit persoana din faţa lui, tremurând de furie, ambii ochi arzând de resentimente, dar a încercat să se forţeze să nu plângă. Nan şi-a ridicat antebrațul şi a împins picioarele lui Mac în timp ce îl lovi cu piciorul.
– Opreşte-te! Ţi-am spus să te opreşti Mac, a spus Nan înainte de a apuca ambele picioare ale lui Mac şi de a le trage spre el, făcându-i ca trupul lui Mac să alunece înainte şi să cadă înapoi de pe canapea, în timp ce picioarele îi erau încă agăţate.
– Dacă nu te opreşti, o să te mănânc chiar aici! Nan ţipă din nou, făcându-l pe Mac să înghețe în timp ce se uita la el cu ochi plini de teamă .
Nan s-a uitat la Mac înainte de ai da drumul picioarelor şi de a se întoarce să-l ia de brat pentru a-l urma, în timp ce îl împinge cu putere pe Mac în cameră. Mac a trebuit să se grăbească să țină pasul cu împingerea. Acum, simțea că nu are puterea să lupte. Când au intrat în cameră, Nan l-a aruncat mai întâi pe Mac, apoi a închis usa. Mac se întoarse să-l privească cu ochi tremurători. În mintea lui, credea că trebuie să facă ceva pentru că Nan îl privea în sus şi în jos, scrutându-l.
– Scoate-ți toate hainele, spuse Nan hotărât.
– Ce?! întrebă Mac din nou.
– Ti-am spus să-ți dai jos hainele. Ai de gând să te dezbraci singur sau trebuie sa o fac eu?! Nan ţipă din nou, făcându-l pe Mac să sară în timp ce îşi strânse strâns propria cămașă, cu ochii uitându-se la el îngroziți.
– Unu… începu Nan, ochii lui privindu-l pe Mac fără să se uite în altă parte.
– Doi… continuă Nan să numere. Mac nu a aşteptat să ajungă la trei şi şi-a scos rapid cămaşa cu mâinile tremurânde. Nan îşi ridică un zâmbet mulţumit pe buze. Nu s-a grăbit ci i-a urmărit fiecare mişcare.
În timp ce se dezbrăca, Mac ştia că îl privea. Un sentiment însuflețitor emana din el, ochii ascuţiţi ai lui Nan, îl făcură pe Mac să se simtă ars de soare, aproape că se topeşte. În cele din urmă, Mac şi-a dat jos toate hainele şi a întins mâna pentru a-şi acoperi corpul. Nan se mişcă să se aşeze pe marginea patului.
– Vino aici, strigă Nan, Mac strânse buzele, dar acceptă să meargă când strigă Nan. Deodată… Mac tresări puţin când Nan îl apucă de braţ şi îl trase pe patul larg. Și-a pus ambii genunchi sub picioarele lui Mac, făcând fundul să iasă în afară. Mac a încercat să se ridice să-l împingă, dar a fost împins de Nan până s-a întins.
– Stai cuminte, dacă nu vrei să fii rănit, spuse Nan cu o voce profundă. Mac se uită la el cu ochi înspăimântători, ştiind ce era pe cale să facă, Mac şi-a acoperit corpul cu o mână, dar Nan l-a scuturat înainte de a-i lua penisul lui Mac, care a tremurat uşor când palma caldă a lui Nan a atins-o.
– Ce ai de gând să faci? întrebă Mac cu o voce tremurată. Nan continuă să-l privească cu ochi fioroși.
– O să încerc ceva, spuse Nan hotărât, înainte de a strânge încet penisul lui Mac.
– Uh…huh… Mac şi-a muşcat buza în timp ce simţea o furnicătură în abdomen. Nan şi-a luat penisul şi şi-a folosit cealaltă mână ca să încercuiască gaura din spatele lui Mac.
– Ugh… Mac apucă pătura şi o muşcă pentru a-şi înăbuşi geamătul. Nan îi aruncă o privire periodică la Mac în timp ce se uita şi la vârful penisului.
– Ah… a început Mac când Nan şi-a apăsat degetul mare pe vârful penisului, care acum creştea în dimensiune, făcându-l pe Mac să tremure de entuziasm. Nan şi-a frecat degetul mare înainte şi înapoi, iar Mac respiră adânc.
– Doare… a strigat Mac când Nan şi-a apăsat degetul în gaura din spate.
– Nu te încorda, spuse Nan cu o voce profundă. Mac încercă să respire adânc și să se relaxeze până când Nan îşi introduse degetul până la capăt, iar Mac tresări.
– Ah… nu face asta… huh, mârâi Mac în timp ce Nan îşi făcea drum prin canalul dragostei, făcându-l pe Mac să se cutremure. Nan a zâmbit înainte să-şi scoate degetul şi să-şi elibereze mâna de pe penisul lui Mac, făcând ca starea lui Mac să se oprească brusc, ca cineva care cade de la o înălțime mare. Nan s-a ridicat din pat în timp ce Mac era încă gol.
– Ce-ai făcut? întrebă Mac cu o voce tremurată, fără să înţeleagă ce făcea Nan, dar acum corpul lui era disperat să se elibereze.
– Ţi-am spus că vreau doar să încerc ceva, am vrut să verific ceva, a spus Nan calm înainte de a merge spre a lua un șervețel şi a-şi usca mâinile.
– Să verifici ce? Întrebă Mac neîncrezător.
– Voiam doar să verific dacă te întâlneşti cu prietenul tău, a spus Nan cu un zâmbet pe buze, bine conştientă de prin ce trecea Mac.
– Sunt mulţumit. Cât despre tine, mai bine ai grijă de tine, eu nu am chef azi. Când Nan a terminat de spus, a părăsit imediat camera, lăsându-l pe Mac întins pe pat, muşcându-și buza cu jenă şi o senzație de arsură în inimă. Mac se cutremură de dorinţa de a se elibera înainte de a se ridica pentru a merge la baie şi a scăpa de disconfort.
..
– Phi, vrei sa încălzesc mâncarea? Frog a întrebat de îndată ce l-a văzut pe Nan coborând scările.
– Voi, băieţi, mâncaţi, nu am chef să mănânc. Mă duc să verific stadionul, a făcut tot ce a spus Nan înainte de a ieşi din casă. Frog se uită la expresia lui şi ştia că starea lui de spirit nu se mai ușurase.
După duş s-a îmbrăcat și s-a aşezat leneş pe canapea. După ce a stat o clipă, s-a uitat la ceas şi a văzut că era trecut de ora 19, a oftat încet înainte de a ajunge la geanta pentru a-şi face singur treaba, dar nu a găsit-o, aşa că a coborât în casă amintindu-şi că atunci când a fost împins pe canapea, geanta lui a aterizat în apropiere. Mac a coborât să-şi ia geanta şi a descoperit că era de fapt îngrămădită pe podea, lângă canapea.
– Ştii ce ai făcut? Vocea lui Frog răsună, făcându-l pe Mac să se uite în sus şi să se încrunte.
– Ce am făcut? întrebă Mac neîncrezător.
– Ai mâncat? Frog a întrebat din nou. Mac se uită neîncrezător la el, dar dădu din cap.
– Ştiai că hia mi-a spus să gătesc pentru tine de azi după-amiază? P’Nan nu a mâncat nimic din această după-amiază pentru că aştepta să mănânce cu tine. Acum fratele meu nu a mâncat nimic din cauza ta. Spuse Frog cu dezgust, făcându-l pe Mac să se oprească un moment. Mic.
– Dacă s-a ajuns la asta, de ce trebuie să aştepte să mănânce cu mine? Spuse Mac în timp ce se întorcea, dar inima i se simţea incredibil de tremurând.
– De ce trebuie să aştepte să mănânce cu cineva ca tine? Spuse Frog pe un ton enervat înainte de a pleca furios.
– Nu e vina mea, îşi spuse Mac înainte de a urca în camera lui.
Nan s-a întors în casă şi şi-a salutat subalternii, care aveau grijă de casă, înainte de a merge în camera lui pentru noapte, aşa că i-a lăsat pe subalterni să vegheze, dar le-a amintit că dacă se întâmplă ceva să sune imediat. Nan deschise usa camerei care era luminată doar de o lumină slabă din lampa din colț. Nan se uită spre canapea şi îl văzu pe Mac dormind pe o pătură. S-a aşezat doar acolo privindu-l pentru o clipă înainte de a lua un prosop şi a se îndrepta spre duş. De îndată ce auzi uşa băii închizându-se, Mac deschise încet ochii. Trecuse de miezul nopții, dar încă nu putea dormi, simţindu-se nespus de nervos. S-a aşezat şovăitor lângă canapea şi şi-a muşcat buza. Mac nu ştia de cât timp a stat aşa, când a auzit uşa băii deschizându-se, s-a întors să se uite şi a văzut că şi Nan se uita la el, Mac s-a uitat din neatenţie la corpul lui musculos cu un tatuaj grafic pe antebraț, dar când ridică privirea văzu ochii ascuţiţi ai lui Nan. Mac se întoarse repede. Nan nu spuse nimic, dar s-a dus să se usuce şi să se schimbe în pijamaua înainte de a se întinde în propriul pat, cu Mac privind puțin.
– Dacă nu poţi dormi, poți să stai nemişcat? Vocea morocănoasa lui Nan îl făcu pe Mac să tresară puțin, dar nu răspunse. Nan nu a spus nimic altceva până când camera a fost complet tăcută. Mac nu era obişnuit cu acest tip de tăcere, întrebându-se dacă este bine sau nu, Mac ar spune că este bine, dar se simțea ciudat.
– Ai mancat deja? Când Mac a vorbit, a vrut să-şi muşte limba pentru că a întrebat accidental. Nan şi-a ridicat capul să se uite puțin la Mac.
– De ce întrebi? Întrebă Nan încet. Mac şi-a muşcat buza.
– Păi… subalternul tău a venit să mă certe, pentru că eu eram motivul pentru care nu ai luat cina, a menţionat Mac asta pentru ca Nan să nu înțeleagă că era îngrijorat. Un zâmbet viclean îi trase de colţurile gurii lui Nan.
– De ce ar trebui să fie asta problema ta? răspunse Nan, întinzându-se din nou. Mac nu ştia cum să răspundă la asta pentru că nici nu ştia de ce ar fi problema lui.
– O, nu este, mârâi Mac tare înainte de a se întinde pe spate frustrat. Întreaga cameră a tăcut, dar Mac a observat că nici Nan nu dormea.
– Cred că mi-e foame acum, spuse Nan în timp ce se aşeza, Mac se uită la el nedumerit pentru că nu putea să ţină pasul cu starea lui. Nan se uită la Mac adormit, care zăcea acolo, privindu-l.
– Coboară şi adu-mi ceva de mâncare, spuse Nan, Mac se ridică imediat.
– De ce eu? Pune-i pe subalternii tăi să o facă, a tipat Mac înapoi, nu foarte tare.
– Acum dorm. Au lucrat pentru mine toată ziua. Mă lași să-i chem? spuse Nan înapoi.
– Atunci de ce trebuie să fiu eu? Se certa Mac.
– Ei bine, acum eşti treaz, răspunse Nan sarcastic, dându-i lui Mac impresia că vechiul Nan s-a întors după un moment de tăcere.
– Atunci poţi să găteşti singur. Şi tu eşti treaz, a răspuns Mac.
– Nu răspunde, spuse Nan, privindu-l pe Mac cu ochi înverşunaţi.
– Şi dacă nu reuşesc să înţeleg bine? Întrebă Mac din nou.
– Fă-o, poţi s-o faci, nu sunt un mâncător agitat ca tine. Nu încerca să bagi nimic la întâmplare. Dacă am diaree, o să te lovesc, a amenințat Nan înainte de a sări din pat.
– Ridică-te, mi-e foame. Sau ar trebui să mănânc altceva? spuse Nan, uitându-se viclean la Mac. Mac se ridică imediat de pe canapea.
– Să mergem, spuse Mac în grabă, îndreptându-se spre uşa dormitorului cu Nan aproape în spate. Cei doi au coborât în bucătărie.
– Ce o să mananci? întrebă Mac sec, neîndrăznind să se uite direct la el, pentru că cealaltă persoană purta doar o pereche de pantaloni de pijama.
– Orice este rapid și ușor, a răspuns Nan, în timp ce ridica un scaun şi se uita la Mac care stătea în faţa frigiderului.
– Tăiței, este rapid şi uşor, a răspuns Mac.
– Orice, dacă fierbi tăiței, pune două pachete, a spus Nan. Mac a deschis frigiderul şi a căutat ingrediente. A scos carnea de porc tocata si varza alba si le-a pus deoparte.
– Unde este? întrebă Mac, întorcându-se.
– În dulapul din dreapta, spuse Nan încet. Mac se întinse să-l deschidă înainte de a scoate două pachete de tăiţei şi două ouă.
– Tigaia? întrebă Mac din nou.
– Sub dulap, a răspuns Nan monoton, Mac a deschis-o şi a luat-o, Nan s-a aşezat pe spate şi l-a privit pe Mac mişcându-se de mai multe ori. Mac a turnat apă în tigaie în timp ce a aşteptat să fiarbă apa, a spălat rapid legumele, le-a tocat și a aşteptat, iar în curând Mac a gătit două pachete de tăiţei cu varză albă, carne de porc tocată și două ouă, înainte de a le turna într-un castron mare..
– Trebuie să găteşti ceva? a întrebat Nan când a văzut tăiţeii instant gătiți în faţa lui.
– Am gătit deja. Dacă vrei să găteşti mai mult, asta depinde de tine, a răspuns Mac. Nan a luat o lingură şi a gustat. Mac se uită la el entuziasmat fără să înţeleagă de ce. Nan şi-a ridicat capul să se uite puţin în timp ce savura. Mac nu îndrăznea să întrebe cum era mâncarea.
– Câinii nu o vor mânca, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încruntă imediat.
– Atunci nu trebuie să mănânci, se prefăcu Mac că ia farfuria cu paste înapoi, dar Nan îl ținu.
– Încă nu am terminat de vorbit. De ce faci o mutră atât de jignită? Spuse Nan, râzând în gât.
– Nu sunt supărat, a argumentat Mac, uitându-se la el, deoarece era sigur că a gătit-o bine pentru că nu a adăugat chilli.
– Motivul pentru care am spus că nu vor mânca câinii este pentru că oamenii vor mânca totul, deci câinii vor muri de foame. Înţelegi, Khun Mac? spuse Nan, făcându-l pe Mac să îngheţe, cu faţa roşită imediat.
