Răzbunarea lui Klaine- Capitolul 3

Îmi dau sacoul jos care era plin de praf și îmi desfac nasturii cămășii. Îmi văd reflexia în oglindă și mi se părea stranie acea sclipire din ochii mei. Părea că acei iriși verzi care mă priveau înapoi erau mai vii ca ultima dată când i-am zărit în oglindă…Poate că tot ce s-a întâmplat azi mă scosese puțin din starea de amorțeală. Poate că mă bucura să aflu că mai există cineva care îl voia mort. Îmi văd colțurile buzelor cum se ridică și îmi privesc chipul de parcă nu eram eu cel care mă  privea zâmbind înapoi.

Aud o bătaie slabă în ușă și mă îndrept spre ea și o deschid brusc fără să realizez că aveam cămașa descheiată complet…

Îi văd irișii reci cum mă priveau și rămân privind în ei. Nu înțelegeam ce caută aici când el nu venea  niciodată în această parte a casei. Îl văd cum își coboară privirea spre corpul meu și îngheț. Fac un pas în spate și mă întorc rapid începând să îmi închei înapoi nasturii.

– Nu credeam că ești atât de pudic, îl aud…și mă întorc spre el având deja jumătate de nasturi încheiați.

– Ce cauți aici? îl întreb nervos dar îmi închid gura și îmi întorc privirea prin cameră…întrecusem  măsura.

– Iertați-mă, spun rapid și îi fac semn să intre.

– Mulțumesc, spune și îi simțeam glasul ironic.

– Am venit cu asta, spune și abia atunci îi observ tava din mână plină de mâncare și acea cutie de prim ajutor și îmi ridic privirea încruntată spre el.

Ce dracu încerca să facă? Ce joc juca cu mine?

– V-am spus, nu este cazul. Nu mă doare, este doar o zgârietură banală.

În voce mi se putea citi iritarea și încercăm să o maschez, dar la dracu, prezența lui în camera mea mă irita până în măduva oaselor…

– Acum că ți-am văzut trupul pe care tu l-ai ascuns rapid sub acea cămașă, îmi dau seama că într-adevăr este doar o zgârietura banală, îl aud și înghit în sec când realizez că el apucase să îmi vadă semnele de pe abdomen. …

– Presupun că au o poveste? întreabă și doar îl privesc mut.

Nu știam ce încerca să facă? De ce se purta așa dintr-o dată cu mine? Îmi era mai bine când ne limitam doar la condus ..

– Nu sunt povești prea plăcute, îi spun eu rece și mai fac un pas în spate…

– Și vă mulțumesc dar nu trebuia să vă  deranjați  pentru mine. Până la urmă sunt doar un simplu angajat și puteam să îmi iau eu  singur mancarea.

– De ce ești atât de mult în defensivă? Atât de mult urăști prezența mea?

Arh…uram modul lui lejer în care îmi vorbea și libertatea cu care se comporta în preajma mea…uram totul la el. Grija asta falsă pe care o afișa, de parcă eu îi credeam teatrul asta ieftin…

– Nu…normal că nu, dacă vă uram, nu va mai eram angajat, nu? pun eu accent pe cuvântul angajat poate își dădea seama că prezența lui în camera mea nu era bine venită.

– Ți-am spus că te vreau aproape de mine, rostește și în momentul când îl aud parcă îmi săgeată creierii…se juca cu mintea mea. Se juca cu nervii mei.

Face câțiva pași și lasă tava pe masa micuță de lângă perete…îl văd cum dă roată cu privirea de parcă locul îi era total străin și nu făcea parte din propria lui casă și apoi  se duce spre fereastră…

– Frumos….ai vedere la gradina cu trandafiri, îl aud și simt cum mi se strânge stomacul…

Nu puteam să îl mai privesc. Aveam impresia că urma să îmi pun mâinile pe gâtul lui lăsând-ul fără aer. Asta îmi venea să fac; să îl strâng până îl lăsam fără viață…omul ăsta făcea din mine un criminal, unul adevărat….

– Dacă nu vă deranjează, aș dori să mă schimb și să îmi fac un duș. Dacă aveți nevoie de mine voi fi gata în 30 de minute, îi spun eu și el se întoarce spre mine.

– Nu voi mai ieși azi. Am musafiri, spune și îl văd cum se apropie de ușă dar se oprește în tocul ei și se întoarce spre mine…

– Mulțumesc pentru azi, Klaine, rostește și eu doar îl privesc fără să îi răspund.

După plecarea lui încă priveam acea ușa închisă cu ură. Aveam impresia că îmi pune răbdarea la încercare și abia mă abțineam să nu intru în camera lui, să îi pun un pistol la tâmplă….

Mă dezbrac furios de acea cămașă și îmi dau rapid și pantalonii jos și mă îndrept spre baie. Dau drumul apei de la duș și mă întorc spre oglindă. Privirea îmi fuge pe corpul meu și privesc acele semne, răni vindecate dar încă erau acolo pe trupul meu, amintindu-mi iadul prin care am trecut. Nu aveam de gând să mă întorc niciodată acolo. Când totul se va sfârși eu aveam doar un drum…și mă rugam ca în acel ultim  drum al meu sa o mai văd încă o dată. Îmi simt iar lacrimile în ochii și strâng în palme marginea chiuvetei…..

Intru sub duș și îmi așez fruntea pe faința rece….. întâmplările de azi îmi puneau un semn de întrebare și asta nu mă făcea decât să fiu și mai curios să aflu cine îi vrea răul. Poate trebuia să las acei tipi să îi facă felul să mă scutească pe mine să îmi murdăresc mâinile.

Dar nu….nu ….voiam să fiu ultima persoană pe care să o vadă înainte să moară, voiam să mă văd în ochii lui și să îi zâmbesc în față… să îi spun cine sunt cu adevărat…. să îi spun cât de mult îl disprețuiesc…voiam să îl văd cum irișii lui de rechin devin fără vlagă în fața mea….

După duș mă îmbrac lejer și mă îndrept spre bucătărie unde doamna Maria și Anda mâncau în liniște.

– Bună, le salut eu și Anda coboară rapid din scaun dorind să mă servească dar eu o opresc.

– Nu îți face griji domnișoara ,mă pot descurca și singur, îi spun și îi fac semn să ia loc înapoi pe scaun.

Mă îndrept spre frigider și scot o  casoletă cu mâncare și mă așez în fața lor la masă.

– Am auzit ce s-a întâmplat azi. Mare noroc a avut domnul Hunter cu tine băiete, o aud pe doamna Maria și îi zâmbesc strâmb.

– Da…chiar așa. Mâine am înțeles că va sta acasă toată ziua. Are interviuri pentru a angaja mai mulți oameni. Și nu vrea să bage panică în cei de la firmă, așa că îi va chema în biroul de acasă să îi vadă, spune rapid și Anda.

Hmm….deci vor fii și mai mulți în casă…rahat.

Nu le spun nimic și doar mă jucam absent cu furculița în acea casoletă fără să le mai aud. Trebuia neapărat să intru în zona lui de casă să pun acele microfoane. Dormitorul și biroul …atât aveam nevoie.

– Klaine? îmi aud numele și îmi ridic privirea spre doamna Maria pe care o văd cum pregătea o tavă de fructe…

– Te rog să duci tava asta la piscină.  Domnul Hunter are niște musafiri acolo, îmi spune și îmi ridic o sprânceană spre ea.

– De ce eu? întreb rapid și simțeam cum mă înfurii iar când știam că are băiatul lui care îi ducea mereu mâncarea.

– Nu știu de ce și doar nu era să îl întreb eu de ce te-a chemat pe tine. Doamne, băiete. Este șeful meu cum, îl pot lua eu la întrebări? îmi replic revoltată și mă ridic din scaun. Ridic tava și le mai privesc scurt încă o dată și mă îndrept spre piscină…

Simțeam că o face intenționat, nu înțelegeam de ce și-a schimbat atât de mult  comportamentul față de mine. Oare și-a dat seama cine sunt?

Ajung în apropierea piscinei și aud gălăgie, ceea ce îmi dădea de înțeles că avea companie. Intru pe ușă și rămân privind  spre imaginea din fața mea.

Era întins pe șezlong și o brunetă îl săruta cu foc, întinsă toată deasupra lui. Îmi întorc privirea spre apă, unde erau alte două fete care  erau pe acele perne plutitoare .

Mă apropii ușor și așez tava pe masa micuță, albă de lângă șezlongul lui și mă întorc dorind să plec de acolo.

– Klaine, prietene, îl aud și mă strâmb în scârbă când îi aud vocea și îmi reprim din nou senzația de greață pe care mi-o oferă vocea lui.

Mă întorc spre el și îl văd cum o împinge pe acea brunetă și se ridică în picioare dar își pierde ușor echilibrul și începe să chicotească. Mă încrunt spre el și îl văd cum se apropie rapid de mine. Mirosea a alcool și încruntarea mi se adâncește.

– Ooo…simt cum mă judeci, îl aud și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Aveam nevoie să mă relaxez, se explică de parcă îi cerusem eu asta. Prea puțin mă interesa ce făcea el.

– Nu este treaba mea, îi spun rece și el se apropie din nou de mine și simt că îmi vine să îl împing în apă să îl trezesc.

Începuse să mă înfurie această apropiere a lui. Răsuflarea lui care mirosea a alcool o simțeam pe obraz și irișii aceia albaștri, reci mă ardeau acum. Îmi simțeam stomacul cum se îngreunează sub acei ochi și îmi întorc privirea rapid spre fetele din piscină.

-De ce simt că  mă urăști? îl aud rostind încet și îmi întorc rapid privirea spre el…

Părea că este ca un copil mic acum.

– Și totuși, azi mi-ai salvat viața….ce este aici? spune și își apăsă un deget în tâmpla mea …

– Ești beat, îi spun sec și dau să plec dar îmi prinde încheietura mâinii și răsuflu adânc.

Îmi mușc obrazul și mă întorc spre el.

– Ce vrei? îl întreb și mai rece și îl văd cum își mișcă irișii rapid pe tot chipul meu….

– Bea cu mine, spune tare și se îndepărtează ușor fără să îmi elibereze măna.

– Uite, spune arătând spre fetele care ne priveau acum zâmbind…

– O poți alege pe oricare… meriți… mi-ai salvat viața, începe să vorbească și mai tare și asta nu mă făcea decât să simt o și mai mare repulsie față de el. Îmi oferea acele fete de parcă erau doar o bucată de carne….

– Nu, mulțumesc, îi replic și mă eliberez din strânsoarea lui și mă îndrept spre ușă dar vine rapid și se așeză în fața mea…

Deja începea să mă irite și îmi venea să îl dau cu capul de acea ușă pe care o bloca.

– Ai stat 17 ani închis….sunt sigur că simți nevoia de un corp cald, îmi spune ca pe un secret și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Sau…nu preferi femeile? mă întreabă și îmi încrunt și mai mult ochii spre el.

Începusem să respir mai greu, mai dezordonat și mă simțeam și mai furios. Îmi strâng palmele în pumni și îl văd cum își mută privirea spre corpul meu încordat.

– Domnule Hunter, rostesc eu printre dinți și își ridică privirea în ochii mei….

Dar îl văd cum își ridică mâna și cu un deget îmi face conturul unui ochi și eu fac șocat un pas în spate…. privindu-l perplex în urma gestului său… Îmi simțeam inima în gât de parcă tot ce dorea era să îmi iasă din corp….

– Scuze, îl aud spunând rapid.

– Doar că …

– Nu am nevoie de explicații, îi tai eu rapid vorba…

– Dacă nu mai aveți nevoie de mine, aș dori să mă retrag, îi spun eu rece…și el se dă rapid din ușă și eu ies furtunos…

Ajung în cameră și trântesc ușa în spatele meu și încep să țip furios. Mă îndrept spre baie și mă spăl rapid pe față. Dacă mai continua așa aveam să îi frâng gâtul…

– Arh… idiotul, scuip furios.

– O să te omor….

Ies din baie și mă îndrept direct spre pat. Mă așez în șezut și îmi pun coatele pe genunchi și îmi așez fața în mâini frecând nervos.

Îmi simțeam inima cum bate rapid în piept, mă ridic rapid în picioare mă simțeam agitat. Îmi închid ochii încercând să îmi reglez bătăile inimii.
Îmi văd reflexia în oglinda din colțul camerei și îmi duc un deget spre locul unde el m-a atins. Sclipirea pe care o aveam în ochi mă făcea să mă încrunt…îmi las mâna să cadă pe lângă corp. Aveam nevoie de aer. Simțeam că abia pot respira normal. Ies din cameră, dar de data asta închid ușa ușor în spatele meu și o iau pe holul îngust și ies afara în grădină. Aerul era puțin răcoros și inspir adânc în plămâni…dar totul parcă se oprea în gât.

Îmi cobor privirea spre acei trandafiri și îmi duc degetul spre acele petale catifelate. Simt mișcare în întunericul grădinii, ceea ce mă face alert dar nu fac nici o mișcare și părând că mă aplec să miros florile îmi ridic privirea și văd iar acea mișcare..

Mă întorc ușor pe călcâie și mă îndrept spre intrarea în casă. Trebuia să ajung în camera mea unde aveam arma ascunsă. Dar simt cum cineva vine rapid spre mine și mă feresc când simt că vrea să mă atace și îl prind de mâna care avea acea lamă și îl lovesc cu capul în perete. Aud sunetul de armă dar globul intra în peretele de lângă capul meu și deschid rapid ușa și încep să alerg pe holul îngust intrând rapid în cameră și mă arunc sub masă și scot arma…Îi scot piedica și mă îndrept înapoi spre ieșire, îmi scot ușor capul și aud iar zgomotul de armă și îmi ridic arma și trag și eu un foc dar în sus. Nu aveam de gând să ucid pe nimeni, încercam doar să ies din cameră și ies rapid și mai trimit un glonț tot în sus cât să îl sperie și încep să alerg. Trebuia să ajung la piscină înaintea lor…și ajung în zonă și îi simt în urma mea. Erau mulți. Nu știam cât, dar le auzeam pașii în spatele meu. Văd ușa și mă arunc în ea auzind țipetele fetelor.

-Ce dracu? îl aud pe el și mă îndrept spre el și îl trântesc la pământ și ridic acel șezlong ca să îl feresc de focul de armă…

– Mai este o altă ieșire? îl întreb și mă ridic și apăs iar pe armă în direcția acelor tipi…

– Da, este în spatele nostru, îmi spune…

– Ok, când îți spun eu începi să alergi și te ascunzi, ai auzit? îi cer eu dur.

– Klaine, îl aud și mă întorc spre el furios.

– Am o armă acolo, îmi arată măsuța din fața noastră care era răsturnată și se vedea pe fundul ei arma lipită.

Se lasă iniștea și îmi ridic privirea și îi văd pe acei tipi mascați.. cum țineau una din fete având țeava armei la tâmplă…

– Ieșiți afară, auzim o voce care era modificată printr-un dispozitiv…

Puteau să ne omoare dacă voiau. Șezlongul după care eram ascunși nu ne ferea prea mult de armele lor și asta îmi dădea impresia că altceva este la mijloc…

– Nu trageți, țip eu și îmi ridic mâinile.

Mă ridic ușor și acum îi vedeam mai bine. Cel care ținea fata era cu doi pași mai în față și la doar doi pași de piscină. Cel din stânga lui privea mai mult spre celelalte fete și poziția corpului mi se părea destul de lejeră și în mână avea doar o lamă de cuțit. Celălalt din dreapta era ușor acoperit de cel care ținea arma și fata, cea ce îmi dădea de înțeles că eram într-un unghi slab pentru el. Fac un pas micuț spre stânga și acum cel din dreapta spate nu se mai vedea deloc. Arunc arma spre Xavier și el o prinde rapid și îl văd cum se ridică și îl împușcă pe cel ce ținea fata în picioare și eu încep să alerg și sar rapid și îl lovec cu piciorul pe cel din stânga și mă întorc în aer lovindu-l și pe cel din dreapta.

Fata începuse să țipe și o trag de mână spre mine

– Fugi în casă și anunță să sune la poliție, îi spun și o împing spre ieșire.

Xavier vine ușor spre cei trei dar aud un motor puternic și îmi duc privirea spre geamurile mici și înguste ale camerei. Dacă camera era cu un nivel mai jos, însemna că tavanul era la nivelul grădinii. Mă întorc spre Xavier care ținea arma spre cei trei și încep să alerg spre el când aud acel motor și mai puternic. Îl iau în brațe și sar cu el în piscină.

Aud zgomotul acela puternic și văd cum în piscină cad bucăți din acel perete și îl trag rapid spre mine dar îl văd cum abia respira. Idiotul își deschisese gura și luase o gură zdravănă de apă și acum părea că se îneacă. Pentru câteva secunde doar îl privesc dar îmi închid ochii și îl trag de tricou și îl scot afară din piscină având grijă să nu fim loviți de acele cărămizi…

Îl împing pe marginea piscinei încercând să îl scot din ea și îmi ridic privirea spre zona unde acea mașină era în perete..dar acei tipi dispăruseră. Era o mașină de găurit beton. Cine dracu erau tipii aia?  Și ce vroiau de la el?

Mă întorc spre idiot și îi văd buzele cum se albeau…puteam să îl las să moară și îl privesc impasibil, dar încep să înjur în barbă și îl scot pe marginea piscinei…Ies și eu, îmi duc două degetele spre gâtul său și îi verific pulsul și nu simțeam nimic. Încep să îi fac masajul de prim ajutor, îmi pun iar  urechea pe pieptul său și nu îi auzeam bătăile inimii. Încep iar să îi presez pieptul și îi ridic ușor bărbia și cu degetul mare îi apăs sub buza inferioară. Îl privesc câteva secunde și îmi apropii buzele de buzele lui și suflu intens în  timp ce îi țineam și nările.

Repet de două ori și apoi iar mă apropii de el și îi suflu in gură și îl văd cum începe să tușească violent  și îl ridic rapid punându-l într-o parte și el  scoate toată apa aceea pe gură și pe nas în timp ce eu îl bat puternic pe spate…

Când îl văd că își revine îl privesc atent și îi văd cum culoarea pielii își revine și răsuflu adânc…

Mă las să cad în fund lângă el și îmi închid ochii…

Este a doua oară când îți salvez viața nemernicule….