Răzbunarea lui Klaine- Capitolul 5

5

Intru în dormitorul meu. După gestul din biroul său am plecat fără să îi mai spun nimic fără să îl privesc. Nu mai puteam sta în prezența lui. Mă îndrept spre baie și îmi golesc tot stomacul. Simțeam o stare de repulsie în toată ființa mea. Făceam un joc periculos acum, unul brutal de grețos. Îmi sterg rapid cu dosul palmei buzele de parcă aș fi șters ce tocmai se întâmplase. Totul se schimbase acum, tot jocul, tot planul și îmi simțeam tremurul interior. Eram un amestec de sentimente acum și cel care ieșea cel mai mult la suprafață era ura. Ura față de el, ura față de mine. Intru rapid în dormitor și deschid acel cufăr, iau arma și o pun în betelia pantalonilor, apoi ies furios pe ușă. Trebuia să termin tot acum. Chit că stăteam toată viața în închisoare, el trebuia să moară și încep să merg furios pe acel hol. Nu mai vedeam nimic, nu mai simțeam nimic, tot ce vedeam era trupul ei plin de sânge. Mă opresc și încep să urlu și să lovesc peretele din stânga mea cu pumnii. Îmi așez fruntea pe el respirând violent. Îmi simt lacrimile pe obraz. Simțeam că o trădam acum. În acest moment eu îi trădam amintirea ei….mă uram. Mă uram….

– Domnule Klaine ești bine? aud întrebarea și tresar.

Îmi întorc privirea spre Anda care mă privea ușor panicată și forțez un zâmbet. Mă îndepărtez de perete și îmi șterg rapid obrajii.

– Da, ce s-a întâmplat? o întreb rapid.

– Domnul Hunter…a plecat spre birou și m-a rugat să vă spun să-i informați pe  noii angajați care va fi postul fiecăruia dintre ei.

Când o aud, îmi ridic o sprânceană spre ea. Plecase singur? Dar poate era mai bine așa. Nu aveam de gând să îl văd acum. Aș fi făcut ceva rău cu siguranță dacă îl aveam în fața ochilor acum. Dau ușor din cap și trec pe lângă ea.

Când ajung în holul mare, îi văd pe toți acolo, mai puțin pe cei doi pe care îi angajeze el în urma cu câteva zile și îmi dau seama că el plecase cu aceia spre birou.

După ce îmi pierd timpul vorbind aproape cu fiecare în parte și spun fiecăruia ce post va primi, ies afară, unde veniseră cei care urmau să repare zidul și poarta mare de la intrare, care era dărâmată.

– Vor veni să monteze camere de supraveghere aici, le arăt stâlpii groși de la poarta proaspăt montată.

– Voi trei veți lucra în schimburi aici. Nu are voie nimeni să intre dacă nu aflu eu sau domnul Hunter, le spun și plec de lângă ei.

Privesc spre cei care aproape terminau de reparat zidul și îmi privesc ceasul de la mână. Era trecut de ora 20 și el încă nu venise acasă. Îmi scot telefonul și îl apelez pe unul dintre oamenii care erau cu el, care îmi răspunde după primul apel.

– Da, domnule Byron, îl aud și îmi dau ochii peste cap.

– Unde sunteți? întreb rapid.

Habar nu aveam cum dracu îl chema dar se lăsă liniștea la celălalt capăt al telefonului. Îl iau rapid de la ureche și îl privesc…

– Klaine, aud și îl duc iar la ureche.

Era vocea lui și simțeam cum stomacul se îngreunează când îl aud.

– Da domnule? îi spun sec.

– Ajung acasă în 10 minute, îl aud rostind dur și îmi închide telefonul.

Îl strâng în mână și îmi încleștez maxilarul. Dau aerul afară și privesc spre porțile imense. Îmi duc mâna spre arma de la spate și îmi simt pulsul accelerat.

Mă întorc rapid și pornesc spre casă Nu aveam de gând să îl văd acum. Trebuia să îmi treacă starea asta pe care o aveam acum, cu toate că știam că nu va trece niciodată. Mă jucam cu focul, exact cum spusese el. Dar preferam să mă ard decât să știu că el câștigă din nou. Nu, el nu va câștiga din nou. Mă opresc înainte să apăs mânerul.

Respiră, Klaine…El ți-a luat totul. Acum este timpul să îi iei și tu totul..

Dar eu voiam să îi iau sufletul și să îl fac bucăți. Eu voiam să îi scot inima din piept și să o privesc cum încetează să îmi bată în mână, îmi spun singur….

Aud mașina cum intră pe alee și îmi întorc privirea spre ea. Îmi iau mâna de pe mâner și mă întorc cu totul spre mașină, dar nu fac nici un pas spre ei. Bărbatul acela chelios coboară de la volan și se repede să îi deschidă portiera, dar el iese rapid înainte și se uită spre peretele care era aproape finalizat. Face un pas spre cei de acolo dar se oprește și se întoarse brusc spre mine.

În momentul când privirile noastre se intersectează, simt că palmele încep să îmi transpire. Îmi feresc privirea, uitându-mă spre bărbații care începuseră să se perinde prin gradină.

Îl simt cum vine în dreptul meu și îmi încleștez maxilarul…

– Bună, îi aud vocea și îmi întorc privirea spre el.

Chipul îi părea ușor palid și ochii îi erau mai goi și mai reci.

– Bună, este tot ce pot spune și înghit în sec.

– Am…

Dar nu mai apuc să spun nimic. El face acel ultim pas și mâna lui ajunge pe tricoul meu deasupra inimii.

– Klaine, rostește și mă încrunt spre el.

Îmi ridic mâna, îi apuc încheietura mâinii care mă atingea și o las în jos.

– Domnule Hunter, îi spun și îmi întorc privirea spre bărbații din jurul nostru.

– După cum începusem să vă spun, am angajat bărbați care se vor ocupa de pază. Dacă doriți vă voi spune despre fiecare în parte…

– Nu vrei să vorbim despre ce s-a întâmplat în birou? spune brusc și mă întorc spre el.

Normal că mă așteptam la asta. Știam că este un rechin și nu are teamă de nimic, ce îmi imaginam eu? Că se va simți rușinat? Nu…nu el. Aveam impresia că îi plăcea acest joc, când pare inocent, când iese rechinul din el…..

– Ce s-a întâmplat? îl întreb și îl privesc rece.

Îl văd cum zâmbește ironic… și își trece limba peste buze ca apoi să își muste buza inferioară destul de dramatic. Îmi ridic o sprânceană spre el. Ce făcea? Credea mă prostește pe mine? Aș fi râs la gestul lui dacă nu aveam gustul ăla de amăreală în gură.

– Vrei să îți împrospătez memoria? îi aud întrebarea și de data asta nu mă pot abține și încep să râd ironic.

Îl împing ușor de lângă mine și intru în casă, începând să merg pe holul îngust și îmi înăbuș imediat râsul.

Intru în dormitorul meu și îmi scot arma. O duc spre tâmplă, simțind răceala ei pe pielea mea încinsă și îmi strâng ochii. Mă lovesc ușor cu patul armei peste ea și o las în jos. Mă îndrept spre cufăr și o așez lângă cealaltă.

Se juca periculos și nu știam ce încearcă să facă. Ori o făcea intenționat, ori el chiar credea că aș putea eu vreodată să mă simt atras de un rechin ca el, de un criminal.

Mă așez pe marginea patului și îmi pun mâinile pe genunchi privind într-un singur punct.

Mă ridic brusc și îmi simt zâmbetul pe buze. Mă îndrept spre dulapul de haine și mă dezbrac rapid luând pantaloni scurți pe mine. Apuc și un prosop și ies din nou din dormitor.

În bucătărie doamna Maria lucra de zor și mă îndrept direct spre barul din colț. Dacă aveam de gând să fac asta, trebuia să beau altfel nu aș reuși . Apuc sticla de tărie și îi desfac dopul, arucându-l la gunoi. Nu mai aveam nevoie de el. O duc la gură și simt cum îmi arde prima dată gâtul, apoi mațele…Amăreala băuturii se potrivea perfect cu amăreala sufletului meu.

O iau pe holul îngust și când ajung în camera piscinei, aveam deja aproape jumate de sticla băută. Arunc prosopul la nimereală și mă îndrept spre marginea piscinei, ridic sticla la gură și mai iau un gât, privind apa. Mă las în jos pe margine, lăsând picioarele să simtă moliciunea ei și căldura, îmi învârt picioarele prin ea făcând mici cerculețe și duc iar sticla la gură.

– Rechin, spun și încep să râd.

Simțeam cum băutura își face efectul, mai ales că eu nu beam aproape niciodată. O las jos lângă mine și îmi pierd privirea în apa care strălucea la picioarele mele.

Mă împing în mâini și intru cu totul în apă. Mă las pe fundul ei închizând ochii. Simțeam presiunea toracelui dar era liniște, aici era liniște…

Simt cum sunt apucat de braț și tras la suprafață și încep să tușesc ușor. Îmi deschid ochii și mă lovesc de irișii lui albaștri și reci.

– Rechin, pufnesc eu și mă îndepartez de el.

Mă îndrept spre margine și mă ridic în mâini, așezăndu-mă înapoi pe margine. Iau iar sticla și o duc la gură, dar de data asta îl priveam pe el, care rămase în același loc și mă privea tăcut. Aveam dreptate, avea privirea unui ucigaș și modul în care mă privea îmi făcea stomacul să se întoarcă pe dos. Aveam mereu senzația că voi voma în prezența lui…

Se apropie ușor de mine, de părea că abia se mișca. Ochii lui nu îmi părăseau privirea și se opri lângă picioarele mele, mi le îndepărtă și își puse palmele pe marginea piscinei, ridicandu-se ușor în ele până ajunse cu chipul la nivelul meu…

Îi simțeam răsuflarea pe piele. Îmi cobor privirea pe chipul lui… avea stropi de apă ce îi făceau tenul sa strălucească …îmi ridic rapid privirea în ochii lui și îl văd cum se apropie și mai mult.

– Pot să te sărut? îmi pune întrebarea și înghit în sec.

Gura mea stătea închisă. Simțeam cum totul se oprise în mine, de parcă eram doar o carcasă umană. Nu mai aveam nimic….nu mai gândeam nimic, nu mai simțeam nimic.

Și mă aplec…mă aplec eu și îmi ating buzele de buzele lui și încep să tremur. Era frigul, era teama, era greața de sine, erau toate acele lucruri pe care în momentul ăsta le uram la el, la mine. Și totuși îmi ridic o mână, o așez pe ceafa lui și adâncesc sărutul. Limbile noastre se ating ușor curioase. Acum gustul meu de alcool era și pe buzele lui și îi simt mâna pe mijlocul meu trăgându-mă ușor în apă, lipindu-mi spatele de marginea piscinei.

Îmi simțeam ochii cum mă înțeapă și toracele mă ustura de lipsa aerului și mă îndepărtez ușor de el.Mâna lui cade ușor de umărul până pe pieptul meu dezgolit și îmi mușc limba, pentru că tot ce doream acum să fac era să urlu.

Mă simțeam dezgustat de propia persoană….

Îmi feresc privirea de el și mă îndepartez mai mult. Încep să înot… îmi simt lacrimile în ochii, dar nu voiam să le dau drumul. Când ajung în partea cealaltă a piscinei, mă întorc. El era în aceeași poziție… privea acel perete de parcă încerca să îl găurească cu ochii și mă încrunt.

– Xavier? mă aud întrebând și când realizez că i-am spus pe numele mic, am simțit o durere acută în cap.

El se întoarce brusc spre mine și îi văd privirea. Ies rapid din piscină și încep să merg pe margine. Nu mai aveam de gând să stau aici.

Am vrut să mă joc și acum simțeam că abia puteam respira când i-am văzut acea privire . Am apucat mânerul dar nu am apucat să deschid ușa că mă trage brusc și mă împinge în ea. Îmi ridic mâinile și îl apuc de umeri, ținându-l departe de mine. Nu voiam să se mai atingă de mine …

Respirațiile noastre erau vulcanice și privirile ne erau turbate, eu îl priveam încruntat el mă privea ciudat….

– Ce dracu vrei de la mine? îl întreb eu printre dinți.

– Să nu fii laș, spune și mă eliberează.

Face doi pași în spate și eu mă lipesc mai mult de ușă…

– Îmi este scârbă,rostesc eu rece…și îl văd cum tresare ușor…

– Scârbă? întreabă și îl văd cum începe să râdă ironic …

– Scârbă? repetă.

– Mai devreme nu aș fi spus asta …

– Ți-am dat ce ai vrut, îi spun fără să îmi schimb expesia rece.

Se apropie de mine fără să renunțe la acel zâmbet și îl văd cum mă privește atent, apoi își coboară privirea pe trupul meu. Își ridică mâna și îi simt degetele cum făceau conturul acelor semne de pe abdomen.

– Te-au durut? îi aud întrebarea dar nu îi răspund.

– Sunt sigur că au durut…la mine a durut, îl aud și mă încrunt și mai tare spre el.

Nu înțelegeam la ce se referă. Îmi ia mâna, o duce spre abdomenul său în partea stângă și îmi lipește palma presând puțin. Simt ceva tare. Îmi cobor privirea și abia acum observ acea linie fină care se întindea de mai sus de la coaste până aproape de betelia pantalonilor .

– Trebuia să mor în seara aia…dar un înger m-a salvat, îl aud și îmi retrag mâna.

Trebuia să mori…..trebuia să mori….

Încep să respir și mai greu, îmi las capul pe ușă și ridic ușor bărbia. Îl uram, îl uram, îl uram ….îmi simțeam lacrimile iar în ochi …și mă durea totul acum. Acum simțeam iar totul. Imaginea ei îmi apărea iar în fața ochilor…

– Iartă-mă, șoptesc și îmi strâng mai tare ochii….

– Pentru ce? îi aud întrebarea și îmi deschid brusc ochii….

-Nu … dar mă opresc.

Nu puteam să îi spun că nu de la el îmi ceream iertare, ci de la cea pe care el a ucis-o.

Îl împing și deschid ușa ușor ieșind pe ea. Mersul îmi era lejer, nu mă grăbeam pentru că nu mai aveam unde. Îmi trec cu mâinile peste față, îmi fac palma pumn și îmi mușc carnea. Voiam să urlu, voiam să urlu atât de tare, dar nu puteam.

Intru în dormitorul meu și mă așez pe pat…mă simțeam gol…mă simțeam un trădător față de ea față de mine….mă uitam în gol, în același gol în care eram eu…

Îmi dau brusc două palme peste față și îmi ridic privirea spre oglindă.

– Revino-ți și nu îți uita scopul, tu nu contezi, el nu contează…viața ta este oricum terminată, îmi spun singur.

Intru la duș și dau drumul apei. Îmi dau jos pantalonii și intru rapid sub apa rece. Îmi frec iar gura și încep să îmi spăl corpul destul de frenetic și brutal. Voiam să șterg atingerile lui, voiam să șterg tot ce avea legătură cu el. De ce am luat-o pe acest drum? De ce am făcut asta?

După duș tot ce pot să fac este să mă așez în pat, mă simțeam sleit de toate puterile. Mă întind în pat și îmi pun mâinile sub cap privind tavanul. Îmi era frică să adorm, îmi era frică pentru că știam că ea va apărea și voi vedea privirea ei dezamăgită, ea ….

Aud un ciocănit slab în ușă și mă întorc brusc. Nu venea nimeni la ora asta. Cobor din pat și mă îndrept direct spre ușă. Când deschid ușa îl văd pe tipul acela chelios cum se uita ciudat spre mine și îmi ridic o sprânceană spre el.

– Scuzați, domnule Byron, dar… spune și își scarpină ceafa și oftez zgomotos.

Îmi împreunez brațele la piept și îl privesc și mai rece….

– Ai de gând să vorbești azi? îl întreb deja iritat de purtarea lui, cum dracu a putut angaja așa ceva?

– Domnul Hunter… spune și eu așteptam să continue.

Parcă trebuia să îi scot cuvintele cu cleștele din gură.

–  …este beat, termină el de spus și scot un căscat plictisit.

– Așa și?

Nu vedeam care este problema mea. Putea din partea mea să se înece în băutură până murea.

– A primit un plic. Nu știm ce conține dar a început să spargă tot în camera dansului și nu putem intra.

Plic?

Eu nu am mai trimis nimic de câteva zile. Îmi las brațele în jos și mă uit și mai încruntat spre el.

– Este major, se descurcă, îi spun eu și fac un pas în spate vrând să închid ușa dar mâna lui mă oprește.

– S-a auzit un zgomot puternic, ca de armă, îl aud și îl privesc atent.

Îmi dau ochii peste cap și încep să merg. Ajung în zona lui și încep să urc scările la etaj. Mă îndrept spre camera lui și încerc mânerul. Ușa era încuiată și nu se auzea nimic .

– Poate doarme, spun eu și mă întorc doar că să mă lovesc de cei doi care mă priveau confuzi.

– Cred că s-a împușcat, zice celălalt și cheliosul își face imediat o cruce.

– Ce ar fi să plecați voi la posturile voastre. Mă descurc eu de aici, le spun.

Deja mă iritau. Îi văd cum pleacă de lângă mine și dau ușor din cap. Numai proști…

Mă întorc și privesc ușa închisă. Mă dau ușor în spate și îi fut un picior care o face să iasă aproape din balamale. Fac un pas în cameră și încerc să ridic ușa. Era întuneric și caut cu mâna întrerupătorul. Când lumina se aprinde rămân fără reacție privind dezastrul din cameră. Ridic ușa ușor și o așez la perete, dau roata cu privirea și îl văd. Stătea în genunchi ghemuit. Văd arma lângă el și câteva pete de sânge. Îmi ridic o sprânceană și pășesc ușor spre el, având grijă să nu mă tai în cioburi. Venisem desculț.

– Domnule Hunter? întreb eu încet când eram mai aproape de el, dar nu primesc nici un răspuns.

– Domnule Hunter, spun din nou, îmi pun mâna pe umărul lui și îl văd cum tresare ușor.

– Pleacă de aici, Klaine, îi aud vocea slabă și mai fac în pas spre el.

Mă las pe vine…văd sângele pe mâna lui și privesc mai atent. Era tăiat în palmă…

– Ce s-a întâmplat? Vă pot ajuta cu ceva? îl întreb dar priveam spre dezastrul din cameră.

Îl văd cum se întoarce furios și sare pe mine dărâmăndu-mă.

– Ți-am spus să mă lași în pace, îmi spune mai furios și îi privesc chipul plâns…

– Ce s-a întâmplat? îl întreb și îmi ridic mâna spre părul lui care îi atârna pe ochi, dar se mișca rapid și îi simt buzele apăsând ușor buzele mele…..