Secretarul -Capitolul 10

-Fir-ar mama măsii... îl auzi Miha pe șef când intră în biroul lui.

Privi roată întreaga încăpere dar nu îl reperă nicăieri, așa că făcu doi pași spre baie unde văzuse ușa deschisă.

Îl văzu la bustul gol cu pantaloni lăsați pe coapse. Era cu spatele și înjura de mama focului privind în jos spre șliț.

Jed nu îl auzise intrând așa că rămase ca o stană de piatră, privindu-i pielea perfectă sub care jucau hipnotic mușchii încordați.

Pielea lui albă parcă îi atrăgea privirea ca un magnet. Apoi, privirea rămase pe betelia boxerilor ce se zărea  din cauza pantalonilor de care acesta trăgea cu furie.

Jed ridică capul și îi întâlni privirea în oglinda din fața lui. Îl privi încruntat fără a se jena de situația în care se găsea.

-Ce stai acolo ca o stană de piatră!? Du-te la Ella și vezi dacă are un ac de siguranță sau ceva cu care îmi pot prinde pantalonii.

Clipi de câteva ori confuz, iar când se dezmetici, ieși din birou mergând la fată, simțindu-și chipul inundat de fierbințeală, rugându-se în gând ca nici unul să nu îi perceapă starea.

Când reveni Jed era în aceeași poziție, diferența făcând-o vocea lui încordată și înjurăturile mai colorate.

-Ce s-a întâmplat?  întrebă intrând în baie.

-S-a întâmplat că am treizeci de ani și nu sunt în stare să nimeresc gaura, îl lămuri, ținându-se de betelia pantalonilor. Se întoarse cu fața arătându-i paguba.

Miha înghiți în sec, văzându-i de aproape abdomenul și firicelul de păr deschis la culoare ce se termina în betelia boxerilor albaștri.

Fără să conștientizeze, strânse între degete acul de siguranță ce i-l dăduse Ella.

-Ai găsit ceva?

Îi întinse acul ținându-l în palma desfăcută. Jed îl luă întorcându-și privirea spre pantaloni. Se chinui câteva clipe să prindă marginile beteliei de unde i se desprinse nasturele.

-Am vrut să beau o gură de cafea și din cauză că eram concentrat la laptop mi-am turnat-o pe mine, și parcă asta nu ar fi fost de ajuns. Când am tras de cămașă să o scot din pantaloni, mi s-a rupt și nasturele. îl lămuri el, concentrat pe încercarea de a face cele două părți ale beteliei să stea unite.

-Băga-mi-aș. Să mă înțep mai trebuia acum.

 -Dacă vrei, pot încerca eu…

Îl văzu pe Jed oprindu-se privind mica picătură de sânge ce îi apăruse pe vârful degetului mare. Din inerție băgă degetul în gură și îl supse încercând astfel să oprească sângerarea, gest ce îl făcu pe celălalt să îi privească buzele.

 -Ajută-mă, dacă tot te-ai oferit, spuse el înapoindu-i acul.

– Dacă mă mai chinui mult, s-ar putea să fac mai mult rău.

Luă acul de siguranță dintre degetele lui și micșoră distanța dintre ei. Acum erau atât de aproape că îi putea distinge fiece nuanță din pupilele ce îl priveau cu intensitate.

Înghiți în sec, simțindu-și gura uscată mai ceva ca albia unui râu în plină secetă.

Abia în acea secundă conștientizară amândoi cererea și oferta. Jed clipi de câteva ori  privind hipnotizat spre gâtul celuilalt unde mărul lui Adam se mișca în sus și în jos.

-Ține tu marginile…să pot..

Tăcu înghițind iar în sec. Pentru a-l ajuta trebuia să îi atingă abdomenul.

Întinse mâinile, simțindu-le tremurul. Încercă să prindă marginile pe care Jed se chinuia să le țină, dar din cauza tremurului, acul îi alunecă, puțin lipsind să nu îl înțepe.

 -Cred că… va trebui…să te lași în jos, îl auzi spunând, simțindu-i respirația pe obraz.

Ridică din nou privirea spre el, confuzia distingându-se clar pe chipul lui.

Cum mintea îi era încețoșată din cauza viziunii ce îl asaltase, clipi de câteva ori, încercând să-și dea seama dacă Jed chiar vorbise serios sau doar i se păruse lui că aude așa ceva.

-Dă-mi…mi-e acul, să… încerc eu.

Nu mai spuse nimic din cauza fricii de a nu putea scoate nici un sunet, dar în schimb se lăsă să cadă în genunchi în fața lui.

Îi văzu chipul îngrijorat privind în jos spre el, așa că încercă să se concentreze pe ce trebuia să facă. Poziția era intimă și sugestivă. Amândoi încercau din răsputeri să o ignore.

Numai că mintea nu era în aceeași concordanță cu simțirea, fapt ce le înroși chipurile, iar respirațiile deveniră anevoioase.

Nu doar poziția era suspectă, ci și faptul că trebuia să îi privească abdomenul plat și să îl atingă dacă voia să rezolve problema.

Încercă să ignore apropierea gândindu-se la orice altceva…la facturi, la ce trebuia să cumpere de la market, la…orice altceva ce i-ar fi abătut gândurile de la simțurile ce îl asaltau. Reuși cumva să prindă acul și se ridică fulger în picioare, depărtându-se.

Își simți cămașa lipită de spate de parcă i-ar fi turnat cineva o găleată cu apă în cap. Costumul era ținuta impusă la birou, dar acum amândoi erau doar în cămașă.

 -Mulțumesc, spuse Jed cu voce tremurândă realizând că nici celălalt nu era prea stăpân pe propriile simțuri.

 -Cămăși am de rezervă, dar pantaloni...spuse el, întorcându-i spatele.

Făcu doi pași spre un dulap, scoase o cămașă de pe umeraș după care se îmbrăcă, dar când vru să o închidă realiză că degetele îi tremurau groaznic de tare.

–Poți pleca, spuse el cu voce gâtuită.

Miha îl mai privi câteva secunde, după care ieși. Închise ușa în urma lui, și se lipi de ea. Trebui să își adune toată puterea pentru a se dezlipi de lemnul dur. Ridică mâinile și le trecu prin păr dându-l peste cap.

Inspiră și expiră de câteva ori după care ieși din birou.

…………………….

De cealaltă parte, Jed rămase strângând între degete marginea chiuvetei până i se albiră degetele, încercând să analizeze ce tocmai se întâmplase.

Începu iar să înjure privindu-și chipul înroșit.

Se aplecă și se stropi cu apă rece dorind să alunge toată nebunia ce îi împăienjenea mintea, să alunge starea ciudată ce îi străbătea trupul. Să alunge și să ignore începutul de erecție ce îl făcu să înjure mai ceva ca un birjar.

Niciodată, dar absolut niciodată nu i se mai întâmplase acest lucru în preajma unui bărbat.

Se simțea bulversat și frustrat fără putința de înțelegere, dorind ca celălalt să nu îi fi observat starea.

……………………….

-Merg până la baie.

Miha, îi aruncă în treacăt Ellei, fără a aștepta să vadă dacă aceasta l-a auzit.

Intră în baie repezindu-se la chiuvetă și își stropi fața cu apă. Îi  venea să  bage tot capul sub jetul răcoritor.

Ridică încet capul și rămase privindu-se în imensa oglindă ce îmbrăca aproape tot peretele.

La acest etaj se afla biroul șefului său, al secretarelor și sala unde se țineau ședințele. Practic, baia era doar pentru el și Ella.

Își privi reflexia încercând să își dea seama ce se întâmplase în biroul șefului său.

Nu trebui să se concentreze prea mult pentru a se gândi la ochii albaștri cu irizații pentru că îi rămaseră întipăriți în gânduri.

Felul în care se priviseră când stătuse în genunchi în fața lui, îl răscolise până în suflet, asemeni unui vârtej ce mistuia totul în calea lui, lăsând în urmă totul vraiște și haos.

Era a doua oară în viață când îl încercau asemenea sentimente. Prima oară se întâmplase cu mult timp în urmă. Atunci ca și acum totul năvălise asupra lui, întorcându-i lumea cu susul în jos.

Rupse cu furie o bucată de șervețel tamponându-și fața.

Oricât ar fi vrut să stea să analizeze întâmplarea, nu-și putea permite acest lux acum. În jumătate de oră, șeful lui avea o teleconferință, iar el mai avea de pus la punct niște date, plus că trebuia să îl asiste pentru a conspecta punctele principale.

Își aranjă gulerul cămășii și după ce își mai trecu de câteva ori degetele prin păr, porni spre ușă. Rămase cu degetele pe mâner, străbătut de un gând fulgerător.

Poate din întâmplarea trăită ieșea totuși ceva bun. Dacă și lui Ronay i se păruse la fel de ciudată situația, poate avea să îl trimită înapoi la contabilitate. Gândul îi dădu un pic de avânt în a deschide ușa.

El nu putea să ceară transferul fiindcă risca să fie dat afară de directorul general, dar dacă Ronay îi cerea asta, ar fi fost o altă poveste cu un sfârșit avantajos pentru el.

Cu un pic de speranță în sufletul zbuciumat, hotărî ca până atunci să se poarte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și porni spre propriul birou pentru a se pregăti de ședință.