Secretarul -Capitolul 9

        -Dacă inginerul nu poate rezolva problema va trebui să mergi acolo să vezi ce se poate face, îi spuse tatăl lui.

Erau amândoi la vilă în living. În timpul zilei plouase și nu puteau sta pe terasă.

         -Așa mă gândeam și eu. O să mai vorbesc mâine cu el și hotărâm după discuție.

         -Bine măcar că ai trimis mail la cele două firme selectate. Îmi doresc doar să ne ne trimită càt mai repede oferta.

În cursul zile discutară cum este mai bine să procedeze. Problema acum era așteptarea. Dacă cele două firme aveau deja prea multe contracte își puteau rezerva dreptul unui refuz sau mai era și varianta prețului oferit. În acest caz puteau ei refuza în baza costului prea mare referitor la celelalte costuri adăugate.

        -Trebuie să rezolvăm cumva pentru că vreau să reziliem contractul cu furnizorul nostru intern.    Prețul oferit este foarte bun, dar în schimb calitatea este sub orice critică.

        -Dacă nu ne schimbă materialele cu unele conforme, îi dăm în judecată. Chiar dacă o să mai pierdem bani cu avocați și cu întreg procesul, o să îi fac să plătească daune de o să îi usture curul, spuse tatăl lui furios, învârtind cuburile de gheața aproape topite din paharul ce îl ținea între degete.

 Era la al doilea pahar de whisky. Jed se oferise să îi mai toarne dar îl refuză. Voia să își destindă mintea de la grijile companiei, nu să se îmbete.

         -Vrei să vorbesc cu avocați noștri să se intereseze în eventualitatea procesului? întrebă Jed, privindu-și tatăl de pe canapea unde era așezat. Avea și el un pahar în mână și îl sprijinea pe genunchiul piciorului stâng ce îl avea așezat peste cel drept.

       Erau doar ei doi acasă, mama lui fiind plecată în Anglia la sora lui. Cam o dată pe lună mergea la ea, sub pretextul unui mare dor, în realitate vroia să își verifice fiica.

       -Nu. Am să discut cu Sam acest aspect și vedem cum facem. Tu ține legătură cu inginerul de la sonde.

        Sam era prieten cu tatăl lui de douăzeci și șapte de ani. Numele lui întreg era Samuel, fiind de origine evreiască. După ce secretarul moștenit de la tatăl său se pensionase, se impunea găsirea unui înlocuitor. Dintre cei patru candidați ce se prezentase la interviu, Sam fusese cel acceptat, tatăl său având fler în alegerea lui. Pe lângă secretar având și funcția de șofer personal. Fiind persoana cea mai apropiată, cu un statut atât de înalt în firmă, acesta trebuia să fie de mare încredere și mai mult de cât atât, loial șefului său. Acesta având acces nu doar la problemele firmei cât și la problemele particulare cu care se putea confrunta șeful său.
Cum aceste calități fuseseră demonstrate în decursul anilor, legătura lor se transformase în prietenie bazată pe încredere reciprocă.
După atâția ani Sam devenind un fel de membru al familiei și o persoană foarte importantă în companie.

        -Rămâi sau pleci la tine? întrebă tatăl lui, așezând paharul pe măsuța de lângă el.

        -Rămân. I-am spus când am venit Anei, să mai pună un tacâm.

        -Mă bucur pentru că nu aveam nici un chef să mănânc singur. Sam a trebuit să meargă la sora lui, fiindcă are niște probleme de sănătate.

         -Dificilă femeie. Dacă o doare și degetul mic, îl sună să se plângă, spuse Jed încruntat.

       -Este singurul ei frate. Bine măcar că a fost de acord să stea la un cămin.

        -A fost de acord pentru că Sam îi plătește unul de lux.

       Nici ea și nici Sam nu se căsătoriseră, așa că el era singurul ei sprijin. El fiind fratele mai mare, diferența dintre ei fiind de aproape cinci ani, se considera oarecum responsabil pentru ea, iar ea fiind o fire foarte egoistă nu avea nici un regret în al exploata cu fițele și pretențiile ei.
Nici unul dintre ei nu văzuseră o diferență atât de mare de caracter între doi frați.