TE AȘTEPTAM- Capitolul 33

„Dacă îți place de mine, vrei să fii familia profesorului Xiao?”

Semnificația subliminală a acestei propoziții fusese: Vreau să merg mai departe, dar voi continua să te ascult. Dacă încă mai vrei să continui ambiguitatea, atunci voi continua să-ți fac pe plac.

Heh.

Xiao Qeu își frecă fața în timp ce își reținea râsul, iar acum știa exact ce voia să spună Zhou, ceea ce făcea ca această mică discuție să fie perfectă.

Xiao Qeu dădu un răspuns după ce își spălă fața, doar nu-l putea lăsa pe Zhou Zui să aștepte un răspuns, nu?

[Ling Dao al tău este în unanimitate de acord cu tine, nu crezi că este o coincidență?]

Zhou Zui nu avea client a doua zi, dar tot trebuia să meargă la studio. Erau două modele pe care trebuia să le finalizeze cu un client, iar el voia să revizuiască piesele. Xiao Qeu nu se duse prea devreme ci aproape de prânz, deoarece plănuia să ia cina împreună dacă Zhou Zui termina treaba.

Înainte de a pleca, merse la florărie și luă un buchet de o sută de trandafiri roșii mari, pentru că nimic altceva nu se potrivea. Erau de un roșu atât de pur încât semănau cu emoțiile lui Xiao Qeu, care erau pasionale și sincere, și cu hotărârea sa de neclintit, fără vreo urmă de altceva.

Acest buchet era un pic prea ostentativ, iar Xiao Qeu ezită înainte de a ieși din mașină. Ar trebui să-l ia cu el sau să-l lase mai întâi în mașină? Apoi se gândi că, din moment ce inițial era pentru a-i da lui Zhou un nume relației lor și nu era nimic de ascuns, trebuia să-l lase pe Zhou să primească florile deschis și sincer.

Astfel, când Xiao Qeu împinse ușa înăuntru, gura lui Xiao Lin rămase căscată. Când Xiao Qeu o salută, ea încercă să vorbească mai încet și exclamă:

– Xiao Ge, ești cool astăzi!

Xiao Qeu îi făcu semn să tacă și întrebă cu voce joasă:

– Zhou Zui este aici?

Xiao Lin dădu viguros din cap:

– Da!

Xiao Qeu duse florile în sala mică când un artist tatuator nu se putu abține și exclamă „rahat”. Deși Xiao Qeu venea des, nu era atât de deschis ca astăzi. Xiao Qeu nu se opri și îl salută, apoi când Lu Xiaobei ieși din camera de tatuaje, zâmbi și spuse:

– Bună, Bei Ge.

Lu Xiaobei își înclină direct capul și strigă tare:

– Dage, zeul florilor este aici!

Vocea lui Zhou Zui veni de la etaj, iar Xiao Qeu îl auzi spunând:

– Profesore Xiao, sunt sus.

– Oh, acolo ești, răspunse Xiao Qeu și se duse pe scări cu florile în brațe.

Zhou Zui era sus, pe canapea, în timp ce aranja un tablou ajutat de două fete, cu un pix în mână. El fu un pic surprins să-l vadă pe Xiao Qeu. Xiao Qeu îi întâlni ochii și îi zâmbi înainte de a merge direct să pună florile în brațele lui Zhou Zui.

– Hei, ce se întâmplă aici?!

Cele două fete care stăteau una în fața celeilalte se uitară una la cealaltă, apoi la  Zhou Zui înainte de a-l privy pe Xiao Qeu, și se emoționară instantaneu, deoarece ochii lor se luminară imediat.

Xiao Qeu zâmbi și le spuse celor două fete:

– E doar o simplă livrare de flori, voi puteți continua să vorbiți.

Se așeză lângă Zhou Zui, care părea un pic confuz în timp ce ținea florile, neștiind dacă să le pună jos sau doar să le țină, așa că se uită la Xiao Qeu cu un zâmbet evident în ochi, dar și cu un pic de neputință.

– Profesore Xiao, sunt un tip dur, chiar nu e nevoie să-mi trimiți flori. Sunt foarte aproape de a deschide un magazin de flori.

– Asta e amuzant, ce e în neregulă să fii un tip dur și să primești flori?

Xiao Qeu scoase întâmplător o petală de trandafir înainte de a o ține în mână și a se juca cu ea.

– În plus, cine a spus că ești dur? Cred că ești destul de delicat. Poți să mi le returnezi dacă nu le vrei.

Zhou Zui scutură din cap.

– Asta nu se va întâmpla.

Cele două fete care stăteau de partea cealaltă a mesei erau încântate, iar Zhou Zui puse florile deoparte pentru a continua să facă desene pentru fetele care nu se puteau concentra. Una dintre fete nu putu rezista să nu întrebe despre flori:

– Sunteți… în genul ăsta de relație?

Xiao Qeu dădu din cap deschis.

– Dacă așa crezi tu, atunci da.

De fapt, nu numai că atenția celor două fete era asupra lor, dar și ambele părți implicate se prefăceau a fi calme.

Xiao Qeu ascultă cum Zhou Zui și fetele corectau desenele cu o față serioasă, dar inima lui se simțea, de asemenea, emoționată și nervoasă. Fața lui Zhou Zui era imperturbabilă, ca și cum nu ar fi fost afectat deloc, dar inima lui era plină de neînțelegere și gânduri pe care le știa doar în inima lui.

Cele două fete fură în cele din urmă trimise departe, ceea ce-i lăsă doar pe Zhou Zui și Xiao Qeu singuri, iar atmosfera fu brusc liniștită. Xiao Qeu nu putea lăsa atmosfera să se răcească, așa că întrebă în grabă cu un zâmbet:

– Îți plac florile mele?

Zhou Zui dădu din cap.

– Da.

– Chiar îți plac?

Xiao Qeu se apropie pentru a se uita în ochii lui Zhou Zui, iar cuvintele sale aveau un cârlig în ele care merse direct la inima lui.

– Vrei să fii membru al familiei profesorului Xiao, dacă îți plac?

Zhou Zui dădu aproape imediat din cap, deoarece gândurile sale erau deja exprimate intuitiv, dar nu fuseseră exprimate și apoi spuse:

– Hai să vorbim mai întâi, sunt câteva lucruri pe care trebuie să ți le spun.

Xiao Qeu își ridică sprâncenele și își aminti că-i spusese că vrea să vorbească cu el, dar fuseseră întrerupți, așa că întrebă:

– Trebuie să vorbești mai întâi înainte de a putea fi familia mea?

Zhou Zui dădu din cap.

Xiao Qeu zâmbi și se relaxă așezându-se pe o parte:

– Atunci să vorbim, Zhou Xiansheng, și să o facem repede. Abia aștept să fii al meu. Nu știi de cât timp mă gândesc la asta.

Buzele lui Zhou Zui schițară un zâmbet foarte slab și se așeză vizavi de Xiao Qeu.

Erau unele lucruri pe care Zhou Zui trebuia să le discute mai întâi, așa că nu putea spune da încă. Voia un început complet onest, altfel ar fi însemnat că se ascunde și trișează în această relație, iar asta nu ar fi mers.

Zhou Zui, de asemenea, voia cu adevărat să fie familia profesorului Xiao. Nu mai simțise cum îi bate inima pentru altcineva de mult timp, dar Xiao Qeu îl făcuse să guste asta din plin. Și el își deschisese inima și dorea să confirme relația.

Tang Yaning era un nume pe care Zhou Zui nu voia să îl menționeze și chiar se împotrivise. Când însă veni momentul să o spună, nu mai simți nimic și voia doar să o facă repede.

Când era pe punctul de a deschide gura, Xiao Qeu îl făcu să tacă, iar când Zhou Zui îl întrebă din priviri ce se întâmplase, Xiao Qeu arătă spre parter, iar Zhou Zui se schimbă la față când se uită în jos.

Xiao Qeu își atinse și el fruntea și scoase un oftat lung în inima sa. Profesorul Xiao era nerăbdător să guste acest moment din plin, dar toți acești copii au venit să provoace probleme.

Tang Yawei venise aici întâmplător, iar de data aceasta avea intenția să stârnească puțină agitație, chiar dacă totul fusese o coincidență.

Xiao Qeu se așeză pe partea lui Zhou Zui și arătă spre scaunul opus celui pe care tocmai se așezase spunându-i lui Tang Yawei:

– Stai jos, chipeșule.

Bărbatul chiar veni și se așeză cu ochii mereu ațintiți asupra lui Zhou Zui. Buchetul roșu de flori dintre ei îi ardea ochii, iar vocea lui era aspră și răgușită:

– Zhou Zui, chiar îndrăznești să faci asta?

Zhou Zui, nici el nu îl privea și doar îi spuse lui Xiao Qeu:

– Să mergem, hai să mergem să vorbim.

Xiao Qeu, de asemenea, voia și el să meargă. Nu prea voia să lase pe altcineva să-i stea în cale astăzi. Xiao Qeu scutură din cap și-I spuse lui Tang Yawei:

– Haide, dacă ai ceva de spus, te voi asculta. Altfel vei veni mereu și vei face lucrurile mai incomode.

Tang Yawei se uită la el și rânji:

– Nu pot să vorbesc cu tine.

– Ba da, poți, zâmbi Xiao Qeu către el:

– Orice ai spune, dacă este legat de Zhou Xiansheng, poți să-mi spui și mie.

Bărbatul se holbă la el și îl întrebă după un timp:

– Știi cine sunt?

Xiao Qeu scutură sincer din cap:

– Nu știu, aștept să-mi spui tu.

– Nici măcar nu mă cunoști, și îndrăznești să spui că ai o relație cu Zhou Zui? Tang Yawei încă zâmbea rece.

Zhou Zui se ridică în picioare pentru a-l trage de braț pe Xiao Qeu și se uită la el înainte de a striga:

– Profesore Xiao.

Vocea lui era foarte serioasă și chiar părea puțin gravă. Xiao Qeu se ridică în picioare după el și îi zâmbi:

– Da, ce s-a întâmplat iubitule?

Acest „iubitule” fusese rostit foarte deschis și spus în mod deliberat în fața lui Tang Yawei pentru a stabili un statut al relației.

Nu contează cine ești și nu contează care este scopul tău. Zhou Zui este omul pe care l-am ales, așa că nu te gândi la asta.

Zhou Zui îi șopti:

– Sunt câteva lucruri pe care eu vreau să ți le spun personal.

O spusese atât de serios încât Xiao Qeu dădu din cap fără măcar să se gândească:

– Bine.

De fapt, Xiao Qeu voia inițial să se ocupe mai întâi de persoana adversă, dar din moment ce Zhou Zui nu dorea ca ei să comunice prea mult, nu conta dacă nu se  ocupau mai întâi de această persoană.

Zhou Zui îl trase pe Xiao Qeu să plece, iar Tang Yawei se ridică în picioare, așa că Zhou Zui strigă la parter:

– Cine e jos?

Un artist tatuator răspunse:

– Sunt aici, ce s-a întâmplat, Zhou Xiansheng?

Zhou Zui spuse:

– Trimite-l pe Xiaobei sus.

– Oh, bine.

În cealaltă parte a camerei, Tang Yawei râse și-l întrebă pe Zhou Zui:

– Ți-e frică? Frică de mine?

Zhou Zui nici măcar nu se uită la el și nu-i adresă nici un cuvânt, în timp ce o mână îl ținea de brațul lui Xiao Qeu și nu-i dădea drumul.

Xiao Qeu își legăna ușor brațul pentru a-l liniști pe Zhou Zui.

– Nu fi nervos, voi asculta orice vrei să spui, este vorba doar despre trecut. Profesorul Xiao nu este foarte îngrijorat. Profesorul Xiao este foarte deschis.

Xiao Qeu îi zâmbi, iar zâmbetul său era întotdeauna foarte liniștitor.

– Ești doar speriat.

Vocea lui Tang Yawei era aspră, ca și cum ar fi fost ciupită de mâna lui. S-ar putea să fi fost un efect psihologic, dar Xiao Qeu simți că vocea lui era mai greu de auzit:

– Ți-e teamă de tine, ți-e teamă de faptul că oamenii nu te vor accepta, ți-e teamă că toată lumea va pleca, ți-e teamă că vei rămâne singur.

Încheie cu propriul râs care era hidos:

– Este inutil să-ți fie frică, asta este soarta ta. Trebuie să fii singur pentru tot restul vieții tale, acest blestem ți-a fost impregnat în sânge!

Expresia și tonul vocii bărbatului erau atât de paranoice încât Xiao Qeu se gândi că nu era sănătos mintal. Aerul de la etaj era sufocant și nimeni nu vorbea. După un timp, îl auzi pe Lu Xiaobei ieșind dintr-o cameră de tatuaje de la parter și alergând la etaj.

De îndată ce urcă și văzu situația, fu nedumerit și strigă:

– La naiba! Când ai venit?

Zhou Zui arătă spre Tang Yawei și-i spuse lui Lu Xiaobei:

– Nu-l lăsa să vină după mine.

– Bine, du-te Dage.

Lu Xiaobei se uită la Zhou Zui și apoi la Xiao Qeu, care avea o expresie naturală pe față ce nu părea furioasă, iar Lu Xiaobei răsuflă ușurat. Era îngrozit de moarte de ceea ce spunea acest nebun.

Zhou Zui îl trase pe Xiao Qeu să vină cu el și, înainte ca Xiao Qeu să se miște, se uită la fața oribilă a lui Tang Yawei cu colțurile gurii ușor trase în sus și îi spuse:

– Ai spus că soarta lui Zhou Zui este să moară singur. Chiar dacă ceea ce spui este adevărat, tot trebuie să-ți spun că eu nu cred în soartă. Fie că este vorba de oameni sau de soartă, dacă vreau să o schimb, o voi schimba. Atâta timp cât vreau, să schimb soarta cerurilor nu este ceva de care să-mi fie frică și trebuie să încerc.

Lu Xiaobei fluieră tare și își ridică degetul mare către Xiao Qeu.

Xiao Qeu își mișcă brațul pentru a-l face pe Zhou Zui să îi dea drumul, iar imediat după aceea îl luă de mână.

Nimeni nu ar fi rămas indiferent la astfel de cuvinte, și cum ar putea cineva să nu-l placă? Farmecul lui Xiao Qeu era întruchipat în fiecare aspect al personalității sale. Zhou Zui arătă din nou spre Tang Yawei, apoi luă mâna lui Xiao Qeu  și plecă. Chiar îi transpirau palmele în timp ce îl ținea strâns și cu drag mâna lui Xiao Qeu, ca și cum ar fi prețuit-o.

Lu Xiaobei îl blocă pe Tang Yawei pentru a-l împiedica să-l urmeze și îi șopti:

– Ar trebui să te oprești. Las-o baltă. Ești nebun. Ceilalți trebuie să trăiască, nu toată lumea trebuie să înnebunească așa ca tine. Sunt al naibii de impresionat…

Tang Yawei înțepeni ca lovit de fulger în timp ce privea fix în direcția în care plecase Zhou Zui.

Până când cei doi bărbați coborâră scările, Tang Yawei se aplecă brusc peste balustradă și strigă:

– Nu știi cine sunt. Atunci știi că fratele meu a murit în patul lui Zhou Zui?

Pașii lui Xiao Qeu se opriră aproape instantaneu.

Lu Xiaobei îl înjură și-l lovi pe Tang Yawei cu piciorul în spate, înainte de a-l trage de păr și de a-l ține de spate, încercând să-l facă să tacă.

Xiao Qeu își ridică capul și se uită în sus spre el.

Scopul lui Tang Yawei fusese îndeplinit, iar Lu Xiaobei trase de el, dar acesta râse. Mâna lui se ridică pentru a-l arăta pe Zhou Zui:

– A făcut o baie în sângele de pe trupul fratelui meu… Acest lucru este în regulă? …