TE AȘTEPTAM- Capitolul 37 (18+)

Te așteptam

 

Xiao Qeu conduse direct acasă la Zhou Zui. Mai fusese o dată acolo, așa că de data aceasta era familiarizat cu drumul. Data trecută se plimbase prin cartier căutând un loc de parcare, așa că era bine acum că putea intra direct în parcare.

Zhou Zui nu uită să ia florile când urcă la etaj. În lift mai era un bărbat care se uită la ele de mai multe ori. Oricât de sălbatic ar fi fost Xiao Qeu, nu putea fi prea îndrăzneț în fața vecinilor săi. Abia când bărbatul coborî și ușa liftului se închise încet, Xiao Qeu suspină și spuse:

– Se pare că nu era foarte dornic să coboare. Ușa către lumea nouă este chiar în fața lui, dar nu o poate vedea.

Zhou Zui zâmbi și luă mâna lui Xiao Qeu.

Deschise ușa, intrară în casă și se descălțară de pantofi. Totul fusese calm până aici. Xiao Qeu voia să se spele pe mâini, dar imediat ce se întoarse, fu oprit de Zhou Zui din spate. Simți doar că brațul lui era foarte puternic, dar nu văzuse mișcarea clar. Fu prins strâns, apoi Zhou Zui îl sărută direct pe gură, fără să-i lase timp să reacționeze.

La dracu!

Xiao Qeu nu se aștepta la o acțiune atât de aprigă și bruscă din partea lui Zhou Zui și preț de o clipă nu putu să reacționeze. Dar totul dură doar o clipă, Xiao Qeu nu era genul care să-i lase niciodată pe alții să ia inițiativa în acest sens, așa că-l îmbrățișă strâns pe Zhou Zui, închise ochii și-l sărută.

Un contact intim plin de putere masculină, înlănțuire, lingere, unde ambele părți pulsează. Hormonii masculini se răspândiră în jur, iar sunetul respirației aspre dezvăluia că cei doi care se sărutau acum erau extrem de puternici, ca niște prădători.

Xiao Qeu aproape că îngenunchie și-l apăsă pe Zhou Zui între el și canapea. Zhou Zui se rezemă cu capul pe canapea.  Cei doi erau încă foarte apropiați, cu buzele la mai puțin de un centimetru distanță.

Zhou Zui strigă cu o voce răgușită:

– Profesore Xiao.

Xiao Qeu își ridică colțurile buzelor și zâmbi, îi mângâie colțurile ochilor și-i răspunse cu voce joasă:

– Hei, sunt aici.

Venele de pe gâtul lui Zhou Zui erau încă proeminente, iar Xiao Qeu putea vedea clar pulsul bărbatului. Zhou Zui își ridică capul de pe spătarul canapelei, se uită în ochii lui Xiao Qeu și-i vorbi cu o voce aspră, dar sinceră:

– Îți mulțumesc pentru că ai venit.

Xiao Qeu închise ochii, apoi ciuguli ușor buzele lui Zhou Zui și-i spuse cu un zâmbet:

– Cu plăcere, dragul meu.

Ceea ce Xiao Qeu îi spusese lui Cao Yuan înainte era adevărat. Dacă nu ar fi fost vorba de Zhou Zui, de data aceasta s-ar fi retras. Xiao Qeu era o persoană foarte liberă și simplă, dar avea întotdeauna ceva asupra căruia insista. Avea multe principii în viață, dintre care unele se bazau pe rațiune și moralitate, iar altele erau pur și simplu propriile preferințe legate de personalitate. Deoarece principiile se numesc principii, ele nu pot fi judecate. În viață, trebuie să ai întotdeauna ceva asupra căruia să insiști.

Dacă nu vrei ceva, n-ai decât să nu vrei, dar dacă vrei, trebuie să încerci totul. Xiao Qeu nu se temea de nimeni care avusese un iubit înainte. El avea încredere că putea înlătura orice predecesor din inima cuiva și să devină astfel el stăpânul. Dar în cazul lui Zhou Zui, fostul iubit fusese atât de minunat încât murise direct pe culme, chiar lângă Zhou Zui, într-un mod atât de tragic, și chiar și sângele i se împrăștiase peste tot.

El chiar avea o mare putere. Murind în acest fel, Zhou Zui își va aminti de el pentru totdeauna și nu-l va uita niciodată. Se pare că tactica lui avusese mare succes, iar obsesia lui nu fusese în zadar.

Acest gen de lucruri era absolut inacceptabil pentru Xiao Qeu. Atâta timp cât o persoană era în viață, lui Xiao Qeu nu-i era teamă vreo clipă că Zhou Zui îi va spune că-i este dor de ea pentru că, mai devreme sau mai târziu, va uita totul. Dar persoana murise, Xiao Qeu nu avea nicio șansă, indiferent cât de fermecător ar fi fost. Sângele lui pătrunsese în inima lui Zhou Zui.

Nu poți să nu te gândești la această chestiune în detaliu. Pentru unii oameni, asta nu avea importanță și lor nu le păsa, dar nu și pentru Xiao Qeu. Spusese că era miofob emoțional, ceea ce nu era o minciună. La cea mai mică idee a lui Lin An de a se căsători cu altcineva, Xiao Qeu fusese extrem de hotărât să plece, pentru că nu putuse accepta nici cea mai mică idee de a se despărți de iubitul său și nici măcar nu se mai deranjase să continue o relație plină de probleme.

Dar chiar nu putea să renunțe la Zhou Zui.

Nu era vina lui că avea un trecut atât de haotic, iar Xiao Qeu se simțea deprimat și îndurerat în același timp. Îl curtase și îl tratase pe Zhou Zui ca pe un copil mare în fiecare zi, și Xiao Qeu era foarte supărat că acesta fusese tratat atât de rău în trecut. O varietate de emoții se împleteau pentru a-l tortura în fiecare zi. Mai târziu, Xiao Qeu simțise că ajunsese într-un punct mort. Indiferent ce drum ar fi ales, nu ar fi fost fericit și inima îi era blocată.

Cu toate acestea, când îl revăzuse pe Zhou Zui, toate acele emoții amestecate  dispăruseră practic și tot ce mai rămăsese era un singur gând:

Profesorul Xiao te iubește.

Profesorul Xiao chiar știa să iubească oamenii. Îl împinse spre mijlocul canapelei lăsându-l fără aer și sărutându-l până când creierele lor aproape că nu mai aveau oxigen. Apoi îi sărută încet și blând buzele, mușcându-l și tachinându-l și-i spuse:

– Eu stau deasupra. Vrei să mă lași, Zhou Xiansheng?

La această întrebare era de fapt foarte dificil de răspuns. Zhou Zui nu era o persoană care să stea dedesubt, așa că, totuși, cum ar putea fi el cel care să primească? Putea să stea deasupra lui Zhou Zui? Asta era imposibil. Dar Zhou Zui aproape că nu avu nicio clipă de ezitare. Xiao Qeu îi văzu mușchii maxilarului inferior zvâcnind, apoi îl auzi pe Zhou Zui răspunzând cu o voce răgușită:

– Vino aici.

Xiao Qeu zâmbi, și-i atinse nasul cu al lui, apoi ridică din umeri și-și scoase cămașa cu o singură mână.

…Sufrageria din casa iubitului meu pare puțin prea mare și goală, se gândi Xiao Qeu într-un moment complet nepotrivit.

După ce vorbi, se așternu un moment de liniște completă în cameră, de parcă până și respirația lui Zhou Zui s-ar fi oprit pentru o clipă.

Văzându-l confuz pe Xiao Qeu, zâmbi și repetă:

– Am spus, vino.

Profesorul Xiao se răzgândi și deveni încrezător. Când fu tras de umeri și apăsat pe canapea, nu opuse deloc rezistență, iar degetele sale dibace profitară de situație. Urcară până la urechile lui Zhou Zui și mângâiară până la arcul sprâncenelor și coborâră spre colțurile ochilor.

Simțea că sprâncenele lui Zhou Zui erau mai înalte decât cele ale oamenilor obișnuiți… Gândi apoi încet că orbitele lui erau și mai adânci, iar liniile feței păreau parcă sculptate abrupt, cu cuțitul sau cu toporul, ceea ce îi făcea ochii să pară puțin fioroși, mai ales când privea în jos. Din poziția în care-l privea, umbrele aruncate de lumină asupra orbitelor și genelor îi făceau ochii să pară topiți într-o mare groasă de cerneală, făcându-i să pară foarte profunzi.

Dar Xiao Qeu știa că putea vedea întotdeauna ceva diferit. De exemplu, când Zhou Zui zâmbea, ochii lui erau întunecați și strălucitori, genele erau moi la atingere, iar când își lăsa ochii în jos, putea vedea o pleoapă dublă fină pe pleoapa interioară. Desigur, premisa era ca distanța de la care trebuia să observe să fie suficient de mică, așa cum era acum.

– Nu ești atent, spuse Zhou Zui și-și mușcă buza, iar vocea lui joasă sună ca un tăiș de pofte, cu un gust puternic și periculos.

Vocea lui aproape putea să-i facă pe oameni să tremure, dar Xiao Qeu simți o urmă de nemulțumire în ea. Dacă atmosfera nu ar fi fost atât de nepotrivită și nu ar fi existat riscul de a fi futut până la moarte, cel mai probabil ar râde. De ce este încă gelos pe el? Era ca un copil de grădiniță care lupta să obțină o favoare, cu o posesivitate copilărească. Își retrase mâna și atinse obrazul persoanei de deasupra lui, dar nu se putu abține să nu ciupească scalpul și apoi să-l atingă blând, de parcă ar fi netezit părul cuiva.

– Ah, mă gândeam la tine…explică încet Xiao Qeu.

Carnivorul se liniști treptat, se ridică și-l privi. Se gândea la trupul profesorului Xiao de atât de mult timp, dar acum nu se mai grăbea și trasă încet conturul iubitului său cu o privire moale la început, dar apoi se schimbă treptat, și porni de la frunte, sprâncene, gura care era mereu vorbăreață, părul umed de transpirație, apoi în jos, spre decolteul îngrijit, rostogolirea mărului lui Adam, umerii înguști și gâtul subțire, clavicula fină, apoi până la piept și abdomenul inferior care erau întotdeauna ascunse sub haine decente înainte… Zhou Zui își retrase privirea când veni timpul să facă asta și-l privi cu un zâmbet larg, în timp ce profesorul Xiao se înroși, trecând de la calm la panică.

– La naiba… Zhou Zui, ești prea bun.

Făcuse asta în mod deliberat știind că nu va putea suporta. Sălbatic, direct, pasional și sigur de victorie, ultima oară când întâlni ochii profesorului Zhou, simți că toată energia și sângele din corpul lui i se scurgeau spre față și spre corp, iar anumite scene la care nu se putea gândi în detaliu se repetau în minte…

S-a terminat.

Xiao Qeu înghiți în sec și luă inițiativa.

Desigur, lui Zhou Zui, care era o persoană serioasă, îi era jenă să-i spună că nu era prima dată când „se uita” așa la Xiao Qeu și nici măcar nu putea spune de câte ori o făcuse. Inițial, cei care studiau pictura aveau toți niște boli profesionale. Nu se puteau abține să nu analizeze corpul uman când îl vedeau pentru prima dată. Chiar și în luminile slabe ale barului, el putuse să vadă că bărbatul din fața lui avea o silueta destul de frumoasă și umerii drepți, picioarele erau lungi, silueta subțire și plăcută ochiului.

La început, gândurile lui fuseseră relativ pure, dar ulterior, după ce începuseră relația, când vedea această persoană trecând prin fața ochilor lui, unele dintre gândurile sale nu se puteau abține să nu rătăcească. Tendoanele gâtului deveniseră de la netede și frumoase la sexy, liniile antebrațelor erau puternice, iar corpul trebuie că era în formă bună, iar pe gleznă era încorporată o cicatrice fină; ochii îi erau ușor curbați când zâmbea, ceea ce-i făcea să fie frumoși, și cu siguranță arătau bine când plângea… Cel mai serios moment fusese când Xiao Qeu purta blugi cu talie joasă și o cămașă neagră într-o zi la studio, ceea ce era foarte nepotrivit pentru un profesor. Scăpase ceva pe jos și se aplecase să-l ridice, iar hainele i se ridicaseră când întinsese brațele și se întorsese într-o parte pentru a-și dezvălui jumătate din talia îngustă și coloana vertebrală prinsă în umbră… Cufundat în umbră, liniile de impact vizual atrăseseră privirea lui Zhou Zui, iar el nu putuse suporta asta în acel moment. Ca urmare, se dusese acasă și visase la asta timp de trei sau patru zile la rând. Se jucase în diverse moduri și nu cărase lucruri grele în fiecare zi, ceea ce părea să compenseze ceea ce-și datorase de-a lungul anilor.

După ce terminase de făcut patul, își aprinsese o țigară. Mai întâi se certase pentru că este un pervers, apoi reflectase profund, simțind că fusese singur prea mult timp. Așa este, nimeni nu poate rezista să facă sex cu partenerul său imaginar în fiecare zi și, dacă nu devii pervers în vis, vei deveni pervers în realitate, mai devreme sau mai târziu.

Dar realitatea părea a fi mai frumoasă acum, decât acele vise ambigue și cețoase. Frământă ușor pielea și putu simți dorința caldă și vie care ieșea la suprafață sub atingerea moale și elastică, precum apa care se topește primăvara sau munții sub mângâierea soarelui, zvâcnind cu vitalitate, senzație după care tânjise mereu. Degetele, buzele și limba lui Zhou Zui urmăreau trupul lui Xiao Qeu, începând cu sărutări, apoi mușcături și iar sărutări.

Mângâierile și atingerile invadară puțin câte puțin corpul după care tânjea, de parcă își marca prada sau ca un prădător care măsura grăsimea și subțirimea cărnii, gândindu-se unde și cum să o muște mai târziu.

Corpul lui Xiao Qeu era subțire și puternic, cu linii musculare datorate exercițiilor fizice regulate, iar pielea lui era albă, și nu semăna deloc cu trupul unui bărbat de treizeci de ani. Încercă să-i muște abdomenul inferior și fu mulțumit să vadă că zona plată și relaxată avea linii evidente ale mușchilor abdominali. Deveni mai agresiv și o frecă cu vârful dinților și văzu că talia lui Xiao Qeu tremura incontrolabil, iar chestia tare care îi apăsa sternul deveni mai energică.

Tânăr, plăcut la atingere și răspuns sensibil, se întâmpla să fie pe gustul lui.

Și are experiență, se gândi Zhou Zui.

Părea că se bucură de acest tip de preludiu blând. Ochii lui erau pe jumătate închiși, un oftat blând îi scăpă din gât, iar expresia lui era destul de relaxată, nu era la fel de nerăbdător să intre ca cei tineri, ci era ca o pisică mare, leneșă care era atinsă confortabil. De fapt, la nivelul lor, ei puteau deja să controleze și să se bucure de ritmul sexului cu ușurință și știau cum să se mulțumească reciproc și pe ei înșiși. Acesta era, probabil, unul dintre beneficiile iubirii pentru persoanele mai în vârstă.

Xiao Qeu se bucura cu adevărat, ca și cum o lungă secetă s-ar fi încheiat în cele din urmă, iar corpul său, care nu fusese servit de alții pentru o lungă perioadă de timp, se deschidea încet și se trezea la viață. Ca să o spunem pe șleau, îi era foame și sete. Cu toate acestea, încă se mai putea stăpâni la acest nivel. Era ca o broască care tocmai fusese înmuiată în apa caldă a poftei, și încă mai putea pluti leneș, bucurându-se de plăcerea care îi curgea prin membre și de stimularea blândă a nervilor ușor amorțiți și care îl mâncau, fără a-și pierde imediat controlul. Acest sentiment era destul de ciudat. Întotdeauna el fusese cel care fierbea apa, așa că era un pic neobișnuit pentru el să accepte pentru prima dată situația de a fi o broască.

Cu toate acestea, trebuie să existe o limită la fierberea unei broaște în apă caldă și nu era un lucru bun ca persoana care adăuga lemne pentru a aprinde focul să fie prea lentă. Când Zhou Zui îi atinse abdomenul pentru a doua oară și încercă să repete același proces, Xiao Qeu se ridică și-i îndepărtă mâna cu o palmă, privindu-l fără nicio descurajare:

– Ajunge, dacă mai continui să mă atingi, voi cheli.

Implicația era să treacă rapid la pasul următor.

Zhou Zui își îndepărtă calm mâna și o puse pe baza piciorului, mângâindu-l. În același timp, se apropie de ureche și-i suflă în mod deliberat aer fierbinte pe gât. Vocea lui răgușită și magnetică fu însoțită de o urmă de râs:

– Profesore Xiao, nu mai poți aștepta?

Stimularea în părțile superioare și inferioare fu imediată, iar Xiao Qeu își pierdu imediat cumpătul.

– De ce sunt eu singurul care nu poate aștepta? Nu suferă și Zhou Xiansheng?

Xiao Qeu nu era dispus să fie întrecut. El își ridică șoldurile și se frecă de abdomenul inferior al lui Zhou Zui. Cele două organe la fel de tari și fierbinți se ciocniră între ele prin pantaloni. Chiar acum, amândoi evitaseră în mod deliberat zonele cheie atunci când se atingeau reciproc. Această stimulare fu extraordinară. Zhou Zui șuieră și-i ciupi talia. După o pauză de două secunde, îi dădu drumul și-i apăsă șoldurile. Degetele lui zvelte bâjbâiau pentru a desface catarama curelei, apoi explorară spațiul dintre piele și țesătura de bumbac, agățându-se de marginea lenjeriei pentru a trage, și în același timp se aplecă și-și ținu ușor bărbia pe ea, își ridică fața și făcu un gest cu gura către Xiao Qeu.

O invitație explicită.

Xiao Qeu înțelese această postură de îndată ce o văzu, iar un foc îl cuprinse direct din creștetul capului până în vârful degetelor de la picioare.

La naiba, vino și joacă-te.

Nu se abținu prea mult, îl ciupi pe Zhou Zui de față pentru a-l încuraja, apoi se aplecă și-și dădu pantalonii jos, privindu-l pe Zhou Zui cum i-l scotea și-l mângâia de câteva ori, apoi își deschise gura și îl cuprinse încet.

Ritmul aventurii se acceleră brusc.

Învelișul mucoasei bucale era fierbinte, umed și strâns, iar Xiao Qeu era atât de excitat încât capul penisului i se ridică de la prima atingere. Nu era ca și cum nu mai experimentase niciodată acest lucru și, ca să fim corecți, abilitățile lui Zhou Zui în materie de sex oral nu erau foarte bune, dar corpul său era înfometat de prea mult timp, iar iubitul său încerca în mod deliberat să îi facă pe plac – doar gândul că Zhou Zui îi făcea o felație era suficient pentru a-l face să ejaculeze.

Zhou Zui nu făcea asta des, așa că nu avea abilități reale în acest sens, dar asta nu-l împiedica să observe expresia lui Xiao Qeu. El găsi rapid o modalitate de a se juca care să fie insuportabilă. Își folosi limba pentru a aplatiza rând pe rând pliurile sensibile de pe partea inferioară a penisului, zgâriindu-l, suflând și sugându-l de câteva ori ca și cum ar fi lins o înghețată, ceea ce îl făcea atât de tare încât era ud. Corpul i se încordă brusc ca un arc, cu o curbură grațioasă de la abdomenul inferior până la piept și la maxilar. Deschise gura larg și gâfâi rapid, dar nu putu scoate niciun alt sunet.

Această reacție intensă satisfăcu foarte mult unele dintre gândurile rele ale lui Zhou Zui. El desfăcu picioarele lui Xiao Qeu mai larg pentru a-i fi mai ușor să-l cuprindă mai adânc. Apoi, când Xiao Qeu avu o reacție de ejaculare, el se retrase la timp și-l strânse ușor.

Sentimentul de a avea orgasmul întrerupt cu forța fu foarte rău. Xiao Qeu se ridică cu ochii roșii și vru să se elibereze, dar fu ținut ferm de Zhou Zui.

– Va fi inconfortabil pentru o vreme.

…Era adevărat, și era și foarte dureros. Xiao Qeu suspină frustrat și își scărpină palma:

– Atunci îl pot ajuta eu pe Zhou Xiansheng?

– Nu am nevoie……

– Atunci te rog, Zhou Xiansheng, te rog să fii bun cu mine să-mi oferi puțină plăcere.

– …Bine, hai în pat.

Lumina după-amiezii de iarnă era deja din ce în ce mai slabă. Ultima dată când fusese în casa lui Zhou Zui, nici măcar nu văzuse dormitorul matrimonial. De data aceasta, fu împins pe patul mare după ce apucase să arunce doar câteva priviri. Fusese sărutat tot timpul fără ca măcar să aprindă lumina. Xiao Qeu își simți gustul propriului său precum în gura lui Zhou Zui, amestecat cu un miros slab de fum, care era deopotrivă pofticios și dulce.

Se scufundă în pilota groasă și pufoasă. Suprafața ușor răcoroasă fu încălzită rapid de temperatura corpului uman. Întregul său corp era învelit în bumbacul cald, cu un sentiment liniștitor de confort. Satisfacția psihologică depăși disconfortul fizic. Xiao Qeu își întinse membrele și-l îmbrățișă strâns pe Zhou Zui, îngropându-se în curba gâtului și râzând înfundat.

– Ce s-a întâmplat? vocea lui Zhou Zui era joasă, și zâmbea.

– Nimic, doar că visul mi s-a împlinit în sfârșit.

Zhou Zui își ridică sprâncenele și zâmbi, întinse brațele și aprinse veioza de pe noptieră, lăsând să inunde totul într- o lumină galbenă caldă.

Scotoci prin noptieră, și scoase ceva. Își putu da seama ce era doar auzind sunetul. Din fericire, sticla de lubrifiant pe care tocmai i-o dăduse lui Zhou Xiansheng fusese pusă în haină și fusese scoasă cu mult timp în urmă. Altfel, ar fi foarte jenant să o scoată acum.

Zhou Zui îl sărută pe frunte, îi ținu gleznele și-i îndoi picioarele într-o poziție larg deschisă, și după ce-l încălzi și-l lubrifie îl extinse rapid.

Sentimentul de a fi deschis pentru prima dată era foarte ciudat. Xiao Qeu se încruntă și încercă să-și relaxeze corpul pentru a se adapta la atingerea de către un corp străin care-l invada. Orificiul său era prea strâmt și senzația prea ciudată. După ce Zhou Zui introduse un deget, nu îndrăzni să facă decât mișcări mici circulare, și așteptă până când locul deveni cald și moale înainte de face mișcări înainte și înapoi.

Treptat începu să se audă sunetul umed, iar el își îndoi degetele și încercă să își împingă articulațiile dure pe peretele moale de sus.  Xiao Qeu simți cum îi este brusc înfipt ceva într-o bucată de carne moale, ca și cum ar fi fost apăsat un comutator adânc îngropat. Scoase un „ah” scurt și zvâcni pe saltea ca un pește viu. Genunchii lui prinseră talia lui Zhou Zui, iar degetele de la picioare se agățară strâns de așternuturi.

– Atât de puțin adânc? chicoti Zhou Zui, iar vârfurile degetelor lui se deplasară mai încet spre zona vitală, făcând cercuri și apăsând cu mare îndemânare.

După un timp, câteva degete fură cuprinse strâns în cutele secrete, și un lichid gros și transparent se scurse printre degete, apoi picură de-a lungul feselor până pe cearșaf, iar perineul fu inundat de lichid.

Xiao Qeu se întinse pe spate pe pat, mușcându-și buzele și gâfâind, fără să spună nimic. Putea simți că se udă încet. Plăcerea ciudată din anusul său îi amorțise toată partea inferioară a corpului și nu știa unde să-și pună mâinile și picioarele.

Zhou Xiansheng era grozav. El făcea o treabă de dilatare mai bună decât o făcea el însuși.

După un timp, simți că era aproape de apogeu și că, dacă ar fi continuat, ar fi murit, așa că își folosi călcâiul pentru a atinge ușor coccisul lui Zhou Zui, dându-i un indiciu pentru a începe, dar Zhou Zui era teribil de răbdător, apăsându-i picioarele, tachinându-le, zgâriindu-le și întinzându-le, extinzând preludiul până aproape de tortură.

În cele din urmă, Xiao Qeu nu mai suportă. Rațiunea și autocontrolul lui fură arse de focul poftei. Rareori era nerăbdător și continua să se lipească de Zhou Zui, încercând din răsputeri să îi agațe gâtul și frecându-i buzele lipicioase pentru a-l lăsa să i-o tragă.

Zhou Zui se aplecă ascultător și-l conduse din nou în carnea moale, sărutându-i genele, nasul și buzele, plin de pioșenie și prețuire. Vocea lui era răgușită și periculoasă, dar ochii lui erau strălucitori și blânzi:

– Dacă te simți inconfortabil, spune-mi, nu suporta.

Oh, de ce era acest bătrân atât de drăguț?

Xiao Qeu nu știa de câte ori zâmbise în seara asta, iar mintea lui era plină de emoție. El izbucni:

– Nu sunt un copil, poți să faci ce vrei.

Zhou Zui îl imită și-l împinse cu vârful nasului, rupse prezervativul și și-l puse, își îndoi picioarele și se îngropă în el.

Orificiul cu care se jucase multă vreme era deja complet lubrifiat, iar capul penisului îl împinse fără prea mult efort. Voia să-l întroducă pe tot deodată.

Carnea moale se înfășura docilă în jurul lui și se zvârcolea. Atingerea sa catifelată aproape că îl făcea incapabil să se controleze. Ar fi vrut să îl introducă până la capăt și să îl împingă tare…

Dar cum ar fi putut suporta să facă asta?

Zhou Zui își reținu dorința de a tortura, lăsând venele să se umfle pe frunte, îndurând strângerea inițială inconfortabilă a anusului și apoi își împinse încet penisul până la fund.

Preludiul fusese într-adevăr suficient, Xiao Qeu nici măcar nu simți vreo durere când fusese pătruns. Fusese ca un cuțit înroșit tăind untul alb moale, iar Zhou Zui își folosise penisul pentru a-i diseca corpul moale, și toată rezistența se topi într-un sirop umed, dulce și inofensiv, lăsând doar un pic de durere și o umflătură.

Zhou Zui îi verifică partea inferioară a corpului și văzu că șanțul de culoare deschisă era umflat și rotunjit dar nu exista sângerare și părea că se adaptează bine, așa că își scoase  mare parte din penis apoi și-l băgă înapoi cu putere.

Poate că era bonusul pentru o iubire adevărată sau recompensa de a fi un novice, norocul său era incredibil de bun și lovi zona sensibilă a lui Xiao Qeu din prima încercare.

Senzația neașteptată se repezi brusc și violent până în vârful capului lui Xiao Qeu, stimulându-l atât de mult încât țipă, degetele lui apucând strâns marginea patului.

– Zhou Zui, fii blând…

Carnea moale din jurul lui era răsucită cu ferocitate, iar plăcerea pierdută de mult timp aproape îl forță pe Zhou Zui să aibă dorința de a ejacula, făcându-l să se oprească și să-și ajusteze respirația. Corpurile lor erau într-o armonie perfectă. Simpla mișcare înăuntru și afară putea zdrobi prostata lui Xiao Qeu. Inutil să spunem că beneficiile erau evidente, dar dezavantajul era că devenea prea stimulativ pentru un novice și era dificil să prelungească timpul.

Zhou Zui ajustă cu grijă unghiul și forța de împingere, mișcându-se foarte ușor, de parcă ar fi tratat persoana de sub el ca pe o păpușă fragilă de porțelan.

Xiao Qeu se uită la sprâncenele încruntate și la expresia reținută de jos în sus a lui Zhou Zui, simțind că un colț al inimii i se prăbușește ușor și simți gustul unui indiciu de durere dulce în procesul dificil.

Gâfâi încet de câteva ori, iar plăcerea blândă îl ajută rapid să-și găsească starea. Își înfășură picioarele lungi în jurul taliei lui Zhou Zui fără să i se spună și își ridică șoldurile pentru a face față în mod activ impactului.

Se agăță de gâtul lui Zhou Zui și-i șopti la ureche:

–  Zhou Xiansheng, poți de fapt să te miști mai repede.

Zhou Zui închise ochii. Probabil că Xiao Qeu nu știa cât de tentant era să îi audă invitația cu acea voce.

Apoi ritmul blând se transformă într-un impact profund și greu, peretele interior se freca în mod regulat, iar plăcerea se transformă brusc dintr-o ploaie și ceață deasă într-un val năprasnic, urcând spre fiecare parte a corpului.

Xiao Qeu chiar nu se aștepta ca acest gen de lucruri să fie atât de satisfăcător. Zhou Zui intra și ieșea, lovindu-i zonele sensibile din când în când. Amorțeala și usturimea amestecate cu plăcerea îi lingeau coloana vertebrală ca o limbă de foc și se repezeau la creier, făcându-i orbitele puțin dureroase. Își înclina capul pe spate și gâfâia din ce în ce mai mult. Părul său negru se împrăștiase dezordonat pe pat. Ochii îi erau roșii, moi și strălucitori după ce fuseseră spălați de valul pasiunii, obrajii îi erau și ei roșii, iar culoarea roz aprins îi cuprinsese de la colțul ochilor până la rădăcina urechilor. De fiecare dată când Zhou Zui împingea, era forțat să-și ridice capul și să se frece de așternuturi. Expresia feței lui era extrem de tensionată, dar confortabilă. Întreaga lui față era acoperită de gustul plăcerii, care era extrem de sexy.

Lui Zhou Zui îi plăcea reacția directă a corpului său, dar era nemulțumit că el doar gâfâia. Nu se putu abține să nu vrea să audă și alte sunete de la el, așa că se uită în jos la Xiao Qeu și-și folosi degetul mare pentru a-i freca buza inferioară subțire, forțându-l să își deschidă buzele.

Xiao Qeu își ridică pleoapele și-i aruncă o privire ascultătoare și-i linse vârful degetelor, apoi nu-și mai reprimă gemetele și strigă cu pasiune.

Vocea îi era încă puțin răgușită din cauza beției de ieri, iar tonul lui era în mod deliberat subțire și dulce, cu un ușor tremur, cu scopul clar de a-l prinde pe Zhou Zui.

Era foarte ușor să ți-o tragi cu bătrânii fiindcă mușcau momeala imediat ce îi agățai. Respirația lui Zhou Zui stagnă, iar forța cu care-i ciupi coapsa aproape că i se înfipse în carne. Amplitudinea mișcărilor corpului său era și mai mare, capul penisului său se freca de carnea moale, iar Xiao Qeu nu mai putea suporta. Plăcerea fiziologică se acumulase prea mult, iar corpul lui Xiao Qeu se înmuie imediat, țipând, iar ochii săi larg deschiși fură acoperiți cu un strat subțire de ceață.

Zhou Zui își lăsă capul în jos și veni foarte aproape de el. Când își ridică ochii, putu vedea stratul de vapori de apă sticloși și inima i se strânse ușor.

Încetă să-l biciuiască și, în schimb, își folosi vârful penisului pentru a apăsa malițios pe prostata lui Xiao Qeu, desenând încet cercuri. Curând văzu ceea ce voia să vadă – genele lui Xiao Qeu tremurară, iar vaporii de apă se transformară în dâre de apă, înfășurându-se pe colțul ochiului și scufundându-se rapid spre tâmplele sale.

Pupilele lui erau ușor dilatate, iar ochii lui frumoși erau spălați de lacrimi pentru a dezvălui o frumusețe fragilă. Sprâncenele lui eroice erau înclinate în jos, buzele lui erau strânse, iar gemetele lui răgușite erau toate rupte din gât. Arăta ca și cum ar fi fost intimidat și era pe cale să moară. Zhou Zui respira greu, cu ochii săi stacojii fixați pe fața lui, și simțea că ar fi capabil să ejaculeze doar gândindu-se la fața confuză a profesorului Xiao.

Xiao Qeu își întinse corpul cu mâinile tremurânde, alungând plăcerea scăpată de sub control și aproape…

Aproape ajunsese…

Zhou Zui nu-i îngreună lucrurile. El îi cuprinse penisul cu mâna și începu să-l mângâie. Vârfurile degetelor sale cu calusuri subțiri mângâiară șanțul fragil și sensibil al glandului și se jucară cu unghiile sale scurte. După câteva mângâieri, Xiao Qeu tresări și-și încordă corpul. Anusul său îl încleștă și sugând și mușcând cu disperare, se eliberă tremurând.

Zhou Zui îl îmbrățișă și intră adânc în el de mai multe ori, apoi îi mușcă mărul lui Adam și ejaculă cu mare plăcere.

Când le vine în același timp, orgasmul poate aduce oamenilor o mare plăcere. Era prima dată pentru amândoi după o perioadă de singurătate, așa că fură nevoiți să încetinească și să se îmbrățișeze cu picioarele și mâinile împletite într-o poziție de suprapunere pentru a-și calma respirația. Puteau auzi cum inima celuilalt bătea ca o tobă, la fel ca lui. Cealaltă parte era la fel de entuziasmată ca și el.

După ce-și recăpătă răsuflarea, Zhou Zui scoase și înnodă prezervativul și îl aruncă pe podea. Luă niște hârtie absorbantă și șterse cu grijă lichidul împrăștiat pe corpul lui Xiao Qeu. După ce termină, se aplecă spre el și îl sărută.

Xiao Qeu era leneș, cu mâinile și picioarele întinse pe pat, răspundea lent cu ochii închiși, și aproape că-și revenise după sărut.

Punctul culminant de adineauri venise prea repede și fusese atât de satisfăcător, încât toată mintea lui era confuză.

Acum rațiunea sa inteligentă preluase controlul, iar câteva scene neplăcute îi veniră în minte deodată.

Xiao Qeu își ridică brațele pentru a-și acoperi ochii și spuse „la naiba” în șoaptă.

Era prima dată când persoana de sub el nu rezistase mai mult douăzeci de minute și fusese atât de fericită încât plânsese și părea că el era cel care îl sedusese primul, nici măcar chipul lui dur nu putuse rezista.

Întunericul îi poate face pe oameni să se relaxeze, iar lumina veiozei de noptieră fu redusă puțin de Zhou Zui. Lumina slabă era ca o plasă, învelindu-i ușor pe amândoi. Zhou Zui încercă să tragă de brațul lui Xiao Qeu. Nu reuși însă să îl miște de prima dată, dar Xiao Qeu îl lăsă să o facă a doua oară. Când fusese sărutat pe pleoapă, se gândi neputincios că fusese doar un semn de slăbiciune. Nu conta, din moment ce ținta era Zhou. Oricum, el nu avea nicio limită în ceea ce-l privea pe acest om.

De fapt, nu conta odată ce ai depășit pragul psihologic, iar aceasta era doar prima dată când ei se contopiseră.

După un moment, Xiao Qeu se învioră, își ridică bărbia, îi arătă gâtul și-i spuse:

– Zhou Xiansheng m-a mușcat și mă doare.

Era o urmă proaspătă de dinte pe laringele său proeminent, cu urme slabe de sânge, care era destul de vizibilă pe pielea sa albă.

Nu-și controlase forța. Zhou Zui clipi și-și ceru scuze sincere:

– Este vina mea. Voi fi mai atent data viitoare.

Xiao Qeu râse în timp ce cuvintele lui stăruiau și-și ridică mâinile pentru a le înfășura în jurul gâtului lui Zhou Zui.

– Să-ți ceri scuze este inutil, profesorul Xiao vrea să compenseze.

Mărul lui Adam vibră ușor din cauza sunetului, iar umbra adâncă din claviculă își schimbă forma de mai multe ori pe măsură ce mușchii se contractau.

Zhou Zui își coborî ochii și privi lumina și umbra, apoi cu vocea joasă și răgușită întrebă:

– Ce compensație?

Xiao Qeu îi linse lobul urechii, iar respirația lui sună încet ca o pană care trece peste terminațiile nervoase:

– Compensația este… că schimb poziția.

Zhou Zui îl privi pe Xiao Qeu luând inițiativa de a se întoarce și de a se întinde, expunându-și întregul spate gol în fața lui fără niciun scrupul. Era o fantă adâncă în centrul cărnii care tăia cu grijă în lumină și întuneric și tridimensionalitate, ca o linie mortală, conectând rapid visele și realitatea.

Xiao Qeu îngenuncheat se suprapunea cu figura dintr-un anumit vis, cu aceeași postură supusă, încredere totală și expresia care cerea ce dorea…

Zhou Zui îi apăsă talia cu palmele și acesta își coborî ascultător talia puțin mai jos, întinzându-și corpul într-un pod grațios.

Își puse mâna pe partea laterală a gâtului lui Xiao Qeu. El era lung și subțire, atât de alb, atât de fragil, iar lipsa de grăsime și oasele erau atât de expuse sub stratul subțire de piele, încât putea simți clar bătăile pulsului lui, care aveau același ritm și căldură ca propria sa inimă.

Poziția periculoasă îl împiedica să-i vadă fața lui Xiao Qeu, așa că acele gânduri rele începură să se agite din nou. El voia să-i lege încheieturile, să-l lege la ochi, să-i astupe gura cu degetele sau cu altceva. El voia să acopere acea față frumoasă și întotdeauna blândă cu urme și lichide murdare. El voia să-l vadă ejaculând sau să folosească o altă metodă pentru a-l face să plângă și să geamă necontrolat și, în cele din urmă, să ajungă la orgasm strigându-i numele…

Zhou Zui strânse din dinți și-i îndepărtă mâna, simțind că profesorul Xiao ar putea fi un fel de otravă care îl viza în mod special pe el.

Îndoi un deget și descrise ușor un cerc la vertebra cocisului lui Xiao Qeu, apoi mângâie ușor coloana vertebrală dinspre spate spre față. Atingerea lină era incredibilă, ca și cum ai ridica un strat de mătase fină sau ai mângâia o bucată de porțelan înmuiată în apă. Xiao Qeu gâfâi instantaneu, iar pielea de găină îi explodă pe tot corpul.

Ceea ce fu și mai interesant se întâmplă în continuare. Zhou Zui se aplecă și-i sărută spatele, articulațiile proeminente și umerii centimetru cu centimetru. În cele din urmă îi mușcă pielea netedă de pe ceafă. În această postură extrem de controlată, el se împinse în carnea moale încă fierbinte și umedă.

Xiao Qeu strânse din dinți și spuse „Mmm”, iar întregul său corp deveni tensionat. Din cauza poziției sale, Zhou Zui pătrunse mai adânc decât înainte și nu avu răbdarea să-i acorde o scurtă pauză ci începu imediat să pompeze. Capul dur al penisului străpunse peretele interior și pătrunse adânc înăuntru, ignorând mugurii de carne care erau încordați și alunecoși de la frecare. Se retrase rapid și apoi plonjă din nou, mișcările sale fiind evident mult mai dezlănțuite decât la ultima rundă.

Plăcerea crescu exponențial sub împingerea intensă și dură, iar ploaia grea de dragoste lovea fiecare nerv din corpul său, transmițând cu fidelitate plăcere amestecată cu durere subtilă la nivelul cortexului cerebral. Corpul său răspunse rapid, încolăcindu-se și încordându-și mușchii pentru a încerca să țină obiectul în corpul său, dar fu împins cu cruzime din nou și din nou, lăsând pereții de carne moale strânși într-o minge și scoțând un sunet ca de plâns. Împingerile lui Zhou Zui erau atât de puternice încât genunchii și coatele îi erau lovite cu putere, iar partea superioară a corpului său aluneca incontrolabil înainte, dar era trasă cu forță înapoi. În același timp, sărutările și mușcăturile continuară.

Mișcările părții superioare a corpului lui Zhou Zui erau destul de blânde și politicoase, și chiar își frecă vârful dinților de pielea lui de teamă să nu-l rănească din nou, și-i linse ușor coloana vertebrală, dar mâna care îi strângea talia era la fel de puternică ca un jug, iar forța de intrare și ieșire a părții inferioare a corpului său era dură și brutală. Ciocnirea cărnii producea un sunet ascuțit, care suna foarte dur în camera liniștită. Durerile și umflăturile se acumulară rapid în abdomenul inferior, iar Xiao Qeu oftă și încercă să își întindă mâna înapoi, dar înainte de a se putea atinge, mâna-i fu prinsă de Zhou Zui.

– Împreună, îi spuse Zhou Zui la ureche, împletindu-și degetele și apăsându-și mâna pe pat.

Xiao Qeu nu avu de ales. Această poziție controlată nu-i lăsa loc de rezistență, ca să nu mai vorbim de faptul că era mult în urmă din punct de vedere al forței. Poziția din spate îl făcea doar să vadă cearșafurile închise la culoare tremurând în fața lui. Încheieturile îi erau ferm imobilizate, umerii și spatele îi erau ridicate, șoldurile îi erau ridicate sus pentru a face față impactului, iar gâtul îi era încă sub limba lui Zhou Zui, fiind lins și mușcat constant, exact ca…

La fel ca animalele care se supun unui leu, el era forțat să se întindă sub Zhou Zui și să facă sex cu el ca o fiară sălbatică. Simplul gând la o astfel de scenă era atât de rușinos încât îi făcea sângele din corp să ardă.

Logic vorbind, Xiao Qeu fusese întotdeauna dezgustat de această situație complet pasivă, dar părea să aibă o tendință masochistă în patul lui Zhou Xiansheng. Nu se putea abține să nu-i placă puterea, dominația și posesia lui. Îi plăcea atât de mult încât era dispus să renunțe de bună voie la toate slăbiciunile lui și putea tolera chiar durerea și tratamentul dur.

Capul lui Xiao Qeu se afundă în plapumă, jumătate din fața lui fiind îngropată și simțea că probabil era fără speranță. Penisul său era tare și umed fără să fie alintat, iar capul umed se freca de cearșafuri la fiecare împingere, iar atingerile și zgârieturile îl făceau să simtă mâncărime și era inconfortabil. Penisul care intra și ieșea din anusul lui era prea tare, prea fierbinte și lovea prea adânc, frecând interiorul și provocând o durere arzătoare, dar reușea să găsească un pic de plăcere care îl înnebunea de durere.

Stimularea senzorială prea puternică făcea ca vederea lui să fie încețoșată, iar lacrimile curgeau necontrolat, de parcă Zhou Zui i-ar fi deschis canalele lacrimale.

– Profesorului Xiao îi place atât de mult să plângă? spuse Zhou Zui zâmbind și întinse mâna pentru a șterge lichidul astringent.

– Eu, nu, încă…

Pieptul lui Xiao Qeu era lipit strâns de pat, iar respirația lui slabă îl împiedica să articuleze propoziții complete. Nu putea să rostească decât niște terminații frânte din adâncul gâtului. Nu mai știa când era regulat și ejaculase, iar sperma îi ieșea în șuvoaie în ritmul împingerilor, picurând și pătând cearșafurile.

Zhou Zui oftă și se opri, strânse din dinți și linse carnea tremurândă a lui Xiao Qeu. Întinse mâna și apucă partea inferioară a corpului lui Xiao Qeu, întinse lichidul lipicios și ușor rece pe abdomenul său inferior, declanșând un val de excitare. După orgasm, corpul său era fierbinte și moale, iar el se afundă în plapumă neputincios, nemișcat. Poziția în genunchi era foarte dificilă, așa că Zhou Zui își îndreptă talia și picioarele, dădu la o parte părul care îi acoperea ochii și îi sărută puțin câte puțin cele două oase de fluture, pentru a-l însoți în perioada refractară.

Nu dură mult pentru ca Xiao Qeu să-și revină. Motivul principal era că prezența obiectului încă inserat în corpul lui era prea puternică și nu era niciun semn de eliberare, așa că nu se putea preface că nu știe și să adoarmă. De îndată ce scoase un sunet, Zhou Zui se apropie și-i mușcă ușor vârful urechii, cu vocea răgușită și seducătoare:

– Nu mi-a venit încă… Profesore Xiao, ești dispus să mă ajuți?

Nimeni nu putea suporta să audă astfel de cuvinte spuse în acest moment.

Xiao Qeu închise ochii și tresări, simțind că reacționează din nou. Spuse încet și slab:

– Amintește-ți să lași puțin suflu pentru profesorul tău Xiao.

Vocea lui era suprimată în țesătura de bumbac, înăbușită, lipicioasă și ușor nazală, ceea ce suna foarte iritant.

Zhou Zui se temea că se va reține, așa că își puse brațele în jurul umerilor și pieptului, îl ridică și-și folosi genunchii pentru a-i îndepărta coapsele, încercând să-l facă să se așeze, cu o mișcare fermă și de necontestat. Xiao Qeu tremură și-l lăsă să facă ce voia. Această poziție îl făcea aproape să stea pe penisul lui Zhou Zui, iar anusul îi fu deschis la o adâncime fără precedent. Se strânse și strigă după ce fu împins de două ori.

Zhou Zui intrase prea adânc și nu se putu abține să nu se lupte pentru a se sprijini și a încerca să scape. După ce împinse și rezistase de două ori, mâinile îi fură răsucite la spate, iar oasele și articulațiile îi fură blocate ferm. Coapsele îi erau blocate de genunchi și nu se puteau închide. Nu puteau decât să fie îndepărtate din ce în ce mai mult sub acțiunea gravitației. Greutatea întregului său corp apăsa pe părțile conectate ale corpului, iar acțiunea de împingere aproape că îi dădea iluzia că va fi penetrat. Îl durea, îl durea prea tare, ligamentele păreau rupte, iar mucoasele adânci erau frecate și umflate. Nu se simțise niciodată atât de inconfortabil în timpul sexului. Nu se mai putu abține, își răsuci corpul și-i ciupit umerii lui Zhou Zui cu unghiile, și-l imploră intermitent să fie mai blând.

Văzând că îl doare cu adevărat, Zhou Zui îl sărută pe umăr scuzându-se, apoi îl ridică puțin, astfel încât să poată îngenunchea, dar cu prețul aprofundării forței. Xiao Qeu fu zguduit de lovitură, iar durerea se domoli, dar plăcerea îi reveni din nou. Bucuria moale îi amorți coccisul, iar organul sexual din fața lui era semi-dur, secretând un lichid subțire care se prelingea pe coapse.

Voia să se atingă, dar mâinile îi erau ținute și nu putea fi ridicat decât în sus și în jos, neputincios. Fiecare urcare și coborâre era inconfortabilă, dar plăcerea intensă îi strivea violent fiecare centimetru de nervi, forțându-l să își îndoaie gâtul și să gâfâie pentru a respira. Tremura, întregul său corp arzând de dorință, ca o bucată de bezea pusă pe grătar, întregul său corp atârnând moale pe Zhou Zui, fiecare bucată de piele, fiecare os.

Oasele tremurau și se topeau, curgând pe torsurile celor doi oameni, lăsând în urmă urme de apă lipicioase și strălucitoare ca mierea.

Sărutul lui Zhou Zui pe ureche era încă blând, dar tehnica lui era murdară și erotică. El  șterse fluidele corporale de pe partea interioară a coapselor lui Xiao Qeu, și-i șterse firele alunecoase de apă de pe vintre, apoi alunecă de-a lungul buricului adânc înfipt, pe abdomenul și pieptul transpirat și-i frecă puternic sfârcurile.

Mușcă partea laterală a gâtului lui Xiao Qeu, își înclină capul și-i putu vedea mărul lui Adam ridicat și obrajii umezi, îi auzi gâfâielile joase și incontrolabile și simți mirosul transpirației care ieșea din piele, precum gustul îmbătător și putred al fructelor coapte.

Ochii pe care îi lăudase foarte mult și erau ușor curbați când zâmbea erau acum larg deschiși și ușor confuzi. Colțurile roșii și calde ale ochilor erau învăluite în vapori de apă cețoasă, iar genele lungi erau umede și lipite între ele, tremurând necontrolat odată cu impactul.

Xiao Qeu vorbi amețit, numindu-l „Zhou Zui…”

Dintr-o dată, Zhou Zui avu sentimentul că este prins în capcană. Deși el era cel care conducea mișcările, știa că era prins într-o capcană caldă, o luptă între doi oameni egali.

Împinse adânc, și-și împleti degetele cu Xiao Qeu, iar trupurile lor erau complet unite. Apoi îl îmbrățișă cu toată puterea, de parcă ar fi vrut să-l frece în oase și în sânge, cei doi depinzând unul de celălalt ca două piese de puzzle.

Zhou Zui se aplecă și-i șopti ceva la ureche, indiferent dacă auzise sau nu, apoi împinse cu putere în cea mai adâncă parte a anusului și, în cele din urmă, ejaculă aruncând sperma lipicioasă pe peretele de carne. Xiao Qeu fusese stimulat până la convulsii de câteva ori, mușchii își pierduseră controlul, iar sperma curse în șuvoaie. Își deschise gura larg și se cufundă în tăcere în climaxul copleșitor.

Un sex extrem, ciocnirea și fuziunea a doi bărbați, un extaz intens, brutal și zguduitor pentru suflet.

După ce totul se calmă și se făcu întuneric, Xiao Qeu se prăbuși pe pat. Sexul aproape îl epuizase,  Zhou Xiansheng era minunat.

Zhou Zui ieși după ce opri apa din baie și îngenunche lângă Xiao Qeu, cu gândul să-l ducă să facă baie.

Xiao Qeu îi spuse repede:

– Hei, nu mă atinge!

– Ce s-a întâmplat?

Zhou Zui fu puțin îngrijorat.

– Te simți inconfortabil?

– Nu este incomod, este foarte confortabil.

Xiao Qeu zâmbi, linse buza mușcată, șuieră și se ridică încet.

– Este atât de confortabil, încât simt că sunt puțin sensibil și mă tem că dacă mă atingi voi avea un orgasm.

Cele mai intime lucruri fuseseră făcute și nu mai era ceva ce Xiao Qeu nu putea spune. După ce termină de vorbit, nici măcar nu se simți rușinat. Se duse la baie și-i spuse lui Zhou Zui peste umăr:

– Hai, Zhou Xiansheng, să facem o baie.

Apa din cadă curgea liniștitor, iar odată ce funcția de masaj fu activată, durerea din corp se amelioră foarte mult. Xiao Qeu își spuse că existau într-adevăr avantaje să te întâlnești cu un bărbat bogat. Baia lui Zhou Zui era foarte luxoasă.

Tocmai deschisese ușa către o lume nouă și nu mai trăise niciodată așa ceva înainte. El fusese cel care luase inițiativa să fie dedesubt, nu pentru că era atât de grozav că a trebuit să se dedice, dar simțise că ar putea fi puțin dificil pentru  Zhou Zui să fie cel dominat. Cei doi erau puțin diferiți în ceea ce privește forma corpului, iar Xiao Qeu nu dorea ca Zhou Zui să fie în partea de jos. Îi plăcea Zhou Zui ca persoană. Aspectul său, temperamentul său și toate caracteristicile sale erau ceea ce îi plăcea cel mai mult lui Xiao Qeu, și îl atrăgea în special aura sa agresivă.

Se găndise la asta din prima zi în care îl curtase. După ce trecuse peste obstacolul psihologic, de fapt nu mai contase. Faptul că Zhou Zui îl apăsase până când ejaculase fusese destul de excitant în sine. Xiao Qeu nici măcar nu îndrăznise să se gândească la cele câteva minute înainte și după ce profesorul Zhou ejaculase. Dacă s-ar fi gândit la asta din nou, ar fi vrut să ridice imediat steagul. Acele câteva minute îl făcură pe Xiao Qeu să se simtă atât de excitat încât nu se putu controla deloc.

Voia doar să îl muște tare, să îi vadă venele albăstrui de pe frunte, să îi vadă ochii înroșiți. El era atât de masculin, încât Xiao Qeu nu-l plăcuse niciodată atât de mult ca în acele momente.

Frecă genunchii lui Zhou Zui în apă și-l întrebă:

– Ce este asta?

Zhou Zui nu spuse nimic, doar îi sărută brațul.

Xiao Qeu nu era obișnuit să doarmă gol, așa că Zhou Zui îi aduse o pereche nouă de chiloți, iar Xiao Qeu adormi primul. Era într-adevăr obosit, și era chiar mai obositor decât să fie deasupra, deși nu știa de ce. Zhou Zui făcuse deja patul, pusese lenjerie nouă și curățase hârtiile murdare și prezervativele folosite de pe podea.

Xiao Qeu se trezi după un somn scurt și descoperi că Zhou Zui gătise deja tăițeii. După ce Xiao Qeu termină de mâncat, se întinse pe canapea, purtând tricoul și pantalonii de trening ale lui Zhou Zui. Zhou Zui era gol în partea superioară a corpului și purta o pereche de pantaloni scurți. Avea un tatuaj nou la aproximativ trei centimetri deasupra genunchiului, iar Xiao Qeu era sigur că nu mai fusese acolo înainte, cel puțin nu atunci când purta pantaloni scurți anul trecut.

Când Zhou Zui se apropie, Xiao Qeu nu-l lăsă să se așeze. Îl trase în fața lui și se uită atent la chestia de pe piciorul lui. Era probabil un rând de cuvinte, scrise într-un mod foarte dur, cu o aroganță lipsită de griji și fără reținere, foarte cool și frumos. Xiao Qeu se holbă la el pentru o lungă perioadă de timp înainte de a ghici aproximativ care erau cuvintele. Se uită la Zhou Zui și-l întrebă:

– Ce cuvinte sunt astea?

Zhou Zui se așeză lângă el și spuse:

– Ieri am murit, azi trăiesc[1].

Xiao Qeu îl întrebă:

– Când l-ai făcut?

Zhou Zui spuse:

– Acum două sau trei zile.

Xiao Qeu nu spuse nimic după aceea, doar zâmbi. După un timp, îl îmbrățișă strâns și spuse:

– Știu ce ai vrut să spui.

Zhou Zui se simțea probabil puțin jenat și se uită într-o parte, iar după un timp se întoarse. Cu cât Xiao Qeu se uita mai mult la el, cu atât îl plăcea mai mult. Îi  luase o jumătate de an să mănânce în sfârșit această bucată de carne. Oh, era atât de satisfăcător.

Amândoi erau foarte relaxați. Xiao Qeu se sprijini de Zhou Zui. Zhou Zui îi frecă ușor urechea cu o mână și spuse:

– Profesore Xiao, nu mi-am tatuat nimic pe corp înainte. Nu-mi place să las lucruri pe corpul meu. Cred că nu există nimic în lumea asta care să merite să fie păstrat până la moarte. În trecut… unii au vrut să-mi facă un tatuaj de multe ori, dar am refuzat din cauza asta de multe ori. Dar de data asta chiar vreau să am acest tatuaj pe corp, vreau să ți-l arăt ție și, cel mai important, este pentru mine. Dacă nu veneai astăzi, veneam eu să te caut peste o săptămână. Aveam de gând să-ți dau doar o lună. Nu puteam suporta mai mult de atât. Nu mai puteam aștepta.

Zhou Zui rostise fiecare cuvânt cu seriozitate. Indiferent ce făcea, oamenii simțeau că era serios și nu superficial.

– S-ar putea să-ți arăt această propoziție când va veni momentul. Ceea ce vreau să știi este că, deși am un trecut care s-ar putea să nu-ți placă și nici mie nu-mi place, vreau să merg mai departe. Vreau să fiu ca tine și să nu mă uit înapoi.

Zhou Zui se uită în ochii lui Xiao Qeu și spuse:

– Când va veni timpul, aș vrea să te întreb, profesore Xiao… poți să ai încredere în mine măcar o dată?

Xiao Qeu tăcu pentru o lungă perioadă de timp. În cele din urmă, dădu din cap cu ochii roșii și vocea sa deveni răgușită:

– Am fost atât de șocat încât nu ți-am dat drumul la mână. Gândește-te și vezi că nu ți-am dat drumul nici măcar pentru o secundă. Cum aș putea să nu vin? Ai să vezi.

Mintea lui Xiao Qeu amorți după ce Zhou Zui îi spuse cele două propoziții, dar de la început până la sfârșit, Xiao Qeu nu dăduse drumul la mâna pe care o ținea, ba chiar, în subconștient, o ținuse strâns.

Zhou Zui dădu din cap:

– Îmi amintesc, dar încă mi-e frică. Tu ești atât de bun, iar eu sunt atât de rău, încât mi-era teamă că nu vei mai veni.

Nu vorbea mult, dar odată ce vorbea din inimă, nu-i puteai rezista. Îți arăta sinceritatea și inima sa, cu o atitudine sinceră, ochi pioși și onești care te fac să vrei să râzi, dar și să te simți îndurerat.

Xiao Qeu îi acceptase toate sentimentele. Bărbatul rece care îi făcuse inima să bată repede îi spunea acum cuvinte dulci cu sinceritate. Xiao Qeu simțea că viața lui era destul de împlinită, deoarece găsise dragostea adevărată la vârsta de treizeci de ani. Spera ca aceasta să fie ultima oară.

Afară era complet întuneric, iar strada lui Zhou Zui nu era luminată în partea interioară a comunității. Întreaga fereastră era întunecată, reflectând lumina caldă din cameră. Acest lucru se simțea foarte confortabil și îi făcea pe cei doi  să se simtă în siguranță. Nu conta cât de frig sau întuneric era afară, dacă era cald în jurul lor.

 

[1] ,,Lucrurile care s-au întâmplat în trecut sunt ca și cum ai fi murit ieri, lucrurile care se întâmplă în viitor sunt ca și cum te-ai fi născut astăzi.” (citat din cartea „Cele patru lecții ale lui Liaofan” scrise de Yuan Liaofan (1533–1606), care a trăit în dinastia Ming.)