Un Omega arogant – Capitolul 11 (Partea 2)

Narare: Kijima

Am așezat un meniu atât de mare, încât îmi putea ascunde partea superioară a trupului în picioare în fața mea, pentru a-mi ascunde fața zâmbitoare.

După ce i-am determinat atât pe Karasawa cât și pe Amami să promită că vor ieși împreună după școală, l-am provocat imediat pe Amami să-mi întoarcă favoarea pentru acel restaurant din spatele școlii și de vizavi de gară.

Unul dintre cele mai mari obiective ale mele era să merg la un restaurant de lux, unul în care nu mă duc des, și să mănânc carne pe banii altcuiva. Dar asta nu este tot.

Am aruncat o privire peste meniu și i-am văzut pe Karasawa și pe Amami stând vizavi de mine, umăr lângă umăr.

Karasawa și-a lăsat capul în jos, iar bretonul i-a căzut peste ochi. Când și-a folosit degetele subțiri pentru a-l trece după ureche, Amami a urmărit subtil mișcarea cu privirea.

Karasawa nu a observat că Amami făcea asta, așa că atunci când a arătat spre un produs din meniu care îl interesa și a ridicat capul, a fost surprins că fața lui Amami era mai aproape decât se aștepta și s-a retras.

O roșeață îi mărginea ochii roșii.

Hmmm… Cât de îndrăgostit!

Corect, la acest lanț de restaurante, în cabina în care eram noi erau 4 persoane, dar avea doar 2 meniuri.

Dacă aș fi continuat să ocup eu însumi o întreagă parte, aș fi putut să văd cum împart împreună celălalt meniu.

O modalitate de a reduce în mod natural distanța și de a deveni mai intimi i-ar determina pe amândoi să fie fericiți, prin urmare, este o situație în care ambele părți au de câștigat.

Pentru acest cuplu îndrăgostit din fața ochilor mei, a fost destul de uimitor faptul că amândoi credeau de fapt că dragostea lor nu era reciprocă.

În momentul în care Karasawa și Amami au devenit conștienți de asta, mușchii mei faciali au depus cele mai mari eforturi din viața mea pentru a nu cumva să-mi pun un zâmbet imens de pe față, cu toate că încă mai am o dorință imensă de a-i spune adevărul lui Karasawa, care oricum voia să renunțe.

Deși faptul că şi Karasawa era conștient de sentimentele sale față de Amami, era o evoluție recentă. Faptul că era încăpățânat să nu observe privirea pasională a lui Amami pentru el până la acest punct m-a determinat chiar să bănuiesc că s-ar putea să se prefacă.

Dar cei doi, care se înțeleg atât de bine încât chiar mă determinau să mă simt ruşinat pentru ei, se purtau în prezent atât de natural în intimitate, fără să fie evident.

Deși spun asta, era firesc ca ei să acționeze în intimitate.

Chiar dacă Amami i-ar fi mărturisit, Karasawa ar fi înțeles greșit că este mai degrabă platonic decât romantic; sau dacă i-ar fi dezvăluit ușor dorința sexuală pentru el, Karasawa ar fi răstălmăcit-o într-o idee mai negativă și s-ar fi autodistrus.

El s-a îndrăgostit ca și mine – un Beta – așa că se vor apropia în mod natural. Dacă ar afla mai târziu că a fost de fapt predestinat, atunci legătura lor ar crește și mai mult.

Asta e tot.

Aveam considerația unui sfânt care înțelesese pe deplin această dezvoltare de tip shoujo manga*.

– Kijima, te-ai hotărât? Karasawa a spus că va comanda asta.

– Amami, ești sigur că ești de acord cu asta?

– Nu o împărțim?

Se părea că, în timp ce eu aveam o ședință de strategie în capul meu, ei își hotărâseră deja comenzile.

Au ajuns la concluzia că vor împărți felurile principale de mâncare în două, ca și cum ar fi fost ceva normal.

La vârsta noastră, abia dacă puteai spune că până și frații erau atât de intimi, dar acest lucru era atât de natural pentru ei, încât nici măcar nu vedeau asta ca pe o problemă.

Cu toate astea, Karasawa crede probabil că Amami a împărțit fără probleme mâncarea cu el, deși nu avea aceleași preferințe, pentru că erau prieteni.

Înțelegându-i perfect preferințele alimentare, Amami a comandat din meniu fără prea multe ezitări și a propus să împartă. Acest lucru l-a determinat în mod firesc pe Karasawa să își diminueze rezervele și să mulțumească, ceea ce cred că Amami va lua, desigur, ca pe o ocazie de a-l adora.

Mi-am pierdut energia de a-l acuza că este de fapt un licean.

În cele din urmă, în ciuda faptului că Amami a spus că o vor împărți în două, el a împărțit-o inteligent, astfel încât Karasawa să poată mânca pe săturate. Pentru că acțiunile lui Amami erau atât de naturale, Karasawa nu a bănuit absolut nimic.

Într-un anumit sens, cei doi se potriveau perfect unul cu celălalt.

– M-am hotărât și eu.

– Bine, atunci chem ospătarul.

– Bine.

Karasawa se pregătea să apese pe clopoțelul de la masă, dar Amami întinse mâna să facă același lucru și îi atinse degetele.

– Ah…

– Îmi pare rău, poți continua să apeşi.

Karasawa a spus asta cu o voce gravă doar din cauza atingerii degetelor, dar Amami, care avea intenții uriașe la bază pe care nu le puteai simți nici măcar un gram, a zâmbit și și-a cerut scuze.

Hei, asta a fost cu siguranță intenționat.

Nu era o distanță mare între scaunul lui Amami și clopoţelul de apel?!

Karasawa și-a coborât privirea pentru a-și ascunde roșeața evidentă de pe obraji.

Doar uitându-mă la asta mă determina să mă simt ca și cum aș fi deranjat.

Îmi pierd treptat răbdarea.

Nu pot să se grăbească și să devină mai apropiaţi…

Era Amami, care profita de fiecare ocazie pentru a cocheta, iar apoi era bietul Karasawa, care nu putea să urmărească deloc și era complet pierdut. M-am distanțat în timp ce mă sprijineam pe cot, privindu-i.

*shoujo manga = este o categorie editorială de benzi desenate japoneze care vizează un public format din adolescenți și femei adulte tinere.