Vântul prin arbori- Capitolul 13

Toată lumea servea aperitive în timp ce Phu Singte trăncănea vrute și nevrute cu gura plină de mâncare. Prea puțin îi păsa că ar putea provoca greață sau dezgust. Îl durea fix în paișpe. El, Khun Phu Singte era Șeful Familiei 2, toată lumea trebuia să i se supună. Din acest grup de „păduchi” , doar păduchele șef îi punea probleme, dar în curând acestea aveau să se limpezească. Dacă acest Taratree credea că va pune mâna pe averea care i se cuvenea de drept, atunci putea să-și pună una mare și groasă în fund. He he he, el juca o partidă de poker în acest moment și era al naibii de bun. Avea un as în mânecă și acela se numea Korn Wisut. O să le-o tragă la toți, scurt și bine. Luând câteva felii de șuncă pe care le băgă  pe toate în gură, spuse molfăind cu plăcere:

– Deci, Khun Taratree ați decis data căsătoriei?

Taratree luă farfuria lui Namsong și o umplu pe jumătate cu diferite aperitive în timp ce răspundea lui Phu Singte:

–Da, Khun. Nong Namsong dorește să aibă loc pe 1 martie anul care vine.

Chen se uită la Namsong cu o privire uimită.

– De ziua ta?

Namsong vorbi încet.

– Da, doream o zi specială, într-o altă zi specială.

Phu Singte îl privi zeflemitor:

– Să înțeleg că între voi doi s-a aprins scânteia?

Namsong nu răspunse.

Se auziră dintr-o dată tunete și cerul fu tăiat în două de puterea unui fulger. Se adunaseră nori negri amenințători. Nakarin Singte fă cu o remarcă în care se simți neliniștea:

– Sper că nu va fi rupere de nori. Data trecută s-a rupt podul.

Ava îl asigură:

– Avem destule camere, dacă e ceva, rămâneți peste noapte.

Ploaia începu dintr-o dată în rafale. Era atât de puternică încât împreună cu vântul făcea să se plece ramurile sălciilor până la pământ.

Phu Singte continuă:

– Bun, ok, deci vom avea două nunți pe 1 martie. Nong Namsong și Kun Taratree pe de o parte și Chen, prostovanul  de fii-miu cu Maria.

-Ce?!

-Ce?!

Vocile lui Namsong și Taratree se auziră în același timp.

Phu Singte râse dizgrațios.

-Hahahahahahahaaaa! V-au făcut-o, nu? Mototoli, dar zburdalnici! Ha! Sunt împreună de ceva timp, dar ieri Chen „s-a decis” să o ceară în căsătorie și eu spun, dragă frate, că bravii noștri copii care sunt nedespărțiți trebuie să se căsătorească în aceeași zi. Ce spui?

Nakarin Singte care era deja foarte obosit dădu un acord cu mâna ridicată. Phu Singte aplaudă. Felicitări, vom face din nunțile voastre ceva de neuitat. Acu, hai , să se aducă mâncărurile că aperitivele astea doar pe o măsea mi-au ajuns. Servitorii intrară la comandă cu platouri cu fel de fel de mâncăruri. Toată lumea începu să mănânce.

Ava trăgea cu coada ochiului spre Maria. Când auzise că fiul ei se va căsători cu asistenta lui Namsong Singte, avusese o strângere de inimă și, de asemenea, când o văzuse intrând cu Chen de mână. Era o femeie înaltă, frumoasă, iar ochii ei erau unici. Rochia de cașmir albastru marin dezvăluia un corp armonios care îi conferea o aură un pic burgheză. Se întrebase cum de acceptase cererea în căsătorie a lui Chen. Deși era băiatul ei, ea devenise conștientă cu timpul de faptul că fiul ei era foarte urât.

Dar acum, văzând-o pe această Madonă contemporană cum îl servea , cum avea grijă ca paharul lui cu apă să fie mereu plin, cum îi întindea șervețele, i se luă o piatră de pe inimă. O studie pe furiș. Din când în când atingea mâna lui Chen sau se odihnea cu umărul lipit de al lui. Ava ajunse după două ore de stat la masă la o concluzie ce putea fi rezumată într-o propoziție scurtă: Maria îl iubea pe Chen. Nu… era mai mult de atât…Maria îl adora pe Chen. Sunetul vocilor lor se auzea în aceeași tonalitate: joasă, molcomă, odihnitoare.  Dacă ar fi închis ochii, ar fi putut spune că e una și aceeași voce. Se simți dintr-o dată foarte fericită. Fiul ei era iubit și de altcineva decât de ea însăși.

Ploaia continua să cadă în același ritm infernal ca acum trei ore și nu părea să se oprească. Terminaseră de luat masa. Ava ceru cafele și ceai. Apoi se întoarse spre Maria și-i spuse pe un ton blând:

– Maria, pot să-l răpesc pentru o clipă pe Chen?

Maria dădu din cap afirmativ și rămase pe scaun cu mâinile delicate în poală.

Chen o urmă pe mama lui în încăperea cu orhidee. Ava se apropie de fereastra înaltă și admiră ploaia, dar rămase în picioare cu mâinile încrucișate pe piept. Chen stătu lângă ea fără să scoată vreun cuvânt. Era un pic neliniștit. Știa ca voia să-i spună ceva important. Se temea că n-o plăcuse pe Maria…Dar…la urma urmei… de ce s-ar fi temut? Nu -s-ar fi temut? Atunci de ce-l strângea inima?

– Chen, eu știu că ai fost obligat de tatăl tău să o ceri în căsătorie pe fata asta, dar…

Chen îi tăie vorba:

– Mamă, nu-ți place de ea?

Ava se întoarse spre el zâmbitoare.

-Sunt fermecată.

Chen ridică surprins din sprâncene.

-Ce?

– La început mi-a fost teamă că e o parvenită, cum se putea să accepte o cerere în căsătorie așa bruscă , mai ales că știm amândoi că nu ai un chip de idol, nu? Azi , când ați intrat mână în mână și am văzut frumusețea ei,  eram și mai convinsă că e o greșeală această căsătorie.

– Mamă!

– Lasă-mă să termin, fiule. Dar apoi, la masă, am urmărit-o. I-am urmărit gesturile, cuvintele, felul în care se purta cu tine și nu numai. Am surprins privirea ei. Era ceva unic în ochii ei, o privire pe care și eu la rândul meu am avut-o pentru cineva, înainte de a-l cunoaște pe tatăl tău. Femeia asta te iubește.

– Ce??

Chen avu o tresărire și privirea lui se umplu de neîncredere.

– Mamă, ce tot spui? E recunoscătoare pentru că am salvat-o…

Chen se opri , dar Ava continuă:

– Din ghearele tatălui tău?

Chen o privi surprins.

– Știai?

Ava zâmbi.

-Doar mi-am închipuit. Dar să revenim la discuția noastră.

– Mamă, cum să mă iubească? Poate e pentru că avem mulți bani.

– Nu, fiule. Îți spun cu convingere că femeia asta e foarte îndrăgostită de tine. Tu nu ai remarcat gesturile ei, poziția corpului, felul în care ține tacâmurile, felul în care bea apă, felul în care împăturește șervețelul. Sunt toate gesturile tale. Până și vocea are tonalitatea ta. Deci, Maria va fi o soție perfectă, chiar dacă într-o zi ai deveni sărac, ea nu te va trăda niciodată. Ai încredere în mama.

Se opri din vorbit și privi potopul de afară, apoi spuse cu un zâmbet ciudat și ca pentru sine:

– Eu cred că noaptea aceasta va fi benefică.

Chen o privi fără să înțeleagă la ce se referea.

– Să ne întoarcem. Cafeaua cred că e servită.

O voce se auzi în spatele lor, un pic cam îngrijorată.

– Mama…

Ava se întoarse. Majordomul se aplecă și continuă:

– A plouat foarte mult, drumul către oraș nu poate fi accesat.

Ava îl privi continuând să zâmbească.

– Pregătiți două camere la etaj, cea de la nord și cea de la sud și dormitorul de la parter. Khun Nakarin nu va putea urca la etaj. În dormitorul de la sud să fie puse două halate de baie, prosoape noi, să fie refăcut patul cu așternuturi moi, să fie aduse pijamale și o cămașă de noapte nouă. În dormitorul de la nord același lucru, dar să fie puse două pijamale. Dați drumul la aerul condiționat.

Majordomul se înclină și dispăru într-o clipită.

Ava îl prinse de braț pe Chen care încă nu procesase toate informațiile. Abia odată ajuns pe verandă înțelese ceea ce fusese spus și vru să zică ceva, dar mama lui se apropie de Maria cu el de braț și vorbi duios:

–  Maria, uite ți-l înapoiez intact. Să ai mare grijă de el, e lucrul meu cel mai de preț.

Maria ridică privirea senină și aroma florilor de nu-mă-uita îl lovi pe Chen în coșul pieptului, făcându-l să uite să respire. Ea îi zâmbi și întrebă:

– Phi, dorești o ceașcă de cafea, sau una de ceai?

Vocea ei lină și mai ales zâmbetul acela pe care parcă numai acum îl percepea îl făcură să se fâstâcească. Literele cuvintelor se amestecară spulberând capacitatea lui de a răspunde corect.

– Ce…ca…da…ăăă…ca…fea…

Maria turnă lichidul negru într-o ceașcă de porțelan cu modele florale și o puse în fața lui.

Ava plesni din palme ca și cum ar fi aplaudat.

– Atenție, vă rog. Am o informație importantă de dat.

Toată lumea întoarse privirile spre ea.

– Nu vă puteți întoarce acasă în seara aceasta. Podul care ne leagă de oraș e inundat. Au fost pregătite camere la etaj, una pentru Nong Namsong și Khun Taratree și alta pentru Chen și Maria.

3 persoane vociferară, creând vacarm: Namsong, Chen și Maria. Taratree rămăsese gânditor și un pic zâmbitor.

Phu Singte urlă :

–Alo! Ce e gălăgia asta?! Ce dracu e asta?!

Se adresă lui Chen privindu-l urât:

– Sunteți deja un cuplu, i-ai tras-o de-atâtea ori, nu? Deci care e problema să dormiți în același pat?

Chen și Maria tăcură. Namsong continua să mormăie în barbă. Phu Singte se întoarse spre Nakarin.

– Frate, n-ai nimic să-i spui lu’ fii-tu?

Nakarin, un pic amețit de medicamente  doar spuse:

– Namsong, dormi cu Taratree în seara asta, n-ai să mori.

Phu Singte pufni enervat.

– Frate ai fost întotdeauna moale, nici nu știu cum ai rezistat 40 de ani ca Șef al Familiei 1. Hai, gata cu fițele! Ia uite, parc-ar fi fete mari! La culcare toată lumea!

…………….

Chen și Maria intrară in dormitor. Totul fusese pregătit până în cel mai mic detaliu: patul cu așternuturi moi și răcoroase, pijama pentru Chen, cămașă de noapte din mătase bleu pentru Maria. În colțul din dreapta, pe o masă de machiaj, cu oglindă ovală și taburet erau puse ordonat tot felul de creme , rujuri, șervețele pentru demachiere, perii de pieptănat, un uscător de păr. Pe colțul patului fuseseră lăsate prosoape și halate de baie, iar pe noptiera de la capul patului 2 sticle cu apă și pahare.  La intrarea în baie 2 perechi de șlapi.

Chen își drese vocea:

– Maria, faci tu duș mai întâi sau eu?

Maria roși.

– Fac eu.

Ea luă un prosop, halatul de baie, cămașa de noapte, șlapii și intră în baie. După 5 min se auzi apa dușului curgând. Chen aștepta cuminte pe un scaun, dar cuvintele mamei sale nu-i ieșeau din cap:  Femeia asta te iubește.

De câți ani se cunoșteau? 5? Avea doar 21 de ani când fusese angajată de Namsong Singte. Își amintea de ziua aceea. Fusese șocat de părul ei, spice coapte de grâu. Vocea ei sunase melodios. Fusese plăcut surprins, și când ea se propusese să-l ajute cu gestiunea restaurantului, fusese imediat de acord.

Cu fiecare an ce trecea ea devenise necesară și de neînlocuit. Acum că se gândea, ea era tot timpul cu el, atunci când Namsong era în concediu sau în pauze voite. El nu mai putea bea decât cafeaua ei, la reuniuni era mereu la dreapta lui, iar când avea întâlniri de afaceri, ea era nelipsită. Și era mereu veselă, senină. Era destul ca el să se întoarcă spre ea și soarele intra în încăpere plin de căldură și de lumină. Dar…de aici și până la…nu, nu se putea, mama lui se înșela.

Ușa băii se deschise și Maria apăru în cămașă de noapte care semăna mai mult a neglijeu. Culoarea bleu marin îi scotea și mai mult în evidență culoarea caldă a părului și ochii cu flori de nu-mă-uita. Chen abia îndrăznea să se uite la ea, dar cu coada ochiului văzu corpul ei armonios cu talie subțire și picioare lungi.  Își înghiți scuipatul și bolmoji câteva cuvinte care voiau să spună că va face un duș.

10 minute mai târziu reveni în cameră îmbrăcat în pijama. Maria aștepta așezată pe marginea patului cu ochii plecați și mâinile în poală. Chen o privi nedumerit.

– De ce nu te-ai băgat în pat? E un pic rece, cred că au pus aerul condiționat la 17 grade.

Maria ridică privirea senină și Chen avu ca un gol ce se forma în mijlocul stomacului. Începu să se bâlbâie:

– S…să…do…dormim.

– Nu știam pe ce parte îți place să dormi, răspunse ea șoptit.

Chen aruncă o privire la pat și răspunse la fel de șoptit:

– Eu dorm de obicei pe partea stângă.

Maria se înveseli dintr-o dată:

– Ce bine! Mie îmi place pe partea dreaptă.

Râsetele ei destinseră atmosfera. Intrară amândoi în pat și se regăsiră față în față. Maria îl privea direct în față și-i fu rușine. El…el era…el știa…el era atât de urât. Stătea acum alături de femeia asta caldă și vie și era emoționat. Începuse activitatea sexuală pe la 19 ani, când tatăl său îl târâse într-un bordel pentru a face din el un bărbat adevărat nu un „fătălău”. La început îi fusese teamă, tremura, era nesigur pe ceea ce face, dar zecile de prostituate care îl luaseră sub aripile lor îl învățaseră arta de a aduce o femeie pe cele mai înalte culmi ale plăcerii. Într-o zi, șefa bordelului de lux îi spusese cu mândrie: „Nu mai avem ce să te învățăm. Acum e rândul tău s-o înveți pe cea care va fi aleasa inimii tale.”

Trecuseră mulți ani de atunci, dar el, obnubilat de personalitatea unică a lui Namsong, nu mai văzuse altceva sau pe altcineva…Și acum două zile îl apucase nebunia când văzuse labele murdare ale tatălui lui pe corpul pur al Mariei. O numise „femeia lui”. O sărutase…Timpul se oprise atunci…suspendat printre multitudinea de senzații care mai de care mai controversate și mai surprinzătoare. Sexul lui răspunsese pentru prima dată fără să fie atins, fără să fie frecat. Se gândea numai la acel lucru. Voia să mai încerce o dată…

El decise să spună lucrurilor pe nume și deodată se trezi spunând:

– Maria…mama a spus ceva…dar…

Maria făcu ochii mari.

– Nu-i place de mine? Pot înțele…

– Nu, din contră, îi placi foarte mult, dar… uite…am să-ți pun o întrebare și te rog să fii cinstită.

Maria era întoarsă spre el și prin mătasea cămășii de noapte se ițeau delicate sfârcurile celor doi sâni mici și rotunzi. Chen încercă să nu-și lipească privirea acolo și continuă șoptit:

– Tu…tu…mă…iubești?

Maria fu incapabilă să răspundă. Întrebarea ieșise așa de brusc din gura celui pe care îl iubea atât de mult. Se gândi…gândi…și răspunsul fu decis. Ea avea 26 de ani și nu iubise pe nimeni altcineva. Ea refuzase zeci de cereri în căsătorie, bărbați care mai de care mai frumoși, mai bogați, mai prezentabili. Pentru că…pentru că nici unul nu avea sufletul și caracterul lui Chen. Se ridică brusc și-și apăsă buzele de cele ale lui Chen. Apoi se retrase la locul ei. Mingea era acum în terenul lui Chen care parcă primise o cărămidă în cap.

Maria îl privi direct în ochi și spuse cu o anumită simplitate:

– Te iubesc…te iubesc foarte mult.

Deși era rușinată, alese să rămână tot așa, cu florile de nu-mă-uita înfipte în noaptea irișilor lui Chen. Acesta părea să nu realizase sărutul și continuă să chestioneze.

– De când?

– De 5 ani.

Chen o privi neîncrezător.

– Dar de ce o femeie așa de frumoasă, ar iubi un bărbat așa de urât?

Întrebarea sosise cu o inocență surprinzătoare. Chen se apropie un pic mai mult de ea. Acum erau aproape unul lângă celălalt tot privindu-se. Chen simți mirosul proaspăt al acelui trup de lângă el. Florile de nu-mă-uita îl amețeau. Uitase de toți acei ani în care alergase după Namsong. Capul îi era plin de întrebări, iar corpul plin de senzații. Deci nu fusese numai o impresie, instinctul animal se trezea fără ca sexul lui să fie atins. Din câte își aducea aminte, nu i se întâmplase niciodată așa ceva în preajma lui Namsong. Era perturbat. Ar trebui să se scoale și să doarmă pe jos, nu?

Maria duse mâna stângă spre el și o puse duios pe obraz. Apoi îl mângâie tandru, așa cum visase mereu să o facă.

– Ne vom căsători, nu?  întrebă ea apropiindu-și partea de jos a corpului de partea de jos a corpului lui Chen.

Chen era amețit, ochii i se împăienjeniseră, corpul avea o frământare interioară.

Răspunse:

– Da, pe 1 martie anul care vine, și mâna lui dreaptă se mișcă și ateriză delicat în josul spatelui Mariei, trăgând corpul și lipindu-l complet de el.

Maria simți duritatea sexului între coapsele ei, Dar nu se feri. Ea, Maria Eldres, avea 26 de ani și  se va căsători cu omul iubit. Ea primise deja inelul de logodnă, care strălucea tăcut pe inelarul mâinii stângi, dar nu-i făcuse lui Chen nici un cadou. Șopti cu un ton plin de inocență :

– Atunci, pot să-ți dau și eu un cadou de logodnă?

Amețit de ochii senini, de parfumul de flori de câmp, de mângâierea ei, dorința de a o săruta îi răsări în inimă și ieși la suprafață cu un geamăt extrem de senzual. Buzele lui acaparară gura ei în întregime. Femeia aceasta voia să i se dăruie. Avea oare dreptul? La ora actuală el nu putea spune ca ea ,,Te iubesc foarte mult”, și chiar nici un ,,Te iubesc”. Dar era atras și-i plăcea de ea, corpul nu-l mințea. Continuă să o sărute în timp ce-și desfăcea bluza de pijama. Gurile lor erau contopite. Maria îl lăsa să facă ce vrea cu ea. Acumulase atâta iubire pentru el, încât acum se revărsa din inima ei direct în sărutarea aceea. Frecarea limbilor îi dădu furnicături în piept și mai jos, acolo între picioare. Scotea mici gemete de plăcere, ceea ce îl făcu pe Chen să se oprească. Reveni pentru o clipă la realitate și se smulse din sărutare.

– Maria, tu știi ce va urma dacă insiști?

Ea îl privi cu ochi strălucitori și spuse :

– Nu știu, dar știu că vreau să fiu a ta, să te iubesc pentru totdeauna.

Chen nu se mai stăpâni. O dezbrăcă de cămașa de noapte și admiră perfecțiunea corpului. Se gândi la pozele cu Naiade pe care le văzuse în adolescență într-o carte de mitologie greacă. Apoi trase de pantalonii de pijama care căzură la marginea patului. El știa că Maria era virgină, știa că prima dată era greu pentru o fată, știa că nu putea să-i dea orgasmul dorit, dar își spuse că o va face pe îndelete și așa cum trebuie. El se sprijini cu spatele de tăblia patului și o trase pe Maria spre el. Vorbea în șoaptă, ceea ce-i dădea o senzualitate aparte.

– Vino deasupra mea.

Maria îl încălecă. Între ei doi, falusul semeț era singurul martor a ceea ce urma să se întâmple.

Chen o privi în ochi.

– Ți-e frică?

Maria scutură din cap a negare.

Chen începu s-o sărute din nou. Nu se grăbea. O lăsa pe Maria să descopere corpul lui.

– Atinge-mă, oriunde vrei.

Îi șoptise la ureche o dorință a lui. El însă trebuia să rămână lucid… să n-o sperie. Trebuia să-și înfrângă ardoarea. O luase pe Maria în brațe. Picioarele ei lungi îl înlănțuiau, fundul odihnea aproape de falus, dar Chen nu avea de gând s-o penetreze așa de repede. El era foarte bun la pat, dar se regăsea pentru prima dată cu cineva atât de inocent. Se decise să o facă după feeling, să o atingă în locurile erotice fără să-și piardă capul. Începu să o sărute pe gât coborând încet spre sâni. Sfârcurile ei roz se întăriră într-o clipă. Săruta metodic, ca la carte. Își aducea aminte de toate punctele erotice învățate la bordel. La început totul decurgea așa cum își propusese. Dar când faci dragoste totul poate derapa și el nu fusese niciodată cu o femeie care să-l iubească cu adevărat.

Maria îl descoperea, atingea mușchii, corpul ferm, pieptul  și din timp în timp îl înlănțuia cu brațele, strângându-i  cu delicatețe ceafa, sărutându-i umerii, părul, tatonând necunoscutul și umplându-și plămânii și inima cu bucăți de fericire. Ea era fericită. Nu era nimic dacă el nu putea să spună „Te iubesc”, avea ea destulă iubire pentru amândoi. Ea era pură, dar trebuia să îndrăznească. Acesta va fi omul ei,  jumătatea ei până în sferele cele mai înalte ale infinitului. Ținu ochii închiși și pipăi mai jos misterul vieții. Nu era dezgustată, era cald, o prelungire tăcută, dar care îi șoptea prin duritatea ei că o acceptă ca iubită. O perdea fină de lacrimi acoperiră florile de nu-mă-uita. Așteptase 5 ani…Se trezi gemând și chemând:

– Chen…

Acesta fu electrocutat la auzul prenumelui său rostit atât de erotic în timp ce era pipăit, mângâiat în centrul vieții. Regulile, punctele erotice, lecțiile de sex , toate zburară ca niște albatroși pierduți pe mare. Rămase doar el singur cu dorința de a intra în acel corp care se dăruia cu atâta delicatețe. Se simțea atât de iubit, se simțea atât de dorit, încât îi veni să plângă.

Se apropie de urechea ei pe care o mușcă ușor.

– Voi intra, trebuie să intru, înțelegi? Mă lași?

Maria îl înlănțui cu brațele fine în semn de răspuns. Chen o pipăi acolo jos făcând-o să geamă și să se miște pe degetele lui. Inima i se zbătea emoționată. Momentul era aici, vor deveni unul și același. Nu voia s-o rănească. O ridică un pic și-i spuse:

– Lasă-te încet pe el. Dacă simți că durerea e prea mare, te oprești, bine?

Maria îl privi zâmbitoare și încuviință. Chen își ghidă falusul dur la intrarea plină de mistere pe care o simțea umedă și fierbinte, semn că era binevenit.

– Hai, încet.

Maria se agăță de gâtul lui Chen și-și lipi buzele de ale lui. Sărutul era blând, dar erotic. Tot apăsându-se pe falus, sărutul deveni mai profund, Chen o învăluia cu gura lui aspirându-i în același timp creierul. Se simțea bine și voia să devină cât mai repede una cu el. Se apăsă dintr-o dată și falusul intră cu totul. Durerea ascuțită de jos o lăsă fără respirație. Chen fu luat pe nepregătite, nu credea că o va face brusc. O strânse în brațe și îi mângâie spatele cu duioșie, era foarte emoționat de faptul că cineva atât de pur îl alese pe el , nesemnificativul Frankenstein.

Maria transpirase de durere. Falusul acela era enorm și ea atât de strânsă. Nu știa ce trebuia să facă acum. Întrebă:

– Phi, ce trebuie să fac?

Chen se depărtă un pic, îi șterse fața cu palmele.

– Nu trebuie să faci nimic, pentru azi e destul.

Maria îl privi surprinsă apoi, așa, în poziția aceea cu el în ea puse șovăielnic o întrebare:

– Phi, acum ne aparținem unul altuia pentru totdeauna, nu?

Chen zâmbi, mișcat de temerea Mariei și răspunse:

– Ne aparținem.

De ascultat:

https://youtu.be/F75130Hyf64?si=Y1wWspZyYPPd2HDP

https://youtu.be/EEWRJ6SYvYM?si=OeuU102XKd71jpL0