Vântul prin arbori- Capitolul 15

Furtuna se dezlănțuise, ploaia cădea fără încetare și cu un ropot asurzitor. Phu Singte intră în birou. Era trecut de ora 2. Ezită, apoi scoase telefonul din buzunarul halatului și apelă. După 4 apeluri, se auzi o voce somnoroasă:

– Alo…care ești acolo? Ai văzut ora?

– Nong Korn, fă ochii mari, avem de discutat afaceri.

Vocea revigoră dintr-o dată.

– Khun Singte. Spune.

Phu Singte se așeză într-un fotoliu și continuă.

– Data nunții a fost stabilită. 1martie, anul care vine. Deci ai tot timpul să te pregătești. Voi face în așa fel ca ea să fie celebrată aici, la vila noastră, deci vei avea planurile casei, orele de celebrare.

– Cine trebuie să moară?

– Taratree Saeng-Aaron în primul rând, cu tot clanul lui, Kamol,  Semus, gărzile de corp, Nakarin Singte nu trebuie scăpat din vedere. Chiar dacă e bolnav e un foarte bun trăgător. El și Taratree trebuie uciși în primul rând, ei sunt cei mai periculoși. Și…nu uita de Chen.

– Khun Singte, ești sigur? E fiul tău…totuși.

Phu Singte pufni enervat.

– Care fiu? N-am fiu. Am doar o gură în plus de hrănit la masă. Un molâu, fătălăul dracului. Dacă totul merge bine, tu vei fi fiul meu. Deci ai tot interesul să lovești bine și sigur.

– Namsong e al meu, așa cum ne-am înțeles.

– Faci ce vrei cu el, spuse Phu Singte și întrerupse apelul fără să-și ia rămas bun.

Spuse ca pentru sine:

– Vremea mea a sosit, păduchi nenorociți.

Rămase o vreme să asculte vijelia de afară. Pe chip îi înflorise un zâmbet diavolesc amestecat cu un fel de cruzime.

Într-un târziu se ridică și ieși din birou fără cel mai mic zgomot.

………………..

Ianuarie, pe la sfârșitul lunii

Agentul 111 ajunsese în orașul Tikrit. Privi micul garaj de la nr 18 de pe strada Anemonelor.

Deschise dosarul pentru a mai citi odată numele celui pe care trebuia să-l ancheteze.

Tora Birin, 68 de ani, căsătorit.

Acum 16 ani deținea un garaj pentru mașini de lux și o reprezentanță Mercedes în sudul țării la vreo 10 km de Hattar satul care fusese martorul evenimentelor groaznice din acel an… Nu se știe din ce motive, Tora Birin își abandonase familia, nu înainte de a vinde toate afacerile, și dispăruse. Poliția îl căutase în zadar, urmele lui se pierduseră pentru totdeauna. Și iată că o scrisoare anonimă le dăduse această adresă și noul nume al lui Tora Birin: Axel Chenaia. Se pare că avea o altă familie, soție, trei copii, doi câini și mama soției locuia cu ei. Scrisoarea anonimă specifica un fapt necunoscut până atunci de Intelligence Service: Tora Birin fusese șoferul Apocalipsei. Plăcuța de înmatriculare  aparținuse unui Mercedes de lux înregistrat pe numele lui Tora Birin. Când agenții IS ajunseseră acasă la acesta, fusese prea târziu. Agentul 111 strânse pumnul stâng și mormăi printre dinți:

– Șah la rege…apoi coborî din mașină împreună cu doi agenți.

În spate, o a doua mașină cu 4 alți agenți care așteptau ordine de la șeful lor, agentul 111.

Acesta se îndreptă cu pași mari și grăbiți spre casa falsului Axel Chenaia. El trebuia ori să-l chestioneze pe loc ori să-l aducă la sediu. În oricare dintre cele două situații el spera să obțină răspunsuri care să-l pună pe o pistă dreaptă.

EL VOIA…EL TREBUIA…EL AVEA O DATORIE…APOCALIPSA TREBUIA PRINS.

Ajuns în fața ușii apăsă pe soneria din stânga lui. Pregăti insigna și legitimația.

Ușa se întredeschise. Un bărbat cam de 60 de ani, abia trezit, după cum se părea își iți capul prin crăpătură.

– Da?

Agentul 111 ridică insigna și legitimația și le arătă bărbatului.

– Suntem agenți de la Intelligence Service, avem câteva întrebări să vă punem cu un caz mai vechi.

Omul îi privi cercetător și spuse domol:

– Sigur, stați să pun ceva pe mine.

Omul împinse ușa lăsându-i pe agenți afară.

2 min mai târziu se auzi un zgomot de poartă bătută în curtea din spate. Agentul 111 strigă la agenții din mașină:

– Suspectul  încearcă să fugă prin spate! După el!

Agenții din a doua mașină se despărțiră în două luând căi diferite, la dreapta și la stânga. Agentul 111 dădu o lovitură scurtă cu piciorul în ușa de la intrare și străbătu un lung culoar care dădea spre grădina din spate. Zări fugarul sărind gardul vecinului un pic mai departe. Vorbi prin căștile Bluetooth:

– Suspectul fuge printre case, încercați să-l interceptați pe strada paralelă! Trageți în picioare dacă e nevoie!

– Mergeți înapoi, luați mașina și ocoliți prin strada perpendiculară! spuse el oamenilor ce alergau în spatele lui, apoi acceleră și sări și el gardul vecinului.

Agentul 111 era un foarte bun sportiv, știa că putea alerga mult mai repede decât Tora Biri, dar problema în această urmărire era alta. Se găsea în cel mai fierbinte cartier din Tikrit, știa că putea fi prins ca țintă de către oricare dintre vecinii suspectului. Ținea în mâna stângă insigna guvernamentală care în mod normal trebuia să-l protejeze, doar că aici, nimic nu era normal. Suspectul se afla la mai puțin de 40 de m de el și distanța se micșora când acesta începu să urle din toți rărunchii:

– Ajutor! Vecini, săriți, sunt atacat! Caraliii[1] sunt după mine!

În secunda următoare 4 hăndrălăi ieșiră de nu se știe unde cu bâte de baseball și cuțite de vânătoare. Agentul 111 ridică insigna:

– Să nu îndrăzniți, sunt agent guvernamental, nu sunt un simplu polițist, la o parte!

Bărbații se opriră o clipă la vederea insignei, dar apoi ridicară bâtele să-l lovească. Agent 111 ridică arma și trase. Unul dintre atacatori căzu zvârcolindu-se. Un al doilea foc de armă se auzi și un alt bărbat căzu urlând și ținându-se de piciorul atins de glonț. Pofitând că ceilalți doi încercau să-i ajute pe cei răniți, reluă cavalcada. Alerga așa cum învățase la școală, capul puțin aplecat, mâinile ridicate la 90 de grade pentru a învinge mai repede forța aerului. De departe zări suspectul care încerca să intre pe o arteră plină de alte mici străduțe. Agentul 111 dădu ordine scurte în căștile Bluetooth în timp ce era în urmărire. Trebuia să-l prindă pe nenorocitul ăla. Se apropia din ce în ce mai mult. Din unghiuri diferite apărură și ceilalți agenți. Acum, Tora Birin nu mai avea nici o scăpare. Se lăsă în genunchi cu răsuflarea tăiată și ridică mâinile ca pentru a se preda.

Agentul 111 avu o strălucire ciudată în ochi. Drumul spre prinderea Apocalipsei fusese desfundat.

…………………..

Sediul Intelligence Service

Tora Birin era în camera de interogatoriu. Agent 111 era față în față cu el. Avea un dosar gros  lângă el. Îl deschise și scoase de acolo o foaie cu numărul unei plăcuțe de înmatriculare. Spuse cu o voce neutră:

-Acest număr de înmatriculare aparținea unui Mercedes de la reprezentanța ta.  Uite Bx-000- AG-789. Cine era persoana pentru care lucrai, Khun Tora Birin?

Bărbatul  se uită direct în ochii lui, înfruntându-l.

– Cine e Tora Birin? Mă numesc Axel Chenaia și n-am deținut niciodată vreo reprezentanță Mercedes. Nu știu despre ce vorbiți. Doresc să-mi sun avocatul. Îmi cunosc drepturile.

Agentul 111 nu-și arătă frustrarea. Omul din fața lui nu semăna la față cu Tora Birin, dar era sigur că e el. Operație estetică? Pe cine se baza de-l înfrunta așa?

Oare mai avea legături cu Apocalipsa?

– Khun Birin, sau Chenaia sau cum vrei, dacă Apocalipsa va ști că te-am arestat, ești deja un om mort.

Omul nu clipi.

– Mi-e sete, vreau un pahar cu apă.

Agentul 111 făcu un semn oglinzii din încăpere. După 1 minut cineva aduse un pahar cu apă. Bărbatul bău.

– Vreau să-mi chem avocatul.

Agentul 111 făcu semn celui ce stătea la ușă.

–Du-l la cabina de telefon.

Omul și polițistul ieșiră. Agentul 111 își puse o mănușă, culese paharul de pe masă și-l puse delicat într-un sac de plastic special pentru dovezi. Făcu din nou un semn în oglindă. Un polițist intră. Agentul 111 spuse rece:

– Vreau confruntarea celor două ADN-uri…laboratorul să se miște repede.

…………

Bărbatul închise ușa cabinei telefonice. Formă un număr. Se auzi declicul telefonului de la capătul celălalt.

– Birin la telefon, m-au prins, sunt la Intelligence Service, scoate-mă de aici sau scuip totul.

Celălalt de la capătul firului spuse ceva și închise imediat.

Revenit în camera de interogatoriu rămase într-o muțenie încăpățânată.

………………

Avocatul sosi imediat. Agentul 111 fu nevoit să se supună legilor, o cauțiune de 1 milion euro fu plătită pe loc. Tora Birin, alias Axel Chenaia fu eliberat.

Ieși vesel din clădirea Intelligence Service alături de avocatul care îl invită să intre în mașina staționată chiar în fața treptelor.

Omul urcă vesel și ușurat pe bancheta din spate. Fu surprins să vadă că mai era cineva acolo. Fu cuprins de o neliniște. Vru să iasă, dar portiera fusese blocată, Bărbatul de lângă el scoase un telefon și apelă. Apoi pasă telefonul lui Tora Birin.

O voce deformată, metalică răsună în urechea lui:

– Ai îndrăznit să mă ameninți?

Tora Birin râse prostește.

– Ei, nuuu, era doar așa o vorbă știi că n-aș fi…

Cuvintele se pierdură undeva în gâtul a cărei jugulară fusese tăiată de bărbatul de lângă el. După câteva horcăieli rămase țeapăn cu ochii mari, deschiși în care se mai citea încă uimirea. Bărbatul luă telefonul căzut și vorbi:

– Afacerea e rezolvată.

……………………….

Rezultatele sosiră în același timp cu o veste proastă.

Omul era într-adevăr Tora Birin , dar tocmai se anunțase sinuciderea lui în propria mașină. Suspectul își tăiase jugulara.

Agentul 111 oftă.

– Mutarea e în câmpul tău, Apocalipsa.

Maria se trezise foarte greu în această dimineață. Avea amețeli și se simțea foarte slăbită. De câteva zile îi era foarte rău, voma și nu putea mânca nimic. Și azi trebuia să se ducă să ia micul dejun cu Ava, mama lui Chen. Acesta era plecat de câteva zile pentru o întâlnire amicală cu confrați din vestul țării. Se târî din pat ca moartă. Se spălă și se îmbrăcă decent dar simplu. Încercă să-și ascundă starea rea cu machiaj, dar rezultatul îi dădu o figură mortuară. Ochii frumoși erau afundați în orbite, florile de nu-mă-uita erau întunecate de suferința trupului. Chemă un taxi și coborî treptele casei. Bunica privi îngrijorată în urma ei oftând, spera să nu fie ceea ce credea ea.

Taxiul sosi și când auzi adresa, deveni dintr-o dată excesiv de politicos. Conduse cu multă grijă și când ajunse la vila lui Phu Singte, scoase o carte de vizită și i-o întinse Mariei.

– Khun, oricând aveți nevoie , sunați aici. Nu e nevoie să plătiți, doar spuneți-i lui Mama că eu am fost cel care v-a adus.

Maria coborî cu chiu cu vai din taxi și se îndreptă spre ușa de la intrare unde o aștepta deja Ava cu surâsul pe buze. Făcu un pas…doi…la al treilea se prăbuși pierzându-și cunoștința. Ava țipă scurt și coborî repede cu majordomul și alți doi slujitori.

……

Maria se trezi cu o mare durere de cap. Deschise ochii și mare îi fu surprinderea când văzu că era întinsă pe un pat de spital. Avea o perfuzie la brațul stâng, iar Ava stătea pe un scaun chiar la capul ei. Era într-un salon privat de lux. Gândindu-se la prețul exorbitant al unui asemenea loc dădu să se ridice ca să plece de acolo, dar amețeala o doborî din nou. Ava se ridică imediat și sună după doctor. Maria privi ceasul de pe perete și-și dădu seama că era aici de cel puțin 4 ore. Doctorul sosi cu un dosar în mână. Ce era? Ce avea? Va muri? Ava pregătise un ceai de petale de trandafiri și flori de lămâi. Simțea mirosul  liniștitor. Pe un platou de pe măsuța din mijloc erau tot felul de fructe tăiate frumos. Ava o privea duios cu ochi senini și parcă tandri.

Doctorul își drese glasul:

– Khun Maria, ne-am permis să vă facem analize și să le trimitem de urgență la centrul nostru medical. Rezultatele au sosit. E…o situație…

Se întoarse spre Ava și se înclină extrem de politicos.

– Mama, cum să vă spun…e că… domnișoara e…e însărcinată în 4 săptămâni.

– Ce?…

După acea exclamare, Maria  puse mâna pe burtă într-un gest protector, iar fața îngrijorată se destinse.

Ava rămase cu ceașca de ceai în mână și se așeză înapoi pe scaun. Un zâmbet delicat îi înflori pe toată fața. Întoarse capul spre Maria și lipi palma dreaptă de mâna stângă  a fetei. Se simți atât de fericită. Un moștenitor era pe cale să intre în marea Familie 2. Se gândi cu o mare tandrețe la Chen, fiul ei. Îl iubise de când deschisese ochii în această lume tristă. El o ajutase să reziste și să meargă mai departe prin această lume mafiotă. Îl educase în gustul artei și al frumosului și dorise o soție iubitoare pentru el. Maria era ca un aer de primăvară, când întorcea privirea să-l caute pe Chen, oriunde ar fi fost, florile de nu-mă-uita înfloreau cu o strălucire unică. Maria era ca o prelungire a ființei lui Chen, o văzuse, o înțelesese și o aprobase, iar acum vestea asta atât de bună…

Doctorul își drese încă o dată glasul și continuă adresându-se Mariei.

– Trebuie multă odihnă, mâncare sănătoasă, evitați stresul și muncile fizice. Plimbările în aer liber sunt benefice. După 3 luni veți fi mai bine.

Ava sorbi din ceașca de ceai  și spuse doctorului pe o tonalitate joasă, foarte plăcută:

– Nu contează prețul, doresc să deveniți medicul ei personal.

Maria făcu ochii mari și spuse un pic speriată:

–Mama, chiar nu e nevoie.

Dar Ava o opri cu un gest grațios.

– Maria, ești fata noastră de acum încolo. Orice ai avea nevoie tu și bunica ta, sunt ordine pentru Familia2.

O spusese foarte blând, de aceea Maria, chiar dacă rușinată, clătină din cap în semn de acceptare.

Doctorul închise dosarul medical și spuse cu o voce gravă:

– O vom ține sub observație încă 24 h.

Ava termină de băut ceaiul. Așeză delicat ceașca pe mica măsuță din mijlocul salonului.

–Bine, doctore. Toate cheltuielile să fie trecute în contul familiei noastre.

…………

Korn Wisanut privi calendarul: 1 FEBRUARIE

Numărătoarea inversă începuse. Namsong Singte va fi al lui…

[1] Caraliu- polițist, în argou