Vântul prin arbori- Capitolul 8

Acum 6 luni

– Tată, tu aici? Cu ce treburi la Paris?

Când Nakarin Singte și bodyguarzii săi apărură în cadrul ușii de la intrare a pavilionului fiului său, Namsong făcu ochii mari. Era prima oară că tatăl său venea să-l vadă neanunțat.

Nakarin Singte făcu semn bodyguarzilor să rămână afară.

Namsong îl privi lung:

– Ai cam slăbit sau doar mi se pare?

Tatăl îi ignoră întrebarea și se îndreptă spre salon.

– Fiule, să discutăm.

O menajeră sosi cu un platou cu ceai, croasante și dulcețuri  și le puse pe măsuța joasă de lângă canapeaua din piele albă. Cei doi se așezară unul lângă altul. Nakarin Singte avea cu el o geantă  pe care o depuse la dreapta lui. Își turnă o ceașcă de ceai și picior peste picior spuse:

– Îți dai seama că dacă sunt aici, trebuie să fie ceva foarte important.

Namsong tresări:

– Ești bolnav?

Tatăl sorbi o înghițitură de ceai.

– Cam așa ceva. Am fost diagnosticat cu un cancer ganglionar. Speranță de viață de un an… cel mult.

Namsong încremeni cu ceașca în mână. Tatăl lui era totul pentru el, nu avea pe nimeni altcineva mai apropiat.

Nakarin Singte, bău ceaiul încet și rămase silențios o vreme. Apoi își drese glasul și începu să vorbească domol, așa cum era obișnuit:

– Fiule, de când te-ai născut te-am lăsat să faci tot ce vrei. Și nu ai dus lipsă de nimic. Ai fost protejat de necazuri și de vicisitudini. Când ai crescut ai vrut pian, ai făcut pian, ai vrut pictură, ai făcut pictură, ai vrut să locuiești în Europa, ești în Europa. Dar iată, avem o avere colosală și implicit afaceri multe. Suntem familia 1, angajăm mulți oameni și multe alte societăți independente depind de noi. Eu voi pleca și tu nu ai simțul afacerilor deloc. Să știi că decizia mea nu a fost deloc ușoară.

Nakarin Singte se opri o clipă un pic jenat, apoi reluă:

– Deci…mi-am spus…că ar trebui…să consider ca și cum aș avea o fată și nu un băiat.

Namsong întoarse capul brusc spre tatăl lui privindu-l nedumerit.

-Tată?…

– Te rog să nu mă întrerupi. Doresc să te căsătorești cu un bărbat.

– Tată…

– Nu mă întrerupe!

Glasul celui mai de temut cap al Mafiei din Saphuri se ridicase peste nivelul obișnuit. Namsong lăsă capul în jos.

– Îți voi lăsa un dosar complet cu profilul viitorului tău soț. Alegerea lui e un act foarte gândit, să nu crezi că m-am trezit într-o dimineață și am spus: El e!

– Cine e el? Îl cunosc?

– Numele lui e Taratree Saeng- aaron și nu, nu cred că-l cunoști.

Respirația lui Namsong se opri…Apoi inspiră și expiră…

– Fiul lui Khun Kamol Saeng-aaron?

– El însuși. E mai mare cu 5 ani decât tine. Știe să conducă o afacere și face bani din piatră seacă.

– Dar Khun Saeng-aaron e cel mai mare dușman al tău, cum e posibil așa ceva?

– Eu cu el , dar tu cu Taratree, nu. Sunt afaceri diferite.

Se ridică în picioare adunând geanta de pe jos. O deschise și scoase un dosar destul de voluminos pe care îl depuse pe măsuță.

– Eu nu te oblig. Dar citește-l , totuși.

Spunând acestea, plecă discret fără măcar un rămas bun.

Namsong luă dosarul și îl puse pe birou. Dar dorea să citească paginile acestuia printre armonii muzicale. Scoase un disc vinil: Gustav Malher Simfonia a 5a și îi dădu drumul pe partea Adagiato. Era una dintre bucățile lui preferate. Așezat la birou, se simți dintr-o dată în mijlocul colinelor muntoase acoperite de ceață din jurul vilei Lom Pha Tanmai. Rămase o vreme cu spatele lipit de spătarul scaunului cu ochii închiși, vrăjit de frumusețea delicată a acordurilor. Apoi, ca scos dintr-un somn adânc, se îndreptă, respiră profund și deschise dosarul.

O fotografie… Taratree…

E cert că fusese fotografiat fără să știe. În picioare, cu o mână în buzunarul pantalonilor, cu cealaltă ținând o cupă de șampanie. Croiala costumului din cașmir turcoaz scotea în evidență toate calitățile sale fizice. Namsong avu un freamăt interior. Inima lui se regăsi în mijlocul unui ciclon, un vârtej o ridica și o scufunda într-o multitudine de sentimente. El cunoștea foarte bine acest personaj. Îl urmărea cu asiduitate de 5 ani de zile…De departe…

Dar acum avea ocazia să intre și în secretele vieții lui. Era sigur că oamenii tatălui său făcuseră o muncă exemplară în culegerea de informații. O a doua fotografie era una făcută poate pentru un act oficial. Chipul lui Taratree, prins din față, dezvăluia frumusețea fără egal a trăsăturilor. Ochii un pic oblici, irișii de culoarea mierii, genele lungi, părul dat în spatele urechilor fine, buzele roz, fine, ca o trăsătură de penel, fața prelungă, triunghiulară, părul negru violet, te invitau să iubești acest chip. Namsong acoperi fotografia cu degetele lui lungi și fine. O ținu un pic și apoi o mângâie ușor, delicat ca și cum ar fi dorit să imprime chipul acela pe toată suprafața palmei. Apoi o puse în picioare în stânga, sprijinită de suportul de creioane și începu să citească filele dosarului.

Rămase câteva ore bune acolo…multe…Citind acele pagini, el zâmbise, dar și fusese trist, se uimise, dar se și indignase. Era bețiv, scandalagiu, afemeiat, rezolva problemele cu pumnii, fuma mult și nu asculta niciodată de nimeni. Puteai crede că acest personaj era un cal nărăvaș din stepele Mongoliei. Dar Namsong știu la sfârșitul lecturii că voia să se căsătorească cu Taratree. Chiar dacă balanța se apleca spre defecte, calitățile lui puține, câștigaseră. Taratree era generos când era vorba de cauza copiilor maltratați, de asemenea, el dona în fiecare an Spitalului de copii din Saphuri, la fel ca și el. Taratree se bătea și bătea, dar nu omorâse niciodată pe nimeni. Dar ceea ce atârna mai greu în balanță era ceea ce simțise el când se apropiase pentru prima dată de Taratree.

Îi trebuiseră multe săptămâni pentru a-și reveni, dar rămăsese în el o bucată dintr-un sentiment pe care nu-l mai cunoscuse niciodată până atunci…Dor…

Îi era dor de acel necunoscut. Și iată că soarta i-l aducea ca pe un trofeu vânătoresc pe o tavă.

Vru să închidă dosarul, dar dintre coperțile lui căzură câteva foi. Namsong se aplecă și le culese de pe podea.

Prima foaie era o declarație scrisă de un polițist, datată de acum 15 ani, în care era specificat că Taratree fusese răpit și închis timp de 1 an împreună cu alți copii și suferise multiple violențe. Declarația mai specifica un lucru tulburător: Taratree fusese salvat in extremis. Avea toate oasele rupte și corpul avea răni de cuțit în zeci de locuri. Pierduse foarte mult sânge și tatăl lui trebuise să semneze pentru operații care poate nu-l mai puteau salva.

O a doua foaie era una medicală, punerea sub comă artificială pe perioadă ilimitată a pacientului Taratree Saeng-aaron pentru că durerile erau prea mari și pacientul delira crezându-se iubitul numitului Wind pe care îl reclama la fiecare minut.

Namsong reciti de câteva ori acel document cu respirația întretăiată. Avusese Taratree un iubit așa de tânăr ? Wind? Așa îl chema? Ce se întâmplase cu el? Simți o tristețe infinită…necunoscută…Taratree suferise, fusese în comă ca și el…ce destin…două suflete turmentate ca ale lor vor conviețui în aceeași casă, poate…

Desfăcu a treia foaie…Namsong o citi și rămase încremenit cu ea în mână.

Era o foaie de observație a unui psihiatru, de acum 10 ani.

„Pacientul Saeng-aaron  Taratree suferă de tulburări de personalitate. El vorbește mereu de un personaj care nu există și pe care îl numește Wind. Susține că a stat în celulă cu el și că sunt legați printr-o promisiune să fie împreună până la moarte. Dar niciunul dintre copiii salvați acolo nu purta acest nume. Pacientul plânge de câte ori vorbește despre el și susține sus și tare că acel Wind l-a salvat . Pacientul devine nervos și violent de câte ori încerc să-l atrag spre realitate. Un nou tratament este necesar. „

Mai jos, psihiatrul scrisese la Notă:

Pacientul suferă de frigiditate. Actul sexual pentru el e o formă de eliberare a stresului și nimic altceva.

Acea ultimă foaie nu-l sperie pe Namsong. Simți milă amestecată cu un sentiment nedefinit. Și în ciuda faptului că acest personaj avea o personalitate atât de controversată, decizia lui fusese luată.

Taratree…te voi iubi…

…………………………..

În zilele noastre

– Stăpâne, Khun Taratree Saeng-aaron a sosit.

– Fă-l să intre.

Nakarin Singte rămăsese în bibliotecă după plecarea lui Semus și îl aștepta nerăbdător pe Taratree. El trebuia să rezolve câteva lucruri importante înainte de a muri și timpul presa.

Taratree intră în încăpere cu pas ferm și cu capul sus. Nakarin Singte îi admiră prezența copleșitoare. Era un bărbat foarte frumos și știa că multe familii îl doriseră, dar doar el reușise să pună mâna pe acest Apollo prețios. El, șeful tuturor clanurilor mafiote jucase foarte murdar pentru a câștiga. Acum 15 ani  luptase să șteargă toate urmele fiului său din acea casă blestemată, existența însăși a acelui personaj numit Wind. El plătise bani grei pentru aceasta. Și iată că într-o zi primise o înregistrare, mai multe clipuri scurte cu Namsong în acea casă, Namsong lipit mereu de un băiat foarte înalt si cu corp atletic. 7 clipuri, și în 6, cei doi erau nedezlipiți. Recunoscu pe fiul celui mai mare dușman al lui, Taratree Saeng- aaron. El vizionă cele 6 clipuri și bănui de ce fiul său, spre deosebire de toți ceilalți copii salvați, nu suferise violuri, dar când îl vizionă pe al 7-lea, bănuiala lui se transformă în certitudine. Al 7-lea clip arăta o brută enormă care îl obliga pe Taratree să implore pentru ca nimeni să nu se atingă de Namsong. Își văzu fiul urlând și zbătându-se în brațele a doi gardieni mascați care începeau să-l dezbrace. Dar nu uitase nici acum, după aproape 16 ani privirea deznădăjduită a lui Taratree și felul în care se aruncase la picioarele celui ce era numit One pentru a-l implora. One îl sodomizase acolo și-l bătuse crunt în fața lui Wind care într-un final leșinase. El, Nakarin Singte nu uitase acest lucru, precum și faptul că tot Taratree fusese cel care îl ajutase pe fiul lui să evadeze. Cu acea înregistrare era și o bucată de hârtie pe care scria:

Dacă nu vrei ca aceste clipuri să ajungă pe rețelele sociale, plătește-mi 2 milioane de euro și-ți voi da originalul. Te voi suna.  

Nakarin jucase jocul, dar îl prinsese pe nenorocitul ăla și-l bătuse până când urlase că el doar primise pachetul de la un necunoscut cu o mască pe față care îl întrebase dacă vrea să facă bani mulți. Trebuia doar să lase pachetul la o adresă, adresa casei Singte. El nu știuse ce conținea. Nakarin trimisese oameni peste tot pentru a cerceta, dar acea persoană și originalul înregistrării nu fură găsite.

Ani la rândul îl căutase pe acel Wiworn, dar ca și Intelligence Service se lovise de un eșec. Când aflase că are o boală incurabilă decisese să asigure spatele lui Namsong în caz că Apocalipsa se decidea să reapară. Dar cum să-l oblige pe Kamol Saeng-aaron care era cel mai mare dușman al lui să-și dea fiul?

Și atunci își scosese costumul de mafiot murdar și abject și prezentase clipul al 7-lea lui Kamol , având grijă să arate doar bucăți în care Namsong nu apărea.

Îl șantajase, ori își căsătorește fiul cu Namsong, ori trimite înregistrarea pe rețelele sociale. Și astfel,  Taratree Saeng-aaron intrase în familia Singte ca viitor șef al familiei 1. Iar acum, iată-l, era aici.

– Ia loc, Khun Taratree.

Bărbatul înalt se așeză pe scaunul din fața lui Nakarin Singte.

– Ai idee de ce te-am chemat aici?

Taratree îl privi cu o față indiferentă.

– Nu, aștept să mă luminați.

Nakarin Singte râse în hohote.

– Ai tupeu. Nu ți-e frică de mine?

– Nu.

Nakarin râse din nou zgomotos.

– Asta e foarte bine. Vom putea discuta deschis. Știi că sunt foarte bolnav. Acum tu ai devenit șeful familiei 1.

Nakarin scoase un inel de pe deget și i-l întinse:

– Acesta îți aparține de drept. De acum înainte el este cel care îți conferă drept de viață și de moarte peste toate clanurile din regiune.

Taratree întinse  mâna și luă inelul, dar nu-l puse pe deget ci în buzunarul de la vesta costumului. Nakarin nu obiectă, avea lucruri mult mai importante de discutat.

– Trebuie să alegi data cununiei civile și asta cât mai repede.

Taratree miji ochii.

– Deja?

– Da, deja. Nu uita că nu mai am mult de trăit. Vreau să mă asigur că nu fugi cu vreo dansatoare sau cu altcineva.

Taratree îl privi urât și spuse cu un glas dezagreabil:

– Pot să vă pun o întrebare?

– Dă-i drumul.

– Am auzit că Namsong a avut un accident și a fost mult timp amnezic. Ce fel de accident?

Nakain Singte se uită în ochii lui și răspunse prompt:

– O mașină l-a lovit pe trecere pietoni când avea 11 ani.

Taratree ascultă fără să răspundă, dar gândul lui scăpă imediat din creier:

Minți de îngheață apele, vulpe bătrână.

– Să revenim la oile noastre. Stabilești data cununiei, dar faci o cerere frumoasă fiului meu, cu flori și tot tacâmul.

-Tre’ să fac și cerere în căsătorie?

Pufni nemulțumit . Ai fi spus un cumpărător care se târguia la piață.

– Eu fac, dar vreau să fiu singur cu el, fără Mud și cei 4 Minimoys…în seara asta.

– De acord, mă ocup eu de asta.

Nakarin Singte deveni dintr-o dată serios.

-Taratree, trebuie să-mi promiți ceva. Nu poți refuza dorința unui muribund, nu-i așa?

Taratree se îndreptă pe scaun fără să răspundă.

– Promite-mi că vei avea grijă de Namsong și că nu-l vei părăsi niciodată.

Taratree se gândi un pic și spuse:

– Promit.

……………..

– Alo, Khun Mud?

– Bună ziua, Stăpâne, ce pot face pentru d-voastră?

– Ia cele patru gărzi ale lui Namsong și veniți imediat aici. Am nevoie să mergeți cu echipa la Casinoul central pentru a regla o problemă.

– Dar e la 400 km de Saphuri, Khun Namso…

– Khun Namsong îl are pe Khun Taratree și gărzile lui. MIȘCĂ-ȚI FUNDUL ȘI NU MĂ ENERVA!

– Da, Stăpâne.

…………………….

Namsong citea.

Era foarte târziu, dar cum nu reușise să doarmă, alesese o culegere de eseuri filozifice.

Începea să se simtă obosit și voia să se ridice din fotoliu când ușa de la dormitor se deschise larg, izbindu-se de perete.

-Sal’tare, iubito.

În prag, Taratree, beat mort cu un buchet de flori cam ofilit și care se vedea că fusese ținut prea strâns de către mâna puternică a bărbatului.

Namsong îl privi și spuse domol:

–Cine e iubita d-voastră?

Taratree se apropie și întinse mâna cu florile.

_Na, flori, și dă-mi o sărutare. Am venit să fac cerere oficială în căsătorie.

Namsong făcu un pas înapoi. Ochii lui îl cercetară o clipă apoi spuse calm:

–Sunteți beat. Khun Mud!! Gardă!

Taratree, care continua să țină brațul întins, se apropie vertiginos și lipi buchetul de flori de pieptul lui Namsong.

-Nu striga, sunt toți plecați la socru-miu. Așa că hai, iubito, dă-mi un pupic. Am adus florile astea de la cea mai scumpă florărie din Saphuri. Doar așteptam momentul să ți le dau… Hâc!.. Uite, frezii, miros frumos, așa, ca tine…

Spunând acestea, într-o mișcare bruscă înconjură cu celălalt braț talia subțire a lui Namsong. Acesta ridică ambele brațe și le interpuse între el și omul beat. Pumnii lui micuți erau ușor strânși și apă sau  pieptul semi dezgolit al lui Taratree, într-o încercare disperată de a-l îndepărta. Dar acesta nu avea de gând să lase prada dintre gheare.

-Iubito, ia spune-mi, te-a mai sărutat cineva până acum? Hâc! Îți jur că sărut cel mai bine din lumea asta Și nu numai. Sunt al naibii de bun la pat. Dar nu te îngrijora, hâc, miroși a virginitate, deci până când nu-ți dai acordul, nu voi profita de tine. Și nu te mai zvârcoli. Mi se scoală. Simt cum șarpele meu se trezește. Mmmm, da’ ce avem noi aici? Pijama din mătase?

Taratree, fără să dea drumul taliei lui Namsong, începu sa-i pipăie corpul, apoi aplecă dintr-o dată capul și-i sărută gatul. Șopti la ureche:

– Iubito, miroși a frezii, mmm, miroși al naibii de bine.

Gesturile lui deveniră oarecum tandre, scăpate din strânsoarea corpurilor, freziile căzură la pământ, răspândindu-se haotic, dar continuau să îmbălsămeze aerul din jur. Mâna care ținea talia lui Namsong se aventura mai departe, sub pijamaua turcoaz, pipăind fiecare cm de piele.

– Mm, ești cam slab, dar pielea ta e fină.

–Dați-mi drumul, spuse Namsong forțându-se să se dezlipească de acel corp fierbinte. Simțise cum mai jos Taratree devenise dur si începea să fie agitat. Acesta se opri din pipăit.

– Nu mă mai domni, hâc, spune-mi Phi.

– Am spus să-mi dați drumul, mirosiți a alcool, spuse Namsong împingând din nou pumnii în pieptul lui Taratree.

-În plus, încălcați contractul.

Taratree se opri din pipăit, îl trase și-l lipi complet de corpul lui și îi șopti iar la ureche:

-Daa, contractul… Cum am putut uita de el? Cât trebuie să plătesc ca amendă? Zece mii, două zeci? Cincizeci? Iubito, nu mai căuta motive. Ai uitat? Sunt miliardar, pot plăti și 100 de amenzi.

Taratree slăbi strânsoarea.

– Nong, uită-te la mine.N-ai curajul? Fricosule…

Namsong se scutură,  ridică dintr-o dată capul cu plete albe și se uită semeț în ochii lui Taratree.

– Cui i-e frică?

Dar când ochii lui se afundară în privirea lui Taratree, simți dintr-o dată o  neliniște ciudată. Fu absorbit și hipnotizat de mierea din irișii acestuia.

Fără nici un alt cuvânt Taratree se apropie și începu să ciugulească buzele lui Namsong, le prindea ușor și le sugea, apoi le asalta cu finețe, fără nici o grabă. În beția lui se simți fericit și scotea mici gemete de plăcere. Ca un copil care savurează o prăjitură nouă. Namsong fu atât de surprins de rapiditatea asaltului încât rămase mut. Experimenta pentru prima dată un sărut și experiența i se păru ciudată, dar oarecum plăcută. Taratree aprofundă, cu vârful limbii tatonă buzele, izbindu-se de dinți. Nu se grăbea și deși capul lui era amorțit de aburii alcoolului băut toată ziua, percepția gurii lui Namsong îi dădea un sentiment de beatitudine. Avea un gust plăcu, răcoros. Limba lui străbătu platoșa dinților și se regăsi alături de limba lui Namsong. Din instinct își frecă partea de jos de corpul bărbatului și gemu intens. Apoi cedă freamătului intern și sechestră limba fină sugând-o cu delicatețe.

–Mm…

Geamătul de plăcere venise de astă dată din gâtul lui Namsong.

Taratree fu atât de surprins încât se retrase brusc din sanctuarul de emoții. Ochii lui se scufundară în cerul de toamnă, iar vocea lui vibră senzuală/

-Iubito, îți place? Ce spui, ne căsătorim?

Namsong nu răspunse. Scânci și făcu o mișcare slabă de respingere, dar fără prea multă convingere.

Taratree slăbi puțin strânsoarea, dar se reîntoarse să-l sărute. De data aceasta el întră și-și frecă limba de cea a lui Namsong până când cele două bucăți senzoriale se lipiră una de alta ca niște ventuze. Namsong gemu din nou, iar pentru Taratree fu o satisfacție enormă. Știa că e bun, i-o spuseseră femei și bărbați de-a lungul anilor. Mulți îl imploraseră pentru o relație stabilă de lungă durată, dar el aparținea cu sufletul doar lui Wind.

El se culcase cu multe femei și cu mulți bărbați în speranța de a declanșa acel „uau”. Dar sexul rămânea doar o frecare care avea ca final o explozie de spermă… Și atât. Fusese  gol pe dinăuntru, mort, dar de câteva luni încoace corpul îi fremăta, se trezea, era învolburat de câte ori se apropia de Namsong. Era sigur ca el era Wind. Tatăl lui ii vorbise de un accident de mașină. Nu crezuse nici un cuvânt. Corpul lui nu putea deveni viu la atingerea unui străin, nu. Namsong era Wind și dacă tatuajul era acolo atunci… atunci… putea să-l iubească necondiționat. Nu conta dacă el își va reaminti sau nu de Tanmai.

Continuă sărutul ridicându-l în brațe.

Namsong își smulse limba și buzele din sărutul acela erotic. Era amețit și speriat.

-Ce vreți să faceți? Dați-mi drumul. Vreau jos!

-Ți-am spus să nu mă mai domnești. Spune-mi Phi.

– Nu vreau!

Taratree îl ținea strâns în brațe și drumul lui avea un sens unic în acel moment: patul.

Namsong se simțea într-o stare aproape de leșin, inima lui se zbătea în piept ca o pasăre prinsă într-un laț.

-Ce aveți de gând să faceți?

-Chiar o să-ți fac ceva dacă nu- mi spui tu și Phi. Spune-o.

Ajunsese la marginea patului. Se alungi împreună cu Namsong fără să-i dea drumul.

– Spune-o, iubito.

-Cine e iubi…

Băiatul cu părul alb nu avu timp să termine. Taratree îi sechestrase buzele, limba, gura…creierul însuși.

Îi lăsa mici pauze, timp în care îi șoptea la ureche:

-Spune-mi tu, spune-mi Phi.

O vreme o ținu pe a lui până când simți că trupul lui începea să se activeze. Răbufni:

–Brută, dă-mi drumul! Bețivule!

Taratree se opri și-l privi. Mierea fierbinte fuzionă cu imensitatea cerului de toamnă, formând un cocktail exploziv.

Îl  înlănțuise cu brațele și-l privea. Se îneca pur și simplu în acea privire și se simțea al naibii de bine.

-Da, da, ai dreptate. Sunt un bețiv. Sunt beat de tine. Hai, spune-mi Phi și nu te mai necăjesc. Să știi că ce fac eu aici echivalează cu o cerere oficială în căsătorie. Hai, nu fi rău.  

Namsong coborî privirea și spuse șoptit:

– Phi…

-Ai spus? N-am auzit…

Namsong ridică repede capul și-l privi din nou direct în ochi.

– Phi…

Taratree zâmbi.

– Sunt fericit, Nong. Acum putem dormi.

Namsong se zvârcoli.

-Ce ?

-Șșș…. dormi…acu’ că te-am cerut în căsătorie, putem să facem nani.

Taratree îl ținu în brațe pe Namsong așa cum făcea atunci, în celula aceea rece și gri. Erau din nou Tanmai și Wind….Arborele și vântul care-i scutura aprig frunzele de pe ramurile sufletului…

De ascultat:

https://youtu.be/OaXPV3dbamU?si=Y60jpnyKOWr5PAd7

https://youtu.be/Les39aIKbzE?si=h4zKyWSBYCeLw_Vq