La cina de seară, filmul fusese decis, deși încă mai trebuia discutat. Șeful era cel care va face tot posibilul să facă din Zhou Xiang un actor principal. Nu voia să riște să-l jignească pe Yan Ming Xiu pentru a schimba ceva?
Când cei doi se întoarseră la casa lui Zhou Xiang, acesta era încă năucit, nu era sigur că va juca cu adevărat într-un film.
Dacă filmul lui Wang Yudong era produs și lansat cu succes, expunerea lui se va ridica la un alt nivel. Piatra de temelie a carierei sale va fi ridicată de fiecare dată, ceea ce îi va permite să vadă perspectivele propriei sale ascensiuni.
După ce se întoarse acasă la el, Zhou Xiang sună curajos pe Chen Ying și îi spuse că nu se va întoarce în noaptea aceea. Chen Ying nu spuse prea multe și îi ceru doar să aibă grijă să nu răcească.
Cele mai multe dintre lucrurile lui fuseseră mutate înapoi în casa lui adevărată. Privind obiectele familiare și atmosfera de acasă, se simți ca și cum nu ar fi plecat deloc.
O pereche de mâini puternice îi îmbrățișară talia din spate. O bărbie tare se odihni pe umăr și o voce magnetică veni de la ureche:
– Ai vrea să iei niște medicamente pentru mahmureală? Te simți inconfortabil?
Zhou Xiang clătină din cap.
– Nu am băut mult.
– Atunci hai să facem un duș împreună.
Yan Ming Xiu îi frecă gâtul cu obrazul, cu o notă de cochetărie.
Corpul lui Zhou Xiang era puțin rigid. Nu se putea abține să nu se gândească la noaptea nebună de aseară.
Yan Ming Xiu observă ceva și îl sărută pe gât cu buzele lui moi.
– Nu vreau să fac nimic, vreau doar să fac un duș cu tine.
– Baia mea este mare cât o mână și nu există loc pentru doi oameni să stea acolo.
– Stai lângă mine, spuse încet Yan Ming Xiu. El puse mâna pe Zhou Xiang mângâindu-l și îi scoase puloverul.
Zhou Xiang se simți înfierbântat și îl urmă năucit pe Yan Ming Xiu în baie.
Baia lui avea doar patru până la cinci metri pătrați, cu o toaletă, o chiuvetă și un duș. Nu era loc pentru nimic mare în ea și se atingeau acum că erau acolo.
Lui Yan Ming Xiu nu-i păsa deloc. Când apa fierbinte căzu pe corpurile lor, îl apăsă pe Zhou Xiang de perete și îl sărută cu pasiune. Era ca drogat în apropierea lui Xiang, își folosi buzele, corpul și mâinile pentru a-l simți.
Zhou Xiang gâfâi și spuse:
– Doar nu vrei s-o faci?
Yan Ming Xiu scoase un geamăt erotic, mângâie dorința lui Zhou Xiang în mod măgulitor și spuse răgușit:
– Doar puțin…te rog…te iubesc atât de mult…
Această ultimă limită nu putu fi menținută. Când Yan Ming Xiu îl apăsă pe Zhou Xiang de perete, îl pătrunse cu delicatețe dintr-o poziție în picioare. Zhou Xiang nu putu să nu se gândească la multele lucruri jenante pe care le făcuseră în baie. Baia era mică și veche, dar era plină de amintiri care îi mișcau inima.
Yan Ming Xiu folosea acțiuni pentru a-i trezi amintirile trecute una câte una. Se folosea de amintiri pentru a-l lega puțin câte puțin. El știa clar, dar nu se putea elibera.
Zhou Xiang începuse să se teamă de ziua în care contractul de șase luni va expira. Știa că nu va fi capabil să se mulțumească cu status quo-ul și va trebui să ia o decizie.
Dar simțea din ce în ce mai mult că status quo-ul nu trebuie să se schimbe. Dacă ar putea continua să trăiască așa fără nicio povară…
În ochii lui Zhou Xiang se scurgea apă caldă, iar acesta închise strâns ochii, simțindu-se amorțit în inima lui.
A doua zi dimineața, Yan Ming Xiu se trezi foarte devreme. Zhou Xiang se trezi și el și vru să facă micul dejun ca de obicei.
Yan Ming Xiu îl împinse înapoi pe pat și spuse încet:
– Mă duc la companie, voi mânca acolo.
– Oh…
Zhou Xiang se întoarse, dar nici el nu voia să se miște. Noaptea trecută fusese atât de minunată.
Yan Ming Xiu se îmbrăcă, se așeză pe pat, se apăsă pe spatele gol al lui Zhou Xiang și îi sărută gâtul cu tandrețe. Nu avea nici o tragere de inimă să plece:
– Xiang Ge, voi pleca.
– Da.
Zhou Xiang își îngropă fața în pernă fără să deschidă pleoapele.
Yan Ming Xiu își apăsă talia, îi frecă pielea caldă și șopti:
– Xiang Ge, mi-e deja dor de tine, dacă nu ieși astăzi, poți să aștepți până mă întorc?
– De ce?
— Nimic special, doar vreau să te văd când ajung acasă.
– Da.
Zhou Xiang căscă, dar tot nu se trezi.
Chiar dacă nu primise un răspuns real, Yan Ming Xiu se simțea cald în inima lui. Dorea să-l privească pe Zhou Xiang dormind lângă el, să petreacă timp cu el înainte de a ieși și să-i poată vedea fața imediat ce se întorcea acasă.
E tot ce-mi doresc.
În acei trei ani, care fuseseră ani dureroși, iadul pe pământ, lucruri atât de simple erau un lux mai înalt decât cerul. Dar acum erau în palma lui și nu avea să le mai dea drumul niciodată… niciodată.
După ce Yan Ming Xiu plecă, Zhou Xiang nu dormi prea mult.
După ce se ridică, începu să facă curat în casă.
Aceasta era prima dată, de când renăscuse, că avea suficient timp să stea în propria lui casă. Decisese să nu facă nimic în aceste două zile, doar să organizeze și să curețe fiecare colț al casei. Deși Yan Ming Xiu angajase muncitori cu normă parțială care să curețe casa la fiecare una sau două săptămâni, acum voia să o facă singur.
După-amiază, ieși și cumpără o grămadă de legume, livră cele mai multe lui Chen Ying și își opri unele dintre ele. Încă nu era obosit după o zi plină, îi plăcea să gătească o masă care îi plăcea.
După ce pregăti șase feluri de mâncare și o supă, își dădu brusc seama că cea mai mare parte din ceea ce gătise era ceea ce îi plăcea lui Yan Ming Xiu.
După ce se întorsese în această casă, simțea că aerul de aici era foarte diferit, ca și cum ar fi fost o atmosferă caldă inexplicabilă care plutea în jur .Era în viaţă.
Cu cât nu voia să se gândească mai mult la asta, cu atât acele fragmente și imagini încercau să i se strecoare în minte.
Așa că din când în când cădea în iluzia că mai era aceeași persoană ca înainte și nimic nu se schimbase.
Acest sentiment era teribil, deoarece halucinația de doar o miime de secundă îl făcea să experimenteze o pierdere uriașă după trezire.
Nici măcar nu-și putea aminti starea în care gătea pentru a-i face pe plac lui Yan Ming Xiu.
Zhou Xiang pur și simplu nu știa dacă să râdă sau să plângă.
………………………………………………………………………………………
Yan Ming Xiu se întoarse câteva ore mai târziu.
Zhou Xiang nu se ascunse, arătând spre masă.
– Mănâncă orice îți place.
Ochii lui Yan Ming Xiu se luminară brusc. Pentru o persoană cu o înfățișare perfectă ca a lui, expresia de surpriză făcu ca întreaga lui persoană să fie atât de frumoasă încât străluci puternic. Această strălucire, în ochii lui Zhou Xiang, fulgeră atât de tare încât nu știu unde să se uite.
Când Yan Ming Xiu mâncă, se grăbi și nu-i păsa de nicio eleganță. Voia doar să măture toată mâncarea de pe masă.
Trecuseră trei ani de când mâncase o masă pregătită pentru el de Zhou Xiang. Nu știa cum să descrie sentimentul de a recăpăta ceva pierdut.
Zhou Xiang simți și dulce, dar și amar în inimă când îl văzu pe Yan Ming Xiu îngropându-și capul în timp ce mânca. Ochii lui căzură peste genele lungi ale lui Yan Ming Xiu. Îl iubea…
…………………………………………………………………………………………………
Yan Ming Xiu părea să fie brusc ocupat. Deși insistase să se întoarcă să mănânce în fiecare zi, practic era afară mereu, în timpul zilei.
Zhou Xiang trebuia să acorde mai multă atenție naturii muncii pe care o făcea, astfel încât calitatea să fie în creștere. Cantitatea însă era în scădere, așa că avea mai mult timp liber. În timpul zilei, de obicei se întoarcea să stea cu Chen Ying, mai ales în timpul dializei. Cele patru sau cinci ore de dializă erau foarte plictisitoare, așa că Zhou Xiang îi cumpărase o tabletă și descărcase o mulțime de seriale TV.
Într-o zi, Chen Ying îi spuse că văzuse MV-ul în care jucase.
Zhou Xiang zâmbi și spuse:
– Unde l-ai văzut?
-Lucrul pe care mi l-ai cumpărat, un băiețel care stătea lângă mine în timpul dializei m-a învățat cum să navighez pe internet. L-am rugat să te caute și te-a găsit.
– O, fiule, ai jucat foarte bine cu acel mic gangster, ești atât de chipeș.
Chen Ying zâmbi și îi atinse fața:
– Arăți exact ca mine.
Zhou Xiang clipi și făcu câteva glume, iar cei doi se veseliră.
Când o trimise acasă pe Chen Ying, el văzu interviul exclusiv al unui program de divertisment cu noul album al lui Wang Yudong pe ecranul LED dintr-un centru comercial. Ceea ce era difuzat pe ecran era un clip din acel album.
Zhou Xiang își privi fața luminând viu pe ecran, simțindu-se plin de emoție.
………………………………………………………………………………………
După ce o trimise acasă pe Chen Ying, Zhou Xiang se întoarse acasă.
Yan Ming Xiu se întorsese foarte devreme astăzi.
Zhou Xiang îi aruncă o privire și îl întrebă:
– Ce vrei să mănânci la cină?
– Xiang Ge, te rog vino, am ceva să-ți spun.
Zhou Xiang se așeză pe canapea lângă el.
– Hai să vorbim.
Pe chipul lui Yan Ming Xiu apăru o urmă de jenă.
– Xiang Ge, ai vreo dorință pentru… înmormântarea ta?
Zhou Xiang îngheță.
Înmormântare……
Trecuse mai bine de jumătate de lună de când se întorsese din Guizhou. Toate treburile sale funerare fuseseră lăsate în grija lui Yan Ming Xiu. Mai exact, Yan Ming Xiu fusese cel care ceruse să se ocupe de asta și se întâmpla că el voia să evite această problemă. El chiar nu avea curaj.
Acum, că toate formalitățile și altele fuseseră îndeplinite, era timpul să ia în considerare aceste lucruri.
Yan Ming Xiu îl ținu de mână.
Zhou Xiang își reveni în fire și-și retrase mâna.
– Nu-i nimic, sunt bine. El își trecu mâna prin păr și oftă.
-Uită de înmormântare, doar îngroapă-mă cu părinții mei.
– Mă ocup eu de asta.
Yan Ming Xiu se uită la el cu o privire profundă.
– Vei fi cu amândoi.
Zhou Xiang zâmbi cu amărăciune.
– Când mă voi duce să-mi văd părinții în viitor, voi putea să mă uit și la mine…
Yan Ming Xiu lăsă capul în jos, cu ochii plini de vinovăție.
– Xiang Ge, eu…
Zhou Xiang ridică mâna pentru a-l opri.
– Nu trebuie să-ți mai ceri scuze. O voi spune din nou, nu trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru nimic din ceea ce mi s-a întâmplat. Ceea ce îmi datorezi sunt sentimentele tale, nu viața ta. Dar totul s-a terminat între noi.
Yan Ming Xiu refuză ultima frază.
– Atunci de ce nu mă lași să ți le plătesc înapoi?
– Pentru că nu le mai vreau.
Zhou Xiang îi aruncă o privire goală.
– Nu îndrăznesc să le mai cer.
Yan Ming Xiu voi să spună ceva, dar Zhou Xiang se ridicase deja și se îndreptase spre bucătărie.
În timp ce aranja ingredientele, spuse:
– Mă duc să mă uit după ce îl îngropi. Nu voi participa la alte lucruri. Nu este interesant. Nu e nevoie să-i spui lui Cai Wei.
Yan Ming Xiu înghiți înapoi ceea ce voise să spună. Privind spatele aplecat al lui Zhou Xiang, se simți foarte inconfortabil.
Se apropie, îl îmbrățișă pe Zhou Xiang din spate și spuse încet:
– Poți să-ți spun ceva care să te facă fericit?
– Spune.
Brațele puternice se înfășurară în jurul taliei subțiri a lui Zhou Xiang, iar trupurile lor erau strânse împreună, ca și cum ar fi fost atât de nedespărțiți.
– Premierea filmului a fost mutată mai devreme și va avea loc pe 24.
-Ah? N-ai spus de Anul Nou?
– Anul Nou coincide cu un film american, așa că va fi înainte de programul de Crăciun.
— Nu e poimâine?
– Da. Nu ai participat la promoțiile anterioare, dar trebuie să mergi la această premieră.
Zhou Xiang își spuse că nu voia să participe, l-a înfuriat pe Yudong, era ciudat că ar putea fi implicat, așa că ezită.
– Promovarea nu este treaba mea, iar premiera nu are nimic de a face cu mine.
– Te voi duce acolo.
Yan Ming Xiu îi luă lobul urechii în gură și îl mușcă ușor cu dinții.
– Tot ceea ce are legătură cu mine are ceva de-a face cu tine.
-Uită, a veni neinvitat este prea nepoliticos.
– Nu contează, nimeni nu îndrăznește să spună nimic. Va fi o cină după premieră. O să-ți prezint niște oameni. Această petrecere este destul de importantă.
Zhou Xiang nu mai insistă. El era totuși foarte fericit că putea să participe la premiera filmului în care juca, chiar dacă era doar un rol secundar. În plus, cu Yan Ming Xiu acolo, nimeni nu l-ar face de rușine.
A avea un susținător e convenabil, nu e de mirare că toată lumea voia să aibă unul sau doi, își spuse Zhou Xiang batjocoritor.
În după-amiaza zilei de 24, Yan Ming Xiu îl duse pe Zhou Xiang într-un studio de styling bine cunoscut din cerc și petrecu mai mult de trei ore cu pregătirea întregul corp al lui Zhou Xiang.
La urmă, Zhou Xiang se îmbrăcă într-un costum de lux. Strălucirea calmă și senină învăluită în acel chip frumos, îi făcu pe oameni să nu-și poată îndepărta ochii de la el.
Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang și păru să vadă chipul familiar care avea întotdeauna un zâmbet pe buze. Știa că nu va mai vedea niciodată acel chip, deși același suflet trăia în acest corp. Pierderea puternică și regretul îi torturau tot timpul inima.
Zhou Xiang se duse la oglindă, se uită în ea timp de două secunde, apoi zâmbi încet.
– Sunt mai frumos decât înainte.
Stilistul de lângă el îl privi confuz. Zhou Xiang zâmbi și spuse:
– Vorbesc despre acest look.
Yan Ming Xiu se apropie de el și îi șopti:
– Nu contează care dintre ele, vă iubesc pe amândoi.
Jiang Wan veni să-i ia și să-i ducă la premieră.
Premiera fusese programată să aibă loc într-o sală de expoziție și era înconjurată de reporteri, fani și diverse vehicule de protecție. Când Yan Ming Xiu îl scoase din mașină pe Zhou Xiang, nenumărate reflectoare fură îndreptate spre ei, iar fiecare microfon era ca un cuțit. Ploua cu întrebări precum picăturile de ploaie și cu țipetele fanilor din jur, Zhou Xiang se simți ca și cum se afla pe un câmp de luptă.
Zâmbetul calm și blând de pe chipul lui atrase nenumărate camere de luat vederi.
– Yan Xiansheng, ce v-a determinat să participați la acest film? Chiar acceptați doar roluri din propria familie?
– Pentru că Wang Yudong este cumnatul d-voastră, ați jucat pentru el?
– Yan Xiansheng și Zhou Xiang au o relație personală bună? Cum v-ați cunoscut? Îmi puteți spune puțin despre asta?
– Cum ați evaluat filmul și cum ați evaluat performanța?
Oamenii din jurul lui puneau tot felul de întrebări, unele dintre ele erau deosebit de complicate, ceea ce îl sperie pe Zhou Xiang. Cei doi rămaseră tăcuți într-un acord tacit, Zhou Xiang era zâmbitor, iar Yan Ming Xiu păstra o față rece. Nici măcar nu se uită la oamenii din jurul lui și intră direct în hotel.
Gărzile de corp ale lui Yan Ming Xiu erau prin preajmă pentru a le elibera drumul și, în cele din urmă, paznicii hotelului au venit să-i ajute.
După intrarea în hotel, toate obstacolele dispărură imediat. Zhou Xiang lăsă o respirație lungă și sudoarea se estompă.
Yan Ming Xiu se uită la el cu un zâmbet.
-Ești nervos?
– Sunt un pic. Nu am primit niciodată acest tip de atenție până acum. Îi priveam doar pe alții de departe și era destul de înfricoșător.
Yan Ming Xiu chicoti.
– Doar obișnuiește-te cu asta.
Jiang Wan zâmbi și îl bătu pe Zhou Xiang pe umăr.
– Aceasta nu este nimic.
Curând, oameni familiarizați cu Yan Ming Xiu îl văzură intrând și veniră să spună câteva cuvinte. Responsabilul de recepție sosi și-i invită în locație.
Locul era plin de mese rotunde, fiecare cu doar șase scaune, ca să fie mai ușor pentru oameni să se întoarcă și să vizioneze filmul. Pe mese erau tot felul de vinuri și de gustări, iar atmosfera era grozavă.
De la distanță, îl văzu pe Wang Yudong în frunte cu Tan Yin și pe alți actori de prim rang în fața scenei, iar personalul se plimba constant în jurul lor.
O jumătate de oră mai târziu, premiera începu oficial. Personaje importante fură prezentate pentru a promova filmul, iar apoi acesta începu să ruleze.
Yan Ming Xiu și Zhou Xiang aveau cele mai bune locuri. Ochii lui Zhou Xiang erau ațintiți pe ecranul uriaș.
După patru sau cinci minute de la începutul filmului, Zhou Xiang își aminti că protagonistul răufăcător apăruse pentru prima dată aici, iar Zhou Xiang se simți puțin entuziasmat la gândul că era pe cale să se vadă.
Făcuse apariții în filme, mari și mici, dar acestea nici măcar nu erau roluri secundare. Erau cel mult un mic rol secundar, cu câte o replică sau două. De data aceasta apăruse în cel puțin zece minute de scene.
În mod neașteptat, această apariție fu jucată în totalitate. Zhou Xiang nu-și văzu fața, dar apăru Tan Yin, care era și protagonistul răufăcătorului.
Zhou Xiang se încruntă, gândindu-se că poate a fost șters dintr-un motiv oarecare. De obicei, un film durează mai multe ore, dar în cele din urmă este editat până la puțin peste o oră sau două.
Yan Ming Xiu nu observase acest lucru pentru că nu știa multe despre ce jucase Zhou Xiang. În plus, Zhou Xiang era un rol secundar, așa că nu era surprinzător să apară mai rar.
Zhou Xiang continua să urmărească cu mari așteptări, dar filmul era deja la jumătatea lui. Răufăcătorul apăruse de multe ori și se vedeau mereu subalternii lui, inclusiv Tan Yin și alte două persoane, dar el nu era acolo.
În acel moment, chiar și Yan Ming Xiu își dădu seama că ceva nu era în regulă. El strânse ușor mâna lui Zhou Xiang sub masă, se aplecă la urechea lui și spuse:
– Ar trebui să fie deja o scenă cu tine? Sau nu ai apărut încă?
Expresia lui Zhou Xiang nu părea bună. El spuse cu o voce profundă.
– Nu știu.
Yan Ming Xiu se gândi dintr-o dată la ceva, iar ochii i se întunecară.
Desigur, până să se termine filmul, chipul lui Zhou Xiang nu apăru nici măcar o dată . Oamenii care apăruseră aparțineau toți lui Wang Yudong.
Zhou Xiang strânse din pumni.
Yan Ming Xiu șopti ceva. Filmul era prea tare și Zhou Xiang nu putu să-l audă clar, dar își dădu seama din expresia lui Yan Ming Xiu că nu era ceva plăcut. Yan Ming Xiu devenise negru de mânie.
Jiang Wan îl prinse rapid și pe Yan Ming Xiu și îi făcu semn să nu fie impulsiv.
Yan Ming Xiu se ridicase ușor în acel moment. Expresia feței lui era distorsionată. Întinse mâna pentru a-și îndrepta partea din față a costumului și se așeză din nou.
Filmul rulase de la început până la sfârșit…Nu exista niciun Zhou Xiang.
Ce ironie.
Zhou Xiang era atât de supărat încât îl durea capul. Nu știa dacă era o iluzie, dar simțea că mulți oameni se uitau la el, așteptând să facă glume pe seama lui.
El știa că era halucinația lui. Cei mai mulți oameni de aici nici măcar nu știau că el jucase în acest film, dar Zhou Xiang se simțea umilit.
Cerându-i să filmeze și, în cele din urmă, tăind fiecare scenă a lui, era ca și cum ar fi fost pălmuit de cineva în direct. Zhou Xiang nu se așteptase ca Wang Yudong să facă asta. El era convins că aceasta trebuie să fi fost instrucțiunea lui Wang Yudong. La urma urmei, fusese prezentat de Yan Ming Xiu să joace rolul. Dacă ar fi fost altcineva, cine ar fi îndrăznit să strice cererea lui Yan Ming Xiu.
Yan Ming Xiu era și el foarte furios, strângând pumnii tare. Înainte ca subtitrările videoclipului să se termine, el îl trase pe Zhou Xiang în sus și spuse:
– Să mergem.
Zhou Xiang nici el nu mai voia să stea în acest loc.
Zhou Xiang și Jiang Wan îl urmară și părăsiră locul fără să piardă niciun moment.
………………………………………………………………………………………….
– Xiang Ge, Xiang Ge!
Nu știu când Zhou Xiang se repezise în față rapid și părea să nu aibă deloc direcție, doar continua să se grăbească înainte.
Yan Ming Xiu făcu câțiva pași repede, îl prinse și spuse cu o voce profundă.
– Xiang Ge, nu te enerva încă. Cu siguranță îți voi da o explicație pentru această problemă.
Fața lui Zhou Xiang era posomorâtă.
– Explicație? Explicația este că, indiferent ce naiba fac, trebuie să suport furiile lui Wang Yudong, una câte una!
În trecut, încă mai credea că Wang Yudong nu-l viza în mod specific. El îl considera pe Wang Yudong ca pe un inamic imaginar, dar în ochii lui Wang Yudong era aproape invizibil. Era doar o piatră care era ușor în calea lui, doar îi dădea din timp în timp cu piciorul. Dar de data aceasta, era sigur că Wang Yudong încerca în mod deliberat să-i facă probleme. Nici măcar nu știa de ce.
Se putea ca lui Wang Yudong să-i placă de Yan Ming Xiu? Cei doi erau de fapt iubiți? Wang Yudong nu putea spune asta din cauza celebrității lor?
De îndată ce apăru această idee, Zhou Xiang fu atât de speriat încât simți un cuțit în inimă.
Dacă acesta era într-adevăr cazul, atunci ce căuta el aici?
De ce l-ar deranja pe Wang Yudong și i-ar face totul dificil?
Dacă acesta era cazul, atunci el, Zhou Xiang, cascadorul, trebuia să renunțe pentru totdeauna la Yan Ming Xiu.
Zhou Xiang era supărat, rănit, confuz. El era suprimat, provocat și umilit de acea persoană tot timpul și nu putea face nimic, nu putea face nimic! Cât de laș, de-a dreptul laș!
Văzând privirea anxioasă a lui Yan Ming Xiu, Zhou Xiang se simțit lovit în inimă și spuse cu răceală:
– Wang Yudong mă țintește peste tot. Această chestiune are, evident, ceva de-a face cu tine. Vrei să-l întrebi pe cumnatul tău bun? Poate că voi doi sunteți pe ascuns iubiți. Este un lucru bun să fii îndrăgostit.
Fața lui Yan Ming Xiu se goli de sânge. Buzele lui deveniră violete și vocea lui parcă venea dintr-un abis, atât de deznădăjduită părea.
– Xiang Ge, nu vorbi prostii. Lui nu-i plac bărbații și deja, eu nu-l plac. El este doar cumnatul meu, dar TU…ești iubitul meu. Indiferent de ce s-ar întâmpla, voi fi alături de tine și nu te voi lăsa nedreptățit. Eu cred că tu nu ai înțeles încă, dar aș muri pentru tine, dacă asta te-ar face fericit.
Tonul și expresia lui Yan Ming Xiu erau foarte sincere. Zhou Xiang îl privi cu atenție timp de câteva secunde. Furia lui se domoli treptat, dădu cu piciorul în cauciucuri cu pantofii lui de piele și se calmă. Își reținu respirația o clipă. Nu se aștepta ca Yan Ming Xiu să-l ajute. La urma urmei, Wang Yudong era ruda lui, așa că de ce l-ar ajuta Yan Ming Xiu pe el, un simplu nimeni? Nici măcar nu putea explica clar ce rezultat spera să vadă din această chestiune. Spuse cu voce moale:
– Uită-l, sunt incompetent. Acest rol nu era al meu la început.
Yan Ming Xiu îl ținu strâns.
– Xiang Ge, îl voi obliga pe Wang Yudong să se scuze personal .
Zhou Xiang nu avea mari speranțe, dar doar gândindu-se că Wang Yudong se înclina în fața lui, se simți foarte fericit.
Respiră lung, simțindu-se neobișnuit de obosit.
Se îmbrăcase ca un clovn toată după-amiaza, așteptând cu nerăbdare să vadă primul său film. Făcuse chiar un acord cu Chen Ying să o ducă la cinema, dar scenele lui fuseseră tăiate. Nici măcar nu se putea compara cu un mic actor. Toată această zi fusese o farsă.
Yan Ming Xiu văzu că se calmase, așa că-l împinse în mașină și îl rugă pe Jiang Wan să-i ducă acasă.
Niciuna dintre cele trei persoane nu vorbi în mașină, iar atmosfera era foarte deprimantă.
După ce intră în casă, Zhou Xiang își scoase costumul, și-și trase cravata. Își zburli coafura atent fixată, căzu pe canapea și închise ochii obosit.
Yan Ming Xiu se așeză lângă el. Îi ținu partea superioară a corpului în brațe și-i apăsă ușor tâmplele.
Zhou Xiang îndură din nou și din nou și, în cele din urmă, nu putu să nu spună:
– Wang Yudong este foarte puternic, cum poți să-i ceri să se scuze sau să-mi dea o explicație în persoană?
Yan Ming Xiu îi sărută buzele și spuse:
– Recent, nu avea bani și mi-a cerut să-l împrumut cu niște bani. Nu mă așteptam să îndrăznească să joace așa.
Zhou Xiang nu înțelegea de ce Wang Yudong îl jignise pe Yan Ming Xiu. Acest rol îi fusese dat lui de Yan Ming Xiu. Wang Yudong făcuse un lucru abject, știind totuși că acest lucru l-ar fi enervat pe Yan Ming Xiu.
Cu toate acestea, gândindu-se, Yan Ming Xiu l-a iubit odată pe Wang Yudong în toate felurile posibile. Probabil că acesta din urmă nu credea că Yan Ming Xiu ar face ceva împotriva lui. Nici chiar Zhou Xiang însuși nu credea…
El nu credea că Yan Ming Xiu era dispus să meargă împotriva lui Wang Yudong.
Deși Yan Ming Xiu îl plăcea acum, nu va putea uita niciodată că lui Yan Ming Xiu îi plăcuse atât de mult pe Wang Yudong.
Dintr-o dată avu un sentiment de tentație. Acum voia mai ales să vadă cât de departe ar merge Yan Ming Xiu pentru el. Era ca o cântărire. Cu cât Yan Ming Xiu se înclina mai mult spre el, cu atât mai mult va pluti Wang Yudong.
Zhou Xiang își dădu seama că gândurile lui erau periculoase, dar nu se putea abține. Chiar voia să știe ce greutate aveau el și Wang Yudong în inima lui Yan Ming Xiu. Se gândise la această întrebare în urmă cu trei ani, dar în acel moment, răspunsul era sângeros și de la sine înțeles.
Poate… poate că Yan Ming Xiu chiar l-a plăcut mai mult decât Wang Yudong. Această posibilitate continua să bată în inima lui Zhou Xiang, făcându-l dornic să demonstreze ceva.
Deși Yan Ming Xiu era alături de el, trecutul lăsase o umbră adâncă asupra lui. El nu mai avea încredere și păstra întotdeauna îndoielile.
Zhou Xiang se ridică și se uită la el neclintit.
– Bine, voi aștepta ca Wang Yudong să-mi explice personal.
Yan Ming Xiu zâmbi și spuse:
– Te voi duce la compania mea mâine, iar el va veni.
Zhou Xiang ridică din sprâncene.
– Îi vei împrumuta bani?
Yan Ming Xiu îl privi printre gene.
– Este greu de spus acum.
Inima lui Zhou Xiang bătu la fel de repede ca o tobă.
După atâția ani, poate că aceasta este singura lui șansă de a riposta împotriva lui Wang Yudong. A fost un laș atâția ani și a fost gelos pe Wang Yudong în toate felurile posibile, dar Wang Yudong nici măcar nu îl consideră un adversar. Dacă el și Yudong sunt cu adevărat rivali în dragoste, atunci el a fost complet învins în ultima sa viață. Dar cum rămâne cu viața de acum? De data asta…
Zhou Xiang se uită la Yan Ming Xiu și văzu că și acesta îl privea. El își întoarse privirea și își spuse că raționalitatea sa deviase prea mult de la calea inițială.
