Cascadorul – Capitolul 46

A doua zi, Yan Ming Xiu îl duse pe Zhou Xiang la compania sa.

Acesta este primul contact real al lui Zhou Xiang cu afacerile lui Yan Ming Xiu. Era foarte greu pentru el să conducă o companie atât de mare, era foarte obositor.

Yan Ming Xiu făcuse tot posibilul să rămână departe de ochii publicului acum. Dar de îndată ce mașina lor intră în curtea clădirii de birouri,  văzu o duzină de fetițe ținând bannere cu numele lui Yan Ming Xiu.

Zhou Xiang nu se putu abține să suspine în inima lui când le văzu pe fetițele care nu se temeau de vântul rece.

Yan Ming Xiu era obișnuit și nici nu se uită la ele. Zhou Xiang înțelegea acum de ce conducea o mașină atât de discretă, cu folie neagră pe toate geamurile.

Liftul din garajul subteran urcă direct în biroul lui Yan Ming Xiu. De îndată ce ieși din lift, Jiang Wan veni și spuse:

– Yan Xiansheng, Wang Yudong este aici.

– Ei bine, în camera de recepție?

– Da, dar în afară de el, mai sunt…

– Cine altcineva?

– E aici și sora cea mai mare.

Expresia lui Yan Ming Xiu se schimbă ușor:

– Pentru ce este ea aici?

– Nu ştiu. Te duci acolo acum?

Yan Ming Xiu spuse cu o voce profundă:

– Ar trebui…

– Atunci…

Jiang Wan îi aruncă o privire lui Zhou Xiang.

Fiica cea mare a familiei Yan este foarte îngăduitoare în afacerile fratelui ei mai mic. Pe de altă parte, fratele cel mai mare al lui Yan Ming Xiu putea închide ochii.  Cei doi frați se certaseră de multe ori pentru orientarea sexuală a lui Yan Ming Xiu. Alegerea lui Zhou Xiang echivalase cu adăugarea de combustibil pe foc.

– Nu contează.

Yan Ming Xiu îl bătu pe spate pe Zhou Xiang.

– Hai să mergem.

Mai devreme sau mai târziu, trebuia să aibă o confruntare cu familia lui. Și ghicise deja de ce Wang Yudong o adusese aici pe Yan Ming Mei. Dacă dorea să obțină beneficii, trebuia să facă concesii.

Zhou Xiang îi aruncă și el o privire ezitantă.

Yan Ming Xiu îl trase spre sala de recepție.

Imediat ce intră, văzu o pereche de oameni frumoși așezați în mijlocul canapelei. Păreau foarte potriviți, vorbeau și râdeau.

Văzându-l pe Yan Ming Xiu intrând, Wang Yudong se ridică, dar nu lăsă mâna lui Yan Ming Mei.

Apoi Yan Ming Mei se ridică în picioare. Purtase întotdeauna tocuri înalte de șase până la șapte centimetri, dar acum purta o pereche de pantofi plați cu talpă moale.

– Soră, cumnate.

Yan Ming Xiu dădu din cap în semn de salut.

Zâmbetul de pe chipul lui Yan Ming Mei dispăruse în momentul în care cei doi intraseră. Wang Yudong trebuie să-i fi spus ceva. Se uitase la Zhou Xiang din momentul în care  intrase, cu o privire foarte neplăcută.

Zhou Xiang nu roșise niciodată în fața vreunei femei.

Chiar dacă Yan Ming Mei părea foarte nepoliticoasă, el zâmbi.

Yan Ming Mei păru uluită pentru o clipă și-și întoarse fața într-o parte, în mod nefiresc.

Yan Ming Xiu se așeză pe canapea și spuse:

– Cumnate, am crezut că ești aici pentru a discuta despre afaceri astăzi. De ce ai adus-o pe sora mea aici?

– Tu vorbești despre asta,  prezența ei  nu te va afecta.

Yan Ming Mei se uită la Yan Ming Xiu.

– Nu te-am văzut de mult.

Yan Ming Xiu aruncă o privire către Wang Yudong și spuse:

 – Atunci, să discutăm problema ta în altă zi. Afacerile și problemele private trebuie să fie separate. Aceasta este regula mea.

Wang Yudong zâmbi fără să-și schimbe expresia:

– Ming Xiu, Ming Mei nu este o străină. O voi duce azi la un control prenatal, așa că am adus-o. Am adus contractul și câteva informații. Poți arunca o privire.

Când a venit vorba de controlul prenatal, expresia lui Yan Ming Xiu se schimbă, dar tot nu acceptă ceea ce adusese Wang Yudong.

 – Din moment ce aveai ceva de făcut, poți să o duci mai întâi pe sora mea acolo. Poimâine este ziua mamei mele. Poți să mă vezi după ziua de naștere. Soră, am ceva de făcut, așa că plec primul.

După ce spuse asta, se ridică și vru să plece.

Evident, această atitudine nu-i conveni lui Wang Yudong. Yan Ming Mei nu știa ce se întâmpla, așa că îl certă.

– Ming Xiu, de ce îl tratezi pe cumnatul tău așa?

Wang Yudong o adusese aici pe Yan Ming Mei, ca să-l forțeze desigur să semneze acordul cât mai curând posibil.

Dacă ar ști că Wang Yudong are lipsă de bani și nu îl ajuta, cu siguranță ar cauza probleme.

Nemulțumirea lui Yan Ming Xiu față de Wang Yudong crescuse. Cele două lucruri pe care Wang Yudong le făcuse ieri și astăzi erau pe cale să-și atingă scopul. De fapt,  descoperea numeroasele defecte ale lui Wang Yudong. Cum putuse să-i placă de o așa persoană?

Dacă nu l-ar fi avut pe Zhou Xiang, chiar nu știa când ar fi putut vedea clar.

Nu știa de ce Wang Yudong îl țintea pe Zhou Xiang. Indiferent de motiv, nu va lăsa pe nimeni să-l rănească din nou. Cu toate acestea, nu se aștepta ca Wang Yudong să-l amenințe cu sora lui.

Atitudinea lui fu puțin rece.

– Soră, ți-am spus că fac diferența între treburile publice și cele private. Acasă el este cumnatul meu, iar la firmă este partida B. Poți să te ocupi de treburile tale. Eu nu voi vorbi despre asta astăzi și nu voi vorbi despre asta acasă.

– Tu… ce ești atât de misterios? Îmi ascunzi ceva!!

Yan Ming Mei bătu cu furie în măsuța de cafea.

– Ming Xiu, ai devenit din ce în ce mai excentric în ultimii ani și folosești această atitudine față de noi?!! De ce ai devenit așa?… Este legat de faptul că ai un bărbat atât de dezordonat lângă tine? Ce e și cu țărănoiul ăsta? Ce naiba e în capul tău? Închide ochii, dar mai devreme sau mai târziu mă voi ocupa de tine!

Yan Ming Xiu spuse cu răceală:

– Am spus-o de mai multe ori. Ai mai bine grijă de tine și lasă-mă pe mine în pace. El e jumătatea mea.

– Yan Ming Xiu!!

Zhou Xiang zâmbi trist. Se ridică și spuse cu un zâmbet politicos:

– Yan Xiansheng, Wang Xiansheng și domnișoară Yan. Deoarece sunt treburile dumneavoastră casnice, nu este convenabil pentru mine să fiu aici. Vorbiți, eu voi pleca. Asta e tot.

După aceea, merse spre uşă fără ezitare.

– Stai pe loc!!

Yan Ming Mei îi tăie calea.

– Este într-adevăr treaba familiei noastre, dar te-ai implicat deja. Din moment ce suntem cu toții aici, eu te avertizez.

Ca soră, nu pot să-l văd pe fratele meu încurcându-se cu un coate-goale, și să mă prefac că nu văd!!

Wang Yudong nu se aștepta să fie așa temperamentul lui Yan Ming Mei.

Yan Ming Xiu deveni atât de furios încât strânse din dinți.

El trebuia să-i ceară lui Wang Yudong să explice problema cu filmul, trebuia să-i ceară lui Wang Yudong să-i compenseze de mai multe ori. Trebuia să-i ceară lui Wang Yudong să reediteze o versiune în vânzările online și să-i dea o explicație lui Zhou Xiang. Dar nu se așteptase să o aducă pe Yan Ming Mei cu el și, de asemenea, să-l umilească pe Zhou Xiang.

Pe buzele lui Zhou Xiang era un zâmbet, dar el își lăsase capul în jos și nu mai spunea nimic.

De fapt, acele cuvinte pe care le spusese ieri, fuseseră în mare parte cuvinte la furie. După ce dormise, se trezise  simțind că a-i cere lui Yan Ming Xiu și cumnatului său să intre în conflict pentru el era prostie. Se gândise că ar fi bine să-i dea lui Wang Yudong o recompensă. Cu toate acestea, nu se  așteptase ca Yang Ming Xiu să fie tare pe poziție. Rezultatul fusese atât de nou încât aproape că îi venea să râdă.

Yan Ming Xiu se apropie și îl bătu pe Zhou Xiang pe spate.

– Xiang Ge, te rog să ieși mai întâi și eu mă voi descurca.

Zhou Xiang îi aruncă o privire lui Yan Ming Mei. El vru să iasă, dar, din păcate,  nu-l lăsă să plece.

Yan Ming Mei spuse cu severitate:

– Ming Xiu, dacă continui așa, nu am de ales decât să le spun părinților. Ai deja 24 de ani, cât timp vei continua să te prostești așa?

-Soră, nu mai vorbi.

Tonul lui Yan Ming Xiu sună plin de avertisment.

– Nu știi cine ești? Orașul Interzis este un loc atât de mare.

Lucrurile bune se aud departe, iar lucrurile rele nu pot fi ascunse. Vrei ca toată lumea să-l vadă pe bunicul  Yan debarcând în familie?

Yan Ming Xiu păru posomorât, strânse din dinți și spuse:

– Dă-te la o parte.

Ochii lui Yan Ming Mei se măriră.

– Spune-o din nou.

– Am spus, dă-te la o parte.

Expresia lui Yan Ming Mei era extrem de furioasă, dar se transformă în nemulțumire. Ea arătă spre Yan Ming Xiu  și spuse tremurând:

– Tu… de ce ești atât de ignorant? Pentru el?…

Yan Ming Mei se uită la Zhou Xiang .

– Faci asta doar pentru un nimic ca el? Îi faci asta surorii tale?

Ea se uită înverșunat la Zhou Xiang:

– Ești tu, un bărbat? De ce te agăți de el ca o prostituată, nu te simți jenat ?

Aceste cuvinte străpunseră inima lui Zhou Xiang ca niște ace, dar el totuși zâmbi politicos:.

– Domnișoară Yan, de fapt, nu trebuie să fii atât de supărată. Noi 2 avem doar un tip de contract. Se va termina mai devreme sau mai târziu. De ce vreți să stricați armonia familială?

Yan Ming Mei nu se aștepta ca Zhou Xiang să fie atât de calm și rămase uimit pentru o clipă.

Zhou Xiang profită de năucirea ei pentru a putea pleca.

Fața lui Yan Ming Xiu era atât de posomorâtă. Îl urmă pe Zhou Xiang afară. Când ajunse la ușă, se opri brusc și se întoarse.

 – Soră, nu vrei să știi de ce a venit să mă vadă Wang Yudong? Îți spun, a venit să-i împrumut bani.

După ce spuse asta, plecă fără să se uite înapoi.

Yan Ming Xiu îl opri pe Zhou Xiang pe coridor și îl târâ   într-un birou.

Erau doi oameni în birou care discutau despre muncă și rămaseră uimiți când intrară.

Yan Ming Xiu șopti:

– Ieșiți.

Cei doi oameni ieșiră imediat, lăsându-i singuri în birou.

Zhou Xiang trase adânc aer în piept și spuse:

– Pot ghici aproximativ ce vrei să spui. Păstrează-l, Yan Xiansheng. Am anticipat deja ce se va întâmpla cu familia ta când o voi întâlni. Nu este mare lucru.

Cu cât acționa mai indiferent, cu atât se simțea mai vinovat Yan Ming Xiu. El spuse cu o voce răgușită:

–  Xiang Ge, îmi pare rău, nu mă așteptam să o aducă pe sora mea aici. Sora mea nu are creier. Nu fi supărat.

Zhou Xiang  zâmbi și spuse:

 – Hai, ieri am avut un gust pentru sex și nu te-am luat în serios. Treci la treburile tale. Mă voi întoarce și o voi însoți pe mama.

Yan Ming Xiu îl trase și se uită direct în ochii lui.

–  Xiang Ge, ce a spus sora mea… Este adevărat că mă voi confrunta cu presiunea familiei în viitor, dar mă voi descurca și nu te voi lăsa. E greu, dar nu voi renunța la tine, te rog… crede-mă.

Zhou Xiang se încruntă:

– Nu, Yan Ming Xiu, de unde ți-ai luat încrederea? S-ar putea să fii prea tânăr. Să nu mai vorbim de o familie ca a ta, chiar și un copil dintr-o familie obișnuită nu poate pur și simplu să urmărească un bărbat,  fără îndoială. Fugi, de ce crezi că poți rămâne în relații bune cu mine? De ce?…

Zhou Xiang respiră adânc.

– De ce… crezi că familia ta își poate permite să te comporți așa?

Zhou Xiang era puțin fără suflare. Își spuse că trebuie să se calmeze. Era deja destul de jenant, dar dacă nu avea o atitudine decentă, ar fi fost ironizat.

Ar fi trebuit să știe cu mult timp în urmă că în fața lui Wang Yudong, el va fi întotdeauna cel care e umilit. Wang Yudong nu a concurat niciodată cu el, iar el  a pierdut întotdeauna jenant. Ce este și mai jenant este că de fapt se aștepta ca Yan Ming Xiu să-l ajute să-și recapete răsuflarea. Când a devenit atât de laș?

Acum că se gândea la gândurile lui întunecate, fața i se înfierbântase.

…………………………………………………………………………………………………..

Văzând ochii lui Zhou Xiang roșii de furie, lui Yan Ming Xiu i se frânse inima. Inițial, crezu că aceasta era o oportunitate pentru el de a se arăta. Nu se aștepta ca sora lui să-l umilească pe Zhou Xiang. Se gândea că, în calitate de soție, sau chiar pe cale să devină mamă, sora lui va fi mai matură în a se ocupa de lucruri. Nu se aștepta ca ea să fie tot atât de dominatoare. Nu se temea că Yan Ming Mei le va spune părinților săi. Mai devreme sau mai târziu tot va avea o confruntare cu toată lumea. Dar nu era încă timpul și se temea că Zhou Xiang va fi  rănit.

Ultimul lucru pe care voia să-l vadă în viața lui era ca Zhou Xiang să sufere orice nedreptate. El îl făcuse deja pe Zhou Xiang să piardă prea multe lucruri, prea multe lucruri pe care nu le putea compensa deloc. Acum era prea târziu pentru el să încerce să le repare.

Regreta că l-a lăsat pe Zhou Xiang să se întâlnească cu Yan Ming Mei, acum nu era momentul.

Zhou Xiang se șterse pe față și spuse:

 – Mă întorc. Chiar am ceva de făcut și chiar nu am timp să te însoțesc în fiecare zi.

După ce spuse asta, era pe cale să iasă.

Yan Ming Xiu șopti:

– Vrei să o însoțești pe mama la spital? Voi merge cu tine.

– Nu, Yan Ming Xiu, te rog lasă-mi aer să respir.

După ce spuse asta, deschise ușa și plecă.

Yan Ming Xiu îi văzu spatele oarecum grăbit, dispărând. Brusc simți o panică uriașă în inima lui. Se temea că dacă Zhou Xiang va continua să meargă așa, va ieși din vedere și din viața lui, la fel ca acum trei ani .

El îl urmări în grabă, îl prinse de mână și spuse  panicat:

– Xiang Ge, te duci acasă în seara asta? Când ne vom întâlni din nou?

Zhou Xiang se uită la el surprins.

Yan Ming Xiu îl privi adânc, speriat.

– Nu pleca fără să spui nimic. Spune-mi când vei veni. Să nu dispari iar, întoarce-te.

El era îngrijorat să nu-l piardă și implora ca o fată acum, dar nu se putea abține. El era atât de îngrijorat, se temea că Zhou Xiang va dispărea din nou în acea zi și va fi din nou spulberat ca o pasăre lovită de un glonț. Fiecare minut și fiecare secundă din acești trei ani fuseseră un chin pe care nu avea să-l uite niciodată pentru tot restul vieții sale. Numai cu această persoană alături a putut fi eliberat de acea disperare. Așa că  nu-l va lăsa niciodată să plece. Avea uneori gânduri nebune…  să-l încuie pe Zhou Xiang și să nu lase pe nimeni să-l vadă.

Zhou Xiang vru să se desprindă de brațul său.

– Nu știu.

-Trebuie să știi.

Vocea lui Yan Ming Xiu era puțin ascuțită.

–  Xiang Ge, când vrei să revii acasă, o să te iau, să-mi spui.

Zhou Xiang a strânse din dinți și spuse:

– Trei zile…peste trei zile.

Yan Ming Xiu își  luă mâna  de pe el, frustrat.

– Bine, vin să te iau atunci…

Zhou Xiang făcu un pas înapoi, iar Yan Ming Xiu avansă un pas mai aproape, apăsându-l de perete și sărutându-l puternic.

Cineva ar fi  putut apărea oricând pe coridor, dar lui Yan Ming Xiu părea să nu-i pese de nimic. Îl ținu strâns și-l sărută destul de tare înainte de a-l lăsa fără tragere de inimă.

Zhou Xiang îi aruncă o privire în grabă, se întoarse și plecă.

Abia când silueta lui dispăru, Yan Ming Xiu se uită înapoi. El scoase telefonul mobil și sună numărul de telefon de acasă.

– Hei, Ayi Xue, pregătește-te. Vin acasă la cină.

Nu era nevoie să se mai ascundă. Yan Ming Xiu se uită absent la ecranul telefonului și se hotărî. Azi va spune părinților despre relația lui cu Zhou Xiang.

……………………………………………………………………………….

Zhou Xiang cumpără destule fructe pentru o săptămână și  plecă acasă.

Ayi Wang o învăța pe Chen Ying să tricoteze un pulover. Ele stăteau pe canapea, vorbeau și râdeau.

— Mamă, m-am întors.

– Oh, te-ai întors .

Chen Ying se uită la ceas.

– N-ai mâncat, ai venit tocmai la timp să iei cina.

— Da, vreau să mănânc supa fierbinte și acrișoară pe care ai făcut-o.

Zhou Xiang se așeză lângă Chen Ying și zâmbi încet.

-Te voi însoți la spital mâine după-amiază.

– Bine.

Chen Ying își lăsă lucrul din mână și întrebă:

– A Xiang, poți să o schimbi cu o dată pe săptămână în viitor? Mă simt foarte bine acum. Dializa de două ori pe săptămână este o pierdere de timp și de bani.

– Mamă, de câte ori pe săptămână faci, asta nu depinde de noi, depinde de medic. Acum Yan Ming Xiu a vorbit pentru a te transfera la alt spital. Va trebui să faci o nouă examinare acolo. Trebuie să asculți doctorul.

– Hei, nu-ți este ușor să faci bani…

Chen Ying se gândi brusc la ceva și spuse serios.

-A Xiang, deși familia noastră nu este bogată, încă avem mâncare și băutură. Ascultă cu atenție, deși familia lui Xiao Yan este bine, nu te poți baza pe ei, nu le poți lua banii, și nu putem fi priviți cu dispreț.

Zhou Xiang dădu din cap vinovat.

– Mamă, înțeleg.

– Ei bine, știu că înțelegi. Apropo, când va fi difuzat filmul tău la cinema? Să mergem să-l vedem împreună.

Zhou Xiang putu spune doar superficial.

– Se pare că a fost amânat. Nu știu încă. Este sfârșitul anului și sunt atât de multe filme. Uneori poate fi amânat până anul viitor.

– Oh, așa e. Nu e nicio grabă. Ești încă tânăr. Sunt oameni de patruzeci și cincizeci de ani care au devenit celebri. Atâta timp cât ai un venit stabil, nu ne grăbim.

Zhou Xiang discută cu Chen Ying pentru o vreme, iar Ayi Wang se întoarse. Ei au luară prânzul și traseră un pui de somn, iar apoi Zhou Xiang o însoți pe Chen Ying la spital pentru dializă.

Nu avusese niciun apel de la Yan Ming Xiu toată ziua, iar Zhou Xiang se simți mult mai relaxat.

A doua zi, Zhou Xiang merse la companie. Nu mai trecuse  de aproape o săptămână.

După ce ajunse la companie, văzu că Wei Ge era apatic, spre deosebire de sinele lui energetic obișnuit.

– Wei Ge, ce e cu tine?

Cai Wei îi aruncă o privire obosită.

– E posibil ca tatăl meu să nu supraviețuiască Anului Nou.

Zhou Xiang se simțit inconfortabil când se gândi la bătrânul care zăcea nemișcat pe pat. Îl mângâi.

– Wei Ge, tatăl tău suferă din cauza stării lui.

– Știu că a fost bolnav de atât de mult timp, iar întreaga familie este pregătită mental pentru asta. Doar mă gândesc la plecarea lui cu adevărat… Eu doar…

Cai Wei clătină din cap.

– Nimeni nu poate evita viața, bătrânețea, boala și moartea. Uită, nu vorbi despre asta, vorbește despre muncă.

– Bine.

– Verifică singur plata pentru primul loc de muncă. Dacă nu există nicio problemă, semnează și voi plăti salariul. Compania a alocat o mulțime de fonduri pentru MV lui Xi Rong, așa că ți-a dat 80.000 de yeni, care este prețul pentru un novice. Este uimitor.

Zhou Xiang fu surprins:

– Îmi dă atât de mult?

— Da, știi cine l-a aprobat?

— Președintele Wang?

– Da, președintele Wang a aprobat în mod special și a spus că ai jucat bine.

Zhou Xiang își aminti de acea zi în care președintele Wang îl împinsese în mașina lui Yan Ming Xiu. Era evident că bețivului nu-i păsa de băutură dacă putea să se apropie de Yan Ming Xiu.

Cai Wei se uită la Zhou Xiang din nou și din nou și oftă.

– Te-ai văzut cu Yan Ming recent?

Zhou Xiang își întoarse privirea stângaci.

– Pot ghici de ce te mai joci cu el. Zhou Xiang, lasă-mă să-ți amintesc că oamenii care se împiedică de o piatră de două ori sunt cei mai proști din lume. Ar trebui să gândești clar.

– Wei Ge…

Zhou Xiang voia să spună calm: Nu-ți face griji, știu ce fac, dar se simțea vinovat și nu putu spune asta cu voce tare. Nu știa că fiecare minut în care stătea cu Yan Ming Xiu, risca să facă din nou aceeași greșeală. Dar era chiar neputincios să se desprindă de plasa pe care Yan Ming Xiu i-o făcuse.

Yan Ming Xiu nu îi dădea de ales, nu avea deloc de ales.

Deși aveau o înțelegere pentru încă jumătate de an, mai exact cinci luni, Yan Ming Xiu își va lua rămas bun de la el cu grație ?

Era mai confuz decât oricine altcineva. Nu putea să vadă clar ce ar trebui să facă în viitor și nu știa cine îl aștepta de cealaltă parte a ceții.

Cai Wei spuse:

 – Nu-ți pot controla inima, dar ai frânt-o pe cea a lui  Xi Rong.

Zhou Xiang își lăsă încet capul, neavând nimic de spus.

Lan Xi Rong îl sună de două ori, dar nu  răspunse la telefon.

Ce putea să-i spună? Nu putea să răspundă la niciuna dintre întrebările pe care le-ar pune Lan Xi Rong, ceea ce l-ar face extrem de jenat.

–   La un an după ce ai plecat, Xi Rong a avut o iubită, dar  s-au despărțit imediat. Mi-a spus că de fapt nu-i plac bărbații, dar te place pe tine. Cine ar trebui să fie învinovățit pentru asta, tu? Ai fost atât de amabil pe atunci, dar nu l-a apreciat.  S-a comportat de parcă l-ai fi ofensat. Era ca un arici.  Hei, pentru a spune clar, asta este soarta.

Zhou Xiang zâmbi amar și spuse:

– Dacă nu-mi spuneai nici nu mi-aș fi amintit. S-a întâmplat cu mulți ani în urmă. L-am admirat cu adevărat la acea vreme, dar cine știa că se va îndrăgosti mai târziu. Wei, ai o memorie grozavă, nu e bine.

Cai Wei  zâmbi și clătină din cap.

În timp ce cei doi vorbeau, secretara lui Cai Wei bătu la uşă.

– Cai Xiansheng, Lan Xi Rong este aici.

Cai Wei zâmbi neputincios.

– Nu știu dacă a pus un informator în companie. A apărut  când ai venit. A venit să te vadă.

Zhou Xiang chiar nu voia să-l vadă pe Lan Xi Rong, dar știa că nu poate scăpa, așa că pur și simplu rămase în biroul lui Cai Wei pentru a evita jena de a-l întâlni singur.

După ce Lan Xi Rong intră, le aruncă o privire celor doi, diferit de imaginația lui Zhou Xiang, acționă foarte calm, dar totuși se așeză lângă el.

– Xiang Ge, Nu ne-am văzut de mult timp.

Zhou Xiang zâmbi sec și spuse:

– De o săptămână.

– Ai fost cu Yan Ming Xiu în aceste zile?

Ochii strălucitori ai lui Lan Xi Rong se uitară la Zhou Xiang  fără să clipească. Zhou Xiang se simți de fapt tulburat.

Zhou Xiang dădu din cap.

– Da.

Ochii lui Lan Xi Rong pâlpâiră și buzele îi  tremurară puțin. Se gândi un timp și spuse:

– Xiang Ge, vei mai petrece Anul Nou chinezesc cu noi în câțiva ani?

Zhou Xiang tăcu. Nu avusese părinți înainte. De când îl cunoscuse pe Cai Wei, sărbătoreau împreună Anul Nou aproape în fiecare an. Altfel, ar fi fost prea mizerabil să fie singuri în această perioadă a anului.

Lan Xi Rong explică.

– Am un eveniment foarte important anul acesta. Nu pot să merg acasă și trebuie să rămân la Beijing. Plănuiesc să-l petrec cu Wei Ge. Veți veni și tu și mama ta, bine? La fel ca înainte.

Zhou Xiang  aruncă o privire lui Cai Wei, care dădu din cap.

– Vreau să-mi duc tatăl înapoi în orașul natal din Tongzhou cu ani în urmă. Nu vreau să mai sufere. Poți să te întorci cu mine la Tongzhou pentru a sărbători Anul Nou, e foarte animat.

Zhou Xiang se gândi că Yan Ming Xiu va rămâne cu siguranță acasă în timpul Anului Nou Chinezesc, iar Ayi Wang se va întoarce cu siguranță în orașul ei natal din Sichuan . Ar fi plictisitor pentru el și Chen Ying, dar lăsă o portiță de ieșire.

– Îmi doresc foarte mult să sărbătoresc Anul Nou cu tine. Mă voi întoarce și o să discut cu mama. Îți voi da un răspuns atunci.

Lan Xi Rong se uită la el cu o privire oarecum tristă în ochi, de parcă ar fi ezitat să vorbească.

Zhou Xiang nu suporta privirea din ochii lui. Fusese întotdeauna o persoană blândă, mai ales că îi păruse un pic rău pentru Lan Xi Rong. Se ridică repede și spuse:

– Wei Ge , voi merge la departamentul de finanțe pentru a reconcilia conturile, și-ți voi plăti cina la prânz.

În timpul prânzului, Cai Wei îi prezentă mai multe locuri de muncă lui Zhou Xiang și îi ceru să aleagă.

Zhou Xiang nu îi spusese încă lui Cai Wei despre premieră și nici despre studioul de film la care îl dusese Yan Ming Xiu. Primul pentru că îi era jenă să vorbească, iar al doilea pentru că nu se hotărâse încă. Îi plăceau slujbele simple pe care i le      dădea Cai Wei care puteau face bani rapid. Deci alese imediat câteva locuri de muncă.

Era cu Chen Ying de două zile, iar Yan Ming Xiu nu dăduse nici un apel sau mesaje text. Era neobișnuit în aceste zile, ceea ce îl surprinse.

În a treia noapte, se întoarse acasă, așa cum  convenise, îl sună pe Yan Ming Xiu să-l întrebe dacă vrea să mănânce.

Se pare că telefonul fusese oprit.

Zhou Xiang era foarte confuz.

Dar nu o luă în serios. Oricum mâncase deja, așa că făcu un duș în avans și navigă pe internet.

Era trecut de ora unsprezece, ora de mers la culcare, iar Yan Ming Xiu tot nu se întorsese.

Yan Ming Xiu îi ceruse să se întoarcă astăzi, nu putea să uite.

Zhou Xiang se gândi apoi din nou, aceasta este propria lui casă, de ce ar fi un oaspete? Da, nu e nimic dacă Yan Ming Xiu  nu va veni.

Opri computerul, se spălă pe față și se duse la culcare.

Era prima dată când își petrecea noaptea singur de când se întorsese la propria sa casă. Avea un sentiment ciudat în inima lui pe care nu-l putea descrie. Era ca și cum nu ar trebui să se simtă atât de singur.

Această idee îl șocă. Mai bine de douăzeci de ani trăise aici singur până când apăruse Yan Ming Xiu. Obiceiul e cu adevărat un lucru groaznic, care mănâncă mințile oamenilor într-un mod subtil.

Zhou Xiang adormi într-un târziu. Când se trezi a doua zi,  descoperi că Yan Ming Xiu nu se întorsese.

Acum că Yan Ming Xiu oprise telefonul, se putea întoarce la Chen Ying cu liniște sufletească. Nu e că nu voia să locuiască în propria sa casă, ci doar că Chen Ying avea nevoie de îngrijire și  de companie.

În următoarele câteva zile, Yan Ming Xiu nu îl  contactă. Era ca și cum această persoană ar fi dispărut brusc din viața lui Zhou Xiang, fără să lase nici un mesaj.

Zhou Xiang se simți foarte relaxat la început, deoarece nu mai trebuia să sune oricând, dar după o săptămână, începu      să-și facă griji că i s-a întâmplat ceva lui Yan Ming Xiu.

Nu mai suportă și îl sună pe Jiang Wan. În mod neașteptat, Jiang Wan îi respinse toate apelurile.

Era evident că nu voia să vorbească cu el, iar îndoielile și neliniștea lui Zhou Xiang se adânciră.

Ce se întâmplase cu Yan Ming Xiu? Dacă există ceva care nu putea fi explicat clar, de ce ar trebui să se ascundă? Sau i se întâmplase ceva cu adevărat?

Inima lui Zhou Xiang se încleștă la gândul acestei posibilități.

După un timp, îi sună mobilul. Un număr necunoscut îi trimise un mesaj text în care scria:

 Nu mă întreba, nu pot spune nimic.

Zhou Xiang ghici că acesta era de la Jiang Wan și se simți și mai neliniştit. Acest tip de lucru confuz era foarte îngrijorător.

Nu avea habar și nu știa pe cine să întrebe, așa că trebuia să aștepte.

Zi de zi, Zhou Xiang își petrecu timpul în îndoială și anxietate și, într-o clipă, veni Festivalul Primăverii.

Anul Nou era sărbătorit la începutul acestui an, de la mijlocul până la sfârșitul lunii ianuarie.

Yan Ming Xiu  lipsea de o jumătate de lună, iar Zhou Xiang nu avea altă opțiune decât să aștepte. Dacă Yan Ming Xiu ar fi spus direct: „Să terminăm aici”, atunci Zhou Xiang ar fi fost atât de neclar gândindu-se la asta. Cu cât mintea lui se îngusta cu atât mintea îi era plină de gânduri îngrijorătoare.

El se decise să o ducă pe Chen Ying în orașul natal din Tongzhou pentru a sărbători Anul Nou. Familia lui Cai Wei erau toți oameni simpli și sunt foarte bineveniți. Ayi Wang  plecase acasă în aceste zile și o duse pe Chen Ying ca să cumpere cadouri de Anul Nou. Când era ocupat, își putea distra mintea și nu se mai gândea la unde era Yan Ming Xiu și la ce făcea.

În a douăzeci și noua zi, Zhou Xiang pregătise totul. Dimineața devreme aștepta ca Lan Xi Rong să-l ia și să plece cu Chen Ying seara.

După-amiaza o însoți pe Chen Ying pentru o ședință de dializă.

Imediat ce se întoarse acasă, după ce mâncă, veni apelul.

Era un număr necunoscut. Nu știu de ce, dar inima îi bătu foarte repede.

După ce răspunse la telefon, o voce foarte familiară veni de la celălalt capăt al telefonului. Cu toate acestea, acesta nu era Yan Ming Xiu, ci Yan Ming Xu, fratele cel mai mare al lui Yan.

– E Zhou Xiang?

Vocea profundă a lui Yan Ming Xu venea de la celălalt capăt al telefonului.

Zhou Xiang spuse un  „hm”.

– Vreau să vorbesc cu tine.

– De ce?

– Poți ghici de ce. Este în mod natural legat de Ming Xiu.

Zhou Xiang trase adânc aer în piept,.

– El… unde este?

-Ieși și-ți voi spune. Te voi aștepta la Cafeneaua de pe Ruta Nanlishi. Vino aici acum.

Zhou Xiang se gândi un timp și spuse:

– Bine, vin chiar acum.