Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cascadorul – Capitolul 47

 

Zhou Xiang îi spuse lui Chen Ying câteva cuvinte și apoi ieși. El se uită la oră și văzu că era suficient timp, dar pentru a fi sigur, îi trimise totuși un mesaj lui Lan Xi Rong, cerându-i să vină să-i ia o oră mai târziu.

Acea cafenea fu ușor de găsit. Numărul de magazine deschise pe 29 ale lunii decembrie era redus la jumătate .

Aproape că nu era nimeni în cafenea. De îndată ce intră, chelnerul îl întrebă dacă se numea Zhou Xiang și îl duse într-un salon privat.

Yan Ming Xu era singur înăuntru. Se uită la Zhou Xiang cu o expresie profundă și serioasă.

Zhou Xiang închise ușa și se așeză vizavi de Yan Ming Xu. El așteptă ca Yan Ming Xu să vorbească primul, dar acesta  doar se uita la el, cu ochii larg deschiși. Un fior îi trecu prin corp.

Nu avu de ales decât să spună.

– Mă cauți din cauza lui Yan Ming Xu, dar nu l-am văzut de mult timp. Nici măcar nu știu unde este.

Yan Ming Xu spuse cu o voce scăzută, moale:

– Nu vreau să te amăgesc și nu intenționez să ascund asta, el este acasă la părinți  acum.

Zhou Xiang se redresă și spuse:

– Acasă.

– Da, a fost sechestrat de tatăl meu acasă.

Zhou Xiang fu ușor surprins,.

– Sechestrat?

– Ming Ming Mei a venit acasă și a povestit totul, iar Ming Xu a recunoscut-o pur și simplu. Necazul a căzut pe capul lui. A spus că trăiește cu tine și că te iubește. E sechestrat în casă  de tatăl meu și nu poate ieși.

Zhou Xiang își lăsă capul în jos, cu palmele tremurând puțin. Își băgă mâinile în buzunare și le strânse ușor în pumni.

– Am o soră și un frate. Soră – mea a găsit un ratat care  face filme și care nu e cinstit. Fratele meu a găsit pur și simplu pe cineva de același sex. Amândoi mi-au dat bătăi de cap.

 Yan Ming Xu arăta obosit și iritat.

Zhou Xiang își înăbuși șocul din inimă și spuse calm:

– Nu știu ce vrei de la mine.

Nu se așteptase niciodată ca Yan Ming Xiu să spună adevărul în fața familiei sale, într-o familie precum familia Yan. Câtă presiune a trebuit să suporte Yan Ming Xiu înainte de a îndrăzni să spună că îi place un bărbat? Dacă Yan Ming Xiu a făcut cu adevărat asta pentru el…

Inima lui Zhou Xiang era zguduită. Aceasta era prima dată când începea să se îndoiască de determinarea lui. Începuse să se îndoiască de faptul că poate că totul nu era atât de rău pe cât credea.

Poate că reîntoarcerea la vechea cale nu va duce neapărat la moarte.

Yan Ming Xu îi observă expresia și spuse sarcastic:

– Ce? Atât de emoționat? Dacă ar fi fost acum trei ani, nu aș fi crezut. Dar acum pot să-ți spun clar că atunci când fratele meu  iubește,  ar accepta și să moară pentru acea persoană.

Zhou Xiang își miji ochii.

 – Nu înțeleg prea bine. Director Yan, ar trebui să fiți mai direct.

– Acum trei ani, a existat o persoană cu același nume ca tine, care a fost într-o relație cu Ming Xiu. Știi asta, nu?

– Știu.

– Când s-a întâmplat ceva cu acel om pe atunci, Ming Xiu, încă un pic și era mort. În ceea ce privește acea persoană, am uitat-o de mult. Acum sunt încăpățânat până la capăt pentru tine.  Am nenumărate modalități de a vă împiedica să vă mai vedeți. Nu vreau să fac asta, pentru că Ming Xiu mă va urî, încă te iubește. Vreau să vezi clar situația și să iei inițiativa de a te despărți de el.

Scoase un plic destul de gros, îl puse pe masă și îl împinse spre Zhou Xiang.

Zhou Xiang simți emoții amestecate. Acum ar fi vrut în mod special să-i spună lui Yan Ming Xu că se înșela și că el era acel Zhou Xiang.

Întotdeauna simțise că Yan Ming Xiu nu va reuși niciodată să treacă peste obstacolele cu care se confruntă în familia lui.

De când știuse că este gay, se gândise că, într-o zi va găsi poate pe cineva dispus să mărturisească părinților săi. Voia pe cineva care să insiste să fie alături de el, în ciuda presiunii societății și a familiei. Dacă ar fi întâlnit o asemenea persoană, cu siguranță ar rămâne cu el până la sfârșitul lumii.

Această persoană chiar apăruse.

Această persoană îi făcuse răni de neșters, dar până la urmă tot această persoană risca totul pentru el.

Starea lui era complicată și tristă și pur și simplu nu știa ce să facă.

Ce să fac? Ce ar trebui să facem eu și Yan Ming Xiu?

Văzând că nu vorbește, Yan Ming Xu îl privi calm.

– Nu știu cât de adâncă este relația dintre voi doi, dar cu siguranță nu este atât de profundă pe cât își imaginează. Ming Xiu are doar 24 de ani. Are un viitor luminos, va întâlni multe persoane în viitor. Te pot compensa pentru toate pierderile tale.

Cuvintele lui Yan Ming Xu îl făcură să simtă un fior rece peste tot.

De ce spusese Yan Ming Xiu că luase în considerare toate aceste lucruri ? Când îl urmărise pentru prima dată pe Yan Ming Xiu, nu avea idee că era din familia Yan. Dacă ar fi știut, ar fi fost timid și de la început ar fi renunțat. Încă nu-i plăcea Yan Ming atât de mult și ar fi putut s-o facă. Astfel n-ar fi făcut lucruri stupide precum moliile care se năpustesc în flăcări.

Aflase mai încolo, dar era prea târziu.

Privind în trecut, astăzi, el putea spune clar că el și Yan Ming Xiu trecuseră prin multe dificultăți de-a lungul drumului.

Dacă o persoană este plină de eșecuri și de dureri pe drumul lui, dar persistă până la capăt, atunci este o persoană curajoasă. Dar câți oameni sunt cu adevărat curajoși? Cel puțin el,  Zhou Xiang, avusese foarte devreme intenția să renunțe. Oboseala și teama de viitor îl făcuseră să nu mai înainteze, de teamă că dacă mai făcea câțiva pași, va cădea din nou în prăpastie.

Să stai pe loc sau să te retragi era cel puțin mai sigur.

Zhou Xiang simți o durere de cap teribilă și vederea i se încețoșă. Flutură mâna în aer și spuse răgușit:

– Director Yan, pot să-l văd mai întâi?

– Nu, nu că nu vreau eu, doar că tatăl meu nu mă lasă nici pe mine.

–  Atunci cât timp are de gând să-l sechestreze?

– Până când va ceda.

Zhou Xiang se aplecă, își puse coatele pe genunchi și-și  frecă fața cu ambele mâini. Fața i se înroșise pentru că o  frecase prea tare.

Rămase tăcut mult timp și apoi a spuse:

– Relația dintre mine și el nu depinde de mine. E inutil să mă forțezi. Ce-aș putea face?

– Ia plicul cu bani și pleacă, spus simplu Yan Ming Xu.

Zhou Xiang zâmbi.

– În nici un caz. Casa mea este aici, cariera mea este aici, nu am cum să plec.

– Atâta timp cât ai bani, poți să te stabilești oriunde și să ai o carieră oriunde. Zhou Xiang, ne-am întâlnit de mai multe ori și am o impresie bună despre tine. Nu ești o stea mică și stupidă. Ești  înțelept. Omule, te-am investigat și am aflat că aveai nevoie de bani din cauza problemelor mamei tale. De aceea ești într-o relație cu Ming Xiu. Ești o persoană deșteaptă, știi că Ming Xiu nu este o alegere bună. Oamenii inteligenți ar trebui să facă lucruri inteligente. Continuă și s-ar putea să nu obții nimic.

Zhou Xiang șopti:

– Nu e nevoie să mă ameninți. Știu că spui drept, dar sunt unele lucruri pe care nu ți le pot explica. Vreau doar să-l văd.

– Nu am așa putere. Trebuie să discut despre asta cu tatăl meu.

– Atunci discută despre asta. Mă întorc să sărbătoresc Anul Nou.

Zhou Xiang se ridică în picioare.

Voia să plece cât mai curând posibil. Aura lui Yan Ming Xiu părea să fie goală în inima lui.

Yan Ming Xu stătea încă pe scaun, își ridică ușor bărbia, se uită lung la el și spuse:

 – Bine, te las să te întorci acum. Voi păstra legătura cu tine în orice moment.

Zhou Xiang dădu din cap vag, deschise rapid ușa salonului și plecă.

…………………………………………………………………………….

După ce Zhou Xiang ieși din cafenea, nu se mai putu stăpâni. Nu reușea să mai respire.

Merse încet spre casă mai mult de zece minute înainte de a lua un taxi.

Se gândi mult pe drum. Deși îi spusese lui Yan Ming Xu că voia să-l vadă pe Yan Ming Xiu, îi era puțin frică să-l vadă. Ce ar trebui să-i spună? Poate chiar să lase concluzia deoparte și  să accepte din nou această persoană? Cum făcea față Yan Ming Xiu presiunii de acasă? O serie de probleme se aflau în fața lor, iar Zhou Xiang se simțea extrem de obosit. Oricât de multe emoții avea, puteau fi șterse de această oboseală acumulată. Ceea ce făcuse Yan Ming Xiu pentru el îi atinsese inima, dar tot bătea pasul pe loc. Nu știa cât va costa să facă un pas înainte și care vor fi consecințele.

Cu toate acestea, indiferent care ar fi consecințele, nu ar putea fi mai groaznic decât să-mi pierd viața, își spuse Zhou Xiang batjocoritor.

Zhou Xiang oftă, uitându-se la cerul gri de deasupra Beijingului și simțindu-se extrem de deprimat.

După ce se grăbi acasă, mai avea mai mult de două ore înainte de ora convenită cu Lan Xi Rong.

Deschizând ușa și intrând în casă, o văzu pe Chen Ying stând la masă, cu capul în jos și nu știa la ce se uită. După ce a auzi zgomotul, Chen Ying ridică repede capul. Ochii ei erau    roșii, iar Zhou Xiang simți imediat că ceva nu este în regulă în atmosferă.

– Mamă, m-am întors, ce s-a întâmplat?

Chen Ying fusese foarte fericită toată ziua de azi, dar acum părea că plânsese.

Chen Ying arătă spre canapeaua de lângă ea.

– Stai jos, am ceva să te întreb.

Zhou Xiang fu foarte surprins, Chen Ying nu-i vorbise aproape niciodată pe un ton atât de dur. În impresia lui, Chen Ying fusese întotdeauna genul de femeie blândă și iubitoare care își răsfăța copilul dincolo de limite.

Se apropie și se așeză, privind-o îngrijorat pe Chen Ying:

–  Mamă, ce e cu tine? Te simți rău?

– A fost cineva aici tocmai acum.

Zhou Xiang tresări.

-Cine? Cine a fost aici?

– Un avocat mi-a dat aceste lucruri.

Chen Ying îl privi cu ochii roșii și împinse materialele pe masă în fața lui.

Zhou Xiang le ridică și se uită la ele, iar mâinile îi tremurară ușor. Acestea erau bilanțurile contului său bancar. Acolo zăcea o sumă de două milioane de numerar, ceea ce era extrem de uluitor. Privind pe masă, existau și documente legate de transferul unei case, care arată clar că aceasta fusese    transferată de la Yan Ming Xiu pe numele său.

Aceste lucruri extrem de private se dovedesc a fi complet transparente în ochii unora.

Zhou Xiang aruncă documentele pe masă.

Chen Ying arătă cu degetele tremurând hârtiile albe ca zăpada.

– Îmi amintesc foarte clar înregistrarea de două milioane. La scurt timp după ce m-am îmbolnăvit, ai spus că ai găsit pe cineva să te împrumute. Bani. Zhou Xiang, crezi că mama ta poate trăi fericită?

Chen Ying deveni din ce în ce mai emoționată pe măsură ce vorbea și, în cele din urmă, țipă. Era greu de imaginat că o femeie atât de slabă ar putea scoate un asemenea sunet.

Zhou Xiang tras adânc aer în piept și încercă să explice.

– Mamă, nu este ceea ce crezi. El și cu mine ne cunoaștem de mult timp. Am… împrumutat bani de la el.

– Continui să mă minți!

 Chen Ying strigă cu severitate.

– Bărbații vin la ușa ta! Zhou Xiang, ești bărbat, cum poți face așa ceva? Chiar dacă mor, nu vreau banii pe care îi ai! Nu te simți jenat?

Inima lui Zhou Xiang se strânse și rămase fără cuvinte.

Chen Ying se uită la fața palidă a lui Zhou Xiang și regretă imediat că spusese cuvinte atât de dure. Îl îmbrățișă pe Zhou Xiang și se simți cu inima zdrobită.

– A Xiang, îmi pare rău, nu ar trebui să te învinuiesc. Nu e vina ta, e mama.

Zhou Xiang se înecă și spuse:

-Mamă, nu mai vorbi. Nu ar fi  trebuit să știi aceste lucruri.

Inima lui Zhou Xiang se strânse într-o minge, iar vederea lui fu puțin încețoșată.

Nu se aștepta ca Yan Ming Xu să vină la el, să-l cheme și în acest timp să găsească pe cineva care să pună presiune pe Chen Ying. Cu încăpățânarea lui Chen Ying, probabil că nu va mai fi dispusă să-și trateze boala.

Dacă Yan Ming Xu ar fi stat în fața lui, cu siguranță l-ar fi bătut.

Zhou Xiang era furios și neliniştit.

După cum era de așteptat, acest incident aduse consecințele de care era cel mai îngrijorat. Chen Ying insistă să returneze banii și casa, altfel nu va continua tratamentul.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să fie de acord. Dar economiile lui actuale, conform modului lui Chen Ying de a cheltui banii, pur și simplu nu puteau dura mult timp. Se gândi să împrumute bani de la Lan Xi Rong, dar Chen s-ar putea să nu fie de acord.

Iar acum nici măcar casa nu mai era pe numele lui, decât dacă Yan Ming Xu ar fi de acord să i-o transfere.

La urma urmei, trebuia să-l întâlnească pe Yan Ming Xiu, dar cum putea Yan Ming Xu să fie de acord… Zhou Xiang era atât de enervat încât ar fi vrut să se lovească cu capul de perete. Nu fumase de mult, dar astăzi se ascunsese pe balcon  și fumase mai multe țigări. Scrumul de țigară îi ardea  mâinile și nici nu-și dădea seama.

Fumase șapte sau opt țigări, scoase telefonul mobil și îl sună pe Yan Ming Xu.

Celălalt capăt  preluă rapid apelul, iar Zhou Xiang spuse cu o voce profundă:

– Yan Ming Xu, chiar te disprețuiesc pentru că ai făcut asta.  Ai venit și m-ai chemat să ne întâlnim. Și în acest timp a fost interesant să faci de rușine o femeie bolnavă de șaizeci de ani?

Yan Ming Xu tăcu la celălalt capăt timp de două secunde,

– Probabil pot ghici despre ce vorbești, dar nu am fost eu. Eu doar voiam să stau de vorbă cu tine.

Zhou Xiang spuse rece:

– Este o coincidență? De îndată ce m-ai sunat, cineva a venit să o vadă pe mama. Cum ai putut să mă chemi afară atât de precis în acel moment?

– O să verific asta. O să revin la tine când voi afla. Această metodă nu e bună și nu o voi folosi niciodată. Apropo, eram pe punctul de a te suna. Acum sunt acasă, am discutat cu tatăl meu și îți permite să-l vezi pe Ming Xiu aici.

– Nu vreau să vin la tine acasă.

– Tatăl meu nu îi permite lui Ming Xiu să iasă, așa că trebuie să vii. Ce, ți-e frică?

– Nu trebuie să mă provoci. Chiar sunt puțin speriat. Trei generații din familia ta au fost în armată. Mă tem că nu voi ieși întreg de acolo.

Zhou Xiang era foarte serios când spusese asta.

Yan Ming Xu crezu că glumește și râse puțin.

– Te gândești prea mult. Dacă tatăl meu, chiar ar vrea să-ți facă rău, nu ar aștepta să vii aici acasă. Trimite adresa casei tale pe telefonul meu mobil.

Cu astfel de lucruri, nici Chen Ying, nici Zhou Xiang nu aveau chef să sărbătorească Anul Nou. Îl sună  pe Lan Xi Rong și îi spuse că starea lui Chen Ying se schimbase și că trebuia să stea acasă.

Lan Xi Rong fu foarte dezamăgit după ce auzi asta și insistă să vină să petreacă Anul Nou cu ei. Zhou Xiang încercă să-l convingă  fără niciun rezultat, așa că trebui să-l lase să vină.

Când Chen Ying auzi că va veni Lan Xi Rong, își adună energia pentru a curăța camera lui Ayi Wang ca să-l lase să stea acolo în noaptea de Revelion.

Chen Ying era într-o dispoziție foarte proastă. Când Lan Xi Rong sosi, observă că ceva nu era în regulă cu ea, dar din moment ce era o pacientă, nu-și făcu prea multe griji.

Acesta este doar începutul. Familia Yan nici măcar nu  începuse să aibă de-a face cu el. Ce se va întâmpla în viitor? Ce se va întâmpla dacă va continua?

Zhou Xiang stătea pe balcon în bătaia vântului rece, privind luna în afara ferestrei. Astăzi era Revelionul, iar afară nu era chiar așa de frig. Acesta era un oraș care nu dormea niciodată, cu sunete de oameni și de mașini peste tot, împingând atmosfera de sărbătoare la cel mai înalt punct. Dar gândurile lui erau departe de toată această sărbătoare.

De multe ori nu îndrăznise să recunoască, dar nu mai putea să se mintă singur .

De atunci până acum, de la început până la sfârșit, nu încetase să-l iubească pe Yan Ming Xiu.

Doar că existaseră prea multe emoții care îi depășiseră  și îi suprimaseră sentimentele pentru Yan Ming Xiu. El nu-l înșelase niciodată pe Yan Ming Xiu. Beneficiul de a muri o dată era că nu mai putea fi obsedat de ceea ce nu putuse obține în viața anterioară.

El voia doar să stea departe de Yan Ming Xiu și să se asigure că poate duce o viață stabilă. Poate că ar găsi din nou pe cineva de care să-i placă.  Nu era atât de dificil pe cât credea, cel puțin era mult mai ușor decât să-și riște viitorul din nou.

— Xiang Ge?

Se auzi un strigăt blând din spate.

Zhou Xiang se întoarse și îl văzu pe Lan Xi Rong stând în spatele lui.

–  Xiang Ge, bate vântul și tu ieși afară? Afară este atât de frig.

Zhou Xiang zâmbi, stinse mucul de țigară și se întoarse pentru a intra în casă.

Lan Xi Rong aruncă o privire la mucurile de țigară pe care Zhou Xiang le aruncase într-un ghiveci vechi de flori. Erau mai mult de o duzină și se încruntă.

– Xiang Ge, ce e cu tine?

Zhou Xiang se uită și el la mucurile de țigară și spuse :

– A trecut mult timp de când nu am fumat.

– Nu fumai atât de mult înainte. Este ceva care te deranjează?

Zhou Xiang clătină din cap.

– Este din cauza lui Yan Ming Xu, nu?

Lan Xi Rong îl privi atent, cu ochii lui strălucitori plini de emoții.

Zhou Xiang nu se sfii și dădu din cap.

– Xi Rong, poate fi greu de înțeles și nu pot să- ți explic. Oricum… Am fost iubiți atâția ani. Poate că există ceva în secret acolo, în relația noastră.

 E mirosul destinului…

– Eu cred că dacă există un astfel de lucru ca destinul, el este deja planificat. Indiferent ce aș face și orice voi face va duce la același rezultat.

Lan Xi Rong se uită la el în gol.

Zhou Xiang zâmbi timid.

– De ce încep să fiu o persoană poetică ? E prea înfricoșător. Haide, hai să intrăm și să mâncăm găluște.

Lan Xi Rong îl apucă de braț și șopti.

–  Xiang Ge, știu că îl iubești. De fapt, am știut-o dintotdeauna. Ochii tăi, comportamentul tău, de la început  până la sfârșit, am știut că îl iubești, chiar dacă spuneai „Nu-mi pasă”. Nu mai fi cu el, cred că te înșeli. Xiang Ge, înțelegi că tu și el nu sunteți din aceeași lume?

Zhou Xiang zâmbi amar.

– Știu, știu asta mai bine decât oricine altcineva.

– Xiang Ge, știu că șansa mea  a trecut. Nu am prins-o la momentul respectiv. Oricât m-aș strădui acum, nu te pot aduce înapoi. Încă mă doare să mă gândesc la asta acum, dar am pierdut. Nu te mai forța, nu vreau să te văd îndurerat.

Zhou Xiang îl bătu pe umăr, neștiind ce să spună.

Dacă există într-adevăr așa ceva ca soarta, de ce rezistă?

La urma urmei, Yan Ming Xu îl considerase un substitut al lui Wang Yudong, apoi un substitut al lui însuși. Chiar există astfel de coincidențe în lume?

Zhou Xiang se simțea prea obosit.

Cei trei avură un Revelion nu prea animat. Terminară de mâncat găluștele și se culcară devreme.

……………………………………………………………..

În prima zi a anului, Lan Xi Rong avea de lucru și plecă devreme. Zhou Xiang se trezi și făcu treburile casnice în timp ce Chen Ying se uita la televizor.

În noaptea celei de-a doua zile a anului primi în sfârșit un telefon de la Yan Ming Xu, spunând că mașina era în fața casei.

Zhou Xiang se îmbrăcă, apoi coborî și se urcă  în mașină.  Șoferul taciturn nu scoase nici un cuvânt de la început până la sfârșit. Ajunseră în complexul familiei Yan, din regiunea militară, lângă zona ambasadei.

Mașina se opri în fața vilei cu trei etaje. Coborî din mașină. Erau soldați care stăteau de pază la ușă și un intendent îl aștepta.

– Bună seara, Zhou Xiansheng, vă rog să veniți cu mine.

Zhou Xiang se înfășură în haina lui și îl urmă pe acel bărbat în casă.

Erau mai mulți oameni care stăteau în casă, toți se uitau la el cu seriozitate. Această zi și acest moment nu arătau deloc ca un An Nou Chinezesc, ci mai degrabă ca la interogarea unui prizonier.

Zhou Xiang anticipase acest lucru înainte de a veni și  acționa foarte calm. Stătea în picioare în sufragerie, așteptând ca ei să înceapă să vorbească.

El aruncă o privire și văzu fața cunoscută a lui Yan Ming Xu. Cuplul mai în vârstă trebuie să fi fost părinții lui.

Zhou Xiang dădu din cap politicos, fără să spună nimic.

Tatăl lui Yan Ming Xu  pufni rece și întoarse capul. Mama lui se încruntă și se uită la Zhou Xiang.

Yan Ming Xu ridică mâna înainte ca tatăl său să vorbească.

– Tată, nu vorbi. Ai promis că mă vei lăsa să mă ocup eu de această problemă.

Tatăl său pufni din nou, se uită la Zhou Xiang rece și ieși.

Yan Ming Xu se ridică și spuse:

– Zhou Xiang, urmează-mă.

Zhou Xiang îl urmă sus.

În timp ce străbătea sufrageria, mama lui Yan Ming Xu se ridică brusc, ținând o tavă în mână. Se apropie de Zhou Xiang  și spuse încet:

-Tinere, poți să-l faci pe fiul meu să mănânce ceva?

Zhou Xiang nu știa de ce, dar îi dădură lacrimile.

Ea puse tava în mâna lui Zhou Xiang.

– Poți să-l faci să mănânce ceva?

Zhou Xiang luă tava, dădu din cap și îl urmă rapid pe Yan Ming Xu la etaj.

Cei doi ajunseră în fața camerei, care era cea mai retrasă de la etajul al treilea. Yan Ming Xu bătu la uşă.

– Ming Xiu, el este aici.

Aproape în secunda următoare, ușa se deschise, iar chipul lui Yan Ming Xiu apăru în fața lui Zhou Xiang.

Înainte ca Zhou Xiang să aibă timp să reacționeze, Yan Ming Xiu se repezi și îl îmbrățișă, strigând  deznădăjduit:

– Xiang Ge!

Yan Ming Xu se încruntă. Întotdeauna simțise că „Xiang Ge” al lui Yan Ming Xiu era prea familiar și avu un gând ciudat în inimă.

Zhou Xiang reuși să păstreze tava în mână. Inima aproape   că-i ieșise din piept. Simțind durerea lui Ming, rămăsese acolo pierdut, neștiind cum să răspundă.

Yan Ming Xiu era cu o jumătate de cap mai înalt decât Zhou Xiang. În acel moment, el își îngropase fața între umăr și gât.  Respira disperat, încercând să lase mirosul lui Zhou Xiang să-i umple nasul și tot corpul. Respirându-l, durerea pe care o suferea de multe zile, se atenua.

Știa că nu poate trăi fără Zhou Xiang, dar nu-și putea imagina cât de insuportabil era să fie forțat să se despartă din nou de Zhou Xiang. Și-a tot spus că trebuia să se calmeze, că trebuia să-l convingă tatăl său. Nu recunoscuse niciodată înfrângerea, chiar voise să sară de la fereastră de multe ori. Voia să fie cu Zhou Xiang. Voia să doarmă cu Zhou Xiang. Voia să se scufunde fără limite în corpul lui Zhou Xiang. El aparținea lui Zhou Xiang și Zhou Xiang îi aparținea lui . Nimic nu mai conta.

Nu știa dacă era deja bolnav. Poate nu era dor, ci doar un fel de panică. Când nu-l putea vedea pe Zhou Xiang, intra în panică. Era mereu îngrijorat că acesta va dispărea din nou și că el, Ming, va cădea din nou în acel abis fără speranță. Așa că acum,  când îl putu ține pe Zhou Xiang în brațe, se simți în siguranță.

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
1
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Cascadorul

Cascadorul

Înlocuitorul profesional într-un corp nou
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2017 Limba nativă: Chineza
Cascadorul, cu titlul original Înlocuitorul profesionist într-un alt corp  scrisă de Shui Qian Sheng e un webnovel care a avut un mare succes chiar de la începutul primului capitol. Acest roman povestește istoria lui Zhou Xiang( Joe în serial) și a lui Ming. Zhou Xiang este cascadorul lui Wang Yudong, un tânăr actor celebru. Îl întâlnește pe Ming întâmplător, iar cei 2 au o relație profundă.  Însă  Ming l-a văzut întotdeauna ca înlocuitorul lui Wang Yudong atât ca profesionist cât și ca partener de sex. Când va înțelege acest lucru, Zhou Xiang va pleca să lucreze în munți la un film. El va avea grav un accident  în aceeași zi cu o altă persoană care are același nume ca al lui. După 2 ani Zhou Xiang se trezește în corpul acestei persoane. Dar destinul îl readuce să trăiască aceeași viață ca înainte, cu aceeași oameni și îl reîntâlnește din nou pe Ming. În această viață, Ming își dorește ca Zhou Xiang să nu fie mort și să revină alături de el ca înainte. Ming încearcă să afle adevărul despre ultimele zile ale acestuia. De data aceasta Ming se va îndrăgosti nebunește de Zhou Xiang. Dar oare acesta va reuși să-l ierte? ...................................................................................................................... Știați că...?
Romanul Înlocuitorul profesional într-un alt corp(Cascadorul) a fost conceput inițial pe net ca un webnovel. Era scris in fiecare săptămână sub forma de foiletoane și el ținea cont si de mesajele trimise de către cititori.
Scrierea cărții a durat 2 ani, din 2017 în 2019. Pentru a o putea publica in carte pe foaie de hârtie ea a folosit o editură din Taiwan. In 2020 ea a apărut sub formă de carte adevărată. Aceasta diferă cam 20% de prima apariție e-book in 2019.Scriitoarea a modificat câteva capitole in versiunea 2020.Cartea a fost tradusă in mai multe limbi asiatice, printre care thailandeza. E-book thailandeză a fost publicata in 2021 și se găsește pe Meb+ în versiunea cea mai recentă.????????
Această traducere este realizată după cartea publicată în thailandeză pe situl Meb +.
...........................................................................................
NOTA TRADUCĂTORULUI Dragi cititori, începem azi o nouă aventură. Mulți dintre voi mă cunosc de la traducerea Păunului Roșu. Sper să mă urmăriți și să vă îndrăgostiți de Ming și de Zhou Xiang tot atât de mult ca de Lu Yi Peng și Kong Shuai. Traducerea se face după ediția thailandeză care mi se pare foarte corectă. Sunt foarte multe capitole, afișez pe măsură ce traduc. Scriitoare a dat acordul la traducerea cărții în orice limbă. În limba thailandeză o putem găsi pe Meb + în versiune gratuită. Eu și Nuvele la cafea vă urăm o lectură plăcută și răbdare la traducere. Mulțumesc, AnaLuBlou Serialul poate fi urmărit aici: https://rainbow-love.ro/series/cascadorul-2024/      

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset