Cei doi se săturaseră șă-și petrecură timpul în casă încă o zi. Li Shuo simțea că trebuie să meargă acasă. Se temea că mama lui va crede că ieșise ca să facă prostii. Își permisese asta de câteva ori la douăzeci de ani, dar la vârsta asta nu voia să le mai dea părinților lui o astfel de impresie.
Zhao Jin Xin se uită la el cu milă.
– Atunci du-te acasă și stai la masa cu părinții tăi, apoi întoarce-te la mine.
– Trebuie să petrec timp și cu părinții mei, spuse Li Shuo ciupindu-l de nas râzând.
– Mergem mâine la o întâlnire?
– Da, unde mergem?
– Unde vrei să mergi?
– Vreau să facem dragoste, spuse Zhao Jin Xin cu sinceritate.
Li Shuo îl privi câteva secunde cu un nod în piept și nu se putu abține să nu râdă.
– Unde vrei să mergem să facem sex, perversule?
Zhao Jin Xin zâmbi misterios.
– Mâine vii la companie? Hai să discutăm mai întâi contractul cu avocatul, apoi te duc eu acolo.
– Bine.
Li Shuo îi arătă obrazul.
– Dă-mi un sărut, unchiul pleacă.
Zhao Jin Xin îl cuprinse ceafa cu mana și-i blocă cu putere acele buze moi, sărutându-le cu ardoare. Ochii lui Li Shuo se mijiră cu un zâmbet, agățându-se de gâtul lui ca răspuns la sărutul dulce și îmbătător.
Zhao Jin Xin îi dădu drumul lui Li Shuo, pe care îl sărutase până la sufocare, privindu-l cu o pereche de ochi plini de poftă de culoarea florilor de piersic.
– Oare unchiului îi va fi dor de mine când va pleca?
– Bineînțeles, spuse Li Shuo zburlindu-i părul și spunându-i cu blândețe.
– Ne vedem mâine.
Zhao Jin Xin își țuguie buzele.
– Chiar trebuie să pleci?
– Fii cuminte.
Zhao Jin Xin îi mai dădu un sărut.
– Chiar pleci? Chiar așa? Serios? sărutându-l cu fiecare întrebare, mâna lui agățându-se de talia lui Li Shuo și refuzând să-l lase să plece.
Li Shuo pufni în râs.
– Ticălos mic. Ei bine, dacă chiar trebuie să pleci, voi fi mâine devreme la birou, bine?
Zhao Jin Xin se bosumflă și-l eliberă neputincios.
– Ne vedem mâine.
Li Shuo plecă cu zâmbetul pe buze, iar în drum spre casă, tot nu se putu abține să nu-și ridice colțurile gurii zâmbind când se gândi la Zhao Jin Xin. Trecuse mult timp de când nu mai experimentase o bucurie atât de pură de a fi îndrăgostit.
Acasă, văzându-i înfățișarea primăvăratică, părinții lui puteau mai mult sau mai puțin să ghicească ce se întâmplase, așa că nu l-au întrebat prea multe despre unde fusese în ultimele două zile.
Li Shuo se afla în birou și vorbea cu tatăl său despre colaborarea cu EnNan. Cei doi erau practic pe aceeași lungime de undă, iar el îi mai spunea tatălui său că problemele de acasă s-au rezolvat și că plănuiește să se întoarcă acasă după ce termină contractul.
Domnul Li suspină.
– Întoarce-te, ai stat destul de mult de data asta. Eu și mama ta simțim că nu vei sta mult timp.
Un sentiment de vinovăție răsări în inima lui Li Shuo.
– Tată, îmi pare rău că am stat departe de tine atâția ani.
– Nu trebuie să-ți pese, eu și mama ta suntem sănătoși. Hai să vorbim mai târziu despre viitor. Dacă nu vrei să te întorci, peste câțiva ani nu o să mai fac asta. O s-o iau pe mama ta înapoi în China. Apa și solul din Jiangnan sunt potrivite pentru pensionari.
– Ei bine, o să mă întorc și eu să vă văd mai des.
Domnul Li zâmbi.
– Te-ai îndrăgostit de curând?
– Ha, ha, ha, râse sec Li Shuo.
Dacă ar fi fost vorba de altcineva, ar fi recunoscut cu grație, dar obiectul era Zhao Jin Xin …… El chiar nu știa cum să explice asta.
– Fiule, ai numărat de câte ori ai vorbit cu mine?
Li Shuo pufni.
– Ce s-a întâmplat, vrei să mă critici?
– Pentru ce te critic? Mama ta nu este aici, așa că hai să avem o conversație deschisă între tată și fiu.
– Ei bine, …… oficial, de opt sau nouă ar trebui să fie.
– Când erai mai tânăr, era în regulă să te distrezi, fiule, și erai atât de bun în a atrage fluturii. Dar nu ar trebui să te gândești să te așezi la casa ta acum?
Li Shuo spus neputincios.
– Tată, eu chiar nu sunt ceea ce credeți voi. De fiecare dată când vorbesc despre sentimentele mele sunt serios.
Înțelegea de ce părinții lui nu prea aveau încredere în el în această privință pentru că cea mai lungă relație pe care o avusese fusese cu prietenul său din facultate – trei ani. Restul veniseră și plecaseră prea repede. Părea că se îndrăgostise din nou și acum chiar îi era greu să se descurce.
– Deci nu e nimic în neregulă cu caracterul sau personalitatea ta. Atunci de ce te tot desparți?
Li Shuo își frecă palmele și lăsă să iasă un zâmbet amar.
– Nu pot spune cu siguranță, dar știu nu este pentru că sunt un afemeiat sau un trișor, nu m-am gândit nici măcar o dată la asta.
Și el se gândise mult timp la această problemă. De cele mai multe ori se întâmpla ca, după ce se înțelegeau bine, relația să se stingă, sau pentru că avea un temperament bun, cealaltă parte începea să se amestece excesiv în munca, viața și prieteniile sale, iar aceste două cazuri de despărțire erau cele mai frecvente. Se părea că, cu cât se străduia mai mult să mențină o relație, cu atât se prăbușea mai repede, așa că s-a gândit că, încercând un alt tip de relație – cum ar fi cu Zhao Jin Xin – ar putea rezista în timp. Cel puțin până acum, Zhao Jin Xin îi oferise aproape cele mai multe surprize și bucurii.
Domnul Li a suspină din nou.
– Atunci chiar nu te înțeleg, și nu vrem să te grăbim, dar acum ești atât de așezat în slujba și în viața ta. Nu ar fi frumos să găsești pe cineva care să-ți fie tovarăș și să vă găsiți o mamă surogat pentru un copil sau ceva de genul acesta?
Li Shuo zâmbi.
– Tată, întotdeauna mi-am dorit să mă așez la casa mea, dar asta depinde tot de soartă, nu-i așa?
– Oricum, tu, încă de când erai copil, rareori ne lași să ne facem griji, iar noi credem în tine. Tu îți controlezi propria viață. Indiferent de ce se întâmplă, dacă te simți fericit, asta este cel mai important.
Li Shuo zâmbi și încuviință.
Li Shuo profită de faptul că Xiang Ning încă nu dormea pentru a comunica cu EnNan despre progresele înregistrate. După ce discută, Li Shuo întrebă despre situația recentă a firmei. El se preocupa din tot sufletul de propriul caz și de problema lui Lee Cheng Xiu, în schimb a uitase să se gândească la firmă.
– Totul e bine, până te întorci.
Simțind că Xiang Ning ascundea ceva, Li Shuo continuă.
– Frate Xiang, a fost afectată firma?
– Impactul este cu siguranță simțit. Cercul de audit este atât de mare, Nouă, celor din domeniul financiar, ne este foarte frică să nu ne fie afectată reputația. Deși putem clarifica acest caz în cele din urmă, străinii vor fi totuși suspicioși.
Li Shuo își înăbuși vocea.
– M-am gândit la asta, dar lucrurile s-au întâmplat deja și nu avem ce face decât să le înfruntăm.
Făcu o pauză și se gândi brusc la ceva.
– Este posibil ca Liang să aibă îndoieli?
Liang era un alt partener al firmei sale. Amândoi fuseseră atrași în parteneriat de Xiang Ning, iar prietenia în sine nu era prea profundă.
Xiang Ning rămase tăcut pentru o clipă.
– Este mai bine să așteptăm până te întorci.
Li Shuo socoti că managerul general Liang era nemulțumit de impactul negativ pe care îl cauzase firmei, dar fusese liniștit de Xiang Ning, cee ace era de înțeles. La urma urmei, era într-adevăr vina lui, și se gândea să le dea lui Xiang Ning și managerului general Liang mai mult decât doar o compensație pentru dividendele din acest an.
După ce închise telefonul, Li Shuo se gândi la problema firmei și, în timp ce se gândea la ea, chipul lui Zhao Jin Xin îi apăru în mod inexplicabil în minte.
Nu se putu abține să nu râdă.
Ce pot să fac? Nici măcar nu mă pot gândi la afaceri.
Își scoase telefonul mobil și îi trimise un mesaj lui Zhao Jin Xin.
Ce faci?
Zhao Jin Xin răspunse rapid.
– Mă gândeam la tine.
Li Shuo zâmbi. Voia să-i dea și el un telefon, dar se temea că ar fi fost interminabil și ar fi părut prea puțin profesional pentru un bărbat de vârsta lui.
– La ce oră vrei să mergem mâine la birou?
– La ora nouă e bine.
– Așa devreme?
– Vreau să te văd mai devreme.
Li Shuo nu-și putu stăpâni colțurile gurii să nu se ridice, dar tot nu se putu abține și formă numărul.
– Hei, Li Shuo, spuse Zhao Jin Xin cu o voce leneșă.
– Acasă? întrebă Li Shuo cu un zâmbet.
– Da, nu vreau să ies. Nu e distractiv afară. Mai bine stau acasă și mă gândesc la tine, spuse Zhao Jin Xin râzând.
– De ce e gura ta atât de dulce, de la cine ai învățat asta?
– Încă nu e nevoie să învăț nimic. De îndată ce mă gândesc la tine, sunt neștiutor, spuse Zhao Jin Xin cu nerușinare.
Cei doi flirtau îmbietor și, înainte de a-și da seama, telefoanele lor mobile rămaseră fără baterie, iar Li Shuo adormi cu urechile pline de dulceață.
A doua zi dimineață devreme, Li Shuo își scoase un set nou de haine, se bărbieri și-și aranjă cu grijă părul, se privi în oglindă, zâmbi satisfăcut, își luă lucrurile și ieși.
La sosirea la Grupul EnNan, Li Shuo dădu direct peste tatăl și fiul familiei Zhao.
Ochii lui Zhao Jin Xin se luminară imediat ce-l văzu, iar Li Shuo se simți flatat în sinea lui.
Zhao Rong Tian glumi.
– Li Shuo, ești extraordinar de chipeș astăzi, de ce nu vii în compania noastră, iar KPI-urile personalului feminin vor crește cu siguranță.
Li Shuo râse.
–Mă voi duce la filiala dvs din capitală pentru a ajuta la creșterea performanțelor.
Zhao Rong Tian râse.
– În regulă, voi doi ocupați-vă și finalizați contractul cât mai curând posibil.
După ce Zhao Rong Tian plecă, Zhao Jin Xin îl apucă de braț pe Li Shuo și spuse râzând.
– De ce ești îmbrăcată atât de atrăgător și îndrăznești să mă numești impudic?
– Port doar un nou set de haine, unde este exagerarea?
Li Shuo își umflă pieptul, era încă destul de încrezător în aspectul său.
– Ce rost are să porți un set nou, dacă tot trebuie să îl dai jos?
Li Shuo zâmbi.
– Ai grijă cum vorbești în public.
Întorcându-se în birou, Zhao Jin Xin deschise ușa și-l lipi pe Li Shuo de perete și-l sărută cu asprime, sunetul buzelor și al dinților lui fiind ambiguu.
– Bine, bine, oftă Li Shuo și-l-a împinse.
– Credeam că mergem la un avocat.
– De îndată ce te văd, nu mai vreau să fac nimic, spuse Zhao Jin Xin la urechea lui Li Shuo.
– Vreau doar să ți-o trag.
Li Shuo râse și-l ciupi de talie.
– Nu te mai prosti, hai să terminăm mai întâi cu afacerile.
Zhao Jin Xin spuse enervat.
– Bine.
Li Shuo îndreptă cămașa cam dezordonată a lui Zhao Jin Xin.
– Să mergem.
Zhao Jin Xin îl cuprinse pe Li Shuo în brațele sale cu o mână și-i mai dădu un sărut înainte de a-i da drumul.
Cei doi se duseră la departamentul juridic, unde avocatul era deja pregătit și începură să analizeze contractul pe loc. Deoarece Li Shuo și Zhao Rong Tian vorbiseră deja despre el, astăzi era vorba doar de a discuta câteva detalii, ceea ce era plictisitor, dar și progresa rapid.
Zhao Jin Xin își pusese costumul său obișnuit și-și luase o față serioasă, arătând destul de profesionist la masa negocierilor, iar Li Shuo se gândi că și Zhao Jin Xin așa era sexy ca naiba. Ieșeau scântei în schimburile ocazionale de priviri, dar din fericire, amândoi erau sobri și nu pierdeau din vedere afacerile în timp ce flirtau în secret peste avocat.
Avocatul nu era prost și, după ce cei doi au schimbat priviri de câteva ori, a observat și a tușit încet.
– Să facem o pauză?
– Nu e nevoie, hai să parcurgem contractul imediat, spuse Zhao Jin Xin zâmbind și se uită la Li Shuo.
Li Shuo văzu că avocatul părea să aibă probleme cu spatele și că se mișca mereu după ce stătea mult timp, așa că spuse.
– Avocatul Chen este obosit, nu-i așa? Haideți să bem un ceai și să ne relaxăm câteva minute.
Avocatul, ca și cum ar fi ușurat, a apăsat interfonul, spuse secretarei să trimită niște răcoritoare, și el însuși se ridică, întinzându-se, și-și amintit brusc ceva.
– Hei, apropo, Zhao Xiansheng , ai banii domnului Shao? Investiția a fost finalizată?