Zhao Jin Xin aduse micul dejun înapoi în dormitor, dar Li Shuo nu mai era în pat. Se auzea zgomotul apei curgătoare care venea din baie.
Puse jos micul dejun și împinse ușa de la baie. Prin aburi, vedea silueta lui Li Shuo care era cu spatele la el. Acel umăr, acea talie, acel șold, acel picior, fiecare părticică reflecta forța și frumusețea. Pielea hidratată de apă emana o strălucire suavă, urmele de iubire și de dorință de pe spatele lui îi făceau inima să înnebunească. Chiar și vârfurile ușor curbate ale părului erau o puternică tentație.
Zhao Jin Xin își mușcă buza, iar ochii lui deveniră adânci și goi.
Li Shuo păru să observe ceva și-și întoarse capul brusc.
Amândoi tresăriră, iar Zhao Jin Xin tuși usor pentru a-și acoperi jena.
Li Shuo zâmbi.
– Te uiți pe furiș, nu?
– Nu mă uitam pe furiș, spuse Zhao Jin Xin privindu-l fără să clipească.
– Mă uitam deschis.
Li Shuo opri apa , luă prosopul de baie și se întoarse încet.
Zhao Jin Xin fluieră, așteptând cu nerăbdare.
Cu toate acestea, când Li Shuo se întoarse, își acoperi partea inferioară a corpului cu prosopul. Uitându-se la fața lui Zhao Jin Xin care căzu instantaneu, nu putu să nu râdă.
– Li Shuo este din nou agresiv.
Zhao Jin Xin era ca un iepure cu urechile lăsate în jos, ofilindu-se.
– Nu e ca și cum nu ai mai văzut-o până acum, spuse Li Shuo scuturând mâinile și stropindu-l, apoi își șterse corpul.
Zhao Jin Xin luă un halat de baie din dulap, îl scutură și-l ținu deschis cu mâinile ca un domn.
Li Shuo se întoarse cu spatele și întinse mâna spre Zhao Jin Xin pentru a-l ajuta să-și pună halatul de baie.
Zhao Jin Xin îl îmbrățișă din spate și, în timp ce-l ajuta să-și lege cordonul halatului de baie, spuse ambiguu.
– Miroși atât de bine. De ce nu mi-am dat seama că gelul meu de duș miroase atât de bine?
Li Shuo zâmbi și spuse.
– Poate că nu îl folosești des.
Zhao Jin Xin îl îmbrățișă și-l legănă dintr-o parte în alta spunându-i cochet.
– Data viitoare vreau să fac o baie cu tine.
– Bine, lasă-mă să mănânc mai întâi.
Li Shuo consumase atât de multă energie noaptea trecută, încât avea senzația că stomacul i se dezumflase.
– Te voi hrăni.
– Du-te în sufragerie și mănâncă.
– Du-te în sufragerie și te voi hrăni.
Zhao Jin Xin părea dornic să încerce.
Li Shuo spuse neputincios.
– Bine, bine, bine.
Li Shuo nu voia ca postura lui de mers să pară ciudată, așa că își îndreptă spatele și păși cât mai drept posibil. Cu toate acestea, chiar și astfel de mișcări obișnuite afectaseră părțile sensibile și îi provocau o durere jenantă iar colțurile gurii îi tresăriră în timp ce făcea câțiva pași dificili.
Zhao Jin Xin întinse mâna să-l îmbrățișeze, dar Li Shuo îl apăsă pe umăr cu o expresie de “nu îndrăzni”.
Zhao Jin Xin îi zbură un sărut.
– Bine, du-te singur, eu mă duc să pregătesc vasele.
Li Shuo profită și se aplecă în grabă. Expresia feței era și ea puțin încordată, iar spatele îi era atât de dureros încât practic se topea.
Merse spre sufragerie unde Zhao Jin Xin pregătise deja micul dejun: terci alb cu câteva feluri de mâncare simple, toate fără condimente și ulei, foarte ușoare. Li Shuo fu stânjenit și emoționat de cuvintele și acțiunile lui Zhao Jin Xin care reflectau grija.
– Poftim, gustă. Terciul abia a fost încălzit, vezi dacă e fierbinte.
Li Shuo luă o gură de omletă cu roșii, care era foarte dulce. Cu cât era mai simplu felul de mâncare, cu atât mai mult era testată de fapt măiestria, și-l lăudă.
– Delicios. Deci știi să faci și mic dejunuri chinezești.
– Pot face multe, spuse Zhao Jin Xin cu o față misterioasă.
– Cunosc, de asemenea, o mulțime de poziții, așa că te voi lăsa să te bucuri de toate în viitor.
Li Shuo râse și-l certă.
– Ești neserios.
– Apropo, mătușa te-a sunat azi dimineață.
– O să mă întorc la ea mai târziu.
– Am răspuns eu.
Li Shuo aproape că se înecă când spuse surprins.
– De ce ai răspuns?
– Nu te-ai întors toată noaptea, mătușa trebuie să fie îngrijorată. Nu știam când te trezești, și îmi era teamă că e neliniștită, spuse Zhao Jin Xin ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Am spus că ai băut cu mine. Ai băut prea mult și ai dormit la hotel.
Li Shuo suspină ușurat. Cu gura lui Zhao Jin Xin, chiar se temea că mama lui va auzi ceva.
Zhao Jin Xin se uită adânc la Li Shuo și râse.
– Ce, ți-e teamă că vor afla?
Li Shuo făcu o pauză și întrebă retoric.
– Nu ți-e frică?
– Nu, ce este atât de înfricoșător?
– Nici mie nu mi-e frică, spuse Li Shuo ridicând din umeri.
– Doar că nu cred că e momentul potrivit.
Zhao Jin Xin zâmbi fără să se miște.
– Așa este.
Apoi schimbă subiectul.
– Aceste frunze de muștar au fost murate de bucătarul meu. Sunt deosebit de delicioase cu congee, încearcă-le.
– Bine, bine.
Cei doi mâncară și se cuibăriră să asculte muzică și să vorbească.
Li Shuo îi povesti lui Zhao Jin Xin despre experiențele sale din Africa și se sufoca vorbindu-i despre suferința pe care o văzuse cu ochii lui.
Zhao Jin Xin ascultă cu atenție, frământând din când în când palmele largi ale lui Li Shuo, ciufulindu-i părul fin și moale, imaginându-și cum arăta acel Li Shuo de douăzeci și ceva de ani, un Li Shuo puțin rebel și naiv. Gândindu-se la asta, regreta profund că cei doi nu se cunoscuseră mai devreme. Cât de mult i-ar fi plăcut să-l vadă pe acel Li Shuo.
Zhao Jin Xin povesti, și el, propriile sale experiențe atunci când era la școală, pentru că era dependent de sporturi extreme în liceu. De două ori aproape că murise, apoi fusese martor unui coleg de clasă care suferea de o boală terminală, când viața i se ofilea fără speranță, așa că încetase să se mai joace, ceea ce-i făcu pe părinți să se îngrijoreze.
Cei doi stătură de vorbă toată după-amiaza fără să-și dea seama, cunoscându-se mai bine. Li Shuo simțea că se atașează din ce în ce mai mult de acest tânăr. Aveau o educație asemănătoare, nu prea existau diferențe de valori, iar personalitățile lor erau foarte compatibile și nu era ușor să întâlnești o astfel de persoană care să se potrivească din toate punctele de vedere. Cel mai important, pasiunea intensă care putea izbucni atunci când cei doi erau împreună îl intoxica.
Când veni noaptea, Li Shuo credea că era timpul să plece acasă, iar Zhao Jin Xin se agață de talia lui și refuză să-i dea drumul.
Li Shuo spuse zâmbind.
– Totuși, nu mă lași să mă duc acasă, așa de ticălos.
– Nu pleca.
Zhao Jin Xin nu voia să renunțe.
– Rămâi cu mine.
– Am fost cu tine timp de două zile și două nopți, tinere stăpân.
– Rămâi cu mine din nou, spuse Zhao Jin Xin clipind din ochii săi inocenți.
– Dacă nu te văd, îmi va fi mereu dor de tine.
Li Shuo îi atinse fața și-l tachină.
– Atunci gândește-te la asta.
– Nu, nu te voi lăsa să pleci.
Zhao Jin Xin îl apăsă pe Li Shuo cu toată greutatea corpului său, și începu să-l sărute cu forța.
Li Shuo îndepărtă în grabă capul mare și blănos. Nici măcar nu putea să meargă bine, nu trebuia să stârnească focul.
– Li Shuo, nu pleca, nu voi face nimic, imploră Zhao Jin Xin cu milă.
Li Shuo dezvălui un zâmbet afectuos.
– Bine, bine, nu plec, mai rămân încă o noapte.
De fapt, nici el nu era dispus să plece, cei doi fiind exact în perioada de dragoste fierbinte. În mod natural nu se puteau sătura de fiecare minut și de fiecare secundă împreună.
În acel moment, sună telefonul mobil al lui Li Shuo. Îl luă și văzu că era din China așa că se grăbi să răspundă apelului.
– Hei, Xiang Ge.
– Ge, sunt două vești, una despre tine și una despre Li Cheng Xiu, pe care vrei să o auzi prima?
Vocea lui Xiang Ning părea entuziasmată.
Li Shuo era cât pe ce să izbucnească.
– Bineînțeles că este cea despre Li Cheng Xiu, dar își dădu seama imediat că Zhao Jin Xin era lângă el, așa că spuse.
– Spune-o pe a mea.
– Persoana juridică de la Penfield și-a schimbat declarația și a spus că nu ai fost implicat în acel incident.
– Minunat! spuse Li Shuo fără să se poată abține să nu plesnească cotiera canapelei.
– Mă întreb cu cât l-a plătit ticălosul ăla de Shao Qun ca să obstrucționeze justiția în felul ăsta!
Zhao Jin Xin se ridică de pe Li Shuo, răsucindu-și inconștient capul pentru a se uita pe fereastră.
– Da! Aceste lucruri lipsite de etică își vor primi pedeapsa mai devreme sau mai târziu, spuse Xiang Ning indignat.
– Cât de mult te-a întârziat. Ai fost în America timp de trei luni, nu-i așa, poți să te întorci oricând.
– Bine, mă întorc după ce mă ocup de contractul cu EnNan, la începutul lunii viitoare.
Li Shuo făcu o pauză, neliniștea crescând în inima lui.
– Atunci …….
– Oh, despre Li Cheng Xiu. Am aflat că Shao Qun a fost în orașul natal al lui Li Cheng Xiu cu ceva timp în urmă, așa că am trimis și noi pe cineva să verifice, și am aflat că Li Cheng Xiu ar plăti bani persoanei care întreține mormântul mamei sale în fiecare an. Calculând, momentul este luna viitoare sau următoarea, așa că vom putea afla unde este persoana respectivă până atunci.
Li Shuo trase aer în piept.
– Shao Qun este încă cu un pas înaintea noastră …….
– Nici măcar nu am făcut primul pas, și am controlat și mișcările de cont ale acelei persoane. Cel puțin pe Shao Qun îl vom localiza în același timp cu Li Cheng Xiu. Ge Li, nu trebuie să-ți faci prea multe griji. Xiao Li arată ca o fetiță, dar de fapt este foarte dur. Trebuie să fie bine. Tot ce putem face acum este să așteptăm. Tu vrei doar să-l ajuți, dar trebuie și să găsești pe cineva.
– Ei bine, Xiang, este foarte supărător pentru tine în perioada asta în care nu m-am putut întoarce în țară.
– Hei, nu fi atât de formal. Când te întorci, o să-ți fac o primire bună ca să speli ghinionul!
După ce închise telefonul, Li Shuo se simți puțin mai liniștit. Cel puțin acum existau indicii și trebuiau să încerce să-l găsească pe Li Cheng Xiu înaintea lui Shao Qun.
Zhao Jin Xin se uită la el.
– Ce este?
Li Shuo râse.
– Amândouă sunt vești bune, una este că mă pot întoarce acasă, iar cealaltă este că există o pistă despre Li Cheng Xiu.
Zhao Jin Xin dădu din cap și spuse.
– Felicitări.
Când Li Shuo văzu fața lui Zhao Jin Xin, înțelese imediat la ce se gândea, așa că întinse mâna, îi ciupi fața și râse.
– Gelos?
Zhao Jin Xin își coborî capul și nu spuse nimic.
Li Shuo își frecă părul și spuse cu blândețe și seriozitate.
– Jin Xin, nu aș fi fost cu tine dacă nu aș fi sfârșit cu Cheng Xiu din adâncul inimii. Așa că poți fi sigur că eu, Li Shuo, nu ți-am trădat niciodată niciun sentiment. Am o responsabilitate față de Cheng Xiu, nu pot să-l văd suferind, vreau să-l ajut, poți înțelege asta, nu-i așa?
Zhao Jin Xin zâmbi.
– Nu sunt atât de meschin, răspunse Li Shuo zâmbind și nu se putu abține să nu-l sărute.
– Cheng Xiu este o persoană excepțional de drăguță, o să vă prezint unul altuia cândva.
Zhao Jin Xin spuse un “hm” superficial.
– Mâine mă ajuți să îl îndemn pe avocatul companiei tale să facă contractul revizuit, iar când va fi gata, ne vom întoarce împreună în China?
– Da.
Li Shuo dezvălui un zâmbet revigorant.
– În sfârșit, mă pot întoarce. Aceste trei luni m-au sufocat cu adevărat și au întârziat atât de multe lucruri.
– Cum se face că te poți întoarce dintr-o dată?
– Persoana care m-a mușcat și-a schimbat declarația. Probabil că cel care a fost în spatele ei l-a autorizat.
Când Li Shuo se gândi la Shao Qun, nu se putu abține să nu simtă un val de dezgust. El nu fusese niciodată o persoană răzbunătoare, tratând oamenii cât se poate de tolerant. Dar numai Shao Qun, pentru prima dată în viața lui, îi dădu ideea de răzbunare. Cei ca Shao Qun nu aveau deloc puterea care să-l poată zdruncina, ceea ce îl făcea de două ori detestabil.
Tristețea din ochii lui Zhao Jin Xin dispărut în timp ce-i zâmbi.
– Este un lucru bun, trebuie să sărbătorim, voi deschide o sticlă de vin.
– Haide.
Zhao Jin Xin deschise o sticlă de vin bun și cei doi se întinseră pe tatami, bând și discutând. Vinul le dădu o stare de bună dispoziție, și intrară într-un extaz pe jumătate visător, pe jumătate treaz și, fără să-și dea seama se rostogoliră împreună, încurcați în sărutări și mângâieri.
Zhao Jin Xin fu foarte blând și îl servi confortabil pe Li Shuo, dar el însuși nu ajunse până la capăt.
În mijlocul beției sale, Li Shuo simțea o fericire imensă, de nedescris.
De fiecare dată când se îndrăgostea, Li Shuo se întreba dacă această persoană va rămâne cu el până la sfârșit. Întotdeauna crezuse că, având în vedere caracterul său, putea găsi o persoană calmă și docilă care să reziste mult timp, dar se pare că fusese împărțit în câte un “Li Cheng Xiu” după altul. Apariția lui Zhao Jin Xin îl făcu să înceapă să se îndoiască dacă nu cumva găsise persoana greșită înainte. Poate că, Zhao Jin Xin, atât de deschis, îndrăzneț, contondent, era persoana complementară, mai potrivită. Această persoană îi oferise multe surprize și multe alte surprize aveau să-i aștepte în viitorul lor.
