După ce Li Shuo se întoarse acasă, îl sună pe Wen Xiao Hui și-i spuse că asistentul său îi va livra cutia cu fructe pe care o adusese din Sanya.
Wen Xiao Hui mormăi câteva cuvinte și întrebă oarecum precaut:
– Li Ge, ești într-o dispoziție proastă? Este totul în regulă?
– E în regulă, de ce întrebi? spuse Li Shuo prefăcându-se calm.
– Oh, nu, am auzit doar că nu pari foarte energic, ești obosit?
– Ei bine, ți-am adus fructe proaspete.
– Bine, mulțumesc. Ah, da…continuă Wen Xiao Hui.
– Shao Qun a fost externat din spital.
Li Shuo lăsă să iasă un “oh” plat. Nu-i păsa ce se întâmplă cu Shao Qun, era mai bine să nu fie nevoit să audă niciodată acest nume legat de Zhao Jin Xin.
– El și Cheng Xiu se mută înapoi în capitală, în curând.
– Asta e bine, ne va fi mai ușor să ne întâlnim mai târziu.
– Da, da, cu noi prin preajmă, Shao Qun cu siguranță nu va îndrăzni să-l intimideze pe Cheng Xiu în viitor.
Li Shuo zâmbi fără să-și dea seama.
– Corect, Li Ge, de curând am mai întâlnit câțiva prieteni. Sunt modele, actori și mici afaceriști.Când ești liber, hai să te prezint.
Li Shuo râse:
– Xiao Hui, mulțumesc, dar nu m-am adaptat încă și vreau să stau singur pentru o vreme.
Se spune că cel mai bun mod de a trece peste o relație este să începi una nouă, iar el încercase să se apropie de alții, cum ar fi Xiao Qi, și se terminase prin a fi incredibil de ciudat, așa că nu avea de gând să se întâlnească cu altcineva până când nu se simțea pregătit.
– Înțeleg, înțeleg, singur e mai bine, serios. Mă gândeam că atunci când eram un fiu risipitor, eram ca un lup liber care aleargă pe pajiște, acum trebuie să anunț din timp când ies la un pahar, din păcate.
Li Shuo fu amuzat de descrierea lui Wen Xiao Hui, care spusese că “nu se potrivește cu realitatea“.
– Deci încă îți este greu să te îndrăgostești.
– Nu este adevărat, familia mă urmărește prea atent.
Wen Xiao Hui râse jucăuș.
– Deci, într-adevăr, este bine să fii singur.
– E bine să fii singur, spuse Li Shuo oftând ușurat.
Majoritatea lucrurilor rele din această lume sunt din cauza sentimentelor.
A doua zi, Li Shuo primi un SMS de la Zhao Rong Tian cu doar câteva cuvinte.
– Bine, mâine mă întorc în China.
Li Shuo decise să fugă astăzi înapoi în Sanya, altfel, dacă ar fi rămas la Beijing, ar fi fost imposibil să nu se întâlnească.
Tocmai rezervase biletul de avion când a primit un telefon de la tatălui său și avu un presentiment rău.
Domnul Li spuse fericit:
– Am auzit că unchiul și mătușa Zhao se întorc în China pentru a inspecta filiala și pentru a-și vedea fiul, așa că eu și mama ta plănuim să ne întoarcem cu ei. Nu am mai venit în China de peste doi ani.
Li Shuo nu putu decât să fie de acord:
– Da, veniți să vă arăt împrejurimile din Sanya.
– Bine, o să bem ceva la bătrânul Trey, haha.
Doamna Li puse mâna pe telefon:
– Fiule, e frig în China, ce haine ar trebui să aduc?
Li Shuo trebui să analizeze cu răbdare ce era potrivit să poarte în sezonul actual pentru ea, în timp ce îi trimitea un SMS asistentului său pentru a-și anula biletul spre Sanya.
Se gândi că, dacă trebuia să se întâlnească cu Zhao Jin Xin în acel moment, atunci va găsi o altă scuză.
În dimineața zilei de poimâine, cei patru bătrâni aterizară pe aeroportul din Beijing, iar Li Shuo se aștepta ca în starea în care se afla Zhao Jin Xin, cu telefonul care nici măcar nu funcționa, să nu fi venit să-și ia părinții, așa că se duse la aeroport.
Sosit la aeroport văzu că Zhao Jin Xin într-adevăr nu venise, dar Shao Wen era deja acolo. Când cei doi se întâlniră, amândoi se simțiră un pic ciudat și doar se salutară politicos.
După ce Li Shuo și părinții săi se regăsiră, merseră să schimbe amabilități cu Zhao Rong Tian și soția sa.
Zhao Rong Tian îl luă de mână pe Li Shuo și-l mângâie pe umăr:
– Li Shuo îți sunt recunoscător pentru favoarea pe care ți-am cerut-o data trecută. Îți mulțumesc.
Li Shuo spuse cu sinceritate:
– Nu spune asta, a fost simplă vizită. Nu am ajutat prea mult, sunt destul de jenat. Nu e vina ta, m-am întors în China ca să văd ce pune la cale puștiul ăsta.
Zhao Rong Tian se încruntă și nu știa dacă vorbea cu Li Shuo sau vorbea cu el însuși.
– Chiar nu s-a mai purtat așa. Este foarte ciudat …
Li Shuo se prefăcu că nu aude și luă nenorocitul de bagaj.
– Haideți, să mergem acasă.
Cele două familii se despărțiră la aeroport, iar Li Shuo își conduse părinții direct la casa lor.
Pe drum, domnul Li întrebă despre Zhao Jin Xin.
– Hei, ce se întâmplă cu Jin Xin? Nu a mai fost la serviciu de mult timp. Bătrânul Zhao ascunde asta, așa că nu se poate să se fi întâmplat ceva, nu?
– Nu e mare lucru. M-am dus să văd ce face și e bine. Poate este doar tânăr și leneș.
– Lui Jin Xin îi place să se joace, spuse doamna Li.
– Ați uitat cât de mult își îngrijora părinții când era mic?
– Nu cumva când era copil, fiul nostru s-a dus să organizeze un marș împotriva discriminării și a plecat în Africa pentru a fi profesor?
Li Shuo râse.
– Tată, nu am făcut asta pentru distracție și nu e nimic în neregulă cu asta, doar că nu e deloc același lucru.
Asistența socială era pentru el acum mai degrabă o obligație socială decât o modalitate de autodepășire. Avea un procent fix de cheltuieli pentru asistență socială în bugetul său financiar anual, dar nu va mai face niciodată nimic cu același entuziasm ca atunci când era mai tânăr, deși, desigur, era încă mândru de pasiunea pe care o simțise atunci. Cum putea fi comparat cu Zhao Jin Xin?
Nu voia să compare nimic legat de el cu Zhao Jin Xin.
Domnul Li râse.
– E adevărat, Xiao Shuo este cel care nu ne face probleme.
Înapoi acasă, Li Shuo își instală părinții și îl lăsă pe tatăl său vorbind cu Directorul General Cui la telefon. Acesta plecase în străinătate pentru a face afaceri, iar partea Sanya a proiectului era temporar preluată de oamenii domnului Cui de la sediul central.
Li Shuo plănuia să-l invite mâine pe Zhou Zhu Xing la cină pentru a-i oferi tatălui său o explicație detaliată a proiectului. Cu toate acestea, nu se aștepta ca Zhao Rong Tian să fi stabilit mai întâi o întâlnire la cină pentru a doua zi.
Li Shuo fu de acord în aparență, iar în după-amiaza următoare, începu să se prefacă a avea dureri de cap pentru a evita întâlnirea cu cele două familii.
Când se întoarse de la cină, domnul Li îl întrebă curios pe Li Shuo.
– Chiar nu știi ce s-a întâmplat cu Jin Xin? Nu ai auzit nimic? A slăbit foarte mult și nu este foarte energic.
Când Li Shuo îi auzi numele, ceea ce inițial fusese o falsă durere de cap deveni una reală și spuse:
– Chiar nu știu.
– Apropo, mâine dimineață noi doi vom merge la EnNan și vom discuta.
Li Shuo nu putu găsi o altă scuză pentru a se eschiva, așa că fu nevoit să fie de acord.
Doamna Li îi aruncă lui Li Shuo o privire ciudată și nu spuse nimic.
Când veni vremea să se culce, domnul Li se duse să facă o baie, iar doamna Li profită de ocazie pentru a intra în camera lui Li Shuo dorind să spună ceva.
– Mamă, ce s-a întâmplat? spuse Li Shuo bătând pe marginea patului.
– Ai vrut să mă vezi în legătură cu ceva? Vino să te așezi.
Doamna Li își strânse șalul și se așeză pe marginea patului, privindu-l pe Li Shuo cu o oarecare gravitate:
– Fiule ….
Li Shuo se încruntă și se uită la ea. Privirea aceea preocupată îl făcea să fie foarte nedumerit, evident că era ceva legat de cină. Ar fi putut …… Zhao Jin Xin să fi spus ceva? Din impuls o luă de mână.
– Mamă, ce s-a întâmplat? Ce este de ascuns între noi?
– … hei … spuse doamna Li, puțin stânjenită.
– … te-ai despărțit de Jin Xin?
Li Shuo nu era pregătit pentru asta, în ciuda faptului că era surprins, nu arătă asta ci zâmbi calm.
– Mamă, despre ce vorbești?
Nu știa dacă mama lui știa cu adevărat, sau dacă ghicea.
– Să nu-mi ascunzi nimic. Guang Shu mi-a spus totul când l-am întrebat.
Doamna Li suspină.
– Înțeleg de ce ne ascundeți asta. Nici măcar nu îndrăznesc să-l anunț pe tatăl tău. S-ar înfuria dacă ar afla.
Li Shuo se liniști.
– Mamă, suntem cu toții adulți. A fost o aventură și chiar dacă tata știe, nu are de ce să fie supărat, și în plus … spuse el coborându-și privirea,
– … acum că ne-am despărțit deja, este și mai puțin necesar să aducem vorba despre asta.
– Vai! suspină doamna Li, părând a fi puțin furioasă, dar neștiind cum să se descarce.
În cele din urmă își ridică pumnul și-l lovi ușor pe Li Shuo.
– Tu chiar …… încă mai îndrăznești să spui că tatăl tău nu se va supăra!
Li Shuo zâmbi cu amărăciune.
– Mamă, asta e treaba noastră. Doar să nu-i spui tatei. De ce ești supărată?
– De ce sunt supărată? Sunt supărată pe caracterul tău de a atrage fluturi! Jin Xin nu este o persoană obișnuită, este prietenul tatălui tău, plus fiul șefului, nu poți să-l părăsești pur și simplu.
Li Shuo rămase uimit.
Doamna Li clătină din cap și suspină.
– Xiao Shuo, nu privi relația voastră cu atâta ușurință. Este chiar atât de facil, vă întâlniți și vă despărți, cum poate funcționa asta? Jin Xin este mai tânăr decât tine, s-ar putea să existe unele lucruri care trebuie să fie temperate în personalitatea lui, așa că trebuie să vă înțelegeți. Au trecut doar câteva luni, uită-te cât de supărat este, mă simt vinovată.
Li Shuo își frecă fruntea, simțind cum durere îi despica în două capul și spuse blând.
– Mamă, lucrurile nu sunt așa cum crezi, noi … ei bine, nu ne putem înțelege și a fost o despărțire pașnică.
– Despărțire pașnică? ridică tonul doamna Li .
– Astăzi Jin Xin m-a tot întrebat de tine, iar el este și mai posomorât. Îndrăznești să spui că nu ai avut nimic de-a face cu faptul că a devenit așa?
Li Shuo deschise gura, dar nu putu să aducă nici un argument contra.
Din perspectiva celorlalți, el părea să fie partea “vinovată” și nu avea cum să spună toate dedesubturile relației dintre ei doi.
Doamna Li spuse:
– Xiao Shuo, chiar vreau să-ți găsești pe cineva cu care să te stabilești. Când A- Guang mi-a spus că tu și Jin Xin sunteți împreună, am fost atât de fericită. El se întâmplă să fie o oaie, iar cele două familii ale noastre sunt atât de apropiate. Relațiile nu pot fi forțate, știu, dar uneori nu poți nici să renunți la ele pur și simplu. Mama vrea în continuare să te gândești la asta și să rezolvi orice conflict, nu e ușor să-ți accepți destinul, bine?
Li Shuo se simți extrem de inconfortabil. Intenționa să-i spună mamei sale câtă agresivitate și câtă durere îi pricinuise această relație și că el credea că nu făcuse nimic greșit, dar uitându-se la privirea îngrijorată a mamei sale, era firesc să nu o poată spune. Nu putea decât să evite lucrul important și să spună:
– Mamă, crede-mă, ne-am despărțit dar nu a fost din pricina mea.
Doamna Li spuse pe un ton serios:
– Știu, trebuie să fi fost imatur și să fi făcut o greșeală, dar trebuie să le dai oamenilor o șansă să se corecteze, nu-i așa? Mama nu te forțează să faci ceva, eu doar îți spun. Chiar dacă acea persoană nu ar fi fost Zhao Jin Xin, ți-aș fi spus același lucru.
Indiferent de detalii, Li Shuo în situația de față, într-adevăr nu le putea rosti și ar fi fost de asemenea, inutil. Doi îndrăgostiți cu o diferență mare de vârstă pare să fie ceva șic. Cl mai mare era elegant, cel mai tânăr aparent decadent, oricine în locul mamei sale ar avea aceeași judecată. Nu putu decât să dea din cap resemnat, și spuse:
– Mamă, doar eu știu ce e în inima mea.
Doamna Li îl mângâie pe umăr și-l examină din nou cu atenție, zâmbind, cu un pic de tristețe în ochi.
Li Shuo era puțin furios de privirea ei.
– Mamă, ar trebui să te culci devreme.
Doamna Li suspină.
– Uneori mă învinovățesc că ți-am dat o educație prea bună, de aceea viața ta amoroasă este atât de neașezată.
Li Shuo o tachină.
– Deci ar trebui să-ți mulțumesc sau să te învinovățesc?
– Nu contează dacă îmi mulțumești sau mă învinovățești, mama vrea doar să fii fericit.
Li Suo își apăsă ușor fruntea pe a ei.
– Așa voi face, du-te la culcare.
După ce doamna Li plecă, Li Shuo se întinse pe spate pe pat, gândindu-se la dialogul dintre mamă și fiu. Era cu adevărat neputincios și greu de suportat. Mama lui avea dreptate. Conform gândirii mamei sale, dacă tatăl său ar fi aflat că l-a “părăsit” pe Zhao Jin Xin, ar fi fost furios. Din fericire, ei s-au despărțit deja, din fericire… Zhao Jin Xin plecase deja fără să se întoarcă.
Numai că, odată ce se gândi că a doua se va întâlni cu Zhao Jin Xin, această noapte urma să fie din nou una de nesomn.
au intrat părinți în scenă era de așteptat ,aștept să văd ce va mai fi descoperit despre Jin ,tot tind să cred că nu este atât de crud și că totul are o explicație ,îl iubesc pe Jin ….
Biata lui mamă, e îngrijorată.
Uite, de vezi, mama și tata sunt supărați că sau despărțit.
Dar de ce nu se gândesc că Jin poate a făcut ceva greșit de băiatul lor Li Shuo s-a despărțit de el.
Trebuie să fi spus sau făcut Jin ceva în timpul cinei. Acum să vedem cum va fi întâlnirea de la firmă.
Mulțumesc frumos
Păi, era normal să se gândească doar că Li Shuo a făcut ceva greșit pentru că pare calm.
Mama, tot mama rămâne,dar că sa te bage nasul în viața fiului ei,nu ar trebui ,să îl condamne că doar el ar fi vinovat, de aceasta despărțire …