Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake
☆═━┈┈━═☆
Volumul 2
Capitolul 14
Yi Mo plecase.
Părăsise reședința generalului și se întorsese peste noapte în munți, în pădurea casei familiei Shen, pe dealul solitar unde fusese îngropat Shen Qingxuan.
Stând cuibărit în curtea mică din munți, se uită la peisajul din jur care rămăsese neschimbat. Diverşi copaci începuseră să dea roade, iar fructele, atât coapte, cât și necoapte, atârnau de ramuri. Când încă mai locuia aici, lui Shen Qingxuan îi plăcea ca oamenii să-i dea fructe proaspete culese direct din copaci, refuzându-le pe cele spălate și curățate. Obișnuia să spună, „Sufletul fructului nu a plecat încă departe”. Adesea ținea în brațe piersici și prune proaspăt culese, pe care le mânca cu zeama lor picurându-i printre degete, uneori strâmbând din nas din cauza acriturii lor.
Ulterior, când părăsise munții și se întorsese în gospodăria familiei Shen, în timpul sezonului de recoltare, lui încă îi plăcea să se plimbe prin livadă. Xiaobao era mic pe atunci. Când obosea, îl lăsa pe acesta să se urce pe umerii lui pentru a culege fructe din copaci. Xiaobao alegea întotdeauna mai multe fructe deodată, toate fiind perfect coapte și dulci. Shen Qingxuan îl cobora apoi din copac, se așezau direct pe pământ și începeau să mănânce din fructe fără să le spele, mâncând până când fața li se înroșea de parcă ar fi fost beţi. În cele din urmă, ţinându-se de burtă, se întindeau, adormind sub copac.
Yi Mo abia dacă își mai amintea de câte ori îi cărase pe cei doi oameni beți înapoi în camerele lor, după ce mâncaseră fructe sub copaci.
Acum, reşedinţa familiei Shen dispăruse. Cu ani în urmă, un mare incendiu o transformase în ruine, iar perii și piersicii din curte dispăruseră fără urmă. Pe acea bucată de pământ fusese reconstruită o nouă reședință deținută de familia Fang, de asemenea o familie de negustori. Dar în comparație cu familia Shen de odinioară, aceasta era mult mai puțin distinsă. Grădina lor era stridentă și rudimentară, o reflectare a gustului urban. Yi Mo nu se mai dusese să o viziteze niciodată.
Numai acest munte rămăsese așa cum fusese el cu o sută de ani în urmă – roditor și plin de verdeață, cu ceața învăluind mereu izvorul termal din vârful său. Chiar și curtea mică casei de la munte era neschimbată. Dar, după doi ani de absență, mobilierul din curte se deteriorase din cauza expunerii exterioare. Scaunul de lemn de lângă trandafiri putrezise, iar cel care stătea cândva pe acel scaun, zâmbind în timp ce inhala parfumul trandafirilor, fusese îngropat demult sub pământ şi transformat în oase.
Yi Mo se simțea inconfortabil, ca și cum ceva îi apăsa greu pe inimă, îngreunându-i respirația. Voia să vorbească cu cineva, dar în jur erau doar păsări și animale sălbatice, ocupate cu pregătirea hranei pentru iarnă.
Yi Mo se duse la mormântul lui Shen Qingxuan. Tăbliţa funerară din piatră albastră se decolorase, fiind erodată de timp. Această piatră rezistentă își pierduse un strat din culoare, făcându-l pe cel din faţa ei să se întrebe ce altceva din această lume poate rămâne proaspăt și nepătat. Mormanul de pământ galben de deasupra mormântului lui Shen Qingxuan rămăsese netulburat, lipsit de buruieni, iar împrejurimile erau meticulos întreținute, un semn clar că fuseseră îngrijite de cineva în mod regulat.
Yi Mo știa că oricine vizita acest munte se oprea la acest mormânt, curățând praful, smulgând buruienile și arzând ofrande de hârtie în timpul sărbătorilor. Era ca și cum Shen Qingxuan devenise un fel de zeu al orașului Yongcheng.
Dacă reflectai un pic la asta, totul avea sens. Cu peste o sută de ani în urmă, vestea relației lui Shen Qingxuan cu un demon se răspândise în tot orașul. Cu cât informaţiile erau mai interzise şi ascunse, cu atât oamenii tânjeau mai mult după ele. Chiar și chestiunile banale se răspândeau din vorbă în vorbă dintr-un oraș într-altul. Deși amândoi fuseseră rezervați prin natura lor, această problemă nu putuse fi suprimată, răspândindu-se la scară largă.
Când Shen Qingxuan era în viață, îndurase mult dispreț și disprețuise mulţi oameni. În fața lui, oamenii îl numeau „Tânărul stăpân Shen”, iar pe la spate, adăugau epitetul „Stăpânul Iepure”, făcând aluzie la faptul că era pătruns pe la spate. După moartea sa, însă, aceiași oameni începuseră să-l vorbească de bine, să îl laude pentru virtuțile sale – amintind faptele sale bune şi eforturile sale de ajutorare în caz de dezastre, donațiile pentru construcția de poduri și finanțarea academiilor. Opinia publică se schimbase în întregime în favoarea sa, acțiunile considerate imorale sau necorespunzătoare nemaifiind menţionate în timpul vieții de după. Chiar și analele locale editate de administrația regională transformaseră relaţia lor într-o poveste romantică, consolidând-o ca pe o legendă locală.
La urma urmei, moartea era cel mai respectat lucru. În plus, piatra funerară a lui Shen Qingxuan purta o inscripție scrisă personal de către demon, care pretindea că era văduva supraviețuitoare a lui Shen Qingxuan.
Cine ar fi îndrăznit să-l denigreze acum? Cine și-ar risca viața atât de nechibzuit?
Ulterior, marele incendiu care mistuise gospodăria familiei Shen și care durase o zi și o noapte întreagă, fusese stins fără a lăsa urme de cadavre în urma sa. Zvonurile se schimbaseră din nou, oamenii spunând că Yongcheng era protejat de un nemuritor, iar acel nemuritor era nimeni altul decât cel al cărui nume era trecut pe piatra funerară a lui Shen Qingxuan.
De atunci, mormântul lui Shen Qingxuan nu fusese lăsat neîngrijit niciodată.
Yi Mo stătea cu picioarele încrucișate în fața mormântului, cu degetele mângâind piatra funerară. Era netedă, dar rece ca gheaţa. O mângâie o vreme, simțind un sentiment inexplicabil de sufocare – o frustrare de nedescris și de neevitat.
Singura persoană din această lume, care îi stătuse alături, îl înțelesese şi avusese grijă de el, era acum îngropată în pământ. Chiar dacă ar fi vrut să vorbească, nu era nimeni care să-l asculte. Putea doar să-și păstreze cuvintele în inimă și să le revadă în minte, ca un animal care rumegă.
După un moment de reflecție, Yi Mo se transformă în forma sa de șarpe. În loc să zăbovească pe lângă piatra funerară, el plonjă cu capul înainte în mormanul de pământ galben. Pământul alunecă în jos, dezvăluind o crăpătură prin care Yi Mo se strecură înăuntru.
Mormântul era negru ca smoala, impenetrabil de orice lumină. Mirosul de pământ se amesteca cu mirosul de lemn și oase putrezite, formând un miros urât și greu. Dar Yi Mo nu părea deloc afectat, continuând să se târască înainte până când atinse sicriul de lemn. Fără nicio ezitare, intră în el, făcând o gaură în suprafața sicriului. Mirosul din interior era și mai puternic.
Yi Mo se strecură în interiorul sicriului, oprindu-se abia atunci când simți rămășițele cadavrului. Se transformă din nou în formă umană și se întinse lângă el.
De îndată ce se întinse, simți ceva apăsându-l. Se întoarse repede într-o parte, doar pentru a se lovi din nou de ceva. Ce putea să fie? Cine altcineva mai putea fi în sicriu în afară de Shen Qingxuan? După ce fusese împins și înțepat de câteva ori, Yi Mo se enervă. Dădu toate oasele la o parte și îşi scutură degetele. Imediat o lumină verde apăru, luminând slab spațiul îngust, devenind treptat mai mare și mai strălucitoare.
Descoperise ceea ce îl apăsa: era osul degetului lui Shen Qingxuan. Ridicându-l, Yi Mo mormăi în sinea sa:
– Chiar și în această stare, tot nu te comporți adecvat.
Spuse acest lucru fără ruşine, fără a simţi că ar fi nepotrivit să invadeze sicriul cuiva, să se târască în el şi să-i ocupe teritoriul, ca și cum ar fi fost pe deplin îndreptăţit.
Folosind lumina de deasupra, Yi Mo se aşeză pe o parte și aranjă oasele cum trebuie. De asemenea, îndepărtă bucățile de pânză zdrențuite – hainele de înmormântare ale lui Shen Qingxuan – care se deterioraseră, considerându-le murdare. Găsindu-le inestetice, le dădu foc în sicriu, controlând flăcările cu puterea sa demonică pentru a nu provoca un incendiu.
După ce rearanjă toate oasele, Yi Mo găsi scalpul lui Shen Qingxuan, cu firele de păr încă atașate, și îl puse înapoi pe craniu. Cu toate acesta, găsindu-l neplăcut la vedere, ascunse scalpul și părul băgându-le sub pernă.
Cum nu mai avea nimic de făcut, Yi Mo se întinse din nou, ghemuindu-se pe o parte în interiorul sicriului. Stând cu fața la schelet, închise ochii, punându-și o mână deasupra pentru a se odihni pe oasele acestuia. Degetele îl zgâriau ușor, ca și cum oasele din brațele lui ar fi fost nu ale unui mort, ci ale unei persoane vii. Îi aminteau de acele momente în care Shen, atunci când îl îmbrățișa cu ochii închiși, în timp ce acesta își revizuia conturile sau citea câteva pagini, îi zgâria leneș corpul. Astfel de gesturi provocau de obicei câteva răsuciri jucăușe înainte ca el să își reia lectura, doar pentru a se agita din nou câteva pagini mai târziu. Deși se deranjau reciproc, în mod constant, se simțeau cumva naturali – pașnici și senini.
Yi Mo adormi în acest fel lângă schelet.
În timpul somnului, oasele se împrăștiară din nou din cauza mișcărilor lui. Coastele și oasele brațelor ajunseseră să formeze împreună o grămadă, iar craniul alunecase și căzu de pe perna sa de jad. Când Yi Mo se trezise, îl apucă imediat și îl strânse la piept.
Făcând asta, murmură cu voce joasă:
– Shen Qingxuan, uită-te la tine, nici când dormi nu poți sta liniștit.
După o clipă de tăcere, luă o tărtăcuță de alamă, deschizându-i gura pentru a elibera o aromă bogată și parfumată care umplu tot mormântul. Yi Mo scutură tărtăcuța, apoi se uită la craniul din brațele sale. Zâmbi slab și începu să vorbească cu el despre tărtăcuță și despre vinul din interiorul ei.
Acesta fusese, de fapt, un vin furat. Singurul capabil să prepare această „Băutură de o sută de zile” era nimeni altul decât taoistul care îl iluminase cu ani în urmă. Vinul produs de nemuritori era în mod natural de o calitate excepțională. Yi Mo cobora adesea muntele pentru a căuta reîncarnarea taoistului, dar nu îl găsea. În schimb, îl întâlnise pe bătrânul nemuritor, care se pregătea cu bucurie să desigileze vinul, spunând că fusese preparat timp de cinci sute de ani. Din respect pentru prietenul său din trecut, nemuritorul îi oferi lui Yi Mo să guste din vin, iar Yi Mo îl luase cu el.
Vinul, numit „Băutura de o sută de zile”, avusese nevoie de cinci sute de ani pentru a fi preparat, dar putea îmbăta pe cineva doar pentru o sută de zile – un fapt de care bătrânul era deosebit de mândru. Yi Mo făcuse o pauză atunci când povesti asta, mângâind craniul din brațele sale în timp ce îl întreba:
– Nu-i așa că e un prost?
Apoi, răspunzându-și la propria întrebare, spuse:
– Foarte prost.
Astfel de nemuritori proști trebuiau să fie rari în lumea nemuritoare. Yi Mo se gândise o vreme la asta și, fără ezitare, smulsese tărtăcuța nemuritorului și plecase, lăsându-l pe nemuritor în urmă, dând din picioare și blestemând:
– Șarpe nebun! Complet nebun!
Yi Mo își coborî din nou privirea la craniul din brațele sale. Acesta nu oferise niciun răspuns – avea oasele albe, iar orbitele negre îi dădeau o frumusețe aparte. Ce era așa frumos în asta? Luase o înghițitură de vin și, pentru o clipă, i se păru că aude o voce slabă din acea noapte cețoasă și ploioasă de demult, când în spatele perdelelor fluturânde auzise o mustrare tachinătoare:
– Tu, șarpe rău.
Șarpe rău.
Yi Mo închise ochii și bău tot vinul aflat în tărtăcuță. O perdea densă îi acoperi rapid vederea, ca un strat de ceață albă, iar dincolo de ea, i se păru că îl vede pe Shen Qingxuan, întins pe pieptul lui, zâmbindu-i cu ochi tandri.
– Shen Qingxuan.
Yi Mo strânse craniul în brațe și își lipi buzele de el, sărutându-l ușor și cu blândețe, arătând o tandrețe fără margini.
– Ai plecat pur și simplu așa, spuse Yi Mo, beat și îndurerat, ținând scheletul strâns la piept.
Buzele lui atingeau oasele reci în timp ce mormăia:
– Chiar te-am agresat atât de mult? De aceea mă respingi complet în această viață? Ce meschin din partea ta.
Era cu adevărat beat. Îmbrățișa strâns rămășițele lui Shen Qingxuan, dorindu-și să rămână în această stare de beție pentru totdeauna.

Shen Qingxuan
Cel mai mare tânăr stăpân al familiei Shen. După o căzătură într-un lac înghețat în copilărie, acesta a rămas mut, iar picioarele i-au fost paralizate de frig, fiind imobilizat într-un scaun cu rotile.
Yi Mo
Un șarpe demon (yao) care s-a cultivat timp de mii de ani. Inițial a fost un simplu șarpe, dar a fost luminat de un taoist și a putut să se transforme în om.
Shen Jue
Un demon (yao) jumătate om, jumătate lup. Părinții săi au fost uciși de Xu Mingshi la naşterea acestuia, așa că a fost adoptat și crescut de Shen Qingxuan și Yi Mo
Xu Mingshi
Un tânăr taoist de la Templul Qing Yun
Familia Shen:
Bâtrânul Stăpân Shen, stăpânul familiei Shen - tatăl lui Shen Qingxuan și Shen Zhen, Doamna Shen (mama biologică a lui Shen Qingxuan), Shen Zhen - al doilea fiu al familiei Shen, fratele mai mic al lui Shen Qingxuan, A doua doamnă - mama biologică a lui Shen Zhen, persoana responsabilă pentru accidentul lui Shen Qingxuan.
Primul capitol va fi postat în prima zi a Anului Chinezesc al Şarpelui, care începe pe 29 ianuarie 2025.
[video width="1280" height="720" mp4="https://www.nuvelelacafea.ro/wp-content/uploads/2024/12/Intampinarea-Sarpelui2.mp4"][/video]
Recenzie de Diana Olaru:


Plâng alături de Mo, cât de mult ii lipsește Shen și cât de dezamăgit este că Jiu îl respinge cu îndârjire.
Iubirea primită de la Shen, Mo nu o mai regăsește și îi lipsește foarte mult.
Cât dor trebuie să fie în inima lui încât să între în mormânt și să stea cu el acolo.
Tulburător capitol Buburuzo, dar îți mulțumesc mult pentru că ai tradus această poveste a lor.❤️❤️❤️
Da, n-ai cum sa citesti asemenea randuri si sa ramai impasibila. Si inima mea s-a strans atat la citire, cat si la traducere. O suferinta atat de mare incat voia sa se imbete si sa ramana beat pentru totdeauna langa ramasitele lui SQ. Multumesc si eu pentru impresii si aprecieri <3
Acest capitol mi-a sfasiat inima. As vrea sa-l iau în brate pe Yi Mo și sa-i spun ca-l iubesc mult ❤️❤️❤️
Iti dau voie sa-l strangi. Stiu ca tu chiar ai putea sa-l linistesti pentru ca il iubesti <3
❤️❤️❤️
Nu mi-am imaginat ca atât de tare ii simte lipsa lui Shen!Oricum,am citit printre lacrimi.Multumesc Buburuza!❤️❤️❤️
Si mie mi-au curs lacrimile. Suferinta lui Yi Mo ma termina. Nici Yi Mo, nici Ji Jiu nu sunt de criticat. Amandoi trec prin transformari, durere si neputinta 🙁 Multumesc mult <3
Un capitol foarte trist!
Suferinta lui Yi Mo este la cote inalte. Si Ji Jiu, desi neaga si scoate sabia la Yi Mo, o sa vedeti in capitolele viitoare ca de fapt in inima sa, este foarte preocupat de acesta. <3
un capitol sfâșiitor …iubire ,regrete , neputință ……amintirile te distrug sufletește dacă rămâi cu regrete …
întreaga descriere din amintiri e o poezie ,iar acest moment de dor nebun dormind in sicriu cu osemintele este descris cu atâta sentimente ,emoție că este greu să nu lăcrimezi …îmi pare rău de Yi MO ,dar el cred că trebuia să experimenteze ,dorul ,iubirea , neputința ,iar Sheen la iubit că un nebun ,sacrificând tot în viața lui ..a vrut doar iubirea lui necondiționată ..mulțumesc
Suferinta e pe masura unui demon puternic ca Yi Mo. Daca i-a fost dat sa treaca prin asta, inseamna ca poate duce. Tribulatia poate veni, iata, si sub alta forma, nu numai sub forma fulgerelor. In plus, karma isi spune si ea cuvantul. Dar stim ca dragostea invinge! Sa speram ca si in cazul lor. Multumesc mult, Nina! <3
Cu capitolul asta,cu gesturile lui,Yi Mo si-a sters toata ranchiuna pe care o aveam impotriva lui . Atata iubire are in inima lui iar Ji il respinge mereu .Normal ca si o caruta de lacrimi! Multumesc
Yi Mo nu este un simplu muritor. Suferinta lui trebuie sa fie proportionala cu puterea pe care o are. A gresit in viata anterioara, acum trebuie sa plateasca. Datoriile se platesc inainte de a ajunge la Cer. Dar sa fim optimiste… Shen Jue e cu ochii pe tati si sigur le va da o mana de ajutor. Multumesc mult, Paula! <3
Am inceput de ieri cu lacrimatul iar azi la citirea integrala a capitolului plang in toata regula.YiMo sufera enorm dar iubirea pt ShenQ este clar nemuritoare…..❤️❤️❤️
Da, la asa descriere, la asa trairi, nici nu ai cum sa nu te abtii de la lacrimat. Scriitoarea a vrut sa ne arate/descrie cat de mare e suferinta demonului. Si cum ai spus si tu..iubirea e nemuritoare, deci iubirea dintre ei trebuie sa continue, chiar si dupa reincarnare. Doar ca mai au de trecut niste obstacole <3 Te pup, Elena!!! :*
Daa, lacrimi și durere din partea lui Yi Mo, cât și din a noastră. E clat că toate am lăcrimat citind acest capitol. Yi Mo e nebun din dragoste, o dragoste pe care o simte mult mai intens, acum, când își dă seama că, chiar dacă l-a găsit pe Shen al lui reîncarnat, nu mai are nici o șansă la iubirea pierdută.
Un capitol deosebit de intens și atât de bine portretizat, am simțit că mi se sterpezeau dinții de pa fructele verzi pe care le mânca Shen, burta plină de aceleași fructe suculente….și am simțit la maxim delirul și nebunia lui Yi Mo în acel cosciug, doamne, mă trec toți fiorii…
Mulțumesc Buburuza!
Unde ași fi avut eu posibilitatea să citesc o asemenea capodoperă, dacă nu ai fi avut bunăvoința să o traduci pentru noi?
LOVE YOU!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Nu aveai cum sa nu lacrimezi. Iar azi cand am ascultat inregistrarea Live-ului Anei plangeam de nu mai puteam sa ma opresc. Si acel moment despre Shen m-a sensibilizat si pe mine. Cat a trait, oamenii il criticau, iar c-an n-a mai fost si-au dat seama de ajutorul lui si l-au ridicat la rang de zeitate. Impresionant. Yi Mo realizeaza abia acum ce a pierdut. <3 Multumesc mult, Manuela!!! <3
Imi este mila de Mo cel mI greu sentiment este dorul deci stiu cum este,imi place mult traducerea te apreciez pe tine ca om cat si ce traduci,sunt impresionata de carte cat si toate detaliile povesti este superbă imi place,astept cu nerăbdare urmatorul capitol. Cel mai emoționant capitol am varsat si cateva lacrimi dar tot mi-a placut,iti mulțumesc Bibica mea imi faci ziua mai buna cu cartea tradusă,te pup o zi minunata ca si tine,te apreciez mult cat si pe celelalte fete care traduc.Pup
Tu stii ca si eu te apreciez foarte mult . Este o carte foarte sensibila, o poveste de dragoste fantastica care ne impresioneaza pana la lacrimi. M-am straduit sa o traduc cat mai fidel, desi traducerea nu a fost dificila, deoarece autoarea si traducatorii au scris-o foarte frumos. Iti doresc o zi minunata si Pe maine! Caci si maine avem un capitol <3
Durerea lui YMo e atât de mare încât incepe sa o ia razna din cauza iubiri care ia oferit o Shen ,iar la aceea vreme nu înțelegea iubirea asta…Acum o regreta atât de mult încât a ajuns sa stea langa scheletul lui Shen…..Plâng pt YMo atât de tare încât îmi vine să mă duc în carte și să îl strang in brațe….multam
Și eu la fel❤️❤️
Si eu m-as duce. Durerea lui, dorul lui imi sfasie si mie inima. De aceea a si baut din vinul de 100 de zile…voia sa ramana beat si sa nu mai fie respins de Ji Jiu. <3 Multumesc Anne, Ana <3
Foarte frumos acest capitol. Dorul lui YiMo pentru ShenQ este parcă o durere tăcută. Cu câtă blândețe și tandrețe îl cuprinde în brate, pe cel care a fost cândva Shen. YiMo cel statuar, acum este doborât de tristețe.
Mulțumesc!❤️
Multumesc mult. Da, Un capito, frumos si trist in acelasi timp. Amintirile despre Shen il coplesesc. Ar vrea sa ramana in starea de betie pentru totdeauna <3 Multumesc mult! <3
Cât dor și durere adunate în tot acest timp, spre finalul capitolului abia mai vedeam să citesc din cauza lacrimilor care curgeau fără încetare!!
Am inima strânsă din cauza suferinței pe care Yi Mo o îndură, simte nevoia să vorbească despre asta cu cineva, dar nu mai este nimeni lângă el, dacă ar avea rost cred că ar urla ca să-și mai ușureze sufletul, dar totul este in zadar, nu mai poate schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat atunci!
Singura alinare în acest moment este să se strecoare lângă osemintele iubitului său și să-și verse oful în timp ce stă întins ținându-le strâns în brațe!⭐⭐⭐
Trist, sfâșietor capitolul, îmi pare râu pentru ei, fiecare dintre ei are sentimente ce trebuie clarificate!
Mulțumesc Buburuză dragă pentru minunata traducere! Spor și o zi frumoasă în continuare! ♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️
O suferinta mare, proportionala marelui sarpe. Nu aveam cum sa nu plangem. Durerea lui se simte in randurile acestui capitol. Shen nu se mai intoarce, iar Ji Jiu insista sa-i spuna ca el nu e Shen Qingxuan. Il doreste atat de mult. Ar vrea sa-i ofere toata dragostea pe care nu a stiut-o sa i-o dea in viata anterioara. Dar veti vedea in curand schimbarea lui Shen Qingxuan. :)) Va astept cu comentarii la capitolul de maine <3 🙂 Te pup si eu :*
Prea puține sau prea multe de spus….dar cu siguranță foarte multe de simțit…. Frumos, duios, dar mai ales foarte dureros!
DE multe ori m-am întrebat și m-am gândit – cine suferă mai mult? cel care pleacă? cel care rămâne?…..cred că aici este vorba despre cel care rămâne.
Suferi când este vorba de zile, de luni sau ani….dar când viața ta înseamnă sute de ani…și când iubești așa, este o suferință imensă.
Draga mea Gărgăriță….este o traducere superbă, am trăit și am simțit totul din toată inima. Mulțumesc din inimă!
Nu am mai scris și nu am mai comentat de mult timp, dar azi nu m-am putut abține.
A fost un capitol atât de frumos, o sensibilitate mare și o durere imensă, iar sentimentele și trăirile acestui demon, rece au fost de nedescris. Iubirea înmoaie orice inimă, oricât de rece ar fi.
Este impresionantă descrierea durerii lui, să umbli mereu prin locurile unde ai fost iubit cândva, să cauți pe acel om care te-a iubit, singurul care a fost alături de tine…..care te-a înțeles și iubit necondiționat este ….fără cuvinte.
Iar când dorul este atât de mare încât intri în mormânt, doar să-l mai atingi o dată… măcar oasele, asta este ceva ce poți doar simți, nu cred că există cuvinte să poți descrie.
Este atât de frumos scris, dar este și mai frumos tradus, adaptat… Fără cuvinte!
Multumesc. Aceste comentarii mari si detaliate ma impresioneaza maxim. Imi dau seama cat de mult va place cartea. Aprecierile voastre ma fac foarte fericita si nu stiu daca o sa gasesc prea curand o carte atat de buna sa o aduc pe blog. Povestea sarpelui demon si a tanarului stapan Shen a atins deja niste cote pe care nu stiu daca le voi mai atinge vreodata cu vreo carte. Multumesc mult pentru tot!!!! <3
Noi iti multumim pt. munca ta si pt. timpul tau. Eu am citit primul volum pe altundeva, automat…sau …oricum este sec, gol, nu am simtit mai nimic.
Dar acum in minivacanta asta, voi citi si voi comenta toata cartea.
Ce comenteaza fetele si ce-am citit eu….sunt 2 limbi straine.
Asa ca draga mea iti voi comenta fiecare capitol de la capat.
Pupicei cu sclipicei.
Cred ca ne dorim toate să simțim o dragoste atât de profunda și eternă cum a simțit și simte YiMo pentru Shen.
Se pare că și demoni își dau seama și regretă după ce pierd acea persoană care îi întregește.
Sfâșietor până la lacrimi. Cred că este cel mai dureros capitol din toat acest volum.
În primul a fost moartea lui Shen, iar acum durerea șarpelui.
Rămân în meditație și îmi doresc nemurirea…dorință deșartă…nu-i așa?
Mulțumesc! Sper ca ziua să îți fie mai veselă de cât acest capitol.
Asa il vad si eu, desi sfasietor mi s-a parut si cel cu piatra funerara, ultimul capitol al volumului 1, cand Shen a murit in bratele lui, iar el a scris pe tablita “vaduva”. Multumesc mult, Gianina <3 O sa fie bine, o sa vedeti 😛
cât de mult suferă Yi Mo,mi se rupe sufletul pentru el,sper să vină și zile mai bune pentru el în această viață a lui Shen (Ji Jiu)❤️
O sa vina..trebuie!! <3 Chiar de maine o sa vedem ca generalul deja ii simte lipsa 🙂 Multumesc mult <3
Doamne Dumnezeule ce capitol! Durerea lui Yi Mo m-a dărâmat. Știi ce m-a marcat? Grija cu care ii aranja oasele, grija cu care a îndepărtat resturile de haine și cuvintele adresate către SQ, în timp ce făcea toate astea.
Mulțumesc Bubule, nu vreau sa-mi imaginez cum a fost când ai tradus. ❤️❤️❤️
Cum sa fiu, aveam inima stransa, iar ochii – umezi. Discutam cu Ana si ne incurajam una pe alta <3 Multumesc mult, Mona <3
Office, ce dor , ce chin , ce jale (asta ca o paranteză) , dar durerea lui Mo este atât de mare încât a întrat în mormânt știind ca acolo erau doar oase. Atât de mult l-a iubit , tot Atât de mult îl iubește dar timpul nu-l dai înapoi. Este foarte dureros să iubești și să nu-ți fie împărtășite sentimentele . Off roata asta a vieții cum se întoarce ea ….
Daaa, Yi Mo ar da sute ani pentru inca un an alaturi de Shen. Si poate ca o sa reuseasca totusi sa-l imblanzeasca pe general si o sa petreaca ultimii ani impreuna…vedem <3 Oricum cartea e frumoasa in continuare. Asa ca nu rata noile capitole <3 Multumesc mult :*
Un capitol atât de trist mi-a sfasiat inima, sufletul. BUBUZUZO dă-mi voie sa îl iau în brate sa ii alin suferita sa ii spun ca îl iubesc
Offf îmi plânge sufletul alături de el.
MULȚUMESC FRUMOS Pawor Girls ❤️❤️❤️❤️❤️❤️
da, da…iti dau voie! Chiar merita sa fie iubit. Dupa cum ati observat, dupa ce a avut discutia cu Shen Jue, el nu l-a mai fortat pe Ji Jiu la pat. Simpla imbratisare si intindere langa el il multumea. Da…e un capitol care fura lacrimile noastre, dar de maine…gata. Incepe actiunea cu generalul 🙂 Multumesc si eu Ioana <3
OOO ABIA AȘTEPT SĂ CITESC ȘI CAPITOL MAI FRUMOASE. MULȚUMESC FRUMOS LOVE YOU
mai avem până la cele frumoase
Foarte trist capitol, am plans pentru nefericirea lui Yi Mo . Acum chear si oasele i le ia in brate de dor si de neputinta de a mai fi cu el . El de fapt asa l-a iubit pe Shen dar fiind demon nu are felul de a fi al oamenilor sa-si exprime sentimentele . In lipsa lui acum tanjeste dupa el si chear daca l-a gasit nu este Shen cel de dinainte si nu poate fi multumit. Multumesc pentru traducere.
Multumesc mult, Mihaela. Da, suferinta lui Yi Mo deja a depasit o linie suportabila, daca a ajuns sa se strecoare in mormantul lui SQ si se ii imbratiseze oasele. Vinul acela de 100 de zile a fost medicament pentru el. Multumesc si eu :*
Inca un capitol din acest vol 2 care m-a facut sa plang durerea si dorul lui Yi Mo de al lui iubit Shen! Trist! Mersi Buburuzo!
Da, nu poti sa nu versi cateva lacrimi la citirea suferintei lui Yi Mo, iar capitolul in lectura Anei amplifica trairile. Amintirile trecutului sunt frumoase, dar foarte dureroase. Generalul Ji Jiu e la fel de rece cum a fost sarpele demon cu SQ. Multumesc si eu, Ana! :*
Ce a-mi grea boala ,dorul….!!
Simți cum te rupi …te ustura …te arde…..câtă iubire a purtat și poartă acest șarpe rece în inima lui…cat chin….și cât regret….!!!
Sunt bulversată de acest capitol funebru și plin de durere !!!
Mulțumesc draga mea !!!❣️
Un capitol care ma rascolit profund vazand durea lui Y Mo care se incolaceste in sicriu in jurul scheletului lui Shen findui atat de dor de el care a fost singura persoana care la inteles si la iubit