My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 13

O zi liniștită

Îl ajut pe Stu cu bagajul și îmi așez și eu mai bine rucsacul pe umăr. Martha ne privea din pragul ușii și Mark încerca să țină mai bine aceea geantă.

–Tată, ai luat toată casa cu tine? Cât stăm acolo?  îl întreabă frustrat.

– Este pentru campare fiule. Ai doar de ținut cortul, nu este atât de greu..  nu înțeleg de ce te plângi atât. Trebuia să stai acasă cu mama ta…

– Hei….nu vă mai certați , le spune rapid Martha.

Eu încep să cobor deja scările spre parter. Derek mă anunțase că vor ajunge imediat și ei. Închiriase o dubă că să mergem cu toți în aceeași mașină și într-un final ajungem toți afară cu tot cu bagaje și îi așteptăm să vină.

– Și vine și tatăl său? mă întreabă Stu și îi dau afirmativ din cap.

– Viitorul socru? îmi șoptește la ureche Mark și îi bag un cot în coaste făcându-l să icnească ușor.

– Nu fi idiot…și ai grijă la gura aia mare, îl ameninț eu…

În fața noastră se oprește o mașină mare albă și toți trei o priveam îngroziți. Avea un portbagaj portabil deasupra care era plin și mă gândeam că nu are cum să fie asta mașina. Dar îl văd pe Derek cum coboară împreună cu tatăl său.

– Bună Jack, mă salută acesta și eu îmi întorc privirea panicat spre Derek care mă privea rânjind.

– Bună Walter, îi spun eu încet încă privind spre aceea mașină. Mă dezmeticesc rapid când văd că nimeni nu mai vorbea și le fac rapid cunoștință.

– Walter, Stu…. Walter, Mark, spun eu rapid și mă îndrept spre Derek.

– Vă mutați? îl întreb confuz.

– Ce? îl văd cum începe să râdă și se apropie și mai mult de mine.

– Ți-am spus să te pregătești iubitule, îmi șoptește.

– Potolește-te, îl muștruluiesc eu…

Punem bagajele în spatele mașinii și ne urcăm și noi în ea. Eu, împins de la spate de Walter, am urcat în față lângă Derek și ei trei au stat în spate și mă bucur să văd cat de repede sau împrietenit.

Pe drum tot ce se auzea din mașină erau discuțiile interminabile dintre Stu și Walter. Parcă erau doi copii. Acum se contraziceau, acum râdeau împreună. Derek mustăcea de fiecare dată când îi auzea și eu îmi mai întorceam privirea spre ei și îl vedeam pe Mark stând posomorât în spate și mă pufnea râsul de fața lui.

Într-un final ajungem…zona era superbă, amintindu-mi ușor de acasă. Aproape de râu era și o pădure micuță, unde hotărâsem să campăm și în momentul când Walter începu să descarce mașina am avut impresia că vom sta aici câteva luni sigur. Cortul pe care îl adusese avea aproximativ dimensiunea casei sale. Stu și Mark începură să monteze și ei corturile lor și eu mă îndrept spre apă. Soarele ardea sus pe cer și razele sale se reflectau în apă. Era superbă locația. Derek se apropie de mine și își lipi umărul de umărul meu….

– Vreau să te sărut, îmi șoptește și eu îmi mușc automat buza.

– Stai potolit…ne pot vedea băieții, îi replic și îmi întorc privirea spre el.

– Ah…..ok…mergem să adunam lemne pentru foc? întreabă rapid.

– Nu îmi spune că tatăl tău a uitat de lemne? îl ironizez.

– Nu fi idiot, avem pădurea lângă noi.

Încep să râd când îi văd expresia feței și îi fac semn să mergem dar Mark vine lângă noi și se agață de mine.

– Vin cu voi…dacă îi mai ascult, mă sinucid.

Vocea lui sugrumată mă face să râd și mai tare.

– Hai, avem de strâns niște lemne să facem focul. Se pare că este singurul lucru pe care nu l-a adus Walter și Stu….

Începem toți trei să intrăm în pădure și să adunăm vreascuri uscate.

– Și? îi aud vocea lui Mark și îmi ridic privirea spre el.

– Și ce? întreb neînțelegând.

– Sunteți pe bune? Sau încă vă prefaceți?

Derek își scăpă acele 3 lemne pe care le ținea în mână și eu îl privesc cu ochii mijiți.

– Știi ce Mark, încep eu să vorbesc.

– Am impresia că uneori ești mai rău ca o soacră. Cum dracu ți-ai dat seama?

Îl văd cum pufnește iritat și începe să rânjească spre noi.

– Ar trebui să vă iau o oglindă să vă priviți. Mi-am dat seama din modul în care vă priviți. Aia nu pare falsă….și ți-am mai spus, idiotule, că sunt mai deștept ca tine, îmi replică superior.

Îmi dau ochii peste cap și mă apuc din nou de strâns lemne fără să îi mai spun nimic. Derek încă îl privea pierdut și după un timp își întoarse privirea spre mine și modul în care mă privea punea un nod în gâtul meu.

– Nu mă joc cu el, îl auzim și ne oprim.

Îl privea pe Mark în ochi.

– Nu mă joc cu el…sunt… m-am îndrăgostit de el, îi spune și Mark își mărește ochii spre el și apoi mă privește și pe mine.

Se apropie de el și îi zâmbește scurt.

– Mă bucur să aud asta…a trecut prin multe și merită pe cineva care să îl iubească sincer…și nu are rost să ascundeți asta. Trăiți liberi și fericiți, ne spune înainte să plece de lângă noi ducând lemnele înapoi spre tabăra noastră micuță.

Îmi mut privirea spre Derek care privea în gol. Mă apropii ușor de el, voiam să îl ating dar aveam brațele pline de lemne.

– Ești ok?

Își ridică privirea spre mine și pe buze îi apare un zâmbet larg….și dă ușor din cap.

– Atunci apucă-te și adună lemnele de jos. Ești singurul care ai pierdut timpul aiurea…uite și tu câte lemne am eu, îi spun ironic și plec de lângă el când îi văd mima feței iritată.

Îmi mușc limba ca să nu încep să râd de el și mă îndrept spre ceilalți. Îi aud înjurătura în spatele meu dar nu mă opresc.

Ne întoarcem înapoi la ceilalți și arunc lemnele pe jos, Walter și Stu erau deja pe malul râului își întinse undițele. Locul era împânzit de lucrurile noastre. Mark deja se pregătea de grătar și mă îndrept spre el.

– Ai nevoie de ajutor?

– Poți aranja masa aia, spune arătând spre masa care zăcea pe pământ.

Mă îndrept spre ea și încep să o montez alături de scaune și Derek îmi vine în ajutor. Telefonul îmi sună și îl scot rapid și pe chip îmi apare un zâmbet larg.

– Da, îi răspund rapid.

– Hei, frate, aud eu vocea lui Jacob, mezinul familiei.

– Ce faci?

– Am auzit că vii acasă săptămâna viitoare. Abia aștept să te văd. Îmi este dor de tine.

– Și mie îmi este dor de tine, de toți, îi spun și scap și un oftat.

Derek vine în dreptul meu privindu-mă curios.

– Am înțeles că vii cu un prieten? Vine și Clara cu tine?

– Nu, Jacob…. vom vorbi despre asta când voi ajunge. Mama, tata ce fac? Nu am reușit să vorbesc prea multe cu ei când am sunat acasă.

–  Suntem bine cu toții, Jackey. Abia aștept să te văd.

Când îi aud vocea ceva mă apasă pe torace….îmi închid ochii și înghit în sec.

– Ne vedem acasă Jacob, îi spun eu încet și el îmi închide telefonul.

Încă țineam ochii închiși când îi simt brațele în jurul meu. Îmi lipseau atât de mult, îmi lipsea totul de acolo și acum auzindu-l pe frățiorul meu acel dor creștea și mai mult.

– Îți este dor de ei? îi aud întrebarea.

– Foarte mult. Uneori îmi vine să las totul baltă și să mă întorc acolo...îmi spun eu oful și îmi redeschid ochii.

Derek mă ținea în brațe și îmi încolăcesc și eu brațele în jurul lui….

– …dar aici te am pe tine, îi șoptesc eu.

– Crezi că sunt suficient să îți alin dorul de ei?

Îi simțeam frica din voce.

– Da… ești, îi spun simplu și știu că mă simțea.

Îmi simțea adevărul din voce. Pentru că așa era. El îmi era suficient, îmi aducea liniște în suflet și când eram lângă el uitam de toate.

Ne terminăm treaba într-un final. Montasem masa și scaunele, aranjasem tot ce trebuia, umflasem saltele și l-am ajutat și pe Mark cu mâncarea. Walter și Stu începuseră să facă întrecere între ei… într-adevăr se comportau ca niște copii.

Afară începuse să se întunece și soarele apunea peste acea pădure și făcea ca totul să pară o adevărată magie…culori deosebite ieșeau la iveală printre ramurile copacilor și străluceau frumos în apa râului. Eram adunați în jurul focului de tabără având fiecare câte un pahar de băutură. Cei mai vârsnici dintre noi începuseră cu poveștile din tinerețea lor și era o adevărată plăcere să îi asculți.

– Țin minte și acum prima data când m-a scos tatăl meu la pescuit, îl auzim pe Walter și ne întoarcem spre el.

– Mi-a dat o undiță improvizată și, spre surprinderea lui, chiar prindeam pește cu ea…dar eram atât de micuț și fragil că, la un moment dat, m-am simțit tras în apă și aproape că m-am înecat atunci. Din aceea zi nu m-a mai luat cu el…dar când am crescut mergeam singur sau cu bunicul. Din acest motiv vin. Îmi amintesc zâmbetul lui larg … asta până să cad în apă…

Îi priveam pe amândoi…tată și fiu și realizez cât de mult se asemănau, cu toate că Derek avea ochii mamei sale, el vorbea cu aceeași pasiune ca tatăl său …te făceau să îți imaginezi exact ceea ce îți spuneau… îți făcea plăcere să îi asculți.

– Eu am urât dintotdeauna pescuitul, dar vin pentru aerul curat și băutură, spuse rapid Mark și pufnesc ironic la cuvintele lui…

– Hei, tu nu știi cum face când nu prinde pește, spune arătând spre tatăl său și acesta se strâmbă la cuvintele lui.

– Ultima dată când nu a prins nimic nu mi-a vorbit o săptămână, spune supărat.

– Eu iubesc asta. Iubesc să stau așa în natură…îmi aduce aminte de acasă…. pădurea, râul.. aerul curat….totul îmi amintește de acasă….am putea să facem asta mai des, spun eu visător.

– Așa vom face, îi aud vocea și îmi îndrept atenția spre el.

– Vom face tot ce vrei….

În momentul când privirile noastre se întâlnesc, ceilalți dispar și eram doar noi doi….ochii lui mă frigeau pe piele….voiam să îl pot săruta în voie, să îl pot atinge….

– Uff…băieți luați- vă o cameră, îl auzim pe Mark și îmi întorc privirea îngrozită spre el.

Walter mustăcea și Stu se uita curios spre fiul său…

– Tu vrei să mori? îl fulger eu cu privirea.

– Voi doi sunteți împreună? îl aud pe Stu.

– Nu este evident? îl întreabă Walter și se privesc unul pe altul începând să râdă.

– Nu înțeleg de ce vă ascundeți? ne întreabă iar Stu.

– Adică încă din seara când l-ai scos forțat din apartament ne-am dat seama că ceva este între voi … Martha este sigură pe asta… plus când Mark a spus că te-a căutat acel bărbat la bar, Derek mai avea puțin și îl strângea de gât.

Îmi întorc privirea să îl privesc pe Derek care era roșu la față…ah cum puteam sta eu cu el o săptămână la părinții mei fără ca ei să își dea seama, când toți cei din jurul nostru o fac? Eram chiar atât de evidenți?

Îmi era frică de reacția părinților mei, încă nu i-am spus lui Derek. De fapt nimeni nu știe că tatăl meu este pastor la biserica din sat….asta făcea că totul să fie mai dificil.

– Nu ne ascundem, îi aud vocea lui Derek.

– Pur și simplu nu știm cum să….

– Este un lucru pe care nu știm cum să îl gestionăm față de ceilalți…. amândoi am avut relații cu femei până acum…și…este puțin… Poate este teama, le spun eu încet.

– Nu știm cum va reacționa lumea când va afla.

– Atâta timp cât vă respectați și vă iubiți sincer unul pe altul, nu văd care este problema. Până la urmă asta contează, nu? Să fiți sinceri unul cu altul și cu voi înșivă, ne spune Stu..și îi dau ușor din cap.

Nimeni nu mai spunea nimic și afară se lăsa întunericul și cerul se umplea de stele…. Derek vine în dreptul meu și îmi întinde mâna. O apuc și mă ridic de pe scaun. Începem să mergem ușor pe marginea râului…afară era încă destul de cald…. palma lui era atât de caldă…mergeam unul pe lângă altul privind în jurul nostru…nu erau nevoie de cuvinte….modul în care ne simțeam unul pe altul era suficient….

– Hai să stam aici, îmi spune arătând spre o piatră uriașă și ne așezăm ușor pe ea…în fața noastră era răul și în spate pădurea….

Îmi ridic bărbia și privesc cerul înstelat și un zâmbet îmi apare pe buze….

– Este atât de frumos, mă trezesc spunând…

– Da, îl aud și îmi întorc privirea spre el dar el mă privea pe mine.

– Este într-adevăr foarte frumos, spune și mă trage mai aproape de el.

Îmi ridic mâna pe chipul său și îmi trec degetul peste buzele lui. Îmi prinde degetul cu buzele și simțeam că abia mă pot abține să nu îl ating. Mă apropii și îi sărut scurt buzele, dar el mă apucă de ceafă și sărutul nostru se transformă rapid într-un unul mai pasional. Îi simt mâna sub tricou…și trupul meu reacționează imediat la atingerea lui ușoară….

– Jack….abia mă pot abține lângă tine….îmi doresc să te ating..să te sărut, îmi șoptește peste buze.

– Mă înebunești….

Știam ce simte, asta simțeam și eu, dar îmi era atât de frică de acel pas. Mă speria groaznic că nu voi ști cum să reacționez când va veni acel moment….