My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 12

Întâlnirea

– Vrei să trecem pe la tine să te schimbi? mă întreabă când ajungem la mașină.

– Nu.. dar și eu sunt cu mașina mea…cum facem?

– Vreau să fiu in aceeași mașină cu tine, nu vreau să mergem separat, spune supărat.

– Știu…le lăsăm aici și luăm un taxi…

– Ok…îi spun rapid și deja formez numărul…

Când ajunge mașina, ne suim amândoi în spate și Derek îi dă adresa unui restaurant. Îmi prinde mâna în mâna lui și îmi ridic privirea spre el. Dumnezeule, asta era real, noi devenisem un cuplu, unul real chiar…și inima mea încă bătea destul de tare…foarte tare, încă din seara când ne-am sărutat, aceasta nu își schimbase ritmul.

Pe drum nici unul dintre noi nu a scos nici un cuvânt, probabil amândoi gândeam exact la același lucru. Când am ajuns aici? Cum s-a întâmplat asta?

Ajungem la destinație, Derek plătește șoferul și coborâm. Era un local pe marginea lacului și vremea frumoasă de afară îți dădea voie să te bucuri de acea priveliște. Ne așezăm la o masă goală de pe terasă și îmi întorc privirea spre apă. Luminile de la stâlpii de iluminat se reflectau în apă părând că este un cer plin de stele….și îmi amintesc cât de frumos se vede cerul de la mine de acasă…iubeam să stau seara întins pe iarbă și să privesc cerul plin de stele.

Ospătarul se apropie de noi, facem comanda și îmi întorc privirea spre el.

– Spune-mi despre tine…ce îți place?…ce urăști? îi cer  eu încet și vocea îmi e plină de emoție.

– Nu cred că am mai fost întrebat până acum să vorbesc despre mine în această manieră….sunt destul de simplu Jack…îmi iubesc familia foarte mult și felul lor de a se comporta unul cu altul și asta am căutat și eu mereu,. Îmi plac mâncărurile tradiționale. Când sunt extrem de obosit tind să mă retrag într-o bulă a mea și singurul lucru care mă relaxează sunt filmele de comedie….

– Îmi place vocea ta…, îl întrerup eu și îl văd cum zâmbește…

– Îmi place de tine …aș putea să te pun la categoria ” ce îmi place”… , spune încet și își mușcă ușor buza, gest care îmi face sângele să fugă spre călcâi….

– Și ce urăști?

– Oamenii falși….. minciuna, trădarea…..chestii de genu ăsta…și…boala mamei mele...și vocea i se stinge la final.

– Îmi pare rău, mama ta pare o persoană minunată…

Aș fi vrut să îl întreb despre asta, dar îi văd durerea din ochi și îmi abțin curiozitatea.

– Este….ea a scarificat totul pentru tatăl meu…știi…ea provine dintr-o familie foarte bogată și când l-a cunoscut pe tatăl meu, părinții ei, bunicii mei, nu au fost de acord cu el pentru că era sărac… Aveau atâtea idei învechite, dar ea a luptat pentru el și el la rândul lui a luptat pentru ea și a muncit foarte mult să ajungă unde este acum. Dar întotdeauna și-a făcut timp pentru ei doi…nu cred că am mai văzut doi oameni mai îndrăgostiți ca ei….poate până la noi doi…îl aud și simt că obrajii mei iau foc.

Îmi duc rapid mâinile pe obraji și îl văd cum zâmbește larg și se întinde peste masa și îmi dă mâinile la o parte….

– Sper să nu te schimbi niciodată. Îmi place acel Jack cu gura mare, care spune întotdeauna ce gândește. De acel Jack cred că m-am îndrăgostit…

– Derek…eu…

– Știu Jack…este atât de copleșitor totul și nou pentru mine, pentru noi…că suntem amândoi la început pe acest drum necunoscut…dar vreau să fiu sincer cu tine…am impresia că oamenii fug de aceste lucruri de felul ăsta deschis în care trebuie să fim unii cu alții…și eu asta vreau Jack, vreau să ne vorbim deschis …pentru  că de când te-am cunoscut, mă simt mai mult decât m-am simțit vreodată lângă altă persoană….

Mă ridic de pe scaun și mă apropii de el …el își ridică privirea spre mine și eu mă aplec ușor și îl sărut…

– Asta da poveste de spus mamei tale, îi spun eu și îl văd cum începe să râdă ușor…

Mă întorc pe scaunul meu și el dă ușor din cap…

– Nu știu de unde ai scos povestea aia, dar îți pot spune sincer că nu te-a crezut..plus că în seara când ne-am sărutat prima dată, le-am spus tot adevărul când am ajuns acasă…și lucrul cel mai tare este că ei știau deja că noi doar ne prefăceam atunci….dar le-am spus că îmi doresc să fiu cu tine cu adevărat.

Pe tot parcursul discuției, nu încetam să mă minunez de el. Acum părea o cu totul altă persoană …mă fascina pur și simplu…nu știu exact ce am mâncat sau am băut, eram mult prea atent la el, îi ascultam poveștile, el mă asculta pe mine…era perfect totul….

– Derek … săptămâna viitoare vreau să plec acasă. Nu mi-am văzut părinții de foarte mult timp și în ultima perioadă abia dacă i-am mai sunat, cu tot ce s-a întâmplat, sincer am omis asta și îmi este foarte dor de ei.

– Sigur. Cât vei sta plecat?

– O săptămână, îi spun și îl văd cum înghite în sec…dar …poate e devreme…aș vrea să te întreb…

– Da, spune el rapid.

– Nu cred că rezist o săptămână să nu te văd. Vin cu tine…

– Încă nu le-am spus alor mei că m-am despărțit de Clara..și mai ales nu le-am spus de tine. Nu știu cum vor reacționa la asta și cred că vreau să țin pentru moment asta doar pentru noi.  Ei sunt ….sunt mai simpli ….îi iubesc și mă mândresc cu ei. Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar chiar îmi doresc să te cunoască, chiar dacă vei fi doar un simplu coleg în fața lor. Ești ok cu asta?

– Iubitule, este ok…mă oprește el.

– Te înțeleg….nu este nevoie să le spui acum nimic. Eu doar mă bucur că voi ajunge să cunosc partea aceea din tine și locul unde ai crescut atât de frumos….

Îmi las privirea în jos puțin jenat de cuvintele lui și îl aud cum râde ușor.

– Îți place să râzi de mine, observ eu, îi spun iritat.

– Încă din prima seară de când ne-am cunoscut ai râs de mine..

– Pardon, tu ai fost cel care m-a întrebat dacă…știi tu. Și tu ai fost cel care mi-a făcut un striptease de toate zilele…

Când îmi amintesc îmi las capul să cadă pe suprafața mesei…

– Arhhh… Derek…de ce îmi aduci aminte de asta? Serios? În dimineața aia îmi doream să mor. Eram atât de confuz și speriat că îmi venea să te omor și pe tine. Chiar și acum când îmi amintesc, îmi vine să te strâng de gât…și pe Helen….ahhh este un drac de femeie, îi spun nervos și îl aud cum începe să râdă și mai tare..

– Când ți-am văzut privirea panicată în dimineața aceea, pot spune că m-ai fermecat de atunci. Chiar nu te-am putut scoate din minte, mai ales ochii tăi negri…ei m-au fascinat cel mai mult, îmi spune și îmi face rapid cu ochiul.

– Îmi place să vorbesc cu tine…este lejer …și eu pot spune același lucru ca tine …mă simt eu când sunt cu tine…Cât timp ai fost cu acea femeie…Eliza nu?

– Ah…chiar vrei să vorbim despre asta?

– Vreau să știu totul despre tine, îi spun rapid.

– Dar tu? Mi s-a părut că te doare să o vezi cu Arthur…

– Nu știu dacă pot spune că era genul acela de durere ca atunci când încă îți dorești persoana aia în viața ta. Pe mine m-a rănit felul ei în care m-a tratat spre finalul relației. Dar am iubit-o, a fost prima mea iubită, o cunosc de când eram copii. Te doare când acel om cu care practic ai crescut se comportă urât cu tine, îi spun sincer și ochii lui mă ardeau cu intensitatea cu care mă priveau.

– Vreau să te sărut, îl aud și înghit în sec.

– Atunci… fă-o, îi spun încet.

Se ridică de la masă, vine spre mine și îmi apucă mâna forțându-mă să mă ridic.

– Dansează cu mine, îmi cere și privesc în jurul nostru panicat…nu dansa nimeni.

– Derek, încerc eu să îl refuz dar sclipirea din ochii lui mă oprește.

– Sigur, îi spun și îmi pun mâna în mâna lui și cealaltă pe umărul său.

Începem să ne mișcăm lent. Nu știu dacă se putea numi dans, nici măcar nu auzeam prea bine muzica ce venea din interiorul restaurantului, dar nu mai conta. Noi aveam muzica noastră și ne mișcam ușor pe ea. Privirile noastre se întâlnesc și rămân acolo, îmi vedeam reflexia în ochii săi și eram sigur că și el se vedea în ochii mei….se simțea bine….se apropie de mine și eu îmi ridic mâna de pe umărul său spre ceafa lui, mângâind ușor până ajunge în părul său și buzele sale se ating ușor de buzele mele, închid ochii. Voiam să îl simt…îmi plăcea modul în care mă săruta, trezea în mine sentimente noi….și îmi plăcea asta. Buzele lui erau moi și gustoase și săruta atât de bine că nu mai voiam să fac altceva decât asta… mâinile lui mă strâng mai tare în brațe și sărutul nostru devine mai flămând dar știam unde suntem și era destul de multă lume pe acea terasă…și ne îndepărtăm ușor unul de altul…

– Jack, îmi șoptește numele și îl privesc pe sub gene.

– Mă fascinezi….nu îți voi da drumul niciodată.

– Pot spune același lucru..dar acum chiar te rog să îmi dai drumul pentru că se uită lumea la noi, îi spun și mă eliberez din îmbrățișarea lui.

Mă așez pe scaun și îi fac semn și lui să ia loc….

– Apropo, îmi spune când se așează și el pe scaun.

– Pregătește-te psihic pentru tata atunci când vom merge la pescuit, îmi spune rânjind.

– Nu înțeleg, îi spun confuz.

– Oh…vei vedea….