My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 15

O casă sus pe munte

Băgăm bagajul în portbagaj și mă urc la volan. Derek a insistat să mergem cu mașina lui și eu am insistat să conduc eu… mă așez pe scaun și mângâi ușor volanul… eram că un copil în ziua de Crăciun. Se urcă și el în dreapta mea și dau rapid din sprâncene. Îl văd cum pufnește și își dă ochii peste cap.

– Ai grijă cum conduci. Am pus în spate câteva fiole de vin pentru tatăl tău. Dacă spargi vreo sticlă ești mort, spune și trece cu degetul făcând o linie invizibilă peste gâtul său.

– Ai luat tot? îl întreb fără să dau prea multă importanţă gestului său.

– Da, hai să mergem și dacă simți că nu mai poți conduce îmi spui și mă urc eu la volan.

– Te rog, nu e prima dată când fac drumul ăsta. Îți este frică pentru prețioasa ta mașină? îl ironizez eu.

– Iubitule, doar fii atent, îmi spune scurt și își așează centura de siguranță.

– Când ajungem la ai mei, spun în timp ce pornesc motorul și îmi plăcea la nebunie cum se auzea mașina asta.

– Te rog să renunți la “iubitule” ok?

– Da să trăiți, îl aud și îmi întorc privirea spre el.

– Ai uitat ceva, îi spun rapid și îl văd cum se uită întrebător spre mine.

Îmi ridic buzele spre el și el începe să rânjească dar vine rapid și mă sărută apăsat pe buze.

– Perfect. Acum putem pleca, spun în timp ce scot mașina din parcare.

Pe drum am discutat cu el despre tot ce avea să îl aștepte acolo. El părea chiar curios de tot și începuse să îmi pună întrebări din copilărie și singurul lucru pe care îl omisem era faptul că tatăl meu este preotul din sat. Lăsasem special asta doar ca să îi văd reacţia.

– Câți ani are fratele tău mai mic?

– Este cu doi ani mai mic deci are 24. Daniel are 32 de ani, el este căsătorit de aproape 10 ani… Julia este iubita lui încă de la grădiniță cred… după liceu s-au logodit imediat și în al doilea an de facultate au făcut nunta.Și am un nepoțel, Michael, care îmi poartă numele, spun eu mândru și îi simt mâna pe umărul meu mângâind ușor.

De câte ori mă atingea așa uitam de tot, încă din aceea seară totul se schimbase. El nu a mai plecat două zile și apoape că i-am speriat pe toți că nu ne găseau. Nu am părăsit patul și telefoanele noastre sunau încontinuu dar noi eram prea prinși în acele senzații să le mai dăm importanţă celorlalți… adoram timpul cu el… felul în care l-am simțit, felul în care ne iubeam… Părea că așa trebuia să fie dintotdeauna… când i-am simțit trupul sub mine am crezut că înnebunesc de plăcere și nu mai voiam să fac altceva decât să îl iubesc… și exact asta făcusem două zile.. ne-am iubit ca doi nebuni…

– Cum o cheamă pe mama ta? îi aud întrebarea și mă trezesc la realitate.

– Anita… și pe tata… Simon. Sunt sigur că îți va plăcea de ei.. și ei la rândul lor te vor îndrăgi.

Drumul până acasă chiar dacă a fost lung nu l-am simțit ca altă dată. Derek a fost un copilot perfect, vorbind într-una cu mine, savurând toate poveștile lui din copilărie, el la rândul său ascultând fascinat poveștile mele. Am ascultat muzică, am cântat împreună râzând unul de altul… totul era perfect și cu cât mă apropiam mai mult de casă cu atât de mult creșteau emoțiile mele.

Derek privea fascinat pe geam. Casa noastră era mai îndepărtată sus pe deal aproape de munți și totul era verde în jurul nostru și îi vedeam expresiile fetei și îmi plăcea ce văd.

Casa se vedea și simțeam că urmează să plâng. Doamne cât de dor mi-a fost de ei. Îl văd pe Jacob cum vine rapid spre mașină privind curios. Și eu opresc și cobor rapid și alerg spre el. Când mă vede își mărește ochii și îmi sare în brațe.

– Jackey,  îmi strigă în ureche și mă bate pe spate, ne eliberăm din îmbrățișare și el își întoarse capul spre Derek care ajunsese lângă noi.

– Bună, îi spune acesta încet.

Jacob își întoarse privirea spre mine și mă privește atent apoi se întoarse spre Derek și face câțiva pași până ajunge în dreptul său.

– Bună. Eu sunt Jacob, îi spune și îi întinde mâna dând noroc.

– Tu trebuie să fii colegul, nu?

– Da, spune rapid Derek.

– Îmi pare bine să te cunoscut. Este superb aici, spune şi priveşte în jurul său

– Este, da, îi spune fratele meu privindu-l superior.

– Dar cred că fratele meu nu te-a sfătuit prea bine în legătură cu îmbrăcămintea… ăia,  spune și îi face semn spre pantofii lui din piele…

– trebuie înlocuiți cu astea, spune și îi arată cizmele din picioare sale.

Derek își îndreaptă atenția către mine și mă măsoară din cap până în picioare. Eu aveam blugi, bluză și ghete în picioare și îi zâmbesc larg când îi văd privirea urâtă… știam că mă înjură în momentul ăsta. El era îmbrăcat în pantaloni de costum și cămașă. Îl văzusem, cei drept încă de când plecasem de acasă dar nu i-am spus nimic… știam că avea să îi spună fratele meu…

Aud o voce de copil care mă strigă și îmi întorc capul și îl văd pe Mickey cum alerga spre mine cu brațele deschise și încep să alerg și eu spre el. Când ajunge în brațele mele îl ridic în aer și mă învârt cu el. Îi sărut obrajii și îl las jos, lăsându-mă și eu odată cu el pe vine.

– Jackey… mi-a fost dor de tine, spune și mă privește zâmbind.

– Și mie mi-a fost dor de tine piticule, îi spun și îi iau mânuța mică și o duc la buze.

– Mami a mâncat un copil, spune rapid.

– … îl are în burtică.

Îmi măresc ochii când îl aud și îmi întroc privirea spre Jacob care venea alături de Derek spre noi.

– Da, vom avea o nepoțica. Daniel a vrut să te sune să îți spună dar Julia i-a spus să îți spună când vii acasă. Dar se pare că piticul ăsta le-a luat o înainte…

– Cine este el? îi aud întrebarea și mă ridic în picioare.

– El este prietenul meu… și colegul meu de muncă… a vrut să vadă ce nepot frumos am și l-am luat cu mine…

Mickey își ridică privirea spre mine și își mijește ochii aceia albaștri spre mine și în același timp își strâmbă și guriţa și era chiar amuzant privind-ul.

– Minți… de unde știa el de mine? întreabă și îl aud pe Derek cum își oprește râsul.

– I-am povestit eu.

Îl văd cum dă lămurit din cap și se îndreptă spre el.

– Bună.. eu sunt Michael jr. , îi spune și își întinde mânuța spre el și Derek se lasă pe vine și îi apucă mânuța salutându-l serios.

– Bună, eu sunt Derek.

– Haideți să mergem în casă, ne spune Jacob.

– Mama gătește de ieri într-una… este fericită că îi vine băiatul acasă, mai ales că ești preferatul ei, îmi spune ironic și îl iau de gât.

– Nu fi gelos, Jacob. Probabil e sătulă de mecla ta, îi spun și îi zâmbesc.

Intrăm în casa și îmi găsesc mama în bucătărie și când se întoarce spre mine simt cum mă înțeapă ochii care se umpluseră de lacrimi. Chipul ei frumos acum părea și mai brăzdat de riduri și părul mult mai alb, dar zâmbetul ei o făcea să pară tânără și deosebit de frumoasă. Mă îndrept direct spre ea și o ridic în brațe. Brațele ei subțiri mă înconjoară imediat și îi aud râsul frumos. Mi-a lipsit enorm.. ea.. ea mi-a lipsit cel mai mult.

– Mamă, îi şoptesc eu în păr și o las jos.

Își pune palmele pe chipul meu și îmi sărută obrajii și ochii ei întunecați mă privesc printre lacrimi…

– Puiul meu frumos, îi aud glasul.

– Arăți atât de bine. Te-ai făcut mai frumos dragul meu…

– Eh, ți se pare, îl auzim pe Jacob… spunând iritat.

– Mie nu mi-ai spus niciodată “puiul meu frumos”,  încearcă el să îi imite vocea și mama își întoarse privirea spre el și se încruntă..

– Ai făcut curat la porci? îl întreabă sec și Jacob își dă ochii peste cap.

– Vezi, mi se adresează și pleacă nervos.

Dau ușor din cap și mă întorc spre mama, dar ea îl privea pe Derek.. și mă întorc și eu să îl privesc. Ochii lui erau plini de lacrimi și se apropie uşor de noi.

Știam că se va emoționa, știam că un momentul ăsta se gândește la mama lui.

– Bună ziua, îi spune el mamei mele și întinde mâna spre ea, dar mama îl ia rapid în brațe și îl văd privind panicat.

– Bine ai venit, îi spune mama când îl eliberează.

– Știu cine ești. Derek, nu? Jackson ne-a spus de tine. Îmi pare bine să te cunosc.

– Și eu mă bucur să vă cunosc doamnă, îi spune Derek zâmbind călduros spre ea.

– Anita… sau Ani.. cum dorești îmi poți spune dar nu doamnă. Sper să te simți bine cât timp vei sta la noi. Cred că ești primul prieten pe care îl aduce Jackson acasă.

Jacob ne ajută să căram bagajul în casă și Derek îi oferă mamei cadoul pe care l-a cumpărat special pentru ea și o văd zâmbind larg când desface aceea hârtie, ceea ce îmi dădea de înțeles că îi place foarte mult. Era o eșarfă din mătase de culoare verde… nu știu de unde, dar o nimerise foarte bine cu această culoare, fiind preferata ei. Mickey se juca cu noua mașină primită și Jacob se uita zâmbind și el spre cadoul său… era o cheie..

Mă întorc spre Derek neînţelegând de la ce anume era cheia aceea…

– Ce i-ai luat? îl întreb făcând semn cu bărbia spre Jacob.

– Un motor de munte, spune rapid.

– Ce? mă trezesc eu țipând spre el și toți se întorc spre mine…

Derek mă privește panicat și eu oftez adânc și mă ridic în picioare privindu-l urât. Ies afară din casă și el vine rapid după mine.

– Jack…

– Nici un Jack. Nu te-am adus aici că să îți cheltuieli bani pe asemenea cadouri, serios Derek cine dracu face așa cadouri? Puteai să iei o ciocolată dacă tot țineai să faci asta… arhhh, încep să merg spre grajduri și el venea rapid după mine.

Mă apucă de mână și mă întoarce spre el…

– Iubitule, şopteşte și își lăsă capul în jos.

– Iartă-mă… mi-am adus aminte de povestea ta când ați pierdut acel motor și m-am gândit că…

– Nu, Derek… vreau să înțelegi un lucru și să îți între bine în cap asta. Nu am nevoie de bani tăi.. nici eu nici familia mea… eu, îmi cobor vocea și îmi las capul în jos.

– Eu te vreau doar pe tine… atât. Asta este prea mult… mult prea mult…

– Ok. Promit că este ultima dată… data viitoare aduc doar ciocolată, spune el încercând să mă îmbuneze dar încă eram supărat pe el.

– Aş vrea să te sărut, îmi șoptește și se apropie mai mult de mine…

Îmi las fruntea pe umărul său și oftez iar… uram că nu puteam să fac asta… să îl sărut în voie să îl iau în brațe…

Auzim cum cineva își drese glasul lângă noi și ne îndepărtăm rapid unul de altul și îmi ridic privirea și rămân fără aer când îi văd privirea tatălui meu.