Obscuritatea lui Siren- Capitolul 8

Alcoolul impregnase spațiul. Pocnitul constant al pantofilor scumpi pe podeaua din rășină epoxidică ricoșa în pereți în acest mediu steril. Un pix negru se auzi în timp ce Anchara nota rezultatele analizelor și semnele vitale. Pulsul, tensiunea arterială, temperatura și frecvența respiratorie trebuiau monitorizate constant. Nu se putea auzi aproape nimic din camerele aproape izolate fonic. Exact asta intenționase și Anchara. Această zonă în sine era un secret în cadrul Paradigm Pharmaceuticals. Fiecare lucrător care avea cunoștință de acest loc nu numai că jurase să păstreze secretul, dar era legat prin sânge și o moarte sigură dacă ar divulga ceva și semnase și un contract pe care îl pecetluise cu sângele lui. În timp ce Anchara nota ultimul subiect de test pe clipboardul său, gândul îi zbură la Siren. Fiul doctorului Chen nu ar fi trebuit să stea în calea obsesiei sale. Singurul care va suferi va fi Siren.

Era timpul să se joace.

***

Trecuseră câteva zile de când Dao fusese externat din spital. În timpul șederii sale acasă, avusese parte de o mulțime de vizitatori care se asigurau că era bine și că era îngrijit.

Singura persoană pe care era mereu fericit să o vadă era Chaisai. Ceva în interiorul lui se aprindea de fiecare dată când acesta venea la el. Când se trezea se simțea mereu timid când Chaisai era prin preajmă, ceea ce nu prea îi stătea în fire. Gândurile îi spuneau mereu: „Deci așa e să placi cu adevărat pe cineva”. Lui Dao nu-i plăcuse cu adevărat nimeni în toată viața lui. Toate aceste sentimente erau noi pentru el și nu știa cum să le gestioneze. Modul său normal de a face lucrurile, nu mai putea fi la fel acum.

Chiar și drumul până la secție cu Chaisai îl făcea pe Dao să-și țină respirația. Apropierea de el îi făcea inima să bată cu putere. Oxitocina, dopamina și nor- epinefrina îi străbăteau corpul, provocându-i o reacție euforică. Chaisai devenea propriul său drog personal. Dao nu știa cât timp mai putea stăpâni aceste sentimente înainte de a lua foc.

Intrând în Secția de Poliție din Nord, unul în pas cu celălalt, Chaisai și Dao înaintară prin secție, având ca destinație biroul căpitanului.

Trecând pe lângă biroul lui Jewel, ea strigă:

– Oooo, ia uitați-vă la voi doi, ce sincronizare.

Ca întotdeauna, era o persoană care spunea ce vedea. Asta avu rezultatul dorit, deoarece amândoi se opriră și începură să se poticnească în cuvinte pentru a nega ceea ce ea subliniase.

– Hm, noi doar ne ducem să ne întâlnim cu ambii căpitani, fu răspunsul lui Dao.

– Văd, spuse Jewel râzând.

– Nu mă lăsați să vă rețin.

Roșindu-se, amândoi o salutară pe Jewel și se îndreptară spre biroul căpitanului, pregătiți să fie informați și să informeze.

– Hai să mâncăm ceva înainte să începem filajul. Nu-mi vine să cred cum te-ai purtat acolo cu căpitanii, spune Dao, uitându-se neîncrezător la Chaisai.

– Adică… La ce te așteptai Dao? Nu mai puteam să-mi țin suspiciunile pentru mine. Anchara este un ciudat. Și dacă bănuielile mele sunt corecte, nu ești prima persoană și nici nu vei fi ultima, spuse Chaisai cu convingere.

– A încercat să te forțeze de două ori, chiar a vrut să încerce să te răpească. E ceva  la mijloc și vom afla ce!

– Ai dreptate. Doar că… Nu mă așteptam să fii atât de convingător. A fost plăcut să văd asta.

Se întoarse să se uite pe fereastră, astfel încât Chaisai să nu vadă roșeața care-i creștea pe obrajii înfierbântați. Dar nu se întorsese suficient de repede și Chaisai fusese deja martor la asta. Acesta fu cuprins de o explozie de entuziasm pentru că el putea avea un asemenea efect asupra lui Dao.

Limpezindu-și glasul, Chaisai întrebă:

– Deci, ce vrei să mănânci?

– Ceva picant.

– Serios? Știu exact locul potrivit.

Făcând rapid o întoarcere în U, Chaisai se îndreptă spre Chinatown. Era un local în aer liber care servea fructe de mare picante și garnituri foarte bune. Unul dintre preferatele lui.

Deoarece Dao nu mai fusese niciodată în acest loc, Chaisai comandă mâncarea lui preferată. Pad Pak Boong Fai Daeng[1], curry de fructe de mare și creveți prăjiți.

În timp ce mâncau, Chaisai puse o întrebare care îl frământa.

– Dao, mă întreb ceva.

Dao își puse furculița și lingura pe șervețel, acordându-i toată atenția.

– Continuă.

– Te-am văzut în acțiune și știu că te poți lupta foarte bine. De ce nu te-ai luptat cu Anchara? Prima dată și presupun … că și a doua oară.

Panica începu să crească în Dao. Nu era pregătit să răspundă la această întrebare, așa că întrebă:

– Chaisai, putem vorbi despre asta altă dată? Nu sunt pregătit să vorbesc acum și nu simt că acesta este locul potrivit pentru a purta această discuție.

Privind în jur și simțindu-se instantaneu rușinat pentru că-l încolțise pe Dao, Chaisai își ceru scuze.

– Îmi pare rău Dao. Ai dreptate. Nu trebuie să-mi spui dacă nu vrei. Și altă dată e bine.

Ușurarea de pe chipul lui Dao putu fi observată de la un kilometru distanță. Ciocănitul din inima lui reveni din nou la un ritm normal.

– Îți promit că îți voi spune, Chaisai. Când voi fi pregătit.

– Bine.

Pentru restul mesei, discutară despre tot felul de lucruri. Abia începeau să se cunoască.

Trecuseră câteva luni și nu erau mai aproape de a obține dovezile de care aveau nevoie despre Anchara. Era o persoană alunecoasă care se ținea departe de probleme.

Dao și Chaisai făcuseră mai multe filaje acasă la Anchara, la locul de muncă și chiar îl și urmăriseră când ieșea în oraș, dar până acum, nimic.

Chaisai începea să simtă că poate făcuse o greșeală spunând că era Anchara. Ambii căpitani le suflau în ceafă să aducă dovezi. Mai aveau la dispoziție o săptămână pentru a veni cu dovezi înainte ca totul să fie anulat și să fie nevoiți să meargă în altă direcție.

Tocmai când erau pe punctul de a renunța, telefonul lui Chaisai sună.

– Alo.

– Bună, Phi.

Fostul partener al lui Chaisai, Yanin, era la telefon.

– Bună, Yanin. A trecut mult timp de când nu am mai vorbit.

Chaisai se bucură să audă de fosta sa parteneră.

Sarcasmul se regăsi în tonul ei:

– Și totuși, nu am mai auzit de tine de mult timp. Cineva ar fi crezut că ești unul dintre cei dispăruți.

Simțindu-se pedepsit, Chaisai își ceru scuze:

– Îmi pare rău, Yani. Ne-am străduit atât de mult în acest caz și nu am ajuns nicăieri.

– Înțeleg. Ei bine, s-ar putea să am ceva pentru tine.

Chaisai o puse pe Yanin pe difuzor pentru ca și Dao să poată auzi.

– Yani te-am pus pe speaker, spune-mi ce știi.

– Bine. Deci nu am vorbit, așa că nu am putut să-ți spun că am o prietenă. Prietena mea lucrează la Eucalyptus Club și de câteva ori am fost acolo și l-am văzut pe Anchara Anant. Prietena mea mi-a spus că el a fost foarte agresiv cu o mulțime de stripteuze și chiar unele dintre cele cu care se cunoștea au încetat să mai vină la muncă.

Dao o întrerupse.

– Clubul Eucalyptus? Care este numele prietenei tale?

Chicotind, Yanin răspunse:

– O las pe ea să-ți spună. Oricum, Chaisai vino la club. Cred că vei fi în stare să-l prinzi pe tipul ăsta.

În timp ce Dao stătea pe scaunul pasagerului gândindu-se la ce spusese Yanin, Chaisai termină convorbirea. Uitându-se la Dao, Chaisai nu se putu abține să nu întrebe:

– Ești bine?

Tresărind, Dao răspunse:

– Sunt bine, dar eu și prietena mea cea mai bună avem multe de discutat.

Neînțelegând, Chaisai întrebă.

– De ce?

– Pentru că mi se pare că Yanin și Nani se întâlnesc.

– Ce! exclamă Chaisai.

– Da… ce!

Lui Dao personal nu-i păsa că Nani se întâlnea, era doar deranjat că nu-i spusese ea prima.

– Nu contează, spuse el clătinând din cap,

– Hai să-l prindem pe ticălosul ăsta.

– Nu mai spune nimic.

[1] Pad Pak Boong Fai Daeng este un fel de mâncare specific thai gătit cu legume, mai ales spanac, trase la tigaie cu usturoi și sos de scoici