MEMORII
Muzica este suavă și puternică, creând o atmosferă relaxantă care invită ascultătorul să închidă ochii și să se cuibărească la căldură. Își mișcă buzele și murmură abandonându-se muzicii.
“Frumos cântec”.
Bărbatul mai înalt care deschide caseta se întoarce să își privească iubitul din pat. Introduce caseta, ia foaia cu versurile și o deschide pentru a vedea numele cântecului.
♫♫ De la oamenii care nu sunt interesați de nimic, începeți să aflați ce îi place acelei persoane puțin câte puțin, apoi adăugați-o în cutia de amintiri. ♫♫
Korn se întoarce și se așează pe pat lângă In. Mâinile mari îi perie părul, frecându-l ușor, pentru a-l trimite înapoi într-un somn adânc. InTouch își închide ochii cu un zâmbet.
Îi place foarte mult acest sentiment…
~~~~~~~
… Bună.
[… Phi.]
– Cine…? Pharm este încă somnoros, se ghemuiește un pic, simțind bine căldura din spatele lui.
[Pha… Pharm?]
Vocea de la telefon se ridică.
– Huh? Del? Ce s-a întâmplat?
Pharm încearcă să se miște, dar rămâne nemișcat pentru că nu poate, ceva îl oprește și se uită la talia lui. Brațe mari… ochi mari și familiari și o căldură apăsătoare pe spate.
La naiba!!!!
– Del… Del!!! Pharm se grăbește s-o cheme pe prietena sa la telefon. Tocmai și-a dat seama că nu este telefonul lui, ci al lui Dean!
[Oh… P’Dean e cu Pharm, nu-i așa? Eram îngrijorat. Am văzut că nu venise acasă, așa că am sunat… dar acum sunt ușurată, știu că e bine și se simte bine].
Spuse Del bâlbâindu-se cu inima urlând de emoție. Dar starea mentală a lui Pharm este în pauză.
– Nu, nu, așteaptă!
[Spune-i lui P’Dean că l-am sunat, poți să închizi, pa, pa… Aaahhh!!!!].
Țipetele unei fete frumoase se aud înainte ca apelul să fie întrerupt.
Pharm este complet palid și se uită la telefonul din mână ca și cum ar vedea un obiect sever interzis.
Ce ar trebui să fac? Cum să explic?
– Hum… Vocea joasă pare frustrată de faptul că este deranjată. Dean își strânge brațul peste trupul lui Pharm până când acesta este aproape strivit. Băiatul deschide larg gura și încearcă să-l împingă, dar forța lui Dean nu este normală.
– P’Dean, P’Dean, P’Dean, P’Dean…
Pharm se oprește din mișcat, fiind nevoit în cele din urmă să-și țină respirația. Atinge ușor îmbrățișarea lui Dean, care însă se simte mai strâns.
– Phi… P’Dean!
Inima lui blestemată bate atât de repede încât persoana care îl îmbrățișează este capabilă să o simtă. În cele din urmă nu mai rezistă și încearcă să se întoarcă până când nu mai poate. Tânărul este furios de disperare, dar un sunet familiar de muzică răsună de la capul patului. Pharm este uimit și se grăbește să răspundă la apel.
– Hm…
– Hei!
Persoana se întinde pe spate pentru a ridica telefonul lui Pharm.
– P’Dean! Pharm este stânjenit, trăgând de pieptul care l-a îmbrățișat toată noaptea pentru a recupera telefonul.
Dean tace pentru o clipă când aude un strigăt la celălalt capăt al apelului, își mișcă mâna pentru a vedea cu cine vorbește, dar numărul pare necunoscut. Se uită la Pharm, care este în brațele lui și are fața foarte roșie, întinzându-i mâna. Dean se încruntă și se preface că pune telefonul deoparte.
– Umm… Da, la ora trei… Bine… Îl duc acolo. Dean, după o vreme, scurtează convorbirea, dar înainte de a pune telefonul la loc, ecranul telefonului îi atrage atenția.
– Uau! Nu, nu, P’Dean nu te uita!
Pharm întinde repede mâna pentru a-i acoperi ochii lui Dean. Fața lui este roșu aprins, stânjenit până la lacrimi.
Oare Dean a văzut asta? Nu știu.
– Nu-mi acoperi ochii. protestează Dean pe un ton glumeț, dar de fapt a văzut foarte bine.
– P’Dean… L-ai văzut? Pharm își acoperă fața cu o mână, în timp ce cu cealaltă apucă telefonul.
Dean nu răspunde, doar zâmbește în timp ce-l înfășoară în jurul taliei. Pharm este atât de jenat încât a uitat că este încă pe el.
– P’Dean, P’Dean, P’Dean, P’Dean!!!
Pharm nu poate face nimic, nu se poate lupta cu cel mai mare. Frustrat, îi strigă frenetic numele.
– De ce ai acest obicei prost?
Lui Pharm îi vine să se ascundă sub o pernă și să se acopere cu o pătură ca un struț care își ascunde capul în pământ.
– Acum o clipă, Manao a spus că are loc o întâlnire de meditații la examen acasă la un prieten. Dean a schimbat subiectul. Te duc eu acolo.
Pharm a strâns tare din gură, și-a îndepărtat mâna de cea a lui Dean și și-a apropiat fața de el, privindu-l fix.
– Am o mașină.
– Dar vreau să vin să te iau.
Dean se mișcă puțin pentru a-și schimba poziția. De data asta, își pune mâinile pe cap și îl lasă pe Pharm să se sprijine de el.
Se încruntă, cu intenția de a o chema înapoi pe Manao.
– Așteaptă!!! Manao a sunat acum o clipă? Hei, ai răspuns la apel? Nu cumva Manao era speriată? Dean ridică din sprâncene.
– Mi-a strigat în ureche, răspunde Dean.
Pharm se comportă de parcă lumea se prăbușește.
Del și Manao se cunosc și sunt sigur că au mai vorbit despre asta, Pharm nu știe cum va arăta fața lui când va trebui să se întâlnească cu prietenii lui.
– Ah! Pharm este surprins când o mână mare îi atinge obrazul. P’Dean își folosește vârful degetelor pentru a freca ușor ochii roșii ai lui Pharm.
– Ochii sunt încă roșii. spune Dean cu o încruntare, încă par umeziți de lacrimi.
Pharm zâmbește timid, îi place să fie așa cu Dean. Și îi place și mai mult când Dean își duce mâinile până la capul lui și îl mângâie ușor.
– Nu mă mai ustură, dar am dormit bine de data asta, liniștit.
Pharm închide ochii pentru a trece în revistă amintirile din memorie.
– Ascultam cântece vechi, ca cele pe care le asculta mama mea când eram copil.
Dean se mișcă pentru a-și atinge semnele de pe tâmple. Se ridică în picioare, fără să uite să îl țină pe celălalt înapoi pentru a se așeza. Apoi se apleacă să-i sărute fruntea și îi zâmbește lui Pharm.
– Du-te și fă un duș, eu o să fac baie mai târziu.
Pharm așteaptă ca ea să se ridice pentru a-și lua prosopul și se îndreaptă nesigur spre baie. Înainte ca ușa să se închidă, Dean spune ceva….
– Imaginea de pe ecranul telefonului poate fi schimbată, nu este nevoie de o fotografie secretă.
Pharm merge cu vederea încețoșată și se izbește de ușa de la baie. În timp ce Dean râde până tremură, trebuie să se descurce cu băiatul care este prea timid pentru a face ceva.
Fotografia fost făcută în secret în timp ce dormea. Dacă ne uităm la priveliștea din fundal, trebuie să fi fost în bibliotecă în ziua în care a returnat foaia.
~~~~~~~~
Fără o cămașă în care să se schimbe, Dean iese afară punându-și un prosop pe umeri.
P’Sin își îndreptă privirea spre camera alăturată. Dean ridică din umeri, ignorându-l.
– Împrumută-mi o cămașă.
– Crezi că poți să porți cămașa mea? P’Sin îi zâmbește în colțul gurii. Umerii lui sunt prea largi și cămășile lui nu i s-ar potrivi lui Dean.
– Vreau una de-a lui P’Sorn. Nu ai una în camera ta?
P’Sin își masează leneș tâmplele, gândindu-se că omul ăsta e o pacoste.
– Oiii… P’Sin scoate un sunet lung, sprijinindu-se de ușa camerei, ca și cum ar glumi intenționat.
O persoană a aruncat o cămașă și nu era P’Sin, pentru că încă îl hărțuiește pe Dean în fața ușii. Dar este P’Sorn care se apropie din spate și strânge la piept talia iubitului său.
– Ai vorbit deja cu Nong Pharm?
Dean rămâne tăcut o clipă, apoi se uită în ochii seniorilor săi, sigur că Sorn trebuie să știe totul.
– O să vorbesc cu el despre asta astăzi.
– Dacă se întâmplă ceva, sună-mă.
Sorn nu se poate abține să nu-și facă griji: oricum, el l-a văzut întotdeauna ca pe un frate mai mic.
– Mulțumesc, Phi.
Dean se scuză să se întoarcă în camera lui Pharm și să facă un duș, dar este chemat de P’Sin.
– Hei, dacă vrei să iei un prezervativ, spune-mi acum, nu fi timid.
Ușa camerei i se închide în nas.
Dean înjură cu voce tare, uitându-se fix la ușă.
– P’Sin, ticălosule!!!
Când Dean iese din baie, este deja destul de târziu. Se îndreaptă spre bucătărie, unde proprietarul camerei pregătește terci de ovăz. Se așează la masă și se uită în jur să vadă ce poate face pentru a ajuta.
Este puțin surprins când vede o pungă cu mâncare odihnindu-se pe masă, se întreabă dacă Pharm a cumpărat-o în timp ce făcea duș, probabil că tânărul a fugit la piața de dimineață din cealaltă parte a blocului.
– Oh, P’Dean, vrei o cafea?
Pharm se întoarce și ridică farfuria de pe masă. Se simte puțin jenat să vadă că cealaltă persoană care stătea acolo se holbează la el și nici măcar nu știe de cât timp este acolo.
– Unde este cafeaua? O să mi-o fac singur.
Pharm pune două bețișoare pe masă. Dean tocmai a văzut că a pregătit paste tortilla cu chilli dulce pentru a le mânca cu orez fiert.
– În dulapul din dreapta sus, apa caldă este în termos. Te rog să-mi aduci carnea de porc trasă.
Dean recunoaște că Pharm este o persoană care pregătește totul foarte bine și pare să fie mereu cu un pas înainte. Indiferent ce bea, tipul pare să fi pregătit totul. Când termină de făcut cafeaua, se întoarce la masă, acolo se află o farfurioară cu cuburi de zahăr tăiate în bucăți pentru a le pune în cafea.
Pharm toarnă orezul fierbinte pe o farfurie și o pune în fața lui Dean. Pune Pathongko* pe care l-a cumpărat mai devreme pe o farfurie și mai adaugă pentru că știe cât de mult mănâncă Dean.
[NDT: În Thailanda, youtiao se numește în general pathongko (Thai: ปาท่องโก๋) din cauza confuziei cu un alt tip de desert.
În trecut, era vândut împreună cu youtiao de către vânzătorii ambulanți care, de obicei, umblau strigând cu voce tare ambele denumiri. Cu toate acestea, clienții thailandezi credeau adesea, în mod eronat, că youtiao, mai popular, era “pathongko”.
În cele din urmă, adevăratul pathongko a dispărut de pe piață din cauza nepopularității sale. În mod ironic, dispariția adevăratului “pathongko” face ca youtiao să fie numit cu primul nume, în timp ce numele real al celui de-al doilea este în general necunoscut printre thailandezi. Buretele original din zahăr alb poate fi încă găsit cu ușurință în provincia Trang din sudul Thailandei sub denumirea sa originală, în timp ce youtiao este încă numit “chakoi” sau “chiakoi” de către unii locuitori din sud.
În Thailanda, pathongko este, de asemenea, înmuiat în lapte condensat sau, în sud, mâncat cu kaya].
– Această floare de lotus este folosită pentru a înveli dulciuri.
– Pentru învelit dulciuri?
– Da, am vorbit cu MaNaow și m-a rugat să fac niște dulciuri. Aveam de gând să cumpăr o frunză de bananier dintr-un magazin normal, dar la piață am luat o floare de lotus.
Pharm i-a adus lui Dean o ridiche chinezească dulce într-un bol cu orez fiert.
– Nu mai întreba, așteaptă până când mâncarea este caldă. Oricum, astăzi P’Dean trebuie să fie ca un copil. Voi începe să pregătesc desertul.
Tânărul ridică din sprâncene în timp ce era certat. Zâmbește din colțul gurii, prefăcându-se că nu, și începe să mănânce. Aroma dulce și parfumată a ridichii se potrivește bine cu orezul fiert, este crocant și nu prea dulce.
Dean murmură în sinea lui.
– Ar trebui să ne mutăm împreună…
Pharm se poticnește brusc, acoperindu-și strâns gura.
Obrajii i se înroșesc și își dă seama că l-a auzit, dar e clar că nu știe cum să acționeze. Din fericire, Dean nu i-a cerut un răspuns.
– Făina de orez glutinos, făina de fasole, făina de orez alb curat, se amestecă într-un castron argintiu cu zahărul, laptele de cocos și sarea. Amestecați ingredientele, turnați-le într-o cratiță, dați focul mic și încorporați încet făina până când se omogenizează.
Pharm și-a stăpânit râsul când l-a văzut pe băiatul de lângă el, încercând să stoarcă sucul de pandan prin batere.
Mâinile lui Dean sunt prea mari pentru a face așa ceva. Pharm nu se poate abține să nu pună mâna pe telefon pentru a face o fotografie și a o salva.
– Este de ajuns? Dean îi întinde o cană plină de frunze de pandan de culoare verde închis.
Tânărul dă din cap, amestecă făina până când începe să se aglomereze și apoi toarnă sucul de pandan de la președintele clubului de înot, turnându-l încet în amestec.
– Ce fel de desert vei face?
Tânărul își ridică ochii și se uită la desertul din tigaie. Acesta începe să se înverzească, la fel de frumos ca și crema.
– Cha mongkut*.
[NDT Cha mongkut (thailandeză: จ่ามงกุฎ) este numele unuia dintre dulciurile tradiționale din Thailanda. Este asemănătoare cu kalama și este făcută din făină de orez și făină glutinică amestecată cu făină de fasole verde și este amestecată cu lapte de cocos și zahăr până când devine lipicioasă; de obicei, este presărată cu alune prăjite tocate pe deasupra sau umplută cu semințe de pepene galben (vechea rețetă tradițională folosește bucăți mici de făină prăjită ca niște boabe de orez, care necesită mai mult timp de preparare). În mod tradițional, se taie în bucăți mici și se înfășoară cu frunze de bananier. În plus, parfumurile aromatice ale desertului sunt date de flori proaspete precum Kesidang, Ylang-Ylang, Trandafir de Damasc și iasomie cu apă fiartă, care este folosită pentru a stoarce laptele de cocos. Cha mongkut este ușor de păstrat și nu trebuie să fie refrigerat].
Pharm se întoarce să ia semințele de pepene prăjite pe o farfurie și i le întinde lui Dean să le mănânce, dar acesta ridică din sprâncene.
– Cha mongkut? Este galben-portocaliu, nu-i așa? Seamănă cu o coroniță de dovleac.
Pharm dădu din cap.
– Ceea ce am făcut eu a fost gustarea Cha mongkut care se face încă de pe vremea domniei regelui Rama al II-lea. Astăzi nu se mai pune pandan, dar eu îl pun pentru că îmi place.
Pharm și-a oprit mâinile când aluatul a devenit neted și strălucitor. Folosește o lingură pentru a tăia puțin și a gusta. Aluatul este neted și caramelizat, cu un miros de lumânări parfumate și de pandan.
– Delicios. Se întoarce să îi zâmbească lui Dean, până când acesta îi zâmbește înapoi.
Dean îl privește în timp ce lasă aluatul să se odihnească pe o farfurie. Apoi ia frunzele de lotus pentru a le rula și a termina de făcut prăjitura.
– Îmi suna cunoscut, deoarece bunica vorbea mereu despre acest desert, dar nu mi-l aminteam. De ce am pronunțat greșit numele?
Pharm ia semințele de pepene galben pentru a le decora.
– Pentru că în trecut a existat o carte semnată de un cofetar greșit. Acea carte a devenit modelul pentru denumirea deserturilor thailandeze până în ziua de azi. Este dificil să o reparăm acum.
Pharm a tăiat apoi pasta și a introdus-o în frunzele de lotus, a aranjat semințele de pepene galben în pasta verde pentru a le mânca și le-a înfășurat în mici țepușe.
– Când ambalajul este gata, îl punem la soare pentru o vreme: desertul va avea o aromă parfumată de frunze de lotus și va fi delicios.
Dean se uită la Pharm care pregătește fiecare chiflă cu multă finețe și determinare. Nu neglijează niciodată rezoluția: auzise când o învățase pe Del că deserturile thailandeze sunt delicioase și frumoase și necesită timp pentru a fi pregătite. Fie că le gătești, fie că le atingi, trebuie să le acorzi cât mai multă atenție.
– Vrei să-l încerci? întreabă Pharm fără să ridice privirea, dar răspunsul a devenit altceva.
… Vreau să vorbim despre ce s-a întâmplat aseară.
Mâna care ridică dulciurile se oprește, fie și numai pentru o secundă, înainte de a continua.
– Este vorba despre InTouch.
Buzele subțiri se strâng laolaltă, iar ochii lui Pharm se aprind imediat. Dean îi atinge mâna și o strânge ușor.
– P’Dean, pot să te întreb ceva?Pharm își ridică privirea, se uită fix în ochii frumoși și colorați ai lui Dean și își schimbă puțin zâmbetul. Dacă voi auzi povestea lui InTouch, se va schimba relația noastră?
Fața lui Dean se întunecă imediat.
– Nicio schimbare, nu se va schimba nimic.
– Deci, dacă o voi auzi… Voi fi trist sau fericit?
Ochii verzi-cenușii sclipesc brusc. Dean lăsă lingura pe masă și își puse degetul pe cealaltă mână a lui Pharm.
…poate…trist. Vocea lui Dean răsună.
Pharm strânse ușor mâna lui Dean și râse.
– Atunci ar fi bine să nu ascult.
Văzând că Dean face o față surprinsă, băiatul zâmbi și mai mult. Pharm se uită la deserturile învelite în petale de lotus roz și albe.
– Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să folosesc petale de lotus pentru a înveli deserturile. Dar ideea mi-a venit în minte și cred că InTouch a mai văzut-o.
Pharm se uită din nou la Dean. Vocea lui este fermă, fără nicio îndoială.
– Dacă nu continuăm pe sentimente triste, cred că este în regulă să renunțăm. Ești de acord? Ah, da, ca și cum ai asculta povestea viselor dimineața.
Pharm întinde mâna să atingă sprâncenele lui Dean, iar când acesta observă, sprâncenele lui întunecate se coboară. Dean se uită la persoana din fața lui cu atâtea sentimente revărsate. Nu vrea ca acest zâmbet să se stingă….
– Mă dau bătut.
„?”
Dean își coboară fața și își sprijină fruntea pe cea a lui Pharm.
– Mă dau bătut în fața ta…
Obrajii i se înroșesc brusc.
– P’Dean, ce faci?
Dean râde, își freacă vârful nasului și îi fură câte un sărut de fiecare parte a obrajilor.
Oportunistul îl ia în brațe pe băiatul cu fața roșie și nu-l lasă să plece ușor. Cum poate explica sentimentul din inima lui?
Iubire, iubire, iubire.
– Pot să te sărut?
Băiatul se oprește brusc, de data aceasta roșeața i se extinde până la urechi. Deși nu este primul sărut, Pharm nu-și poate reține mâinile care tremură de timiditate. Nu vorbește, dar buzele calde se agață de colțul gurii lui, implorând un răspuns.
– Pot să te sărut? întreabă din nou Dean, așteptând ca tânărul să dea ușor din cap.
Buzele calde se întâlnesc aproape imediat.
Fețele s-au apropiat, buzele mârâind alternativ, sugând până când devin roșii. Iar intensitatea începe să crească pe măsură ce ritmul respirației crește în mod constant.
Pharm își deschide gura pentru a respira, permițându-i lui Dean să-i bage vârful limbii în gură.
Umezeala a două limbi încâlcite se atinge una de cealaltă. Brațul lui Dean se strânge în jurul iubitului său împotriva lui însuși, trupul lui Pharm tresărind și apropiindu-se intim, răspunzând la sărutul fierbinte până când Dean aproape că suspină de satisfacție.
– Ah… uhh…! Pharm lasă să iasă un geamăt în timp ce întregul său corp este ridicat și tras în poala lui.
Sărutul devine atât de intens, încât camera se umple de mirosul moale de dulciuri amestecat cu șoapta moale a sărutărilor.
Nu știu de cât timp se sărută, nu știu cât de mult se ating, dar lucrurile pe care le percep nu sunt de ajuns.
Niciodată nu sunt de ajuns…
– Aahh… Pharm inspiră pentru a-și umple plămânii, închide ochii strâns și corpul i se cutremură complet. Ca și cum ar fi fost pe cale să moară.
Limba caldă se mișcă din vârful bărbiei pentru a-i da un alt sărut. Cămașa lui Pharm se ridică, mâna mare a lui Dean îi mângâie pielea până când îi atinge sfârcul mic cu vârful degetului mare, apăsând în mod repetat până când Pharm trebuie să oprească rapid acea mână obraznică.
Pharm își ridică privirea întrerupându-l, fără să știe că o asemenea priveliște îl face pe celălalt să-l privească cu mai multă emoție. Se încruntă, își strânge pumnii și gâfâie. Îi strânge mâna lui Dean și îi sărută gura.
Dean sărută pieptul gol al lui Pharm până când sfârcul se înroșește.
Sentimentul de apartenență, dorința de a-l poseda, dorința de a-l păstra pe Pharm alături de el au explodat. Vrea să îl facă al lui, să îl ia cu totul.
Pharm nu este InTouch. Pharm este numai al lui, Korn nu are niciun drept asupra lui!
La naiba!
Dean își ridică fața și închise ochii.
Ambele mâini se îndepărtează de pielea lui și își pune cămașa la loc. Încet, Dean se uită la ochii tremurânzi ai lui Pharm.
Dar… nu poate face asta când încă nu-și poate scoate din cap senzația lui Korn.
Se privesc amândoi, cu respirația încă tremurândă. Niciunul dintre ei nu se mișcă, de parcă s-ar teme că, dacă ar face-o, ar deveni un combustibil agresiv care nu mai poate fi oprit.
Emoțiile și dragostea lor creează pofta, împingându-i să se cufunde în dorințe. Și probabil că nu se vor opri.
– P’Dean. Dean poate auzi vocea tremurândă a lui Pharm. Băiatul se uită în jur pentru o clipă, când întâlnește ochii lui Dean începe să se calmeze puțin. Deschide gura!
Dean, încă nedumerit, urmează ordinul.
Pharm îi pune imediat un Cha Mongkut în gură.
– Uhh!
– Este delicios?
Pharm îl amenință că îi va mai pune unul în gură dacă nu răspunde.
Găsind această modalitate de a schimba starea de spirit, dorința a fost stinsă rapid, ca și cum ar fi stropit cu apă un foc.
Președintele clubului de natație dădu din cap. Își mestecă prăjiturile în timp ce-și reține râsul până când brațul îi este lovit puternic.
Pharm stă încă în genunchi, tot înroșit. Mâna lui poartă ca armă și o lingură de desert.
~~~~~~~
Este aproape trei și jumătate. Sedanul negru s-a îndepărtat, lăsându-l pe Pharm în urmă. În mână are o cutie de dulciuri și o carte de învățat. Intră în casă și zâmbește când vede un grup de aproape zece prieteni înghesuiți pe veranda din curtea din spate, profilându-se în iarbă.
– În sfârșit ai reușit, vino aici! Team aleargă să îl îmbrățișeze de gât pe cel mai bun prieten al său, apoi îl trage în cercul de studiu. Desigur, cutia cu dulciuri este deja în mâinile lui.
De îndată ce Pharm se așează, ochii tuturor prietenilor săi îl fixează. Zâmbetele și gesturile îngâmfate par să-și bată joc de el. Dar Team, ca un bun prieten cel mai bun, a rămas neclintit și se ghemuiește în umerii lui pentru a-l susține.
– Mărturisește. MaNaow folosește o sticlă de apă pe post de microfon.
– Ce să mărturisesc? strigă Pharm, dar obrajii i se înroșesc din nou.
– Povestea despre cum a răspuns P’Dean când am sunat, ce ai făcut în această dimineață, să nu spui că nu ai făcut nimic!
Team zâmbește și ochii îi strălucesc. Toți prietenii din grup dau din cap aproape simultan, povestea lui Pharm și a președintelui clubului de înot este o veste grozavă. Având posibilitatea de a cunoaște informații din interior, cine nu ar vrea să audă?
– Ce? Nu e normal să dormi aici? Pharm încearcă să o împingă pe Team de pe umărul său.
– Dacă tu și P’Dean nu erați iubiți, probabil că nu ne-am fi gândit la nimic. Spune unul dintre prieteni. Asta îl face pe Pharm să roșească până la gât.
– Ai ceva de mâncare aici, nu-i așa? Team îl apucă pe Pharm și îl întoarce de la stânga la dreapta pentru a-i verifica gâtul. Dar înainte de a putea vedea clar, este lovit foarte tare în cap.
– Ce naiba ai de mâncat? Wow! Nu mănânci dulciurile astea!
Pharm ia cutia și spune că nu o va împărți cu prietenii săi. Prietenii buni care sunt mustrați se grăbesc să-și ceară scuze.
~~~~~~~
Dean se grăbește spre casă. El ia cu el două cutii de dulciuri.
Lucrul drăguț la Pharm este că, indiferent cât de mult a mâncat, el îi pregătește întotdeauna ceva special.
Râde în sinea lui și se duce în sufragerie, unde stau frații lui.
– P’Dean! Nu ai venit acasă aseară, de ce nu ai spus că vei sta cu Pharm? Del își îmbrățișează strâns fratele în timp ce îl mustră.
Dean îi mângâie capul surorii sale și apoi, întorcându-se, îl găsește pe fratele său mai mic dând din sprâncene și aruncându-i o privire amuzată.
Dean trebuie să fie certat pentru că era cât pe ce să o “facă” cu Pharm în această dimineață.
– Îmi pare rău că a fost prea târziu… Desert! Dean îi întinde o cutie de plastic cu dulciuri aliniate.
– Oh, sunt învelite în roz! Sunt atât de drăguțe! Del se grăbește să i le arate celuilalt frate.
Cei doi fac fotografii pentru a le încărca pe rețelele de socializare, după ce Dean le explică despre ce este vorba.
– Cha Mongkut parfum aromat de petale de lotus, textură moale și netedă.
Bineînțeles, toată lumea fuge repede, lăsând în cutie doar petalele de lotus transparente.
